Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 452 din 28 iunie 2016  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIE nr. 452 din 28 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 699 din 8 septembrie 2016

    Valer Dorneanu - preşedinte
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Daniel Marius Morar - judecător
    Mona-Maria Pivniceru - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Augustin Zegrean - judecător
    Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Şofronea.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Joiţa Ianuş în Dosarul nr. 1.073/118/2015 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.290D/2015 al Curţii Constituţionale.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curţii că partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a transmis la dosar note scrise prin care susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând considerente de principiu reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitoare la legislaţia reparatorie în Hotărârea din 29 aprilie 2014 pronunţată în Cauza Preda împotriva României.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Sentinţa civilă nr. 1.046 din 7 iulie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.073/118/2015, Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Joiţa Ianuş într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea unei decizii de validare a unei hotărâri a Comisiei judeţene Constanţa de aplicare a Legii nr. 9/1998.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că, prin textul de lege criticat, s-a stabilit un nou termen de soluţionare a cererilor, de 18 luni, termen care este favorabil doar Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, cu încălcarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor, ignorându-se faptul că titularii despăgubirilor sunt, în marea majoritate, oameni în vârstă. Se susţine că textul de lege criticat are caracter retroactiv în măsura în care sunt aplicabile şi cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 anterioare ultimei modificări pentru care s-au emis hotărâri de către comisiile judeţene, fără a fi validate/invalidate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor. Stabilirea acestui termen încalcă şi dreptul de acces liber la justiţie, câtă vreme restricţionează timp de 18 luni dreptul persoanei de a se adresa instanţei, în condiţiile în care cererile pentru despăgubiri au fost formulate sub imperiul legii vechi şi soluţionate parţial prin hotărârile comisiilor judeţene, dând astfel Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor posibilitatea să invoce excepţia prematurităţii.
    6. Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 încalcă prevederile art. 15 alin. (2) şi art. 21 din Constituţie.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, normele de procedură criticate aplicându-se numai pentru viitor, iar nu retroactiv. Totodată, acestea nu încalcă accesul liber la justiţie, deoarece legea prevede posibilitatea persoanei îndreptăţite de a se adresa instanţei judecătoreşti atât în cazul în care este nemulţumită de soluţia dată, cât şi atunci când entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute de lege, iar suspendarea executării silite reprezintă efectul legal al plăţii eşalonate stabilite de legiuitor.
    9. Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate. Astfel, din perspectiva pretinsei retroactivităţi, arată că Legea nr. 164/2014 nu face altceva decât să refuze supravieţuirea anumitor dispoziţii din legislaţia anterioară în materie şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare. Face trimitere la Hotărârea din 29 aprilie 2014 pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că, deşi termenele instituite pot conduce la finalizarea procesului de restituire peste un număr mare de ani, această situaţie excepţională este inerentă având în vedere complexitatea factuală şi juridică ce priveşte chestiunea restituirii bunurilor naţionalizate
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014, care au următoarea redactare: "(1) Hotărârile emise de comisiile judeţene în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi pentru care nu s-a emis decizie de validare/invalidare, se validează/invalidează în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi".
    13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia celei penale şi contravenţionale mai favorabile şi art. 21 alin. (1) referitor la dreptul de acces liber la justiţie.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textul de lege criticat stabileşte obligaţia Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor de a valida sau invalida în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 hotărârile emise de comisiile judeţene în baza Legii nr. 9/1998, înregistrate anterior acestui moment. În prezenta cauză, acţiunea a fost înregistrată la Tribunalul Constanţa după intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2014, având ca scop obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea unei decizii de validare a unei hotărâri emise în anul 2010 de Comisia judeţeană Constanţa de aplicare a Legii nr. 9/1998.
    15. Curtea constată că nu poate fi reţinută critica referitoare la pretinsa retroactivitate a textului de lege supus controlului de constituţionalitate, întrucât prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 nu produc niciun fel de efecte pentru trecut, fiind aplicabile exclusiv din momentul intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014. Faţă de situaţia concretă din cauză, nu se poate pune problema intervenţiei în cursul procesului a unei legi noi care să mai acorde un termen în favoarea autorităţii statale, favorizând-o în raport cu partea adversă şi rupând astfel echilibrul procesual. De vreme ce textul era deja în vigoare la momentul sesizării instanţei cu acţiunea introductivă, rezultă că situaţia este diferită de cea ipotetică în care legiuitorul ar fi acordat Autorităţii un nou termen de soluţionare, suplimentar faţă de cel iniţial, ceea ce ar fi fost de natură să pună în situaţia de a nu mai putea continua demersurile judiciare declanşate conform normelor în vigoare la momentul introducerii acţiunii de către persoanele care se consideră îndreptăţite, reclamante în acţiuni introduse în justiţie ca urmare a nerespectării de către Autoritate a termenului de 60 de zile prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998 pentru emiterea deciziei de validare sau invalidare, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014.
    16. Diferenţa faţă de ipoteza înfăţişată este dată, în circumstanţele cauzei de faţă, de momentul sesizării instanţei de judecată cu soluţionarea cererii de obligare a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea deciziei de validare. Astfel, este esenţială împrejurarea că autorul excepţiei a promovat acţiunea în justiţie după ce legiuitorul oferise Autorităţii un nou termen în care să finalizeze analizarea hotărârilor comisiilor judeţene de aplicare a Legii nr. 9/1998. Acest moment este important, deoarece prin raportare la acesta se determină legea aplicabilă cauzei. La momentul introducerii acţiunii deja intrase în vigoare Legea nr. 164/2014, astfel că autorul-reclamant avea cunoştinţă - în virtutea prezumţiei cunoaşterii legii, rezultantă a principiului nemo censetur ingnorare legem - de faptul că aceasta este cea care guvernează raporturile juridice puse în discuţie. Ca atare, instanţa de judecată urma să soluţioneze procesul în baza unor norme a căror existenţă era cunoscută încă de la începutul procesului, neintervenind pe parcursul desfăşurării acestuia şi nefiind, aşadar, de natură să rupă echilibrul procesual între părţile adverse prin crearea unei situaţii mai avantajoase doar pentru una dintre acestea.
    17. Prin urmare, nu poate fi reţinută critica referitoare la pretinsa retroactivitate a textului menţionat, întrucât legea nouă este, de principiu, aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Prin urmare, dispoziţiile de lege criticate nu se aplică retroactiv, ci reglementează modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare.
    18. Faptul că prin art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 se stabilesc noi termene în care Autoritatea trebuie să verifice hotărârile se înscrie în raţiunea pentru care legea însăşi a fost concepută, aceea de a crea un mecanism care să confere eficienţă măsurilor reparatorii luate de statul român în vederea compensării pierderilor suferite de anumiţi cetăţeni români în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940. Se asigură, în acelaşi timp, şi certitudinea finalizării acestui demers reparatoriu.
    19. În sensul celor mai sus arătate, a se vedea, mutatis mutandis, şi cele reţinute prin Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, prin care Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care stabileşte termenele în care entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 şi de a emite decizii de admitere sau de respingere a acestora.
    20. Totodată, în ceea ce priveşte critica referitoare la pretinsa încălcare a accesului liber la justiţie, garantat la nivel constituţional, este de observat că atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că acesta nu este un drept absolut, ci poate fi condiţionat, exercitarea acţiunilor fiind supusă exigenţei respectării unor termene, de decădere sau de prescripţie, sau a anumitor condiţii stabilite de lege, fără să fie, în acest fel, nesocotite dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Constituţie.

    21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Joiţa Ianuş în Dosarul nr. 1.073/118/2015 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 28 iunie 2016.

               PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                         prof. univ. dr. VALER DORNEANU

                              Magistrat-asistent,
                              Valentina Bărbăţeanu


                                     -----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016