Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 429 din 7 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2-6 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2-6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Laminate" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.638/121/2009 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercialã. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 1 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 6.638/121/2009, Tribunalul Galaţi - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2-6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã. Excepţia a fost invocatã de Societatea Comercialã "Laminate" - S.A. Bucureşti într-o cauzã având ca obiect emiterea unei somaţii de platã. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât procedura de judecatã a cererilor formulate în baza acestor dispoziţii creeazã un dezavantaj vãdit debitorului, care se vede în imposibilitatea de a se apãra în mod adecvat şi temeinic, astfel cum se întâmplã în cazul acţiunilor judecate potrivit dreptului comun. Autorul mai susţine cã dispoziţiile legale atacate nu permit administrarea unui probatoriu complet, singura probã admisã fiind cea cu înscrisuri, restul probelor fiind inadmisibile în raport cu procedura reglementatã de ordonanţã. Or, tocmai pentru cã debitorul nu poate formula apãrãri de fond şi nici nu poate administra alte probe în afara înscrisurilor, cum ar fi martori sau expertize, se aflã aproape în imposibilitatea de a demonstra caracterul netemeinic al cererii creditorului. Pe de altã parte, legea cere creditorului sã probeze numai existenţa unui înscris al creanţei, care sã fi fost acceptat de debitor, fãrã a i se impune o altã cerinţã, creându-se astfel o vãditã inegalitate în faţa legii între cele douã pãrţi, inegalitate care poate conduce la grave abuzuri de drept din partea creditorului. Autorul mai susţine cã, de altfel, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a constatat cã o distincţie este discriminatorie dacã este lipsitã de justificare obiectivã şi rezonabilã, adicã nu urmãreşte un scop legitim, sau dacã nu existã un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele uzitate şi scopul urmãrit, în speţã neexistând o astfel de justificare. În final, se aratã cã prevederile art. 6 alin. (4) din ordonanţã, potrivit cãrora ordonanţa se va înmâna pãrţii prezente, duc de fapt la o prejudecare a cauzei de cãtre completul de judecatã, care se pronunţã înainte de a cerceta fondul prin administrarea de probe, ceea ce reprezintã o încãlcare a dreptului de proprietate. Tribunalul Galaţi - Secţia comercialã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, procedura reglementatã de Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 oferã creditorilor o cale rapidã şi mai puţin costisitoare în vederea obţinerii titlurilor executorii, având drept scop simplificarea demersului jurisdicţional şi asigurarea celeritãţii litigiilor. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2-6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 295/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având urmãtorul cuprins: - Art. 2: "(1) Cererile privind somaţia de platã se depun la instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã. (2) La instanţele prevãzute la alin. (1) cererile se soluţioneazã de un singur judecãtor. (3) Judecãtorul verificã din oficiu competenţa instanţei, procedând potrivit legii."; - Art. 3: "(1) Cererea introdusã potrivit art. 2 va cuprinde: a) numele şi domiciliul sau, dupã caz, denumirea şi sediul creditorului; b) numele şi domiciliul debitorului persoanã fizicã, iar în cazul debitorului persoanã juridicã, denumirea şi sediul, precum şi, dupã caz, numãrul certificatului de înmatriculare în registrul comerţului sau în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar; c) sumele prevãzute la art. 1 alin. (2), temeiul de fapt şi de drept al obligaţiilor de platã, perioada la care se referã acestea, termenul la care trebuia fãcutã plata şi orice element necesar pentru determinarea datoriei. (2) La cerere se anexeazã contractul sau orice alt înscris doveditor al sumelor datorate. (3) Cererea şi actele anexate la aceasta se depun în copie în atâtea exemplare câte pãrţi sunt, plus unul pentru instanţã"; - Art. 4: "(1) Abrogat. (2) În toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecãtorul dispune citarea pãrţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lãmuriri, precum şi pentru a stãrui în efectuarea plãţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea pãrţilor asupra modalitãţilor de platã. (3) La citaţia pentru debitor se vor anexa în copie cererea creditorului şi actele depuse de acesta în susţinerea cererii. (4) În citaţie se va face menţiunea cã pânã cel mai târziu în ziua fixatã pentru înfãţişare debitorul poate sã depunã întâmpinare, precum şi actele ce pot contribui la soluţionarea cererii."; - Art. 5: "În cazul în care creditorul primeşte plata datoriei ori declarã cã este mulţumit cu înţelegerea asupra plãţii, judecãtorul va lua act despre aceasta şi va proceda la închiderea dosarului, pronunţând o încheiere irevocabilã. Încheierea privind înţelegerea pãrţilor asupra plãţii constituie titlu executoriu."; - Art. 6: "(1) Dacã nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecãtorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lãmuririlor pãrţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4. (2) Când în urma examinãrii prevãzute la alin. (1) constatã cã pretenţiile creditorului sunt justificate, judecãtorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de platã cãtre debitor, precum şi termenul de platã. (3) Termenul de platã nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depãşi 30 de zile. Judecãtorul va putea stabili alt termen potrivit înţelegerii pãrţilor. (4) Ordonanţa se va înmâna pãrţii prezente sau se va comunica fiecãrei pãrţi de îndatã, prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 124 alin. (2) privind înfãptuirea justiţiei din Constituţie, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 14 privind interzicerea discriminãrii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 în ansamblu ori a principalelor dispoziţii ale acesteia s-a pronunţat prin mai multe decizii şi, rãspunzând unor critici asemãnãtoare, a statuat constant cã prevederile respective sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 1.388 din 16 decembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 29 decembrie 2008, Curtea a reţinut cã Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 instituie o procedurã specialã şi acceleratã, derogatorie de la normele procedurii civile, pentru a asigura recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor. Acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probã utilizabile în prima fazã la înscrisuri, completate cu explicaţiile şi lãmuririle date de pãrţi. Potrivit art. 1 alin. (1) din ordonanţã, aceastã procedurã se aplicã doar în cazul "creanţelor certe, lichide, exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege", întrucât ordonanţa cu somaţia de platã, ce urmeazã a fi emisã de judecãtor, se va referi doar la obligaţii de platã a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însuşite de pãrţi, fiind justificatã cerinţa ca dovada acestora sã se facã prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre pãrţi urmeazã a fi rezolvate conform reglementãrilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivã valabilã pentru ambele pãrţi, ele având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apãrare. Prin aceeaşi decizie Curtea a reţinut cã ordonanţa cu somaţia de platã, emisã de judecãtor, în mãsura în care a rãmas irevocabilã, are autoritatea lucrului judecat în privinţa obligaţiilor de platã prevãzute la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001. Art. 11^1 din ordonanţã exclude autoritatea lucrului judecat "cu privire la fondul raporturilor juridice dintre pãrţi", tocmai în scopul de a da posibilitatea pãrţilor ca ulterior sã îşi valorifice, conform normelor din dreptul comun, eventualele pretenţii de altã naturã, izvorâte din aceleaşi raporturi juridice. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceastã decizie îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2-6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Laminate" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.638/121/2009 al Tribunal Galaţi - Secţia comercialã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa din data de 7 aprilie 2011.
