Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 4 din 16 octombrie 2000 privind aplicarea dispozitiilor art. 37 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 12 din 14 ianuarie 1994 .
Sub preşedinţia preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, Paul Florea, s-a luat în examinare recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie, referitor la aplicarea dispoziţiilor <>art. 37 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, modificatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 12 din 14 ianuarie 1994 . Ministerul Public a fost reprezentat de Ion Ionescu, prim-adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie. Prim-adjunctul procurorului general a susţinut recursul în interesul legii, cerând sa se decidã în sensul ca, dupã primirea plângerii formulate impotriva actului de constatare a contravenţiei şi de aplicare a amenzii, instanta cãreia îi revine competenta sa o soluţioneze are obligaţia de a cita persoana care a fãcut plângerea şi organul care a aplicat sancţiunea, precum şi orice alta persoana a carei ascultare o considera utila. SECŢIILE UNITE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constata urmãtoarele: În aplicarea dispoziţiilor <>art. 37 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, astfel cum a fost modificatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 12 din 14 ianuarie 1994 , instanţele nu au un punct de vedere unitar referitor la persoanele care trebuie citate în vederea soluţionãrii plângerii formulate impotriva actului de constatare a contravenţiei şi de aplicare a amenzii. Astfel, unele instanţe au considerat ca agentul constatator şi organul care a aplicat sancţiunea nu se citeaza, ci doar se asculta dacã sunt prezenţi sau dacã instanta considera necesar, iar ca urmare nici nu pot uza de cãile de atac prevãzute de lege în cauzele având ca obiect contestarea proceselor-verbale de constatare şi de sancţionare a contravenţiilor. Alte instanţe, dimpotriva, au apreciat ca în procesele având ca obiect plângeri impotriva actului de constatare a contravenţiei şi de aplicare a amenzii trebuie sa se citeze nu numai persoana care a fãcut plângerea, ci şi organul care a aplicat sancţiunea, cum este şi cel de constatare al Ministerului Finanţelor, ca parte în proces, precum şi orice alta persoana a carei ascultare este utila cauzei. Aceste din urma instanţe au procedat corect. Prin <>art. 31 alin. 1 din Legea nr. 32/1968 , astfel cum a fost modificatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 12 din 14 ianuarie 1994 , se prevede ca "impotriva actului de constatare a contravenţiei şi de aplicare a amenzii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data comunicãrii acestuia", iar potrivit art. 37 din aceeaşi lege, "plângerea împreunã cu dosarul cauzei se trimit de îndatã judecãtoriei competente, care citeaza pe cel care a fãcut plângerea, organul care a aplicat sancţiunea, precum şi orice alta persoana în mãsura sa contribuie la rezolvarea justa a cauzei". Or, dacã se are în vedere ca, în redactarea anterioarã modificãrii aduse prin ordonanta menţionatã, în <>art. 37 din Legea nr. 32/1968 se prevedea ca "agentul constatator şi organul care a aplicat sancţiunea nu se citeaza", este evident ca prin noul conţinut ce s-a dat textului de lege în discuţie s-a urmãrit înlãturarea acestei interdicţii de citare şi s-a instituit obligativitatea citarii nu numai a persoanei care a fãcut plângerea, ci şi a organului care a aplicat sancţiunea, cu menţinerea concomitenta a posibilitatii chemãrii oricãrei alte persoane a carei ascultare instanta o considera utila cauzei. Înlãturarea interdicţiei citarii agentului constatator al contravenţiei şi a organului care a aplicat sancţiunea, impusa de necesitatea promovãrii accesului liber la justiţie şi a exercitãrii neîngrãdite a dreptului de apãrare, asigura în acelaşi timp realizarea principiului contradictorialitãţii, esenţial pentru desfãşurarea procesului în condiţii de egalitate pentru toate pãrţile din proces. Tot astfel asigurarea participãrii şi a agentului constatator, respectiv a organului care a aplicat sancţiunea contravenţionalã, asigura şi acestei pãrţi posibilitatea de a exercita cãile de atac prevãzute de lege, în condiţii de egalitate cu partea care a uzat de calea de atac a plângerii. În acelaşi timp principiul aflarii adevãrului şi necesitatea prevenirii oricãror erori în cunoaşterea şi în justa apreciere a faptelor impun ca instanta cãreia îi revine competenta de a soluţiona plângerea sa uzeze de posibilitatea de a cita, în vederea ascultãrii, orice alte persoane în mãsura sa contribuie la justa rezolvare a cauzei.
În consecinta, în temeiul <>art. 26 lit. b) din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 , republicatã, precum şi al art. 329 din Codul de procedura civilã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili ca, dupã primirea plângerii formulate impotriva actului de constatare a contravenţiei şi de aplicare a amenzii, instanta cãreia îi revine competenta de a o soluţiona are obligaţia sa citeze persoana care a fãcut plângerea şi organul care a aplicat sancţiunea, precum şi orice alta persoana a carei ascultare o considera utila cauzei. PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii DECIDE: Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie. În aplicarea dispoziţiilor <>art. 37 din Legea nr. 32/1968 , astfel cum a fost modificatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 12 din 14 ianuarie 1994 , stabileşte ca, dupã primirea plângerii formulate impotriva actului de constatare a contravenţiei şi de aplicare a amenzii, instanta cãreia îi revine competenta de a o soluţiona are obligaţia de a cita persoana care a fãcut plângerea şi organul care a aplicat sancţiunea, precum şi orice alta persoana a carei ascultare o considera utila cauzei. Pronunţatã în şedinţa publica la data de 16 octombrie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE, PAUL FLOREA
Prim-magistrat-asistent, Ioan Raileanu
──────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
