Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 467 din 23 septembrie 2014  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIE nr. 467 din 23 septembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 789 din 29 octombrie 2014

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Valer Dorneanu - judecător
    Toni Greblă - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Daniel Marius Morar - judecător
    Mona-Maria Pivniceru - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Irina-Loredana Gulie - magistrat-asistent


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 şi art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Gheorghe Mihai Gherman Nemeth în Dosarul nr. 7.617/2/2012* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 245D/2014.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 281D/2014, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013, excepţie ridicată de Maria Dănău şi Cornelia Bârloiu în Dosarul nr. 1.114/2/2012* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Având în vedere excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele anterior menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 281D/2014 la Dosarul nr. 245D/2014. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 281D/2014 la Dosarul nr. 245D/2014, care este primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 269 din 7 mai 2014.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    7. Prin Decizia civilă nr. 748 din 3 februarie 2014 şi Încheierea din 17 martie 2014, pronunţate în dosarele nr. 7.617/2/2012* şi nr. 1.114/2/2012*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 şi art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi respectiv a prevederilor art. 4 şi art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Gheorghe Mihai Gherman Nemeth şi respectiv de Maria Dănău şi Cornelia Bârloiu, în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziilor reprezentând titlu de despăgubire.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, prin plasarea pe poziţii de inechitate a persoanelor aflate într-un raport sau conflict juridic, prin norme juridice care favorizează una dintre aceste părţi, mai ales atunci când una dintre ele implică exerciţiul autorităţii publice. Se mai susţine că prevederile legale criticate nu oferă drepturi egale pentru toate persoanele care au formulat cereri potrivit Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, creând inegalităţi majore între persoanele care au depus cereri la entităţile învestite de lege, pe de o parte, şi cele sau care au optat pentru procedura judiciară, pe de altă parte. În aceste condiţii, destinatarii Legii nr. 10/2001 nu beneficiază de drepturi egale, fiind discriminaţi, în funcţie de gradul de încărcare şi de numărul cererilor rămase nesoluţionate de către entităţile învestite.
    9. Se mai susţine că este încălcat principiul neretroactivităţii legii civile, arătându-se că legea dispune numai pentru viitor, ea neputându-se aplica raporturilor juridice ori situaţiilor ivite anterior intrării sale în vigoare. De aceea, Legea nr. 165/2013 nu poate fi pusă în discuţie decât în cadrul litigiilor apărute după intrarea ei în vigoare. Aplicarea în cadrul unui litigiu în curs, introdus anterior intrării sale în vigoare, ar conduce la aplicarea retroactivă, vătămând grav drepturile reclamanţilor din aceste cauze. Se arată, de asemenea, că aplicarea unor norme legale nou-intrate în vigoare într-un litigiu pendinte, norme care ar conduce la respingerea ca inadmisibilă a acţiunii, fără să se mai examineze fondul cauzei, sau care ar conduce la o soluţie diferită de cea previzibilă la introducerea acţiunii, contravine dreptului de acces liber la justiţie, egalităţii armelor şi dreptului la un proces echitabil.
    10. Se mai arată că posibilitatea instanţei de admitere a recursului o pune pe reclamantă în situaţia de a nu-şi vedea soluţionată cererea într-un termen rezonabil. Astfel, considerentul că a intervenit o lege nouă care acordă entităţilor administrative unele termene pentru soluţionarea pe cale administrativă a unor cereri formulate în urmă cu 12 ani este incompatibil cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale care consacră dreptul la un proces echitabil. Invocă jurisprudenţa prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a atras atenţia asupra "pericolelor inerente în folosirea legislaţiei cu efect retroactiv care poate influenţa soluţionarea judiciară a unui litigiu în care statul este parte, inclusiv atunci când efectul noii legislaţii este acela de a transforma litigiul într-unul imposibil de câştigat" (hotărârile din 20 februarie 2003, 27 martie 2003 şi 27 mai 2003, pronunţate în cauzele Forrer-Niedenthal împotriva Germaniei, Satka şi alţii împotriva Greciei şi Crişan împotriva României). Tot astfel, instanţa de la Strasbourg a statuat că "principiul preeminenţei dreptului şi noţiunea de proces echitabil consacrate în art. 6 [din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale] se opun oricărei ingerinţe a puterii legislative în administrarea justiţiei în scopul influenţării deznodământului judiciar al litigiului" (Hotărârea din 9 decembrie 1994, pronunţată în Cauza Rafinăriilor greceşti împotriva Greciei, paragraful 49). Se susţine, totodată, că intervenţia statului într-un litigiu în care el însuşi este implicat ca pârât, prin emiterea unei noi legi, aplicabilă de instanţă cauzei, şi care îi este net favorabilă, încalcă principiul egalităţii de arme, în detrimentul părţii adverse. În egală măsură, prin aplicarea prevederilor Legii nr. 165/2013 este depăşit termenul rezonabil de soluţionare a cererilor de despăgubire, dat fiind faptul că acesta trebuie calculat atât în legătură cu activitatea instanţelor de judecată, dar şi cu activitatea entităţilor învestite de lege cu atribuţii în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv şi de stabilire a măsurilor reparatorii.
    11. Se mai susţine că prevederile legale criticate încalcă şi dispoziţiile art. 11 din Constituţie, dat fiind faptul că, în acord cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, principiul securităţii juridice implică neretroactivitatea actelor juridice, în vederea protejării libertăţilor individuale, neretroactivitatea fiind consecinţa directă a principiului legalităţii. Prin urmare, aplicarea retroactivă a dispoziţiilor legii noi procesului început sub imperiul normelor care îi consacrau drepturile menţionate constituie o încălcare a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţată în aplicarea garanţiilor specifice ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, fiind nesocotite şi prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie.
    12. Se arată că se încalcă dreptul la un proces echitabil şi din perspectiva caracterului accesibil şi previzibil al legii, aplicarea Legii nr. 165/2013 unui proces în curs având drept consecinţă lipsirea de eficienţă juridică a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001. O asemenea aplicare ar putea fi asimilată intervenţiei legislativului în timpul procedurii judiciare, ceea ce ar crea premisele unei discriminări între persoanele care, deşi se găsesc în situaţii obiectiv identice, având speranţe legitime să obţină o restituire a imobilului sau o reparare a prejudiciului suferit, ajung să beneficieze de un tratament juridic diferit, adică între cetăţenii care au beneficiat deja de aplicarea Legii nr. 10/2001 şi cei care, din culpa autorităţilor în nesoluţionarea notificării, nu au beneficiat încă de aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de lege. Se mai arată că este încălcată, de asemenea, şi independenţa justiţiei.
    13. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate sunt încălcate şi dispoziţiile art. 53 din Constituţie, având în vedere că nu sunt întrunite niciuna din condiţiile necesare pentru restrângerea drepturilor fundamentale. Astfel, Legea nr. 165/2013 interzice accesul liber la justiţie, acesta fiind permis doar după epuizarea termenelor prevăzute de lege, fără a exista vreo justificare de natura celor prevăzute în art. 53 din Constituţie.
    14. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal îşi exprimă opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate arătând că aceasta este neîntemeiată. Astfel, se apreciază că textele de lege criticate nu încalcă principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice sau dreptul de proprietate întrucât modificarea procedurii de soluţionare a cererilor de despăgubire nu afectează dreptul la despăgubiri. Se mai arată că nu este încălcat principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile, deoarece în speţă este vorba de o situaţie juridică în curs de constituire. În egală măsură trebuie făcută distincţia între situaţiile juridice de natură legală, cărora li se aplică legea nouă, în măsura în care aceasta le surprinde în curs de constituire, şi situaţii juridice voluntare, care rămân supuse, în ceea ce priveşte validitatea condiţiilor de fond şi de formă, legii în vigoare la data întocmirii actului juridic care le-a dat naştere. Unor situaţii juridice voluntare nu pot fi asimilate acţiunile în justiţie aflate în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Dimpotrivă acestea sunt asimilabile unor situaţii juridice legale, în desfăşurare, surprinse de legea nouă înaintea definitivării lor şi, de aceea, intrând sub incidenţa noului act normativ. Se mai apreciază că prevederile legale criticate nu sunt neconstituţionale nici prin raportare la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, actul normativ criticat fiind o consecinţă a măsurilor ce s-au impus prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României. Nici dreptul de acces la justiţie nu este încălcat, în condiţiile în care art. 35 din Legea nr. 165/2013 permite persoanei îndreptăţite să se adreseze instanţei civile, atât în ipoteza contestării deciziei emise, cât şi în ipoteza refuzului autorităţii de a emite decizia în termenul legal. De asemenea nu se poate reţine nici încălcarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16, atât timp cât legea nouă se aplică tuturor persoanelor ale căror cereri nu au fost soluţionate încă, prin finalizarea procedurilor administrative sau prin pronunţarea unor hotărâri definitive şi irevocabile cu privire la întinderea drepturilor şi modalitatea de realizare a lor. În opinia instanţei de judecată nu sunt încălcate nici dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, având în vedere faptul că, pe de o parte, modul de interpretare şi aplicare a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 este de competenţa instanţelor judecătoreşti, nefiind o chestiune de neconstituţionalitate a legii, iar, pe de altă parte, legea nouă preia această categorie de litigii, indiferent de stadiul procesual, şi instituie o altă procedură de continuare a procedurilor de reparaţie, fără să aducă atingere drepturilor câştigate în procedurile anterioare.
    15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    16. Avocatul Poporului, exprimându-şi punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocată în Dosarul nr. 245D/2014, consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, este inadmisibilă, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 88 din 27 februarie 2014. În punctul de vedere exprimat în Dosarul nr. 281D/2014 apreciază că prevederile art. 4 prin raportare la prevederile art. 34 din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituţionale în măsura în care termenele instituite se aplică proceselor în curs de judecată, iar prevederile art. 35 din acelaşi act normativ sunt constituţionale. În acest sens arată că, prin aplicarea art. 4 raportat la art. 34 din Legea nr. 165/2013, ne aflăm într-o situaţie similară celei constatate ca fiind neconstituţională prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, în măsura în care termenele instituite de noua lege, în care vor fi soluţionate dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezintă un impediment în desfăşurarea procesului aflat pe rolul instanţei de judecată. În acest mod s-a acţionat, de fapt, asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificând în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. Or, neretroactivitatea legii impune ca noua lege să nu se aplice actelor îndeplinite conform dispoziţiilor legii anterioare, ci doar acţiunilor care se efectuează după intrarea în vigoare a acesteia, rămânând valabile cele efectuate în perioada activităţii legii vechi. De asemenea, intervenţia art. 34 din Legea nr. 165/2013, în procesele aflate pe rolul instanţelor de judecată, de cele mai multe ori a condus la respingerea ca prematur formulate a cererilor de chemare în judecată formulate în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ceea ce apare ca o ingerinţă a legiuitorului în procesul de realizare a justiţiei. În egală măsură, reluarea procedurilor cu caracter administrativ, ca urmare a respingerii acţiunii ca inadmisibilă sau prematur introdusă, contravine şi principiului soluţionării cauzei într-un termen optim şi previzibil, prevăzut de art. 6 din noul Cod de procedură civilă, consacrare a art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, la care România a devenit parte. Se mai apreciază că prevederile art. 4 raportate la cele cuprinse în art. 34 din Legea nr. 165/2013 contravin şi dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, dat fiind faptul că persoanele ale căror procese s-au finalizat înainte de intrarea în vigoare a legii s-au aflat într-o situaţie mai favorabilă, dar discriminatorie faţă de persoanele ale căror procese au fost în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a noului act normativ. Pe de altă parte se arată că prevederile art. 35 din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale, deoarece introducerea unor noi termene de soluţionare a dosarelor, precum şi pentru sesizarea instanţelor de judecată nu aduce atingere principiilor constituţionale invocate.
    17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit actelor de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 4 şi art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi, respectiv, prevederile art. 4, art. 34 şi art. 35 din acelaşi act normativ. În realitate, analizând motivările excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea reţine că obiect al acestora îl reprezintă prevederile art. 4 teza a doua prin raportare la art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, astfel încât urmează să se pronunţe asupra acestor din urmă prevederi legale, potrivit cărora:
    - Art. 4 teza a doua: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.";
    - Art. 34 alin. (1): "(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.";
    - Art. 35 alin. (2): "(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor."
    20. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 4 alin. (2) privind criteriile nediscriminării, art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietăţii private, art. 46 - Dreptul la moştenire, art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 78 - Intrarea în vigoare a legii. De asemenea sunt invocate dispoziţiile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 14 - Interzicerea discriminării cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din Primul Protocol adiţional la aceeaşi Convenţie, precum şi art. 1 din Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţie.
    21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că aceste prevederi legale au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare celor formulate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Prin decizia amintită, Curtea a reţinut că, în situaţia acţiunilor introduse la instanţe înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, care erau pendinte la momentul intrării în vigoare a legii şi în care se pune în discuţie aplicarea termenelor prevăzute de art. 34 alin. (1) din legea amintită, această aplicare este de natură să încalce egalitatea armelor, ca garanţie a dreptului la un proces echitabil, în ipoteza în care se interpretează că termenele prevăzute de art. 34 alin. (1) sunt aplicabile şi proceselor aflate pe rolul instanţelor de judecată la data intrării în vigoare a legii.
    22. În acest context, Curtea a reţinut că, pentru a contracara riscul menţionat al apariţiei unui dezechilibru procesual între părţile litigante şi pentru a conferi, în acelaşi timp, eficacitate măsurilor de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, instanţa de contencios administrativ sesizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 va trebui să pronunţe - în acord cu dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care precizează soluţiile pe care le poate da instanţa - o hotărâre prin care să instituie în sarcina Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor obligaţia de a verifica existenţa dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la întinderea acestuia şi de a evalua despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum şi de a emite decizia de compensare în puncte a acestora. Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor va trebui să ducă la îndeplinire obligaţiile impuse de instanţă în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, astfel cum prevede art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
    23. Având în vedere soluţia şi considerentele statuate prin decizia menţionată, în prezenta cauză, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale", excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua, prin raportare la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, având în vedere faptul că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după momentul sesizării Curţii Constituţionale. Curtea mai reţine că, în aceste condiţii, decizia de constatare a neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 122 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 27 mai 2014).
    24. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că, având în vedere obiectul cauzei deduse soluţionării instanţei de judecată, prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu sunt incidente în cadrul soluţionării acesteia. Astfel, dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 instituie dreptul persoanei care se consideră îndreptăţită de a se adresa instanţei judecătoreşti în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34. Având în vedere că textul de lege criticat vizează o cale de atac ce poate fi introdusă împotriva refuzului de a emite decizia în termenele prevăzute de art. 33 şi 34 din lege, aplicabilă abia după scurgerea termenelor prevăzute de cele două articole menţionate, rezultă că art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu este incident în cauză, neavând legătură cu soluţionarea acesteia, în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

    25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                          CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                              În numele legii
                                 DECIDE:

    1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua, prin raportare la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Gheorghe Mihai Gherman Nemeth în Dosarul nr. 7.617/2/2012* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi de Maria Dănău şi Cornelia Bârloiu în Dosarul nr. 1.114/2/2012* al aceleiaşi instanţe.
    2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua, prin raportare la art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Gheorghe Mihai Gherman Nemeth în Dosarul nr. 7.617/2/2012* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi de Maria Dănău şi Cornelia Bârloiu în Dosarul nr. 1.114/2/2012* al aceleiaşi instanţe.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 23 septembrie 2014.

                  PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                            AUGUSTIN ZEGREAN

                           Magistrat-asistent,
                          Irina-Loredana Gulie

                                 --------
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice