Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 441 din 14 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 441 din 14 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 107 din 10 februarie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina             │-                 │
│Popescu-Marin      │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

        Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Claudiu Molnar-Varlam şi alţii în Dosarul nr. 739/102/2019/a3 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.789D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 339 din 9 iulie 2024.
        CURTEA,
        având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea civilă nr. 40 din 7 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 739/102/2019/a3, Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene. Excepţia a fost ridicată de Claudiu Molnar-Varlam şi alţii într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de acordare a unor diferenţe de drepturi salariale pentru efectuarea orelor de gardă.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece limitarea acordării drepturilor salariale aferente orelor de gardă prestate nu se impune, nu este necesară şi aduce atingere existenţei dreptului la un salariu echitabil cuvenit. Astfel, se arată că, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază. Cu toate acestea, prin art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 legiuitorul a prevăzut că, începând cu luna martie 2018 până la 31 decembrie 2018, drepturile salariale aferente activităţii prestate în linia de gardă, sporul pentru activitatea prestată în ture, sporul acordat pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, nu se lucrează, sporul pentru munca prestată în timpul nopţii vor fi determinate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018. Totodată, prin art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 s-a dispus că, începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    6. Deşi salariul de bază a fost majorat prin dispoziţiile art. 38 alin. (3) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, drepturile salariale aferente orelor de gardă au fost diminuate, întrucât au fost limitate la nivelul cuantumului acordat pentru luna ianuarie 2018 şi, ulterior, decembrie 2018. Astfel, se aduce atingere dreptului fundamental la muncă, în componenta sa privind dreptul la salariu, încălcându-se art. 41 alin. (1) din Constituţie, precum şi prevederile internaţionale referitoare la dreptul la muncă.
    7. În opinia autorilor excepţiei, sunt încălcate şi condiţiile constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, întrucât măsura dispusă de dispoziţiile de lege criticate nu este necesară şi aduce atingere existenţei dreptului la salariu. Prejudicierea nejustificată este cu atât mai evidentă cu cât iniţial legiuitorul a dat o aparenţă de limitare temporară a restrângerii drepturilor salariale aferente activităţii de gardă, prevăzând că această limitare se aplică începând cu luna martie 2018 până la data de 31 decembrie 2018. Ulterior însă această restrângere a fost prorogată, prin prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, nemaiavând astfel un caracter temporar. Rezultă astfel că dreptul la salariu este îngrădit sine die prin efectul prelungirilor succesive ale limitării acordării remuneraţiei aferente orelor de gardă. Se aduce astfel atingere caracterului temporar al restrângerii exerciţiului dreptului fundamental la salariu.
    8. În acelaşi timp, prin textele de lege criticate se aduce atingere principiului drepturilor câştigate, câtă vreme autorii excepţiei beneficiau anterior, sub imperiul vechii reglementări incidente, de drepturi salariale corespunzătoare activităţii de gardă prestate, în mod integral, în acord cu reperul de calcul stabilit de legiuitor, respectiv cu nivelul salariului de bază.
    9. Tribunalul Mureş - Secţia civilă consideră că dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere dreptului la salariu. În acest sens arată, pe de o parte, că prin neacordarea unei majorări a drepturilor salariale aferente orelor de gardă, similară majorării salariului de bază, nu a fost încălcat în niciun fel dreptul la salariu, drepturile aferente orelor de gardă nefiind reduse, iar, pe de altă parte, că dreptul constituţional la salariu nu implică şi obligaţia statului de a acorda majorări ale salariului. În condiţiile în care nu a fost restrâns dreptul la muncă, prevăzut de art. 41 alin. (1) din Constituţie, instanţa judecătorească apreciază că nu au fost încălcate nici dispoziţiile art. 53 din Constituţie.
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
        CURTEA,
     examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, introduse prin articolul unic pct. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 978 din 8 decembrie 2017. De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018. Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins:
    - Art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017: "Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale: (...) începând cu luna martie 2018 până la 31 decembrie 2018, drepturile salariale aferente activităţii prestate în linia de gardă, sporul pentru activitatea prestată în ture, sporul acordat pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare nu se lucrează, sporul pentru munca prestată în timpul nopţii vor fi determinate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018;"]
    – Art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018: "Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

    14. Curtea observă că dispoziţiile de lege criticate au avut o aplicare limitată în timp. De asemenea, dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 au fost modificate prin art. I pct. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 9 ianuarie 2020, în sensul prelungirii termenului de aplicare începând cu luna ianuarie 2020. Având în vedere însă cele reţinute prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, şi având în vedere aplicabilitatea în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege cu care Curtea Constituţională a fost sesizată, urmează să fie analizată constituţionalitatea dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, în redactarea criticată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate.
    15. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile din Constituţie cuprinse în art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă şi în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate prevederile care consacră dreptul la muncă, cuprinse în art. 23 pct. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi art. 15 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate identice cu cele formulate în prezenta cauză, iar prin Decizia nr. 339 din 9 iulie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 25 februarie 2025, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate.
    17. Pentru a ajunge la această soluţie, Curtea a observat că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată într-o cauză în care autoarele excepţiei, având calitatea de medici, au solicitat acordarea drepturilor cuvenite pentru munca desfăşurată în timpul gărzilor pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază prin raportare la tariful orar aferent salariului de bază.
    18. Curtea a reţinut că, potrivit reglementărilor capitolului II din anexa nr. II - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Sănătate şi asistenţă socială" la Legea-cadru nr. 153/2017, gărzile pot fi efectuate atât în timpul programului de lucru, cât şi în afara acestuia. Gărzile efectuate de medici pentru completarea normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, stabilite prin regulamente specifice, reprezintă gărzi obligatorii [art. 5 alin. (2)]. Pentru gărzile efectuate peste durata normală a timpului de lucru în vederea asigurării continuităţii asistenţei medicale, medicii vor încheia cu unitatea sanitară publică un contract individual de muncă cu timp parţial pentru activitatea prestată în linia de gardă şi vor beneficia numai de drepturile aferente activităţii prestate în linia de gardă [art. 5 alin. (3)]. Un contract individual de muncă cu timp parţial încheiat exclusiv în vederea efectuării serviciului de gardă pot încheia şi medicii care nu au contract individual de muncă cu unitatea sanitară [art. 3 alin. (5)].
    19. În ceea ce priveşte munca desfăşurată în linia de gardă pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, aceasta se salarizează "cu tariful orar aferent salariului de bază" [art. 3 alin. (1)]. De asemenea, gărzile efectuate în zilele lucrătoare se salarizează cu un spor de până la 75% din tariful orar al salariului de bază, în timp ce gărzile efectuate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, potrivit dispoziţiilor legale, nu se lucrează se salarizează cu un spor de până la 100% din tariful orar al salariului de bază [art. 3 alin. (2) şi (3)].
    20. Alături de aceste drepturi, începând cu 1 august 2023, se acordă o indemnizaţie lunară stabilită în cuantum brut (art. 3^1, introdus prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2023 pentru stabilirea unor măsuri la nivelul structurii organizatorice aferente unităţilor sanitare, precum şi stabilirea unor măsuri privind salarizarea personalului din sistemul sanitar public şi pentru completarea unor acte normative în domeniul sănătăţii şi în domeniul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 30 iunie 2023).
    21. Curtea a observat că dispoziţiile de lege criticate reglementează drepturile salariale aferente activităţii prestate în linia de gardă ce se acordă începând cu luna martie 2018 până la 31 decembrie 2018, respectiv începând cu 1 ianuarie 2019.
    22. Analizând contextul reglementării, Curtea a reţinut că, potrivit art. 43 din Legea-cadru nr. 153/2017, acest act normativ a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2017. Dispoziţiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 au reglementat aplicarea etapizată a acesteia. Dispoziţiile alin. (2) al acestui articol de lege, care reglementează salarizarea pentru anul 2017, prevăd menţinerea în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, a cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi a cuantumului sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Potrivit alin. (3) din acelaşi articol de lege, începând cu data de 1 ianuarie 2018, cuantumul aceloraşi drepturi se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25. În mod excepţional, pentru personalul care ocupă funcţiile de medici, asistenţi medicali şi ambulanţieri/şoferi autosanitară, prin excepţie de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, salariile de bază se majorează la nivelul salariului de bază stabilit potrivit Legii-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte drepturile salariale aferente muncii desfăşurate în linia de gardă, dispoziţiile art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 prevăd menţinerea acestora conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018. Această reglementare are un caracter derogatoriu, pe perioada anului 2018, de la dispoziţiile art. 3 din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, care reglementează salarizarea muncii efectuate în linia de gardă.
    23. Păstrarea aceluiaşi nivel pentru sporurile acordate pentru munca prestată în linia de gardă s-a realizat şi în anul 2019, ca urmare a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. Astfel, textul de lege prevede păstrarea acestor drepturi, începând cu 1 ianuarie 2019, la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, însă, aşa cum s-a reţinut mai sus, în decembrie 2018 cuantumul era cel reglementat de art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv cel raportat la nivelul lunii ianuarie 2018.
    24. Prin Decizia nr. 59 din 28 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 12 ianuarie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis că, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul acestor drepturi se menţine cel mult la nivelul celui acordat pentru luna decembrie 2018, conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018, în temeiul art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    25. Prin urmare, Curtea Constituţională a reţinut că, în esenţă, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, se solicită acordarea drepturilor salariale aferente activităţii prestate în linia de gardă prin raportare la tariful orar aferent salariului de bază, în sensul dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, şi nu al dispoziţiilor de lege criticate.
    26. Or, în ceea ce priveşte dreptul la salariu, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept şi o obligaţie a legiuitorului (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006) şi că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007). De asemenea, Curtea Constituţională a reţinut că legiuitorul are dreptul să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 597 din 21 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 22 ianuarie 2024, paragraful 20).
    27. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează să fie plătite angajaţilor lor din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz şi alţii împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragraful 15.
    28. Curtea Constituţională a observat şi că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen şi alţii împotriva Finlandei, paragraful 94).
    29. În aceste condiţii, apreciind că, în realitate, se urmăreşte o modificare a soluţiei legislative aplicabile în cauză referitoare la salarizarea activităţii desfăşurate în linia de gardă, contrar prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat şi ale art. 61 alin. (1) care consacră rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării, precum şi contrar dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, prin Decizia nr. 339 din 9 iulie 2024, precitată, instanţa de contencios constituţional a constatat că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
    30. Curtea observă că situaţia obiectului acţiunii în cauza în care prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost ridicată este aceeaşi, astfel că, pentru aceleaşi motive mai sus arătate, se impune aceeaşi soluţie de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate.
    31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi*,
     * Cu menţinerea opiniei separate formulate de domnul judecător Gheorghe Stan la Decizia nr. 339 din 9 iulie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 25 februarie 2025.

        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
        În numele legii
        DECIDE:
     Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Claudiu Molnar-Varlam şi alţii în Dosarul nr. 739/102/2019/a3 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă.
        Definitivă şi general obligatorie.
        Decizia se comunică Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
        Pronunţată în şedinţa din data de 14 octombrie 2025.

                        PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                        ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                        Magistrat-asistent,
                        Simina Popescu-Marin

    -------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIE nr. 441 din 14 octombrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"