Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 374 din 16 decembrie 2025  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 243/2021 pentru modificarea art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de şef al statului român, în ansamblul său    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIE nr. 374 din 16 decembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 243/2021 pentru modificarea art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de şef al statului român, în ansamblul său

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 98 din 6 februarie 2026

┌─────────────────┬─┬──────────────────┐
│Elena-Simina │-│preşedinte │
│Tănăsescu │ │ │
├─────────────────┼─┼──────────────────┤
│Asztalos │-│judecător │
│Csaba-Ferenc │ │ │
├─────────────────┼─┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc │-│judecător │
├─────────────────┼─┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │-│judecător │
├─────────────────┼─┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga│-│judecător │
├─────────────────┼─┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │-│judecător │
│Licu │ │ │
├─────────────────┼─┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │-│judecător │
├─────────────────┼─┼──────────────────┤
│Simina │-│magistrat-asistent│
│Popescu-Marin │ │ │
└─────────────────┴─┴──────────────────┘

        Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 243/2021 pentru modificarea art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de şef al statului român, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de şef al statului român, în ceea ce priveşte sintagma "şi nici persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia", excepţie ridicată de Traian Băsescu în Dosarul nr. 4.765/2/2022 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.847D/2023.
    2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul Mihai Stănescu, avocat în cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte partea Administraţia Prezidenţială. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.998D/2023 şi nr. 2.825D/2024, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale, ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 3.570/2/2022 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi în Dosarul nr. 4.767/2/2022 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă.
    4. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul Mihai Stănescu, avocat în cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc părţile Serviciul de Protecţie şi Pază şi Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat". Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Avocatul autorului excepţiei şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.998D/2023 şi nr. 2.825D/2024 la Dosarul nr. 1.847D/2023, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care invocă Decizia nr. 319 din 1 iulie 2025, prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea Legii nr. 243/2021, în ansamblul său, şi solicită, în consecinţă, respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă.
    7. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 319 din 1 iulie 2025.
                                            CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    8. Prin Încheierea din 7 februarie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 4.765/2/2022, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 243/2021 pentru modificarea art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de şef al statului român, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de şef al statului român, în ceea ce priveşte sintagma "şi nici persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia". Excepţia a fost ridicată de Traian Băsescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a ordinului ordonatorului de credite privind încetarea acordării indemnizaţiei prevăzute de Legea nr. 243/2021.
    9. Prin Încheierea din 31 mai 2023, pronunţată în Dosarul nr. 3.570/2/2022, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 243/2021, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001, în ceea ce priveşte sintagma "şi nici persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia". Excepţia a fost ridicată de Traian Băsescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a notificării emise de Serviciul de Protecţie şi Pază referitoare la încetarea asigurării protecţiei autorului excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Prin Încheierea din 2 august 2024, pronunţată în Dosarul nr. 4.767/2/2022, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 243/2021, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001, în ceea ce priveşte sintagma "şi nici persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia". Excepţia a fost ridicată de Traian Băsescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a notificării emise în temeiul dispoziţiilor legale criticate de Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat".
    11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia invocă, în esenţă, motive de neconstituţionalitate extrinsecă şi intrinsecă.
    12. Cu titlu introductiv se susţine că prin Legea nr. 406/2001, în forma sa iniţială, au fost reglementate cinci drepturi pentru persoanele care au avut calitatea de şef al statului român, recunoscute pe perioada vieţii. De asemenea, au fost stabilite cazurile în care persoanele care au avut calitatea de şef al statului român nu beneficiază de aceste drepturi: încetarea calităţii de şef al statului român ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni pentru care persoana a fost condamnată definitiv sau ca urmare a demiterii din funcţie prin referendum. Aşadar, în forma iniţială a Legii nr. 406/2001, nu beneficiau de drepturile recunoscute foştilor şefi de stat persoanele al căror mandat de Preşedinte al României a încetat ca urmare a angajării răspunderii specifice de drept constituţional: fie prin angajarea răspunderii politice a Preşedintelui (conform art. 95 din Constituţie), fie prin angajarea răspunderii penale pentru înaltă trădare (conform art. 96 din Constituţie).
    13. Cu privire la această a doua ipoteză se arată că, în timpul exercitării mandatului de Preşedinte al României, o persoană nu poate fi condamnată definitiv decât pentru infracţiunea de înaltă trădare, astfel că numai în acest caz ar putea înceta "calitatea de şef de al statului român ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni pentru care a fost condamnată definitiv". După încetarea mandatului, foştii preşedinţi îşi pierd drepturile acordate în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate. Trimiterea din textul Legii nr. 406/2001 la o pedeapsă privativă de libertate a fost făcută în mod intenţionat, explicaţia acestei opţiuni legislative putând fi regăsită în raportul Comisiei juridice din Senat, raport întocmit în procedura legislativă care s-a finalizat cu adoptarea Legii nr. 406/2001 ("Pentru a nu fi decăzut din drepturi în cazurile mărunte, pentru care a fost aplicată o amendă penală"). Aşadar, angajarea răspunderii penale a foştilor preşedinţi ai României nu conduce în mod automat la pierderea drepturilor prevăzute în Legea nr. 406/2001, ci numai în situaţia aplicării unei pedepse privative de libertate.
    14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a îndeplinit funcţia de Preşedinte al României, pentru două mandate consecutive, în perioada 21 decembrie 2004-21 decembrie 2014, iar după încetarea mandatului de Preşedinte al României, acesta a beneficiat în mod corespunzător de drepturile prevăzute în Legea nr. 406/2001. Prin Legea nr. 243/2021, Parlamentul a modificat dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001, incluzând în categoria celor care nu beneficiază de drepturile recunoscute foştilor şefi de stat persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia.
    15. În acest context se susţine că adoptarea Legii nr. 243/2021 s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor art. 63 alin. (5) din Constituţie, iar acest viciu extrinsec atrage neconstituţionalitatea acestui act normativ, în ansamblul său. Din documentele disponibile pe paginile de internet ale Senatului şi Camerei Deputaţilor referitoare la succesiunea etapelor procedurii legislative rezultă că propunerea legislativă nu era înscrisă pe ordinea de zi a Parlamentului precedent la momentul constituirii legale a noului Parlament, astfel că procedura legislativă nu putea continua. Deşi termenul de adoptare tacită în procedura din prima Cameră sesizată s-a împlinit în mandatul vechiului Parlament, Senatul nu a transmis către Camera Deputaţilor propunerea legislativă decât după începerea mandatului noului Parlament. Astfel, Legea nr. 243/2021 a fost adoptată tacit de către Senatul din legislatura anterioară şi de către Camera Deputaţilor din legislatura actuală.
     Or, interpretarea corectă a art. 63 alin. (5) din Constituţie nu poate fi decât în sensul că propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a primei Camere sesizate îşi vor continua procedura în noul Parlament. Interpretarea art. 63 alin. (5) din Constituţie în sensul că îşi vor continua procedura în noua legislatură inclusiv proiectele de lege adoptate de prima Cameră sesizată în vechea legislatură contravine principiului unicităţii actului normativ, o lege neputând să fie rezultatul manifestării de voinţă a două Camere diferite din legislaturi diferite. De asemenea, înscrierea pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor s-a făcut după începerea mandatului noului Parlament, în luna iunie 2021,iar la momentul începerii mandatului noului Parlament (21 decembrie 2020), propunerea legislativă nu se afla pe ordinea de zi a vechiului Parlament, astfel că noul Parlament nu putea continua procedura.

    16. Sub aspectul motivelor de neconstituţionalitate intrinsecă se susţine încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3)-(5), art. 16, 61 şi 147, deoarece Legea nr. 243/2021 are caracter individual, conţinutul şi forma acestei reglementări nefiind dictate de nevoia de reglementare a unui anumit domeniu de relaţii sociale, ci în vederea sancţionării politice a fostului Preşedinte al României, prin retragerea drepturilor recunoscute foştilor şefi de stat. Este invocată în acest sens stenograma şedinţei Camerei Deputaţilor din 7 septembrie 2021.
    17. De asemenea, în opinia autorului excepţiei, sunt încălcate art. 1 alin. (3) şi (4), art. 2 alin. (1), art. 80 şi art. 101 din Constituţie, întrucât prin dispoziţiile legale criticate are loc instituirea de către Parlament a unei condiţii noi, în mod arbitrar şi fără o motivare adecvată, cu consecinţa afectării principiului separaţiei puterilor în stat. Se arată că art. 101 din Constituţie nu este aplicabil numai Preşedintelui aflat în funcţie. Astfel Parlamentul are obligaţia constituţională de a reglementa anumite drepturi de care beneficiază persoanele care au exercitat funcţia de Preşedinte al României, aceste drepturi neconstituind un privilegiu acordat de Parlament foştilor preşedinţi, ci o obligaţie constituţională care derivă din statutul constituţional al Preşedintelui României şi din art. 101 din Constituţie, în considerarea necesităţii protecţiei mandatului prezidenţial. De asemenea, Parlamentul are îndreptăţirea constituţională să modifice conţinutul drepturilor acordate foştilor şefi de stat, dar nu poate schimba condiţiile care trebuie să fie îndeplinite pentru ca persoana să beneficieze de aceste drepturi după încetarea mandatului.
    18. Se mai susţine că dispoziţiile art. 1 alin. (3) teza a treia din Legea nr. 406/2001 încalcă art. 15 alin. (2) şi art. 44 şi art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, în măsura în care se aplică persoanelor care au dobândit drepturile anterior intrării în vigoare a Legii nr. 243/2021. În opinia autorului excepţiei condiţiile care trebuie să fie îndeplinite pentru ca o persoană să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 406/2001 trebuie să fie analizate în raport cu momentul încetării mandatului Preşedintelui României. Parlamentul României poate modifica conţinutul concret al drepturilor recunoscute, însă calitatea de titular al acestor drepturi trebuie să fie analizată în raport cu momentul încetării mandatului. În situaţia în care legiuitorul stabileşte noi condiţii pentru ca o persoană căreia i-a încetat mandatul de Preşedinte al României să beneficieze de drepturile prevăzute în Legea nr. 406/2001, aceste noi condiţii nu pot fi aplicabile decât persoanelor cărora le-a încetat mandatul după intrarea în vigoare a Legii nr. 243/2021. Or, în condiţiile în care Legea nr. 243/2021 îşi propune să modifice statutul dobândit la încetarea mandatului de către foştii preşedinţi, prin instituirea unui nou caz de pierdere a drepturilor recunoscute la momentul încetării mandatului, legea capătă un caracter retroactiv.
    19. Totodată, se arată că drepturile reglementate de Legea nr. 406/2001 reprezintă drepturi câştigate. Pierderea drepturilor câştigate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 243/2021 echivalează cu o încălcare a garanţiei constituţionale prevăzute în art. 44 alin. (1) din Constituţie, prin stabilirea cu caracter retroactiv a unei noi condiţii care trebuie să fie îndeplinită pentru ca foştii şefi de stat să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 406/2001.
    20. Legea nr. 243/2021 instituie un tratament diferenţiat nejustificat în mod obiectiv, de vreme ce drepturile prevăzute de Legea nr. 406/2001 au fost recunoscute în considerarea funcţiei pe care a ocupat-o persoana căreia i-a încetat mandatul de Preşedinte al României, fiind măsuri prin care sunt protejate atât persoana care a exercitat cea mai înaltă funcţie în stat, cât şi mandatul prezidenţial. În condiţiile în care o persoană faţă de care s-a stabilit că a fost colaborator al fostei Securităţi poate candida la alegerile prezidenţiale, acţiunea legiuitorului concretizată prin Legea nr. 243/2021 instituie un tratament diferenţiat nejustificat.
    21. La adoptarea Legii nr. 243/2021, legiuitorul era ţinut să aibă în vedere respectarea principiilor proporţionalităţii şi al protecţiei aşteptărilor legitime, care însă au fost în totalitate neglijate de către legiuitor.
    22. Se mai susţine că dispoziţiile art. 1 alin. (3) teza a treia din Legea nr. 406/2001 încalcă art. 1 alin. (3) şi (4), coroborat cu art. 21, art. 16 alin. (1) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, întrucât Parlamentul şi-a asumat rolul de instanţă de judecată, fără a permite individualizarea sancţiunii aplicate, şi cu încălcarea principiului egalităţii. În acest sens, se arată că prin adoptarea Legii nr. 243/2021 Parlamentul transformă constatarea calităţii de colaborator al fostei Securităţi într-o formă de condamnare.
     Soluţia legislativă contravine principiului egalităţii în faţa legii, deoarece instituie un tratament diferenţiat pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate (i.e., neacordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 406/2001), fără a exista un motiv obiectiv şi rezonabil, în condiţiile în care pentru alte categorii de persoane nu se atrage vreo decădere din beneficiul drepturilor recunoscute ca urmare a constatării calităţii de colaborator în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

    23. De asemenea, prin Legea nr. 243/2021, Parlamentul şi-a asumat rolul de instanţă judecătorească şi, printr-o modificare legislativă, a aplicat sancţiunea pierderii drepturilor prevăzute de Legea nr. 406/2001 foştilor şefi de stat pentru care s-a constatat calitatea de colaborator al fostei Securităţi. Legea nr. 243/2021 a introdus astfel o anumită formă de lustraţie. În condiţiile în care stabilirea şi aplicarea sancţiunii s-au făcut de către legiuitor, printr-un act normativ, fără a exista posibilitatea ca persoana în cauză să se poată adresa instanţelor judecătoreşti, se încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie. Este de esenţa instituţiei răspunderii juridice ca o sancţiune să fie proporţională. Persoana care intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 1 alin. (3) teza a treia din Legea nr. 406/2001 nu are însă posibilitatea să se adreseze unei instanţe judecătoreşti pentru analizarea proporţionalităţii sancţiunii aplicate.
    24. Se invocă şi încălcarea art. 44, coroborat cu art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, sens în care se susţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate este titularul unui bun protejat de prevederile constituţionale şi convenţionale menţionate. Or, după încetarea mandatului de Preşedinte, la finalul anului 2014, acesta a beneficiat de drepturile recunoscute de Legea nr. 406/2001, iar la momentul încetării mandatului Legea nr. 406/2001 nu cuprindea teza a treia a art. 1 alin. (3), dispoziţie introdusă prin Legea nr. 243/2021. Astfel, exista cel puţin o speranţă legitimă pentru a beneficia de drepturile prevăzute în Legea nr. 406/2001 până la finalul vieţii. Prin modalitatea în care a fost adoptată, cu scopul sancţionării de către Parlament a autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Legea nr. 243/2021 a realizat o veritabilă privare de proprietate, fără ca exigenţa proporţionalităţii pentru justificarea ingerinţei în dreptul de proprietate să fie îndeplinită.
    25. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt invocate aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la principiile constituţionale menţionate în susţinerea acesteia, la funcţia de Preşedinte al României, la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, jurisprudenţa în materie de neretroactivitate a unor instanţe şi jurisdicţii constituţionale din alte state.
    26. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile legale criticate ridică probleme în ceea ce priveşte conformarea cu dispoziţiile constituţionale invocate.
    27. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, legiuitorul dispunând de o anumită marjă de apreciere în privinţa drepturilor la care se face referire în susţinerea acesteia.
    28. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă consideră că prevederile legale criticate ridică probleme în ceea ce priveşte conformarea cu dispoziţiile constituţionale invocate.
    29. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    30. Guvernul, în Dosarul nr. 1.998D/2023, arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prin raportare la art. 1 alin. (3)-(5) şi art. 16, 61 şi 63 din Constituţie, şi inadmisibilă sub celelalte aspecte criticate. Invocă aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 574 din 16 octombrie 2014 şi Decizia nr. 238 din 3 iunie 2020, şi consideră că nu sunt întemeiate criticile autorului excepţiei cu privire la caracterul individual al legii supuse controlului de constituţionalitate. Reţine că, raportat la invocarea dispoziţiilor art. 63 alin. (5) din Constituţie, revine Curţii Constituţionale prerogativa de a analiza în concret respectarea procedurii parlamentare de adoptare a legii criticate. Apreciază că este neîntemeiată critica de neconstituţionalitate privind procedura legislativă de modificare a unei legi de către Parlament, sens în care arată că, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul are calitatea de unică autoritate legiuitoare a ţării, astfel că poate modifica, completa, abroga acte normative în vigoare.
        De asemenea, este neîntemeiată şi critica privitoare la adoptarea legii criticate în mod arbitrar şi fără o motivare adecvată.

    31. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate formulate prin raportare la principiul neretroactivităţii legii, Guvernul arată că dispoziţiile legale criticate nu cuprind nicio normă intertemporală, astfel că invocarea principiilor securităţii juridice şi al neretroactivităţii legii se face din perspectiva modului în care instanţele aplică în timp aceste reglementări legale.
     Soluţionarea unei asemenea chestiuni nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale, ci în atribuţia instanţelor judecătoreşti. Se mai arată că din critica formulată nu pot fi identificate în concret categoriile la care se raportează autorul excepţiei atunci când se consideră a fi discriminat, motiv pentru care nu poate fi reţinută încălcarea art. 16 din Constituţie.

    32. Guvernul susţine că beneficiile fostului Preşedinte al statului nu intră în sfera dreptului de proprietate, ci sunt drepturi de natură legală, de care beneficiază ulterior foştii preşedinţi ai României, ca urmare a exercitării funcţiei, iar stabilirea condiţiilor legale pentru acordarea acestor beneficii cade în sarcina Parlamentului. De vreme ce, potrivit art. 27 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, "calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia" reprezintă o interdicţie pentru a candida, pentru identitate de raţiune ar trebui să fie şi o condiţie pentru dobândirea beneficiilor prevăzute de Legea nr. 406/2001, deoarece se realizează protecţia aceleiaşi valori sociale, respectiv integritatea la nivelul societăţii, valoare a unui stat de drept. De altfel, drepturile care constituie obiectul Legii nr. 406/2001 nu sunt drepturi fundamentale. Criteriile sunt stabilite prin lege, sunt proporţionale şi drepturile în discuţie nu sunt în patrimoniul fostului Preşedinte al României, nefiind deci incluse în dreptul de proprietate privată protejat de art. 44 din Constituţie.
    33. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
                           CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului autorului excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    34. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    35. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul încheierilor de sesizare, îl constituie Legea nr. 243/2021 pentru modificarea art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de şef al statului român, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 8 octombrie 2021, precum şi dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de şef al statului român, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 16 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte sintagma "şi nici persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia".
    36. Dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 243/2021, au următorul cuprins: "Nu beneficiază de prevederile prezentei legi persoana căreia i-a încetat calitatea de şef al statului român ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni pentru care a fost condamnată definitiv sau ca urmare a demiterii din funcţie prin referendum şi nici persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia."
    37. Referitor la dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001, în ceea ce priveşte sintagma "şi nici persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia", precum şi la Legea nr. 243/2021, având în vedere, pe de o parte, modificările legislative aduse Legii nr. 406/2001 prin Legea nr. 243/2021 şi care sunt concretizate prin articolul unic al acestei din urmă legi şi, pe de altă parte, motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, prin care sunt formulate atât critici extrinseci, cât şi intrinseci, cu precădere referitoare la procedura de adoptare a Legii nr. 243/2021 şi la aplicarea în timp a acesteia, Curtea reţine că obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea nr. 243/2021, în ansamblul său.
    38. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind statul român, art. 2 alin. (1) privind suveranitatea, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului, art. 63 alin. (5) privind continuarea procedurii în cazul proiectelor de legi sau al propunerilor legislative înscrise pe ordinea de zi, art. 80 privind rolul Preşedintelui României, art. 101 privind indemnizaţia şi celelalte drepturi ale Preşedintelui României, art. 124 alin. (1) privind înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative pe calea contenciosului administrativ, art. 142 alin. (1) privind rolul Curţii Constituţionale şi art. 147 privind deciziile Curţii Constituţionale. De asemenea, este invocat art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la respectarea bunurilor.
    39. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 319 din 1 iulie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 1 august 2025, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că Legea nr. 243/2021, în ansamblul său, este neconstituţională.
    40. Cu acel prilej, Curtea a constatat, în esenţă, că Legea nr. 243/2021 este contrară dispoziţiilor constituţionale referitoare la principiul legalităţii cuprins în art. 1 alin. (5). Curtea a reţinut că legea criticată, stabilind ope legis sancţiuni pentru persoanele care au avut calitatea de şef al statului român, ale căror drepturi sunt reglementate prin Legea nr. 406/2001, fără să conţină, pe de o parte, circumstanţierile cu valoare de principiu menţionate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, şi, pe de altă parte, norme intertemporale cu privire la aplicarea în timp a soluţiei legislative preconizate, este lipsită de previzibilitate (a se vedea Decizia nr. 772 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 4 februarie 2015, paragraful 27, Decizia nr. 493 din 3 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1174 din 26 decembrie 2023, paragraful 17, Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, sau Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).
    41. De asemenea, Curtea a constatat încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, reţinând că statutul de fost Preşedinte al României se dobândeşte la momentul încetării mandatului de Preşedinte al României, în condiţiile stabilite de Constituţie. Ca atare, regimul juridic al acestui statut se defineşte, se structurează şi se configurează în raport cu normele de drept substanţial aflate în dreptul pozitiv la momentul dobândirii statutului de fost Preşedinte al României. Orice modificare a acestui regim juridic în oricare dintre componentele sale nu poate viza o situaţie juridică deja epuizată. Rezultă că, ori de câte ori o lege îşi propune să modifice regimul juridic asociat intrinsec şi imanent unei situaţii juridice consumate/epuizate, aceasta repune în discuţie o situaţie definitiv consolidată, neagă suveranitatea legii în baza căreia a fost dobândit respectivul regim juridic şi consacră o paradigmă juridică distonantă în raport cu principiul neretroactivităţii legii civile. Modificarea şi reaşezarea printr-o lege ulterioară a regimului juridic aplicabil unor situaţii juridice epuizate echivalează cu încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie.
    42. Totodată, Curtea a constatat încălcarea principiului securităţii juridice, reţinând că nevoia stabilirii unor norme intertemporale este nu numai necesară, dar şi imperativă atunci când se adoptă norme de drept substanţial care reglementează probleme cu un grad ridicat de complexitate din punctul de vedere al aplicării lor în timp. Astfel, legiuitorului îi revenea obligaţia să stabilească reperele temporale în funcţie de care aplicarea soluţiei legislative adoptate trebuie realizată, precum şi necesara corelare cu prevederile ansamblului legislativ respectiv, în consonanţă cu normele de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010. Având în vedere că legiuitorul nu a însoţit modificările duse legii de norme tranzitorii exprese, menite să asigure previzibilitate şi certitudine modului de conformare la noile cerinţe legale, în lipsa elementelor de circumstanţiere menţionate mai sus, instanţa de contencios constituţional a constatat că Legea nr. 243/2021 a fost adoptată cu încălcarea principiului securităţii juridice, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    43. În consecinţă, Curtea a constatat că Legea nr. 243/2021, în ansamblul său, este neconstituţională.
    44. Referitor la efectele Deciziei nr. 319 din 1 iulie 2025, având în vedere că, potrivit prevederilor art. 62 din Legea nr. 24/2000, "Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta", Curtea a reţinut că, drept urmare a constatării neconstituţionalităţii Legii nr. 243/2021, în ansamblul său, dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001, de la data publicării deciziei precitate în Monitorul Oficial al României, Partea I, se aplică în redactarea avută anterior modificărilor operate prin Legea nr. 243/2021.
    45. Faţă de datele sesizării Curţii Constituţionale în prezentele cauze (7 februarie 2023, 31 mai 2023 şi 2 august 2024), care sunt anterioare publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 319 din 1 iulie 2025, şi având în vedere soluţia de admitere pronunţată prin această decizie, excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 243/2021 urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
    46. Sub acest aspect, Curtea reţine că, de principiu, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul prezentei decizii, decizia anterioară de constatare a neconstituţionalităţii poate reprezenta motiv de revizuire conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, sau Decizia nr. 497 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 18 noiembrie 2014, paragraful 32, sau Decizia nr. 698 din 17 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 30 iunie 2025, paragraful 24).
    47. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
                                CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                   În numele legii
                                       DECIDE:
     Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 243/2021 pentru modificarea art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de şef al statului român, în ansamblul său, excepţie ridicată de Traian Băsescu în Dosarul nr. 4.765/2/2022 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Dosarul nr. 3.570/2/2022 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi în
    Dosarul nr. 4.767/2/2022 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă.
        Definitivă şi general obligatorie.
        Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
        Pronunţată în şedinţa din data de 16 septembrie 2025.


                                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                                           ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                                            Magistrat-asistent,
                                            Simina Popescu-Marin

                                  ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016