Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 392 din 28 mai 2015  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 254 alin. (1) teza întâi prin raportare la dispoziţiile art. 194 lit. e) tezele întâi şi a cincea din Codul de procedură civilă    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIE nr. 392 din 28 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 254 alin. (1) teza întâi prin raportare la dispoziţiile art. 194 lit. e) tezele întâi şi a cincea din Codul de procedură civilă

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 12 august 2015

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Daniel Marius Morar - judecător
    Mona-Maria Pivniceru - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 254 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Lenuţa Lăcătuş în Dosarul nr. 14.123/302/2013 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 776D/2014.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea s-a mai pronunţat asupra textelor de lege criticate, invocând, în acest sens, Decizia nr. 18 din 21 ianuarie 2015.

                                    CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 28 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr. 14.123/302/2013, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 254 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Lenuţa Lăcătuş într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unor contravenţii prin care autorul a solicitat, printre alte probe, şi proba cu martori, fără a indica numele, prenumele şi adresa martorilor. Prin rezoluţia comunicată de instanţă, autorului i s-a pus în vedere să indice datele anterior menţionate şi, pentru că acesta nu s-a conformat, instanţa l-a decăzut din proba testimonială în temeiul art. 185 din Codul de procedură civilă, reţinându-se că proba nu a fost propusă cu respectarea art. 254 alin. (1) şi art. 194 lit. e) din Codul de procedură civilă.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate formulate oral în faţa instanţei de judecată, autorul, prin apărător, a susţinut că decăderea din probă pe motiv că aceasta nu a fost propusă prin cererea de chemare în judecată, în temeiul art. 254 alin. (1) din Codul de procedură civilă, este contrară dreptului la un proces echitabil, încălcând art. 21 referitor la accesul liber la justiţie din Constituţie şi art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    6. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând, în esenţă, că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi celei a Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul liber la justiţie poate fi limitat sau condiţionat atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului. Legiuitorul a condiţionat valorificarea dreptului de exercitarea sa într-un anumit termen, pentru a instaura un climat de ordine indispensabil, prevenind astfel abuzurile şi asigurând protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte părţi, fără a aduce atingere accesului liber la justiţie. Instituţia decăderii se fundamentează pe însuşi scopul termenelor de procedură, astfel că este destinată să garanteze celeritatea procedurii judiciare, să contribuie la apărarea intereselor legitime ale părţilor şi să garanteze securitatea raporturilor juridice, fără a aduce atingere dreptului la un proces echitabil. Reglementarea termenului, în sensul de moment procesual, până la care se pot cere probele, are în vedere împiedicarea unei stări de perpetuă incertitudine cât priveşte raporturile procesuale dintre părţi, afectând grav stabilitatea şi securitatea care trebuie să le caracterizeze. Cerinţele privind formalitatea propunerii probelor instituite prin lege au ca scop atât informarea instanţei, cât şi a părţii adverse cu privire la probele pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile, cu respectarea dreptului la apărare. Neindicarea numelui şi prenumelui martorilor este de natură să afecteze dreptul la apărare al pârâtului, deoarece acesta nu poate şti dacă martorii propuşi de reclamant se află în vreunul din cazurile prevăzute de art. 315 alin. (1) din Codul de procedură civilă pentru a se opune audierii acestora, nu poate solicita martori în contraprobă, prin întâmpinare, nu poate pregăti în prealabil eventualele întrebări pe care să le adreseze martorilor şi nici nu poate face apărări referitoare la sinceritatea acestora, în raport cu legătura în care se află cu părţile şi de împrejurările în care martorii au luat cunoştinţă de faptele pentru dovedirea cărora au fost propuşi.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional, scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea sa fiind disciplinarea părţilor din proces şi asigurarea dreptului la un proces echitabil, prin asigurarea echilibrului procesual al părţilor în litigiu. Instituirea obligativităţii propunerii probelor prin cererea de chemare în judecată de către reclamant sau prin întâmpinare de către pârât sub sancţiunea decăderii se circumscrie domeniului de reglementare a competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată, rezervat, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorului ordinar.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut de instanţa care a sesizat Curtea Constituţională, îl constituie prevederile art. 254 alin. (1) din Codul de procedură civilă. În realitate, din motivarea excepţiei, precum şi din circumstanţele cauzei, Curtea reţine că obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 254 alin. (1) teza întâi prin raportare la dispoziţiile art. 194 lit. e) tezele întâi şi a cincea din Codul de procedură civilă. Codul de procedură civilă a fost republicat după data sesizării Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, fără ca textele de lege criticate să-şi schimbe numerotarea. Acestea au următorul cuprins:
    - Art. 194 lit. e) tezele întâi şi a cincea din Codul de procedură civilă: "Cererea de chemare în judecată va cuprinde:(...)
    e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. [...] Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele şi adresa martorilor, dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător";
    - Art. 254 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă: "Probele se propun, sub sancţiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel [...]."
    12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea reţine că autorul excepţiei critică prevederile art. 254 alin. (1) din Codul de procedură civilă, apreciind că acestea aduc atingere art. 21 referitor la accesul liber la justiţie din Constituţie şi art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ca urmare a faptului că în temeiul acestora a fost decăzut din proba cu martori pentru motivul că prin cererea de chemare în judecată nu a indicat numele, prenumele şi adresa acestora. Din această perspectivă, Curtea reţine că reclamantul este cel care declanşează procesul civil prin introducerea cererii de chemare în judecată. Odată cu formularea pretenţiilor, acesta trebuie să facă cunoscute pârâtului atât motivele de fapt şi de drept, cât şi dovezile pe care se întemeiază cererea, astfel cum prevede art. 14 alin. (2) din Codul de procedură civilă. În ceea ce priveşte proba cu martori, legiuitorul a instituit prin art. 194 alin. (1) lit. e) tezele întâi şi a cincea din Codul de procedură civilă obligaţia indicării numelui, prenumelui şi adresei acestora, deoarece în concepţia Codului de procedură civilă capetele de cerere trebuie să se sprijine pe probe individualizate, iar nu pe o determinare generică a acestora. Dacă probele nu sunt individualizate, capetele de cerere se vor sprijini doar pe afirmaţiile reclamantului, ceea ce ar duce la întârzierea soluţionării cauzei prin acordarea de termene succesive. Or, prin obligaţia ce incumbă reclamantului de a indica în cererea de chemare în judecată, atunci când se solicită proba cu martori, a numelui, prenumelui şi domiciliului acestora, legiuitorul a dorit instituirea unei discipline procesuale tocmai pentru a garanta respectarea principiului accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 27 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 25 martie 2015, paragrafele 12 şi 13).
    14. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 254 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă prin raportare la prevederile art. 21 din Legea fundamentală, Curtea reţine că neindicarea numelui, prenumelui şi adresei martorilor prin cererea de chemare în judecată atrage sancţiunea procedurală a decăderii, sancţiune a cărei configurare şi reglementare ţine de opţiunea legiuitorului, în temeiul art. 61 alin. (1) şi art. 126 alin. (2) din Constituţie. Această opţiune nu poate avea însă ca efect atingerea substanţei dreptului, respectiv, în cazul de faţă, a accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil. Sancţiunea decăderii impusă de legiuitor urmăreşte un scop legitim, respectiv disciplinarea părţilor, asigurarea celerităţii judecării cauzei, ea este adecvată şi necesară pentru atingerea acestui scop în sensul că posibilitatea indicării şi individualizării respectivei probe a fost una efectivă - şi nu iluzorie - în etapa anterioară începerii propriu-zise a judecăţii. În privinţa existenţei unui just echilibru între interesele concurente, respectiv cel de bună administrare a justiţiei, în vederea asigurării unei ordini şi discipline procesuale, pe de o parte, şi exigenţele accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, pe de altă parte, Curtea reţine că între acestea nu există un dezechilibru, întrucât sancţiunea procesuală impusă nu este nici excesivă şi nici nerezonabilă, din contră, ea asigură părţilor un cadru procesual stabil, ceea ce determină o previzibilitate sporită în privinţa desfăşurării ulterioare a procesului. Astfel, pârâtul nu va putea fi surprins de folosirea altor dovezi direct în faza de judecată, ceea ce echivalează cu existenţa unui climat de ordine şi de predictibilitate necesar pentru exercitarea în condiţii optime a oricărui drept fundamental. Aşadar, sancţiunea procesuală a decăderii este una proporţională cu scopul legitim urmărit şi nu este de natură a afecta substanţa dreptului de acces la justiţie şi nici a celui la un proces echitabil. De altfel, Curtea reţine că nu se pot absolutiza nici exigenţele dreptului de acces la justiţie, acesta trebuind, pe de o parte, să cunoască o reglementare statală corespunzătoare, iar, pe de altă parte, să se integreze în concepţia procesului civil astfel cum a fost configurat de noua reglementare procesual civilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 18 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 23 martie 2015, paragraful 12).
    15. Curtea reţine că dreptul la un proces echitabil - respectiv dreptul la apărare ca şi componentă a acestuia este garantat şi de prevederile Codului de procedură civilă, care conferă judecătorului anumite prerogative în temeiul cărora poate administra toate probele necesare soluţionării cauzei, iar părţii dreptul de a se apăra, chiar şi atunci când a fost decăzută din dreptul de a administra o probă. Astfel, potrivit prevederilor art. 254 alin. (5) din Codul de procedură civilă, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele, dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc. Totodată, potrivit prevederilor art. 263 din Codul de procedură civilă, partea decăzută din dreptul de a administra o probă va putea totuşi să se apere, discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor părţii potrivnice (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 18 din 21 ianuarie 2015, precitată, paragraful 13).

    16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Lenuţa Lăcătuş în Dosarul nr. 14.123/302/2013 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 254 alin. (1) teza întâi prin raportare la dispoziţiile art. 194 lit. e) tezele întâi şi a cincea din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2015.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                            Cristina Cătălina Turcu

                                    -------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016