Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 399 din 15 iunie 2016  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIE nr. 399 din 15 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 555 din 22 iulie 2016

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Valer Dorneanu - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Daniel Marius Morar - judecător
    Mona-Maria Pivniceru - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Oana Cristina Puică - magistrat-asistent


    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Grigore Cazan în Dosarul nr. 15.854/231/2014 al Tribunalului Vrancea - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.090D/2015.
    2. Dezbaterile au avut loc la data de 24 mai 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu, şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, în temeiul art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a amânat pronunţarea la 15 iunie 2016.

                               CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    3. Prin Decizia penală nr. 81 din 15 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 15.854/231/2014, Tribunalul Vrancea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Grigore Cazan cu ocazia soluţionării contestaţiei formulate într-o cauză având ca obiect o cerere de reabilitare judecătorească.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală - care condiţionează depunerea cererii de reabilitare, în cazul prescrierii executării pedepsei, de faptul ca lipsa executării să nu fie imputabilă persoanei condamnate - încalcă principiul aplicării legii penale mai favorabile şi accesul liber la justiţie. Astfel, consideră că norma criticată, care împiedică accesul la instanţa judecătorească, deşi este inclusă în Codul de procedură penală, reprezintă o normă de drept material, care, pentru a fi conformă cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, ar trebui să fie aplicabilă numai persoanelor condamnate după intrarea ei în vigoare.
    5. Tribunalul Vrancea - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Astfel, arată că dispoziţiile art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (2) potrivit căruia nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului de acces liber la justiţie, întrucât persoana condamnată care s-a sustras de la executarea unei pedepse privative de libertate este împiedicată să se adreseze instanţei de judecată cu o cerere de reabilitare.
    6. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    7. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, pornind de la interpretarea literală a textului, autorul excepţiei susţine că acesta instituie o condiţie de procedibilitate, de admisibilitate a cererii de reabilitare judecătorească. În realitate, condiţia reglementată este una de fond, aşa cum este şi condiţia prevăzută de art. 166 din Codul penal referitoare la împlinirea termenului de reabilitare, termen al cărui moment de început îl constituie, conform art. 167 alin. (1) din Codul penal, fie data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale, fie data când aceasta s-a prescris.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege, criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "În cazul prescripţiei executării pedepsei, nu poate depune cerere de reabilitare persoana prevăzută la art. 530 alin. (1), dacă lipsa executării este imputabilă persoanei condamnate".
    11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că reabilitarea reprezintă instituţia juridică prin care fostul condamnat este reintegrat în societate, prin înlăturarea consecinţelor condamnării suferite, indiferent de gravitatea acesteia. Reabilitarea face să înceteze decăderile, interdicţiile şi incapacităţile care rezultă din condamnare, efectele reabilitării producându-se pentru viitor. Astfel, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, nu va fi atrasă starea de recidivă sau persoana va putea să beneficieze, în condiţiile legii, de instituţia renunţării la aplicarea pedepsei [art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal] ori a amânării aplicării pedepsei [art. 83 alin. (1) lit. b) din Codul penal] sau a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei [art. 91 alin. (1) lit. b) din Codul penal]. Numeroase consecinţe ce urmează a fi înlăturate ca efect al reabilitării sunt, însă, extrapenale. De exemplu, potrivit art. 4 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, nu poate fi gestionar cel condamnat pentru infracţiunile expres prevăzute de actul normativ în cauză; conform Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, condamnarea, în anumite condiţii, împiedică dobândirea calităţii de avocat [art. 12 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 14 lit. a)] ori determină încetarea acestei calităţi [art. 27 lit. d)]; potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, nu poate dobândi calitatea de magistrat persoana care are antecedente penale [art. 14 alin. (2) lit. c) teza întâi] etc.
    13. De asemenea, Curtea reţine că titlul IX din Codul penal (art. 165-171) reglementează cele două forme de reabilitare, de drept şi judecătorească, sub denumirea de "cauze care înlătură consecinţele condamnării". Deşi legea foloseşte formula generică de "consecinţe ale condamnării", iar prima şi cea mai importantă dintre urmările atrase de o atare hotărâre judecătorească este obligaţia de executare a pedepsei aplicate, aceasta nu înseamnă nicidecum că reabilitarea înlătură executarea pedepsei, acesta fiind rolul stabilit de legiuitor pentru alte instituţii de drept penal, şi anume graţierea, prescripţia executării pedepsei şi amnistia postcondamnatorie. Faţă de aceste cauze de înlăturare a executării pedepsei, reglementate în titluri separate ale Codului penal, efectele reabilitării sunt diferite şi mult mai întinse, ea fiind o cauză legală şi personală de stingere a decăderilor, a interdicţiilor şi a incapacităţilor atrase de o condamnare.
    14. În ceea ce priveşte reabilitarea persoanelor fizice, aceasta are loc de drept în cazurile prevăzute la art. 165 din Codul penal, şi anume în cazul condamnării la pedeapsa amenzii ori la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârşit o altă infracţiune.
    15. Pentru celelalte condamnări, reabilitarea intervine la cerere, fiind acordată de instanţa de judecată, cu îndeplinirea anumitor condiţii de fond şi de formă. Astfel, aşa cum reiese din art. 530 alin. (2) din Codul de procedură penală, reabilitarea judecătorească se dispune în cazurile şi condiţiile prevăzute de Codul penal în art. 166 - referitor la termenul de reabilitare - şi în art. 168, care stabileşte alte două condiţii de fond ale reabilitării judecătoreşti, şi anume ca fostul condamnat să aibă o conduită corespunzătoare atât pe latură penală, prin abţinerea de la săvârşirea unei noi infracţiuni înăuntrul termenului de reabilitare, cât şi pe latură civilă, prin achitarea integrală a cheltuielilor de judecată şi îndeplinirea obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri. Condiţiile de formă se referă la menţiunile pe care trebuie să le conţină, potrivit art. 530 alin. (3) din Codul de procedură penală, cererea de reabilitare judecătorească. Neîndeplinirea vreuneia din condiţiile de formă şi de fond ale reabilitării judecătoreşti duce la respingerea cererii de reabilitare, în temeiul art. 532 din Codul de procedură penală.
    16. Curtea constată că, în plus faţă de reglementarea cuprinsă în Codul de procedură penală din 1968 (art. 497), noul Cod de procedură penală prevede, în art. 532 alin. (3), că, în cazul prescripţiei executării pedepsei, persoana prevăzută la art. 530 alin. (1) - condamnatul, soţul sau ruda apropiată - nu poate depune cerere de reabilitare, dacă lipsa executării este imputabilă persoanei condamnate. Astfel, dispoziţiile de lege criticate instituie o condiţie de fond specială pentru admiterea cererii de reabilitare judecătorească, şi anume aceea ca, în cazul prescripţiei executării pedepsei, lipsa executării să nu fie imputabilă condamnatului.
    17. Aşadar, în situaţia în care instanţa învestită cu soluţionarea cererii de reabilitare constată că pedeapsa aplicată condamnatului nu a fost executată şi a intervenit prescripţia executării pedepsei - caz în care termenul de reabilitare se calculează de la împlinirea termenului de prescripţie - va efectua demersuri pentru a stabili dacă neexecutarea pedepsei este sau nu imputabilă condamnatului, pe baza datelor solicitate de la biroul de executări penale al instanţei de executare sau prin orice alte mijloace de probă. Dacă instanţa constată că neexecutarea pedepsei aplicate este imputabilă persoanei condamnate, care s-a sustras de la executare, cererea este respinsă ca nefondată, pe motivul lipsei capacităţii procesuale active a solicitantului, fără să existe posibilitatea reiterării ei, astfel că, dacă va fi reintrodusă, indiferent la ce moment, urmează a fi din nou respinsă pe acelaşi motiv. Condiţia prevăzută de art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală vizează numai reabilitarea judecătorească, iar nu şi reabilitarea de drept, aceasta din urmă intervenind, în condiţiile stabilite de art. 165 din Codul penal, inclusiv în cazul în care lipsa executării pedepsei amenzii sau a închisorii de cel mult 2 ani, cu privire la care a intervenit prescripţia executării, este imputabilă persoanei condamnate. Prin urmare, nu toate persoanele faţă de care se prescrie executarea pedepsei din motive imputabile lor sunt excluse de la reabilitare, ci doar cele care se sustrag de la executarea pedepsei închisorii de o anumită gravitate, şi anume aceea care depăşeşte 2 ani. Prin introducerea condiţiei de fond prevăzute de art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală, legiuitorul a urmărit descurajarea persoanelor condamnate de a se sustrage de la executarea pedepsei aplicate, întrucât scopul executării pedepselor este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, iar persoanele care execută pedeapsa beneficiază, în acest mod, de formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept, faţă de regulile de convieţuire socială şi faţă de muncă, în vederea reintegrării în societate. Prin urmare, condiţia de fond specială instituită prin dispoziţiile de lege criticate este pe deplin justificată, prin prisma faptului că reabilitarea judecătorească reprezintă un beneficiu acordat de legiuitor în anumite condiţii, potrivit politicii sale penale, nefiind de natură a aduce vreo atingere prevederilor art. 21 din Constituţie care consacră accesul liber la justiţie.
    18. Cu privire la principiul aplicării legii penale mai favorabile, statuat de prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), Curtea constată că art. 532 din Codul de procedură penală, care reglementează cazurile de respingere a cererii de reabilitare, vizează atât condiţiile de formă, procedurale, cât şi condiţiile de fond, substanţiale, ale reabilitării judecătoreşti, cuprinzând, alături de aspectele de drept penal procesual, şi aspecte de drept penal substanţial. Astfel, sub aspectul naturii juridice, alin. (3) al art. 532 din Codul de procedură penală - care instituie, aşa cum s-a arătat mai sus, o condiţie de fond specială a reabilitării judecătoreşti, şi anume aceea ca, în cazul prescripţiei executării pedepsei, lipsa executării să nu fie imputabilă condamnatului -, constituie o normă de drept penal substanţial, chiar dacă este situată în corpul unei norme de procedură şi producerea efectelor este ţinută de îndeplinirea anumitor condiţii procedurale.
    19. Referitor la criteriile de delimitare a normelor de drept penal de cele de procedură penală, Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, că aşezarea normelor în Codul penal sau în Codul de procedură penală nu constituie un criteriu pentru deosebirea lor, ci trebuie avute în vedere obiectul de reglementare al normei, scopul reglementării şi rezultatul la care conduce norma (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, şi Decizia nr. 508 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 19 noiembrie 2014, paragrafele 15 şi 16). Astfel, dacă se ia în considerare criteriul obiectului de reglementare al normei, se constată că art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală este o normă care priveşte o condiţie de fond specială a reabilitării judecătoreşti - cauză care înlătură consecinţele condamnării -, astfel încât se încadrează în categoria normelor de drept substanţial, şi nu în categoria celor de procedură penală. La aceeaşi concluzie se ajunge şi dacă se are în vedere criteriul scopului normei, care condiţionează un drept, o facultate, nefiind o normă care să reglementeze proceduri. Totodată, nu poate fi înlăturat nici criteriul rezultatului la care conduce norma cu privire la consecinţele condamnării - decăderi, interdicţii şi incapacităţi - pe care, dacă este îndeplinită condiţia în discuţie, reabilitarea le înlătură. Aşa cum s-a arătat mai sus cu privire la efectele reabilitării, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, nu va fi atrasă starea de recidivă sau persoana va putea să beneficieze, în condiţiile legii, de instituţia renunţării la aplicarea pedepsei [art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal] ori a amânării aplicării pedepsei [art. 83 alin. (1) lit. b) din Codul penal] sau a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei [art. 91 alin. (1) lit. b) din Codul penal].
    20. Prin urmare, dispoziţiile art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală intră sub incidenţa principiului aplicării legii penale mai favorabile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie. Faptul că textul de lege criticat figurează în Codul de procedură penală nu este un impediment în considerarea lui ca fiind o normă de drept penal substanţial, care, dacă este mai nefavorabilă decât legea anterioară, este înlăturată de la aplicare, iar legea veche ultraactivează, revenind instanţelor judecătoreşti - învestite cu soluţionarea cererilor de reabilitare - rolul de a face aplicarea legii penale mai favorabile.

    21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

                        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                            În numele legii
                               DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Grigore Cazan în Dosarul nr. 15.854/231/2014 al Tribunalului Vrancea - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Vrancea - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 iunie 2016.


                              PREŞEDINTE,
                            AUGUSTIN ZEGREAN

                           Magistrat-asistent,
                           Oana Cristina Puică

                                   ----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016