Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 462 din 14 noiembrie 2013  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 462 din 14 noiembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 66 din 27 ianuarie 2014
    Augustin Zegrean - preşedinte
    Valer Dorneanu - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Daniel Marius Morar - judecător
    Iulia Antoanella Motoc - judecător
    Mona-Maria Pivniceru - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de comuna Ciorogârla, judeţul Ilfov, prin primar, în Dosarul nr. 2.306/122/2012 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 331D/2013.
    La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că Instituţia Prefectului judeţului Giurgiu, prin reprezentant legal, a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedintele dispune să se facă apelul în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 332D/2013, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de comuna Ciorogârla, judeţul Ilfov, prin primar, în Dosarul nr. 2.307/122/2012 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că Instituţia Prefectului judeţului Giurgiu, prin reprezentant legal, a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, Primăria Joiţa, judeţul Giurgiu, prin primar, a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, iar Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov a depus o întâmpinare prin care lasă la aprecierea Curţii soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate şi solicită judecarea cauzei în lipsă.
    Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 334D/2013, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a art. II teza finală din Legea nr. 133/2012, ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială a Oraşului Pantelimon, judeţul Ilfov, prin primar, în Dosarul nr. 965/93/2013 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă.
    La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov a depus la dosar o întâmpinare prin care arată că lasă la aprecierea Curţii Constituţionale soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate şi solicită judecarea cauzei în lipsă.
    Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 572D/2013, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a art. II din Legea nr. 133/2012, ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială a Comunei Măraşu, judeţul Brăila, prin primar, în Dosarul nr. 6.775/113/2012 al Tribunalului Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
    La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 331D/2013, nr. 332D/2013, nr. 334D/2013 şi nr. 572D/2013, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
    Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
    Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 332D/2013, nr. 334D/2013 şi nr. 572D/2013 la Dosarul nr. 331D/2013, care este primul înregistrat.
    Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 393/2013. Astfel, arată că prin textul de lege criticat legiuitorul a urmărit, pe de o parte, soluţionarea pe cale amiabilă a diferendelor apărute cu prilejul stabilirii, de către comisiile de delimitare, a hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale şi, pe de altă parte, degrevarea instanţelor de judecată.

                          CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    Prin Încheierea din 4 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.306/122/2012, Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996. Excepţia a fost ridicată de comuna Ciorogârla, judeţul Ilfov, prin primar, într-o cauză având ca obiect un litigiu privind domeniul public.
    Prin Încheierea din 18 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.307/122/2012, Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996. Excepţia a fost ridicată de comuna Ciorogârla, judeţul Ilfov, prin primar, într-o cauză având ca obiect un litigiu privind domeniul public.
    Prin Încheierea din 10 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 965/93/2013, Tribunalul Ilfov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II teza finală din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996. Excepţia a fost ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială a Oraşului Pantelimon, judeţul Ilfov, prin primar, într-o cauză având ca obiect un litigiu privind domeniul public.
    Prin Încheierea din 5 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 6.775/113/2012, Tribunalul Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996. Excepţia a fost ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială a Comunei Măraşu, judeţul Brăila, prin primar, într-o cauză având ca obiect "recunoaştere limite".
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că atribuţia instituită în sarcina prefectului de a sesiza instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în stabilirea hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale este neconstituţională, deoarece, potrivit Constituţiei, Parlamentul are atribuţia exclusivă, ca unică autoritate legiuitoare, să stabilească organizarea administraţiei publice locale şi a teritoriului, prin lege organică.
    În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prin modalitatea greşită de redactare şi adoptare a Legii nr. 133/2012 s-a creat posibilitatea ca puterea judecătorească să intervină peste atribuţiile exclusive ale puterii legislative, ceea ce contravine art. 1 din Constituţie, care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.
    Mai mult, prevederile art. II din Legea nr. 133/2012 sunt în contradicţie cu cele cuprinse în art. 22 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, prevederi potrivit cărora atât delimitarea teritorială, cât şi orice modificare a limitelor teritoriale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor se stabilesc prin lege şi numai după consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective, prin referendum, care se organizează potrivit legii.
    Ca atare, consideră că prevederile art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. 61, art. 73 alin. (1), (2) şi alin. (3) lit. o), art. 121 şi art. 123.
    Exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, care face obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 331D/2013 şi nr. 332D/2013, Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă consideră că aceste prevederi de lege contravin normelor constituţionale invocate "doar în măsura în care voinţa legiuitorului ar fi interpretată în sensul că instanţa poate stabili hotarul derogând de la limitele teritoriale ale unităţilor teritorial-administrative stabilite prin lege."
    Tribunalul Ilfov - Secţia civilă, în opinia sa exprimată în Dosarul nr. 334D/2013, arată că, având în vedere "prevederile art. 22 din Legea nr. 215/2001 care stabilesc că numai prin lege se determină delimitarea comunelor, oraşelor, judeţelor, tot prin lege se poate modifica delimitarea anterioară, cu cerinţa consultării prealabile prin referendum a cetăţenilor, instanţele de judecată neavând competenţa de a schimba conţinutul legii sau al altor acte normative care reglementează această problemă şi nici nu au calitatea de a constata inaplicabilitatea unui asemenea act normativ."
    În Dosarul nr. 572D/2013, Tribunalul Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, din examinarea coroborată a reglementărilor legale în domeniu, prevederile art. II din Legea nr. 133/2012 îşi găsesc aplicabilitate în cadrul legislativ existent, astfel cum este reglementat prin Legea nr. 7/1996 şi în acord cu legislaţia în vigoare din domeniul organizării administrative a teritoriului şi al administraţiei publice locale, precum şi al organizării şi desfăşurării referendumului.
    Astfel, arată că prevederile art. 11 alin. (3)-(6) din Legea nr. 7/1996 au în vedere strict realizarea lucrărilor tehnice de cadastru, utilizând reprezentarea grafică a limitelor existente ale unităţilor administrativ-teritoriale, aşa încât şi prevederile art. II din Legea nr. 133/2012 se interpretează în contextul Legii nr. 7/1996, iar nu în afara acesteia, ori în sensul unei eventuale derogări de la art. 22 din Legea nr. 215/2001 sau art. 13 al Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.
    În situaţia în care, cu prilejul sau ulterior întocmirii/finalizării lucrărilor tehnice de cadastru s-ar constata şi necesitatea unei eventuale (noi) delimitări teritoriale a comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor, în sensul art. 22 din Legea nr. 215/2001, autorităţile publice locale interesate vor putea proceda, în condiţiile legii, la toate demersurile necesare şi obligatorii, în vederea aprobării acestora prin lege, de către Parlament, în calitatea acestuia de unică autoritate legiuitoare, numai după consultarea prealabilă - prin referendum - a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective, în conformitate cu art. 13 alin. (3) din Legea nr. 3/2000.
    În plus, Guvernul apreciază că aspectele criticate de autorii excepţiei vizează, mai degrabă, probleme de interpretare şi aplicare a legii, poate şi ca urmare a utilizării în conţinutul art. II din Legea nr. 133/2012 a unor termeni asemănători pentru operaţiuni/măsuri diferite, ceea ce ar necesita o eventuală perfecţionare legislativă, pentru evitarea oricăror neclarităţi ori confuzii.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                        CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosare, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 24 iulie 2012, prevederi care au următorul cuprins:
    Art. II: "În termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, documentaţiile comisiilor de delimitare, în care procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiecţiuni de membrii comisiei de delimitare, vor fi înaintate prefectului judeţului, de către Agenţia Naţională, prin instituţiile sale subordonate. Prefectul, în termen 30 de zile de la primirea documentaţiei de delimitare, iniţiază concilieri sau, în caz contrar, sesizează instanţele de contencios administrativ cu privire la acţiunea privind stabilirea hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale."
    În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, precum şi la obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului, art. 73 alin. (1), (2) şi alin. (3) lit. o) privind Legiferarea, art. 121 referitor la Autorităţile comunale şi orăşeneşti şi art. 123, intitulat Prefectul.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. II din Legea nr. 133/2012 au mai fost examinate din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate similare, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale.
    Astfel, prin Decizia nr. 414 din 15 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 22 noiembrie 2013, Curtea a constatat că, "prin Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, legiuitorul a urmărit formarea unui sistem unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi juridică a tuturor imobilelor de pe întreg teritoriul ţării, prin cadastru realizându-se, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, identificarea, măsurarea, descrierea şi înregistrarea imobilelor în documentele cadastrale şi reprezentarea acestora pe hărţi şi planuri cadastrale, în scopul asigurării publicităţii drepturilor reale imobiliare, a drepturilor personale, a actelor şi faptelor juridice, precum şi a oricăror altor raporturi juridice, prin cartea funciară."
    Totodată, prin decizia amintită, Curtea a reţinut că, "prin ordin al prefectului, este instituită o comisie de delimitare a hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale, care, în baza reprezentărilor grafice ale limitelor unităţilor administrativ-teritoriale şi ale limitelor intravilanelor, deţinute de oficiile teritoriale ale Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, [...] întocmeşte procesele-verbale de delimitare a hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale.
    Potrivit art. 11 alin. (4) din lege, în cazul în care reprezentanţii unităţilor administrativ-teritoriale învecinate recunosc reciproc hotarele, astfel cum acestea au fost delimitate şi marcate de către comisia de delimitare, în baza lucrărilor tehnice de cadastru, acestea rămân definitive şi reprezintă limitele oficiale ale respectivei unităţi administrativ-teritoriale. În caz contrar, şi anume atunci când procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiecţiuni de membrii comisiei de delimitare, art. II din Legea nr. 133/2012 [...] instituie atribuţia prefectului de a iniţia concilieri asupra documentaţiei de delimitare, iar atunci când acestea nu se finalizează cu semnarea proceselor-verbale de delimitare a hotarelor, prefectul sesizează instanţa de contencios administrativ cu acţiunea în stabilirea hotarelor unităţii administrativ-teritoriale." Din analiza prevederilor art. 11 alin. (3)-(7) din Legea nr. 7/1996, Curtea a constatat că "există două modalităţi posibile de finalizare a operaţiunilor cadastrale prin care se delimitează şi se marchează hotarele unităţilor administrativ-teritoriale, şi anume, fie procesele-verbale de delimitare a hotarelor, semnate de membrii comisiei de delimitare şi recunoscute reciproc de reprezentanţii unităţilor administrativ-teritoriale, fie, în cazul unor neînţelegeri legate de stabilirea liniei de hotar între două unităţi administrativ-teritoriale, hotărârea judecătorească care stabileşte hotarele unităţilor administrativ-teritoriale învecinate, în baza probatoriului administrat."
    Curtea a reţinut că aceste două modalităţi prin care se ajunge la întocmirea documentaţiei tehnice cadastrale, documentaţie ce se concretizează în dosarul de delimitare, constituie operaţiuni tehnice de identificare a hotarelor a două unităţi administrativ-teritoriale, pe baza planurilor parcelare care corespund vechilor hărţi topografice şi noilor măsurători cadastrale, operaţiuni care sunt prealabile măsurii legislative prin care se delimitează teritoriul unei unităţi administrativ-teritoriale şi nu se confundă cu aceasta. De altfel, Curtea a reţinut că aceeaşi concluzie se impune şi din interpretarea sistematică a prevederilor art. 11 din Legea nr. 7/1996, legiuitorul făcând distincţie între operaţiunea de delimitare şi marcare a hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale, prevăzută la art. 11 alin. (3), pe de o parte, şi modificarea, prin lege, a limitelor teritoriale ale unităţilor administrativ-teritoriale, pe de altă parte, prin precizarea expresă inserată în cuprinsul art. 11 alin. (7) din acelaşi act normativ.
    În acest context, prin decizia precitată, Curtea a apreciat că "distincţia dintre aceste două operaţiuni este esenţială, deoarece delimitarea şi marcarea hotarelor reprezintă operaţiunea tehnică de materializare la teren a hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale, în condiţiile prevăzute de lege sau de actele administrative cu caracter normativ date în aplicarea acesteia, [...] în timp ce modificarea limitelor teritoriale ale unităţilor administrativ-teritoriale este măsura legislativă care priveşte exclusiv înfiinţarea, reînfiinţarea sau reorganizarea unităţilor administrativ-teritoriale."
    Aşa fiind, întrucât textul de lege supus controlului de constituţionalitate nu are în vedere o modificare a limitelor teritoriale ale unităţilor administrativ-teritoriale, în accepţiunea de măsură legislativă, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută critica privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 73 alin. (3) lit. o) cu privire la reglementarea prin lege organică a organizării administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi a regimului general privind autonomia locală.
    De asemenea, prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că atribuirea, în temeiul art. II din Legea nr. 133/2012, a competenţei instanţelor judecătoreşti de a soluţiona acţiunea în stabilirea hotarelor unităţii administrativ-teritoriale nu are semnificaţia unei încălcări a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor în stat şi în art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului.
    Astfel, Curtea a reţinut că, pronunţând hotărârea prin care soluţionează acţiunea în stabilirea hotarelor unităţii administrativ-teritoriale, instanţa de judecată nu se substituie Parlamentului, care, în calitatea sa de unică autoritate legiuitoare a ţării, este singurul abilitat să legifereze cu privire la delimitarea teritorială sau modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor. Instanţa de judecată doar verifică operaţiunea tehnică de delimitare a hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale efectuată de către comisia de delimitare, pronunţând o hotărâre ale cărei efecte nu sunt constitutive de drepturi, ci declarative, în sensul că se pronunţă asupra întregii documentaţii cadastrale, stabilind hotarele unităţilor administrativ-teritoriale, în conformitate cu legile în vigoare şi cu prescripţiile tehnice incidente.
    Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    Având în vedere argumentele mai sus menţionate, Curtea constată că nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligaţia respectării Constituţiei şi a supremaţiei acesteia, şi nici a celor ale art. 121 referitor la Autorităţile comunale şi orăşeneşti şi art. 123, intitulat Prefectul.

    Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                   CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                      În numele legii
                          DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de comuna Ciorogârla, judeţul Ilfov, prin primar, în Dosarul nr. 2.306/122/2012 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă, de acelaşi autor în Dosarul nr. 2.307/122/2012 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă, de Unitatea Administrativ-Teritorială a Oraşului Pantelimon, judeţul Ilfov, prin primar, în Dosarul nr. 965/93/2013 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă, precum şi de către Unitatea Administrativ-Teritorială a Comunei Măraşu, judeţul Brăila, prin primar, în Dosarul nr. 6.775/113/2012 al Tribunalului Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi constată că prevederile art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă, Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi Tribunalului Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 14 noiembrie 2013.

              PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                      AUGUSTIN ZEGREAN

                     Magistrat-asistent,
                    Ingrid Alina Tudora

                         --------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016