Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 367 din 16 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (3) şi ale art. 27 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2018 privind pachetele de servicii de călătorie şi serviciile de călătorie asociate, precum şi pentru modificarea unor acte normative

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 367 din 16 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (3) şi ale art. 27 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2018 privind pachetele de servicii de călătorie şi serviciile de călătorie asociate, precum şi pentru modificarea unor acte normative

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 106 din 10 februarie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │preşedinte        │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │judecător         │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │judecător         │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │judecător         │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │judecător         │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │judecător         │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │judecător         │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina             │magistrat-asistent│
│Popescu-Marin      │                  │
└───────────────────┴──────────────────┘

        Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (3) şi ale art. 27 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2018 privind pachetele de servicii de călătorie şi serviciile de călătorie asociate, precum şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Societatea Europa Meridian RG - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 21.885/300/2020 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.386D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Precizează că nu se încalcă art. 53 şi 126 din Constituţie, deoarece existenţa cauzelor care fac imposibilă executarea contractului privind pachetul de servicii de călătorie, din motive independente de voinţa părţilor, trebuie să fie constatată, în prealabil, de o autoritate primară, cu posibilitatea exercitării unui control judecătoresc. De asemenea, trebuie avut în vedere că acest contract este încheiat între un profesionist - operatorul de turism şi un simplu particular.
        CURTEA,
        având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 8 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 21.885/300/2020, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (3) şi ale art. 27 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2018 privind pachetele de servicii de călătorie şi serviciile de călătorie asociate, precum şi pentru modificarea unor acte normative. Excepţia a fost ridicată de Societatea Europa Meridian RG - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva unei sancţiuni contravenţionale.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece restrâng/nu permit repunerea ambelor părţi în situaţia anterioară încheierii contractului în caz de neexecutare din motive independente atât faţă de turist, cât şi faţă de agenţia de turism şi instituie pentru Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri posibilitatea de a interveni într-un raport juridic de drept privat, astfel încât această autoritate publică se substituie unei instanţe judecătoreşti înfăptuind justiţia.
    6. Astfel, se susţine că este neconstituţional să se restrângă dreptul operatorului economic de a fi repus în situaţia anterioară încheierii contractului în cazul în care acesta încetează/nu mai poate fi executat din motive care sunt mai presus de voinţa părţilor contractante, din motive independente atât faţă de turist, cât şi faţă de agenţia de turism. Practic, prin dispoziţiile art. 13 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2018 este protejat doar consumatorul, nu şi comerciantul, care este prejudiciat absolut, fără a avea vreo culpă. Or, potrivit dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, restrângerea poate fi stabilită doar prin lege, nu şi prin ordonanţă a Guvernului. De asemenea, restrângerea stabilită prin art. 13 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2018 nu se impune pentru apărarea valorilor menţionate în textul constituţional şi nu este nici necesară ori proporţională sau de natură să nu aducă atingere dreptului sau libertăţii.
    7. De asemenea, în opinia autoarei excepţiei, este exclus ca, sub pretextul protecţiei consumatorului, un agent constatator, funcţionar public, să desfăşoare o activitate care este exclusiv în competenţa unui judecător, respectiv să interpreteze clauzele contractuale şi să decidă dacă o parte contractantă şi-a îndeplinit sau nu obligaţiile asumate, din ce motive şi ce eventuale despăgubiri datorează celeilalte părţi, dispunând măsuri precum restituirea unor sume de bani, reducerea preţului contractual, modificarea contractelor, în sensul excluderii ori inserării anumitor clauze contractuale.
    8. Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său poate şi chiar trebuie să se adreseze unei instanţe judecătoreşti, aceasta fiind singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra drepturilor şi obligaţiilor părţilor. Se mai susţine că dreptul de proprietate este limitat în cazul existenţei unei necesităţi de utilitate publică, iar dreptul organelor de control de a dispune măsuri complementare de genul celor de remediere, înlocuire, restituire etc. nu cunoaşte nicio limită, autoritatea publică de control având posibilitatea ca, sub egida dispoziţiilor de reglementare a măsurilor complementare şi a protecţiei consumatorului, să dispună orice doreşte şi/sau consideră necesar, având, practic, o putere mai mare decât cea a unui judecător.
    9. Se mai susţine că intenţia legiuitorului, care rezultă din dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, a fost să acorde unui agent constatator posibilitatea de a dispune restituirea exclusiv a acelor sume încasate fără temei legal, respectiv de a dispune remedierea, înlocuirea exclusiv a acelor produse alimentare cu termen de valabilitate expirat şi care pot pune în pericol viaţa, sănătatea ori interesele economice ale consumatorilor. Legiuitorul nu a intenţionat să ofere agentului constatator posibilitatea de a interveni în cadrul unui contract, unui raport juridic de drept privat dintre două părţi, respectiv posibilitatea de a stabili care sunt drepturile şi obligaţiile părţilor, răspunderea lor. Rolul agentului constatator este să constate şi să sancţioneze fapte contravenţionale şi, în mod cu totul limitat şi excepţional, să dispună măsuri complementare, precum restituirea unor sume sau înlocuirea unor produse, chiar dacă toate acestea ar putea fi privite ca măsuri de remediere ori de protecţie a consumatorului. Protecţia consumatorului are loc fie prin intermediul autorităţii publice, respectiv prin sancţionarea operatorului contravenient în vederea responsabilizării sale, fie prin intermediul instanţelor de judecată, respectiv prin înfăptuirea justiţiei, în sensul ocrotirii consumatorului prin recunoaşterea drepturilor sale. Există astfel riscul ca procesele să nu mai fie judecate de judecători, ci de către agenţi constatatori din cadrul unor structuri de control. Or, în niciun caz, Ministerul Economiei nu poate, sub egida protecţiei consumatorului, să devină instanţă extraordinară şi să înfăptuiască justiţia în locul instanţelor judecătoreşti.
    10. Se consideră că nu poate fi considerat valid argumentul utilizat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (spre exemplu, Decizia nr. 680 din 15 decembrie 2005), potrivit căruia ori de câte ori are loc o încălcare a drepturilor şi se produce o vătămare, aceasta va putea fi înlăturată prin intervenţia instanţei de judecată, întrucât garantarea accesului liber la justiţie şi a tuturor drepturilor aferente este de natură să înlăture orice neregulă. Astfel, în opinia autoarei excepţiei, garantarea accesului liber la justiţie nu este de natură să înlăture încălcarea Constituţiei, iar posibilitatea acordată unui organ de control de a se comporta ca un judecător creează cadrul pentru abuzuri şi/sau neglijenţe în serviciu.
    11. Autoarea excepţiei precizează că turismul este un sector de activitate extrem de complex, care implică numeroase şi variate raporturi juridice, numeroase tranzacţii financiare, activităţi cu implicaţii inclusiv transfrontaliere, iar efectele acestor raporturi juridice ajung să fie stabilite nu de un judecător, ci de către un funcţionar public şi într-un termen foarte scurt.
    12. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
    13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
        CURTEA,
     examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 alin. (3) şi ale art. 27 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2018 privind pachetele de servicii de călătorie şi serviciile de călătorie asociate, precum şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 23 august 2018, având următorul cuprins:
    - Art. 13 alin. (3): "Prin excepţie de la alin. (1), călătorul are dreptul să înceteze contractul privind pachetul de servicii de călătorie înainte de începerea executării pachetului, fără a plăti vreo penalitate de încetare în cazul unor circumstanţe inevitabile şi extraordinare care se produc la locul de destinaţie sau în vecinătatea imediată a acestuia şi care afectează în mod semnificativ executarea pachetului sau care afectează semnificativ transportul pasagerilor la destinaţie.";
    – Art. 27 alin. (3):
    "Odată cu aplicarea sancţiunii contravenţionale principale se pot aplica una sau mai multe dintre următoarele sancţiuni contravenţionale complementare:
    a) respectarea imediată a clauzelor contractuale care au fost încălcate;
    b) restituirea sumelor încasate fără temei legal, într-un termen de maximum 15 zile;
    c) repararea deficienţelor constatate prin procesul-verbal, în termenul prevăzut în procesul-verbal."

    17. Prevederile art. 13 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2018, la care art. 13 alin. (3) din acelaşi act normativ face trimitere, au următorul cuprins: "Călătorul poate înceta contractul privind pachetul de servicii de călătorie în orice moment înainte de începerea executării pachetului. În cazul în care călătorul încetează contractul privind pachetul de servicii de călătorie, acesta poate fi obligat să plătească agenţiei de turism organizatoare o penalitate de încetare adecvată şi justificabilă."
    18. În opinia autoarei excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi în art. 126 alin. (1) şi (5) privind instanţele judecătoreşti şi interdicţia înfiinţării instanţelor extraordinare.
    19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 13 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2018 stabilesc reguli privind încetarea contractului privind pachetul de servicii de călătorie şi dreptul de retragere înainte de începerea executării pachetului, instituind dreptul călătorului să înceteze contractul înainte de începerea executării pachetului, fără a plăti vreo penalitate de încetare în cazul unor circumstanţe inevitabile şi extraordinare care se produc la locul de destinaţie sau în vecinătatea imediată a acestuia şi care afectează în mod semnificativ executarea pachetului sau care afectează semnificativ transportul pasagerilor la destinaţie.
    20. Curtea observă că normele legale criticate reprezintă transpunerea în dreptul intern a prevederilor art. 12 alin. (2) din Directiva (UE) 2.302/2015 a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind pachetele de servicii de călătorie şi serviciile de călătorie asociate, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 şi a Directivei 2011/83/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Directivei 90/314/CEE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 326 din 11 decembrie 2015.
    21. În jurisprudenţa sa [a se vedea Decizia nr. 237 din 29 aprilie 2025, nepublicată*) în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunţării prezentei decizii], Curtea Constituţională a reţinut că Ordonanţa Guvernului nr. 2/2018 reprezintă o reglementare cu caracter special în materia protecţiei consumatorilor, stabilind cadrul legal cu privire la contractele ce au ca obiect pachetele de servicii de călătorie şi serviciile de călătorie asociate, încheiate între călători şi comercianţi în scopul asigurării unui nivel ridicat de protecţie a consumatorilor şi a bunei funcţionări a pieţei.
     *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 237 din 29 aprilie 2025 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1011 din 3 noiembrie 2025.

    22. Totodată, Curtea a reţinut că funcţionarea normală a economiei de piaţă este perfect compatibilă cu măsurile de protecţie a consumatorilor, iar libertatea comerţului şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economică nu numai că nu sunt incompatibile cu fixarea unor reguli privind calitatea produselor sau a serviciilor prestate, dar acestea sunt impuse de alte obligaţii ce îi revin statului, şi anume cea prevăzută la art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie cu privire la crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii.
    23. În aceste condiţii, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată reprezintă o măsură de protecţie a călătorilor, adecvată scopului de asigurare a unui nivel ridicat de protecţie a acestora în raporturile cu operatorii economici, având în vedere raportul disproporţionat de resurse şi forţă economică existent între aceştia. Reglementarea cadrului legal, inclusiv în ceea ce priveşte stabilirea drepturilor călătorului şi a obligaţiilor corelative ale operatorilor economici specifice contractului privind pachetul de servicii de călătorie, se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.
    24. În consecinţă, Curtea constată că intervenţia statului, operată prin dispoziţiile art. 13 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2018, urmăreşte un scop legitim, ce se circumscrie conceptului de protecţie a consumatorului, fără să pună în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale, în sensul art. 53 din Constituţie.
    25. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2018, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a analizat critici de neconstituţionalitate similare formulate din perspectiva competenţei organelor de control în ceea ce priveşte constatarea şi sancţionarea unor contravenţii, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale privind protecţia consumatorului.
    26. Analizând criticile formulate prin raportare la dispoziţiile art. 126 alin. (1) şi (5) din Constituţie, Curtea reţine, în acord cu jurisprudenţa sa (spre exemplu, Decizia nr. 252 din 15 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 17 mai 2012, Decizia nr. 505 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 1 august 2012, Decizia nr. 503 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2012, sau Decizia nr. 237 din 29 aprilie 2025, precitată), că, în exercitarea atribuţiilor legale, reprezentanţii autorităţilor de control fac o apreciere cu privire la redactarea clauzelor contractuale, deoarece altfel nu ar putea constata săvârşirea unei contravenţii şi întocmi procesul-verbal prin care aceasta este sancţionată. Această apreciere însă nu are valoarea unei judecări a cauzei, iar contravenientul poate formula plângere împotriva procesului- verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei şi poate ataca, în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, sentinţa prin care plângerea sa este respinsă.
    27. Astfel, în cazul în care nerespectarea normelor privind calitatea produselor sau a serviciilor este constatată de reprezentanţii autorităţilor abilitate prin lege cu drept de control în acest domeniu, care aplică şi sancţiuni, operatorul economic are posibilitatea să conteste în justiţie temeinicia şi realitatea faptelor consemnate în actul de constatare, precum şi legalitatea sancţiunilor aplicate ori a măsurilor dispuse (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 403 din 28 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 19 decembrie 2003). Procesul-verbal de constatare a contravenţiei se întocmeşte pe baza constatărilor nemijlocite ale agentului constatator şi, ca orice act oficial, acest proces-verbal are forţă probantă până la proba contrară. Contravenientul are posibilitatea să îl conteste şi să uzeze de toate mijloacele legale de probă pentru a dovedi că cele consemnate nu corespund realităţii. În acest sens, dispoziţiile art. 27 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2018 stabilesc regula potrivit căreia, de principiu, contravenţiilor prevăzute în aceste acte normative le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în măsura în care nu se prevede altfel. Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 instituie, prin art. 31-36, căile de atac împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, soluţionarea acestora revenind instanţelor judecătoreşti. Instanţa judecătorească competentă administrează probele prevăzute de lege în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, partea interesată având posibilitatea să formuleze toate apărările pe care le consideră pertinente şi utile.
    28. În acest context, Curtea reţine că, în exercitarea atribuţiilor stabilite prin prevederile legale criticate, organele de specialitate abilitate cu supravegherea şi controlul activităţii comercianţilor nu desfăşoară o activitate jurisdicţională, ci exclusiv una administrativă, iar această modalitate de reglementare reprezintă opţiunea legiuitorului, care a ales să ocrotească un interes de ordin general, public, ce vizează securitatea călătorilor consumatori ori interesele economice ale acestora.
    29. În consecinţă, reţinând că susţinerile autoarei excepţiei nu pot constitui argumente pentru calificarea unei autorităţi administrative drept instanţă extraordinară, Curtea constată că dispoziţiile art. 126 alin. (1) şi (5) din Constituţie nu sunt încălcate.
    30. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în prezenta cauză.
    31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
        În numele legii
        DECIDE:
     Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Europa Meridian RG - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 21.885/300/2020 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 13 alin. (3) şi ale art. 27 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2018 privind pachetele de servicii de călătorie şi serviciile de călătorie asociate, precum şi pentru modificarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
        Definitivă şi general obligatorie.
        Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
        Pronunţată în şedinţa din data de 16 septembrie 2025.

                        PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                        ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                        Magistrat-asistent,
                        Simina Popescu-Marin

        ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIE nr. 367 din 16 septembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"