Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 412 din 16 iunie 2016  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77^1 alin. (3) şi (6) tezele a treia şi a patra din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIE nr. 412 din 16 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77^1 alin. (3) şi (6) tezele a treia şi a patra din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 707 din 12 septembrie 2016

    Valer Dorneanu - preşedinte
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Daniel Marius Morar - judecător
    Mona-Maria Pivniceru - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Augustin Zegrean - judecător
    Andreea Costin - magistrat-asistent


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77^1 alin. (3) şi (6) din Codul fiscal, excepţie ridicată de Leonard Georgescu în Dosarul nr. 28.926/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.444D/2015.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 406 din 28 mai 2015 sau Decizia nr. 940 din 6 iulie 2010.

                                     CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 1 iulie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 28.926/3/2014, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77^1 alin. (3) şi (6) din Codul fiscal, excepţie ridicată de Leonard Georgescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unei decizii de impunere anuală pentru veniturile obţinute din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate instituie o discriminare între dobânditorii drepturilor respective prin moştenire în funcţie de modalitatea de dezbatere a succesiunii, pe cale notarială sau prin hotărâre judecătorească, motiv pentru care aşezarea sarcinilor fiscale nu este justă.
    6. Pe de o parte se stabileşte o diferenţă de tratament între dobânditorii drepturilor reale imobiliare respective, care depinde exclusiv de hazard, fără nicio justificare obiectivă, prin stabilirea unei scutiri de impozit raportată la data decesului autorului succesiunii, în condiţiile în care durata dezbaterii succesorale nu doar că diferă în funcţie de modalitatea notarială sau litigioasă, dar nu poate fi nici anticipată, nici controlată în cazul în care calitatea de moştenitor sau drepturile dobândite sunt stabilite prin hotărâre judecătorească.
    7. Astfel, dacă în procedura notarială, în cazul unor moştenitori diligenţi succesiunea va fi dezbătută şi finalizată în termen de doi ani de la data decesului autorului succesiunii, în cazul unui litigiu cu privire la calitatea de moştenitor sau la compunerea masei succesorale durata dezbaterii succesiunii depinde exclusiv de hazard.
    8. Se mai arată că obligaţia de plată a impozitului nu depinde de diligenţa moştenitorului dobânditor al drepturilor reale imobiliare, ci de existenţa sau inexistenţa unor contestaţii formulate de alte persoane cu privire la calitatea sa sau la drepturile respective. Or, nu este justă stabilirea unui sistem de impunere prin care să se stabilească impozite în sarcina unor contribuabili, în condiţiile în care naşterea obligaţiei de plată a impozitului respectiv depinde de voinţa unor terţi.
    9. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu stabilesc modalităţi diferite de impunere în funcţie de procedura urmată, notarială sau judecătorească, ci prevăd doar competenţe diferite în ceea ce priveşte calcularea şi încasarea impozitului, în funcţie de procedura urmată. Dispoziţiile art. 77^1 alin. (3) din codul fiscal stabilesc scutirea, respectiv impunerea, în funcţie de momentul dezbaterii şi finalizării procedurii atât notariale, cât şi judecătoreşti. Alin. (6) al aceluiaşi articol indică organul competent să calculeze şi să încaseze impozitul.
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    11. Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctele de vedere anterior exprimate, în sensul neconstituţionalităţii art. 77^1 alin. (3) şi al constituţionalităţii art. 77^1 alin. (6) din Codul fiscal, acestea fiind reţinute în Deciziile nr. 940 din 6 iulie 2010 şi nr. 1.157 din 6 noiembrie 2008. De asemenea, precizează că prin deciziile amintite Curtea a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl reprezintă art. 77^1 alin. (3) şi (6) din Codul fiscal. Curtea, analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, reţine că obiect al acesteia îl reprezintă, în realitate, dispoziţiile art. 77^1 alin. (3) şi alin. (6) tezele a treia şi a patra din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare.
    15. Curtea observă că, ulterior invocării excepţiei de neconstituţionalitate şi anterior sesizării sale, dispoziţiile art. 77^1 alin. (6) din codul fiscal au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 14 aprilie 2015. Potrivit art. II din ordonanţa de urgenţă menţionată, dispoziţiile legale modificate au intrat în vigoare la data de 1 iunie 2015. Totodată, Curtea observă că Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal a fost abrogată prin art. 502 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Având, însă, în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza dispoziţiile legale criticate din codul fiscal înainte de modificarea adusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2015, dispoziţii legale care au următorul cuprins:
    - Art. 77^1 alin. (3) din Codul fiscal: "Pentru transmisiunea dreptului de proprietate şi a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de moştenire nu se datorează impozitul prevăzut la alin. (1), dacă succesiunea este dezbătută şi finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul prevăzut mai sus, moştenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.";
    - Art. 77^1 alin. (6) tezele a treia şi a patra din Codul fiscal: "[...] În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se calculează şi se încasează de către organul fiscal competent.
    Instanţele judecătoreşti care pronunţă hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile comunică organului fiscal competent hotărârea şi documentaţia aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii. [...]".
    16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate, spre exemplu, prin Decizia nr. 406 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 13 iulie 2015, constatând constituţionalitatea acestora.
    18. Cu acel prilej Curtea a reţinut la paragraful 13 din decizia menţionată că fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni. Stabilirea prin lege a unui impozit trebuie să respecte cel puţin patru criterii: echitate, proporţionalitate, rezonabilitate şi nediscriminare. Întrunirea cumulativă a acestor patru criterii legitimează din punct de vedere constituţional stabilirea unui impozit. Printr-o atare conduită legiuitorul respectă întru totul dispoziţiile art. 56 şi 139 din Constituţie, fără a afecta alte drepturi şi libertăţi fundamentale. În schimb, nerespectarea acestor criterii cu valoare constituţională duce implicit la încălcarea dreptului fundamental aplicabil în cauză.
    19. Curtea a mai observat că, potrivit art. 644 din Codul civil din 1864 (art. 557 din Codul civil), proprietatea bunurilor se dobândeşte şi se transmite, printre altele, şi prin succesiune; transmiterea moştenirii operează în virtutea legii din momentul deschiderii moştenirii. Dezbaterea succesiunii este o operaţiune juridică ce intervine ulterior deschiderii acesteia, moştenitorii putând dezbate succesiunea oricând după acest moment. Prin urmare, Curtea a constatat că legea responsabilizează moştenitorii pentru a finaliza procedurile succesorale într-un timp rezonabil, pentru a nu se menţine ad aeternum o situaţie de incertitudine juridică, dând astfel efect şi prevederilor art. 644 şi următoarele din Codul civil.
    20. Instituirea de către legiuitor, prin textul de lege criticat, a unei excepţii de la plata impozitului datorat la transferul dreptului de proprietate nu constituie un privilegiu sau o atingere adusă principiului constituţional al egalităţii în drepturi. Legiuitorul are competenţa constituţională, potrivit art. 139 din Legea fundamentală, de a stabili condiţiile în care se acordă unele scutiri sau facilităţi de la obligaţia de plată a impozitelor, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii în drepturi. Raţiunea instituirii unui tratament juridic diferit, respectiv scutirea de la obligaţia de plată a impozitelor, are în vedere securitatea raporturilor juridice civile şi eliminarea incertitudinilor privind dreptul de proprietate asupra imobilelor. De aceea, moştenitorii care dezbat succesiunea în termen de 2 ani nu se află în aceeaşi situaţie cu cei pentru care procedura succesorală se finalizează după acest termen, indiferent dacă se finalizează prin hotărâre judecătorească sau prin încheiere de finalizare a succesiunii.
    21. Plata impozitelor şi a taxelor reprezintă o obligaţie a cetăţenilor şi nu un drept, cetăţenii având obligaţia să contribuie prin impozite şi taxe la cheltuielile publice, potrivit art. 56 din Constituţie.
    22. Aşa fiind, Curtea nu poate reţine că prin textul de lege criticat ar fi fost încălcate prevederile art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi.
    23. Referitor la critica adusă alin. (6) tezele a treia şi a patra ale art. 77^1 din Codul fiscal, Curtea observă că această dispoziţie legală stabileşte competenţa organului fiscal de a calcula şi încasa impozitul datorat la transferul dreptului de proprietate şi a dezmembrămintelor acestuia cu titlu de moştenire, fără ca modalitatea de reglementare să fie discriminatorie în privinţa contribuabililor.
    24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

    25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Leonard Georgescu, în Dosarul nr. 28.926/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 77^1 alin. (3) şi (6) tezele a treia şi a patra din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 16 iunie 2016.

                PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE
                         prof. univ. dr. VALER DORNEANU

                              Magistrat-asistent,
                                 Andreea Costin

                                     -----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016