Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIE nr. 460 din 16 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 199 alin. (2) din Codul penal Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIE nr. 460 din 16 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 199 alin. (2) din Codul penal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 106 din 10 februarie 2026
Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Alina Oprişan      │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

        Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 199 din Codul penal, excepţie ridicată de Panda Nicolae Valentin în Dosarul nr. 3.556/55/2021 al Judecătoriei Arad - Secţia penală şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.205D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, având în vedere că argumentele ridicate de către autorul excepţiei în susţinerea criticii textului de lege vizează aspecte privind modul de interpretare şi aplicare a legii. În subsidiar, solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, invocând Decizia nr. 11 din 8 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, precum şi Decizia nr. 58 din 18 septembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. De asemenea, reprezentantul Ministerului Public face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 15 martie 2016, pronunţată în Cauza M.G.C. împotriva României, prin care s-a statuat în mod expres că măsurile aplicate de stat pentru protecţia persoanelor vulnerabile împotriva actelor de violenţă care intră sub incidenţa prevederilor art. 3 şi 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale trebuie să fie eficiente. Aceste măsuri trebuie să includă nu doar acţiuni rezonabile pentru prevenirea relelor tratamente de către autorităţi - tratamente despre care acestea aveau cunoaştere sau ar fi trebuit să le cunoască -, ci şi să asigure o descurajare efectivă a încălcărilor grave ale integrităţii persoanei. În continuare, susţine că diferenţele de regim juridic sunt o consecinţă firească a deosebirilor substanţiale dintre cele două categorii de subiecţi procesuali la care fac referire textele legale menţionate. Legiuitorul are libertatea de a stabili condiţiile, criteriile şi modalităţile de punere în mişcare şi de stingere a acţiunii penale, dar poate introduce norme derogatorii pentru anumite persoane, cu condiţia ca tratamentul juridic să fie identic pentru situaţii similare. Astfel, prin textul de lege criticat, legiuitorul a optat pentru o regulă generală privind începerea urmăririi penale, judecarea şi sancţionarea acestor infracţiuni din oficiu, tocmai pentru că protecţia persoanelor vulnerabile este un drept constituţional. În acest sens, trebuie să existe condiţii şi criterii clare, pentru ca organele judiciare şi instanţele de judecată să respecte aceste reguli şi să nu se abată de la ele.
                                        CURTEA,
        având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Sentinţa penală nr. 1.230 din 16 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 3.556/55/2021, Judecătoria Arad - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 199 din Codul penal, excepţie ridicată de Panda Nicolae Valentin într-o cauză penală în care autorul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de violenţă în familie, faptă prevăzută de art. 199 alin. (1) şi (2), raportat la art. 193 alin. (2) din Codul penal.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 199 alin. (2) din Codul penal generează discriminare între subiecţii procesuali, în special în privinţa infracţiunilor de lovire sau alte violenţe şi vătămare corporală (prevăzute de art. 193 şi 196 din Codul penal) atunci când victima este membru de familie. Astfel, într-o atare situaţie, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare din oficiu şi nu mai poate fi înlăturată prin împăcarea părţilor, spre deosebire de cazurile în care victima nu are calitatea de membru de familie, când dreptul de dispoziţie asupra acţiunii penale subzistă integral.
    6. Totodată, arată că expunerea de motive a Legii nr. 233/2020 pentru modificarea art. 199 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal nu distinge între infracţiunile intenţionate şi cele din culpă, generând confuzii între instituţia împăcării (art. 159 din Codul penal) şi cea a plângerii prealabile (art. 157 şi 158 din Codul penal), cu consecinţa eliminării posibilităţii împăcării chiar şi în cazul infracţiunilor din culpă. De asemenea, subliniază existenţa unei discriminări între victimele care au calitatea de membru de familie în funcţie de exercitarea sau nu a plângerii prealabile, fără o justificare logică sau juridică, precum şi între subiecţii activi şi pasivi ai infracţiunii, având în vedere diversitatea prevăzută de art. 177 din Codul penal.
    7. În final, invocând art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării, autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile criticate instituie o discriminare inclusiv pe criterii de sex, astfel cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 233/2020.
    8. Judecătoria Arad - Secţia penală apreciază că textul criticat nu generează o discriminare reală şi nici nu creează un tratament diferenţiat între diverse categorii de persoane pe baza unor criterii nelegitime. Dimpotrivă, acesta oferă anumite garanţii pentru protejarea unor relaţii sociale ale căror subiecţi - identificaţi printr-o calitate relaţională universală, respectiv cea de membru de familie, şi nu printr-o particularizare - pot prezenta un grad crescut de vulnerabilitate.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                         CURTEA,
     examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile constituţionale şi convenţionale, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. 199 din Codul penal. Însă Curtea a statuat cu valoare de principiu că, în exercitarea controlului de constituţionalitate, trebuie să ţină cont de voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006). Din examinarea criticilor de neconstituţionalitate formulate de către autor transpare în mod clar intenţia acestuia de a critica doar dispoziţiile art. 199 alin. (2) din Codul penal, şi nu întregul articol, astfel că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 199 alin. (2) din Codul penal, care au următorul conţinut: "(2) În cazul infracţiunilor prevăzute în art. 193 şi art. 196 săvârşite asupra unui membru de familie, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu." Alin. (2) al art. 199 din Codul penal a fost modificat de articolul unic din Legea nr. 233/2020 pentru modificarea art. 199 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1036 din 5 noiembrie 2020.
    13. În opinia autorului excepţiei, textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 4 alin. (2) referitor la egalitatea între cetăţeni, precum şi la art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că în argumentarea sa, în esenţă, autorul susţine că prevederea legală supusă controlului de constituţionalitate ar genera discriminare, întrucât doar în cazul victimelor care sunt membri de familie acţiunea penală se declanşează din oficiu, iar împăcarea părţilor nu mai poate produce efectul înlăturării răspunderii penale, spre deosebire de celelalte situaţii în care dreptul de dispoziţie asupra acţiunii penale subzistă integral.
    15. Faţă de acest aspect, Curtea reţine că opţiunea legiuitorului, exprimată potrivit politicii sale penale, de a exclude posibilitatea împăcării care conduce la înlăturarea răspunderii penale, alături de punerea în mişcare şi din oficiu a acţiunii penale, evidenţiază preocuparea pentru asigurarea unei protecţii sporite membrilor de familie, care au statut de persoane vulnerabile în contextul infracţiunilor de violenţă domestică. Această reglementare răspunde necesităţii combaterii violenţei domestice, un fenomen care implică frecvent riscuri semnificative pentru victime, acestea fiind adesea expuse presiunilor, intimidării sau constrângerii din partea agresorului. Aşadar, norma criticată urmăreşte să împiedice perpetuarea abuzurilor şi să ofere un cadru legal adecvat protecţiei efective a membrilor de familie.
    16. În acest sens, în expunerea de motive a Propunerii legislative pentru modificarea art. 199 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, a fost reţinut faptul că la momentul respectiv legislaţia românească permitea autorului faptei penale să fie exonerat de răspunderea penală, întrucât art. 199 alin. (2) prevedea posibilitatea înlăturării răspunderii prin împăcarea părţilor. Astfel, victima putea fi supusă deseori unor presiuni pentru a-şi retrage plângerea, ceea ce facilita exonerarea agresorului de răspunderea penală şi, totodată, crea premisele pentru repetarea actelor de violenţă sau intimidarea victimei, astfel încât aceasta să nu mai formuleze sau să renunţe la plângere. Prin urmare, posibilitatea împăcării între agresor şi victimă, prevăzută de Codul penal, nu doar că amplifica riscul ca victima să fie în continuare abuzată, ci expunea şi alte persoane pericolului de a deveni victime ale unui agresor care cunoaşte că "are la îndemână şi portiţa împăcării".
    17. De asemenea, Curtea nu poate reţine critica cu privire la pretinsa încălcare a principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât acest principiu presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Aplicarea unui tratament diferit nu poate rezulta doar din opţiunea legiuitorului, ci trebuie să fie justificată raţional, în conformitate cu principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Totodată, Curtea a subliniat că art. 16 din Constituţie garantează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, însă nu presupune identitate de tratament juridic sub aspectul aplicării unor măsuri, indiferent de natura acestora (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, şi Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015).
    18. De altfel, prin Decizia nr. 109 din 7 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 12 august 2024, paragrafele 15-17, Curtea Constituţională a statuat că alegerea mijloacelor juridice pentru ocrotirea valorilor sociale fundamentale aparţine legiuitorului, acesta având libertatea de a aprecia care fapte necesită o protecţie penală mai strictă şi pentru care infracţiuni împăcarea nu trebuie permisă, în funcţie de gradul de pericol social şi de necesitatea prevenirii unor fenomene antisociale grave.
    19. Aplicând aceste considerente la situaţia de faţă, rezultă că decizia legiuitorului de a exclude posibilitatea împăcării în cazul infracţiunilor de violenţă în familie, reglementate de art. 199 alin. (2) din Codul penal, se înscrie în marja sa de apreciere constituţională. Această soluţie legislativă răspunde necesităţii de a acorda o protecţie sporită membrilor de familie şi de a combate eficient violenţa domestică, fără a încălca prevederile constituţionale. În concluzie, opţiunea legiuitorului de a înlătura împăcarea în această materie nu poate fi cenzurată de instanţa de contencios constituţional, atât timp cât nu contravine dispoziţiilor Legii fundamentale.
    20. De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 30 noiembrie 2010, pronunţată în Cauza Hajduova împotriva Slovaciei, paragraful 46, s-a reţinut faptul că statele membre au obligaţia de a proteja integritatea fizică şi psihică a cetăţenilor săi. Instanţa de contencios al drepturilor omului a amintit că vulnerabilitatea particulară a victimelor violenţei domestice şi necesitatea implicării active a statelor în protejarea acestora au fost prevăzute printr-o serie de instrumente internaţionale, care au fost enumerate în Hotărârea din 9 iunie 2009, pronunţată în Cauza Opuz împotriva Turciei, paragrafele 72-82.
    21. În plus, trebuie avut în vedere şi faptul că România a ratificat Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, adoptată la Istanbul la 11 mai 2011, şi că şi-a asumat obligaţii de adoptare a măsurilor legislative sau de altă natură pentru protejarea tuturor victimelor împotriva oricăror acte ulterioare de violenţă (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 264 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 22 iunie 2017, paragraful 26).
    22. Aşadar, Curtea constată că nu sunt încălcate prevederile constituţionale prevăzute la art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.
    23. În ceea ce priveşte invocarea art. 4 alin. (2) referitor la egalitatea între cetăţeni, precum şi art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului sub aspectul unei pretinse discriminări pe criterii de sex sau alte criterii, această susţinere nu poate fi reţinută. Dispoziţiile criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza textului, fără a distinge în funcţie de sex sau alte caracteristici personale, asigură protecţia unei categorii vulnerabile, respectiv membrii de familie, împotriva riscurilor specifice generate de relaţiile intrafamiliale şi nu creează diferenţe de tratament nejustificate între subiecţii vizaţi.
    24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
                                CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                    În numele legii
                                        DECIDE:
     Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Panda Nicolae Valentin în Dosarul nr. 3.556/55/2021 al Judecătoriei Arad - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 199 alin. (2) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
        Definitivă şi general obligatorie.
        Decizia se comunică Judecătoriei Arad - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 octombrie 2025.


                                          PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                                                 ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                                                  Magistrat-asistent,
                                                     Alina Oprişan

                                          ---

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIE nr. 460 din 16 octombrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016