Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 373 din 16 septembrie 2025  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIE nr. 373 din 16 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 106 din 10 februarie 2026

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina │- preşedinte │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos │- judecător │
│Csaba-Ferenc │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

        Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepţie ridicată de Tudor Sandu în Dosarul nr. 4.384/105/2020 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.678D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.918D/2021, nr. 3.756D/2021, nr. 1.296D/2022, nr. 1.579D/2022 şi nr. 1.708D/2022, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale, excepţie ridicată de Constantin Popa în Dosarul nr. 8.360/63/2020 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Ion Sandu în Dosarul nr. 2.319/90/2021 al Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Florin Bucălie în Dosarul nr. 48/109/2021 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Constantin Dobriţa în Dosarul nr. 2.294/104/2021 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi de Gheorghe Românu în Dosarul nr. 1.609/115/2021 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.918D/2021, nr. 3.756D/2021, nr. 1.296D/2022, nr.1.579D/2022 şi nr. 1.708D/2022 la Dosarul nr. 1.678D/2021, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă aspecte din jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 690 din 21 octombrie 2021.
        CURTEA,
        având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    7. Prin Încheierea din 20 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.384/105/2020, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. Excepţia a fost ridicată de Tudor Sandu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost respinsă cererea de anulare a ordinului prefectului prin care s-a constatat încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar.
    8. Prin Decizia nr. 1.366 din 18 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 8.360/63/2020, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019. Excepţia a fost ridicată Constantin Popa într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost respinsă cererea de anulare a ordinului prefectului prin care s-a constatat încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar.
    9. Prin Încheierea din 23 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.319/90/2021, Tribunalul Vâlcea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019. Excepţia a fost ridicată Ion Sandu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a ordinului prefectului prin care s-a constatat încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar.
    10. Prin Încheierea din 5 mai 2022, pronunţată în Dosarul nr. 48/109/2021, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019. Excepţia a fost ridicată Florin Bucălie într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost respinsă cererea de anulare a ordinului prefectului prin care s-a constatat încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar.
    11. Prin Decizia nr. 1.106 din 26 mai 2022, pronunţată în Dosarul nr. 2.294/104/2021, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019. Excepţia a fost ridicată Constantin Dobriţa într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost respinsă cererea de anulare a ordinului prefectului prin care s-a constatat încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar.
    12. Prin Încheierea din 22 iunie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 1.609/115/2021, Curtea de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Românu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost respinsă cererea de anulare a ordinului prefectului prin care s-a constatat încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar.
    13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile legale criticate, care consacră caracterul definitiv al hotărârii judecătoreşti, înlătură posibilitatea formulării unei căi de atac împotriva acesteia şi încalcă, astfel, art. 21 şi 129 din Constituţie. Se subliniază că în sistemul de drept românesc este garantat nu doar accesul liber la justiţie, ci şi accesul la o cale de atac, iar prerogativele exclusive recunoscute legiuitorului privind reglementarea căilor de atac sau exceptarea de la exercitarea lor trebuie să aibă în vedere şi respectarea celorlalte principii şi norme constituţionale. Eliminarea controlului judiciar al hotărârilor judecătoreşti pronunţate în primă instanţă în materia contenciosului administrativ, în cazul procedurii de atacare a ordinului prefectului de către primar, aduce atingere principiului accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare, unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii justiţiei, fiind golit de conţinut şi principiul exercitării căilor de atac. Or, statul are obligaţia de a garanta caracterul efectiv, nu doar iluzoriu şi teoretic, al accesului liber la justiţie şi al dreptului la apărare, lipsa căii de atac în această materie echivalând cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, deoarece este atinsă substanţa dreptului.
    14. Încetarea de drept a mandatului de primar reprezintă o restrângere a dreptului de a mai ocupa o funcţie ce implică exercitarea autorităţii de stat şi nu poate fi calificată decât ca o sancţiune la fel de severă precum cea reglementată în legislaţia penală. Câtă vreme încetarea de drept a mandatului de primar are natura juridică a unei veritabile sancţiuni, este fără echivoc că ordinul emis de prefect prin care se constată o eventuală stare de incompatibilitate trebuie să fie supus controlului judecătoresc concret şi efectiv.
    15. De altfel, în foarte multe cauze, prima instanţă, având reprezentarea faptului că pronunţă o hotărâre nesupusă controlului judiciar, nu cercetează efectiv argumentele şi mijloacele de probă invocate de părţi, rezumându-se la a susţine soluţia pronunţată în raport cu chestiuni generale, procedând la o judecare superficială şi stereotipală a cauzelor.
    16. De asemenea, se arată că atât timp cât din punctul de vedere al naturii juridice ordinul prefectului reprezintă un act administrativ al cărui control de legalitate se efectuează conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, soluţia cuprinsă de normele legale criticate este nejustificată şi excesivă, conturând chiar o discriminare a persoanelor cărora li se adresează diferite acte administrative care se supun aceloraşi deziderate de legalitate şi oportunitate şi care intră sub umbrela de aplicare a Legii nr. 554/2004. Se mai susţine că dispoziţiile art. 160 alin. (10) din Codul administrativ creează o stare de inechitate şi încalcă principiul egalităţii între subiecţii aceleiaşi categorii a aleşilor locali în privinţa cărora s-a dispus/constatat prin ordin al prefectului operarea sancţiunilor reglementate de art. 25 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, pe baza rapoartelor Agenţiei Naţionale de Integritate, rămase definitive, în sensul că numai soluţia pronunţată în contestaţia formulată de alesul local primar este definitivă, pe când soluţia pronunţată în contestaţia formulată de alesul local consilier local/viceprimar sau consilier judeţean, în situaţia unui ordin similar, se bucură de dublul grad de jurisdicţie, fiind supusă controlului instanţei superioare prin consacrarea posibilităţii exercitării recursului, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
    17. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt invocate aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil şi din jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind folosirea căilor de atac (spre exemplu, Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, Decizia nr. 967 din 20 noiembrie 2012, Decizia nr. 33 din 27 ianuarie 2022).
    18. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile art. 160 alin. (10) din Codul administrativ sunt constituţionale, sens în care reţine că nu se poate invoca fundamentat obligativitatea asigurării accesului la o cale de atac, respectiv a unui dublu grad de jurisdicţie, întrucât o astfel de obligaţie subzistă doar în materie penală, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar dreptul la un recurs efectiv exercitat în faţa unei instanţe naţionale, garantat oricărei persoane de art. 13 din Convenţie, este asigurat atât timp cât art. 160 alin. (10) din Codul administrativ reglementează accesul persoanei pretins vătămate la instanţa de contencios administrativ care realizează controlul de legalitate în ceea ce priveşte actul unei autorităţi administrative publice faţă de care se invocă încălcarea unui drept sau interes legitim. Invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
    19. Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile art. 160 alin. (10) din Codul administrativ sunt constituţionale. Nu este încălcat dreptul la proces echitabil, întrucât dispoziţiile constituţionale nu garantează şi nu pretind existenţa unui dublu grad de jurisdicţie în materie civilă. De asemenea, Constituţia şi reglementările internaţionale statuează asupra dreptului de acces la o instanţă imparţială, respectiv la o cale de atac eficientă, drept recunoscut în reglementarea criticată. Referitor la critica de neconstituţionalitate formulată prin prisma încălcării principiului egalităţii şi nediscriminării, constată că pentru exercitarea funcţiei de primar este instituit prin lege un regim juridic diferit în raport cu cel reglementat pentru ceilalţi aleşi locali - consilier local, viceprimar, consilier judeţean -, având în vedere atribuţiile specifice exercitate de fiecare dintre aceştia.
    20. Tribunalul Vâlcea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că există o aparenţă de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160 alin. (10) din Codul administrativ, în condiţiile în care hotărârea pronunţată de instanţa de contencios administrativ, ca instanţă de fond, nu poate fi supusă recursului, cale de atac specifică materiei contenciosului administrativ, părţile fiind astfel lipsite de posibilitatea utilizării unicei căi de atac specifice acestei materii, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 129 din Constituţie, raportat la dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004.
    21. Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile art. 160 alin. (10) teza finală din Codul administrativ sunt constituţionale, sens în care face referire la jurisprudenţa în materie a instanţei de contencios constituţional.
    22. Curtea de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere motivele expuse în deciziile anterioare ale Curţii Constituţionale, prin care au fost respinse excepţii de neconstituţionalitate similare, invocate cu privire la dispoziţiile art. 160 alin. (10) din Codul administrativ.
    23. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    24. Guvernul, în Dosarul nr. 1.296D/2022, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 820 din 11 decembrie 2018.
    25. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    26. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    27. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 160 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, care au următorul cuprins: "Instanţa de contencios administrativ este obligată să se pronunţe în termen de 30 de zile, nefiind aplicabilă procedura de regularizare a cererii. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă."
    28. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (2) potrivit cărora justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi, art. 126 alin. (2) privind stabilirea prin lege a competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată, art. 129 privind folosirea căilor de atac şi art. 148 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor cu caracter obligatoriu din dreptul Uniunii Europene faţă de dispoziţiile contrare din legile interne. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile privind dreptul la un proces echitabil cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    29. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 160 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 referitoare la caracterul definitiv al hotărârii instanţei de contencios administrativ prin care se soluţionează acţiunea formulată de primar împotriva ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului primarului au mai format obiect al controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici similare celor formulate în prezenta cauză, iar Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 690 din 21 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 2 februarie 2022, Decizia nr. 285 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 10 august 2022, Decizia nr. 577 din 22 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284 din 5 aprilie 2023, Decizia nr. 152 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 25 iulie 2024, sau Decizia nr. 407 din 24 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 31 ianuarie 2025).
    30. Curtea a reţinut, în esenţă, că modalitatea de contestare în justiţie a ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar este în mod firesc caracterizată prin celeritate, natura cauzelor supuse controlului judecătoresc în asemenea situaţii impunând o rezolvare promptă şi definitivă pentru trecerea la etapa următoare, cea a declanşării procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea scrutinului pentru alegerea unui nou primar. În aceste condiţii, soluţia normativă criticată cuprinde norme de procedură specială, derogatorii de la dreptul comun, adoptate de legiuitor în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie şi care nu îngrădesc exercitarea dreptului la folosirea căilor legale de atac şi nu contravin nici principiului accesului liber la justiţie. Curtea a reiterat, în acord cu jurisprudenţa sa, că accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, aparţine competenţei exclusive a legiuitorului, care poate stabili, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac (în acest sens, a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). În consecinţă, Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate asigură accesul la justiţie, iar pe parcursul soluţionării contestaţiei de către instanţa de contencios administrativ, ambele părţi din litigiu - atât primarul, cât şi prefectul - îşi pot exercita neîngrădit drepturile şi garanţiile procesuale specifice procesului echitabil într-un stat democratic, astfel că nu se poate reţine încălcarea accesului liber la justiţie sub toate aspectele sale.
    31. În ceea ce priveşte invocarea unor decizii prin care Curtea Constituţională a sancţionat eliminarea singurei căi de atac, şi anume a recursului, în materia contravenţiilor la regimul circulaţiei pe drumurile publice şi a cauzelor cu obiect evaluabil la o anumită valoare (Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012, şi Decizia nr. 967 din 20 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2012), Curtea a adus anumite precizări, reţinând, în esenţă, că premisele ce au stat la baza soluţiei de admitere în acele cazuri au avut în vedere contextul special configurat dintr-o serie de elemente specifice. De asemenea, Curtea a evidenţiat caracterul de norme speciale, derogatorii, al prevederilor legale criticate referitoare la caracterul definitiv al hotărârii judecătoreşti pronunţate asupra contestaţiei formulate împotriva ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar, reţinând că necesitatea restabilirii cu maximă celeritate a organelor de conducere la nivelul administraţiei publice locale, în speţă a primarului, reprezintă un argument suficient pentru a justifica măsura constând în derogarea de la regulile procedurale de drept comun ale modalităţilor de exercitare a liberului acces la justiţie (a se vedea Decizia nr. 525 din 30 iunie 2020, precitată, paragrafele 15 şi 16)
    32. În consecinţă, considerentele reţinute în deciziile nr. 500 din 15 mai 2012 şi nr. 967 din 20 noiembrie 2012, precitate, nu pot fi aplicate mutatismutandis, întrucât vizează ipoteze juridice specifice domeniului reglementat, distincte de cel analizat în prezenta cauză.
    33. Referitor la criticile de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 16 din Constituţie, Curtea a precizat că principiul egalităţii şi al nediscriminării impune, pe de o parte, instituirea unui tratament juridic egal/asemănător pentru situaţii egale/echivalente, dar şi justifică, în egală măsură, instituirea unui regim juridic diferit pentru situaţii care se deosebesc în mod obiectiv şi rezonabil. De asemenea, Curtea a subliniat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
    34. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional antereferiţă îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în prezenta cauză.
    35. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate formulate în raport cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie, Curtea reţine că Legea fundamentală nu garantează păstrarea mandatului de primar pe toată durata pentru care acesta este acordat, iar menţinerea acestuia depinde de exercitarea sa în acord cu ansamblul reglementărilor legale care condiţionează deţinerea acestuia. De asemenea, potrivit art. 121 alin. (2) din Legea fundamentală, "Consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi oraşe". În consecinţă, întrucât în cauză nu se constată restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale, rezultă lipsa de incidenţă a ipotezei cuprinse în art. 53 din Constituţie.
    36. Cu privire la invocarea dispoziţiilor art. 148 alin. (2) din Constituţie, care prevăd prioritatea de aplicare a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi a celorlalte reglementări europene cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din dreptul intern, Curtea constată că aceste norme constituţionale nu au incidenţă în cauză, întrucât nu este relevat niciun act european cu caracter obligatoriu care să susţină criticile formulate.
    37. În final, Curtea constată că invocarea, în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate, a unor aspecte privind modul de interpretare şi aplicare a normelor legale criticate în cauzele deduse judecăţii excedează controlului de constituţionalitate, asemenea operaţiuni fiind realizate de instanţele judecătoreşti învestite să înfăptuiască justiţia, potrivit art. 124 din Constituţie.
    38. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
     Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Tudor Sandu în Dosarul nr. 4.384/105/2020 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Constantin Popa în Dosarul nr. 8.360/63/2020 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Ion Sandu în Dosarul nr. 2.319/90/2021 al Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Florin Bucălie în Dosarul nr. 48/109/2021 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Constantin Dobriţa în Dosarul nr. 2.294/104/2021 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi de Gheorghe Românu în Dosarul nr. 1.609/115/2021 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 160 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
        Definitivă şi general obligatorie.
        Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
        Pronunţată în şedinţa din data de 16 septembrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Simina Popescu-Marin


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016