Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 461 din 20 septembrie 2005  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 461 din 20 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 948 din 25 octombrie 2005

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Viorel Dobra în Dosarul nr. 161/2005 al Judecãtoriei Brad.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, invocand jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale în aceasta materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 mai 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 161/2005, Judecãtoria Brad a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penalã. Excepţia a fost ridicatã de Viorel Dobra într-o cauza penalã având ca obiect soluţionarea plângerii impotriva unei soluţii dispuse de Parchetul de pe lângã Tribunalul Hunedoara.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate nu precizeazã nimic referitor la situaţia în care procurorul nu a dat nici o soluţie la cererea care îi era adresatã pentru rezolvarea unui interes legitim. În acest mod procurorul poate da o soluţie definitiva, prin simplul fapt ca "nu da soluţie unei plângeri penale", situaţie care s-a vrut a fi evitata chiar prin introducerea art. 278^1 din Codul de procedura penalã. Tocmai din aceste considerente, arata autorul exceptiei, este necesarã "introducerea prevederii exprese ca lipsa unei soluţii la oricare din modurile de sesizare a procurorului sa poatã fi atacatã la instanta".
În final, autorul exceptiei releva chestiunile de fapt care s-au petrecut în cauza dedusã spre soluţionare Judecãtoriei Brad.
Judecãtoria Brad şi-a exprimat opinia în sensul ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 51 alin. (4) şi art. 52 alin. (1) din Constituţie "în mãsura în care nu consacra dreptul persoanei ale carei interese au fost vãtãmate prin nesoluţionarea de cãtre procuror a plângerii formulate conform art. 221-222 din Codul de procedura penalã, de a se adresa cu plângere în fata instanţei, în condiţiile în care, potrivit art. 337 din Codul de procedura penalã, initiativa extinderii procesului penal aparţine procurorului".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât rolul art. 278^1 din Codul de procedura penalã nu este acela de a reglementa posibilitatea atacarii la instanta de judecata a tuturor actelor sau mãsurilor procurorilor, ci numai a soluţiilor care finalizeazã procesul penal în faza de urmãrire penalã, asa cum a statuat şi Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 182/2005. Pentru celelalte acte sau mãsuri ale procurorului, Codul de procedura penalã reglementeazã fie posibilitatea atacarii lor la procurorul ierarhic superior, fie posibilitatea contestarii lor în fata instanţei de judecata, atunci când dosarul se afla pe rolul acesteia. "Tacerea" procurorului este şi ea, în anumite situaţii, sancţionatã de cod, în special atunci când aceasta afecteazã drepturile şi libertãţile fundamentale ale persoanei. A extinde, însã, sensul art. 278^1 şi la atacarea în instanta a lipsei rãspunsului fata de o plângere ar insemna a-l deturna de la sensul pentru care a fost instituit. Totodatã, invoca jurisprudenta Curţii Constituţionale în materia extinderii dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penalã şi la alte situaţii neprevãzute de text, prin care s-a statuat ca aceasta extindere nu poate fi acceptatã întrucât ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, în contradictie cu art. 61 din Constituţie.
Avocatul Poporului apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. Astfel, arata ca art. 278^1 din Codul de procedura penalã reglementeazã posibilitatea formularii plângerii la instanta de judecata impotriva acelor acte prin care procurorul soluţioneazã cauza penalã, fãrã ca aceasta sa mai ajungã în fata instanţei, respectiv impotriva "rezoluţiei de neincepere a urmãririi penale sau a ordonanţei, ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale date de procuror".
Cu privire la dreptul de petiţionare, arata ca acest drept fundamental prevãzut de Constituţie se concretizeazã în cereri, reclamaţii, sesizãri, propuneri în legatura cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup, care nu presupun calea justiţiei, la care autoritãţile publice au obligaţia de a rãspunde în termenele şi condiţiile stabilite potrivit legii. Astfel, sesizarea instanţei judecãtoreşti pentru valorificarea unui drept subiectiv nesocotit ori încãlcat sau pentru realizarea unui interes care se poate obţine numai pe calea justiţiei nu este un aspect al dreptului de petiţionare, ci se circumscrie unor reguli specifice, proprii activitãţii de judecata. În acest sens sunt şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 17/2005, nr. 27/2005, nr. 175/2004 şi nr. 511/2004.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la prevederile art. 52 alin. (1) din Constituţie, considera ca dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere, sub nici un aspect, dreptului persoanei vãtãmate de o autoritate publica de a obţine, în condiţiile legii, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost sesizatã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penalã, introduse prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedura penalã şi a unor legi speciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, având urmãtorul conţinut: "Dupã respingerea plângerii fãcute conform art. 275-278 impotriva rezoluţiei de neincepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror, persoana vãtãmatã, precum şi orice alte persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicãrii de cãtre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanta cãreia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza în prima instanta."
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 51 alin. (4) şi art. 52 alin. (1) din Constituţie, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 51 alin. (4): "Autoritãţile publice au obligaţia sa rãspundã la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.";
- Art. 52 alin. (1): "Persoana vãtãmatã într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obţinã recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pabugei."
Totodatã, apreciazã ca prevederile legale criticate contravin şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la dreptul la o cale efectivã de atac.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea retine ca, prin ridicarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia solicita "introducerea prevederii exprese ca lipsa unei soluţii la oricare din modurile de sesizare a procurorului sa poatã fi atacatã la instanta".
Potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea de pronunţa numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, "fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Prin urmare, instanta de contencios constituţional nu se poate erija într-un legislator pozitiv, aceasta fiind în contradictie cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Viorel Dobra în Dosarul nr. 161/2005 al Judecãtoriei Brad.
Definitiva şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 20 septembrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

---------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016