Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 362 din 7 mai 2015  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. v) din Legea dialogului social nr. 62/2011    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIE nr. 362 din 7 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. v) din Legea dialogului social nr. 62/2011

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 501 din 8 iulie 2015

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Valer Dorneanu - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Daniel Marius Morar - judecător
    Mona-Maria Pivniceru - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent


    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. v) din Legea dialogului social nr. 62/2011, excepţie ridicată de Fundaţia "Gaudeamus" - Universitatea Tomis din Constanţa, Universitatea "Spiru Haret" din Bucureşti, Fundaţia pentru Promovarea Învăţământului European - Universitatea Wales - România din Bucureşti şi Universitatea Institutul de Administrare a Afacerilor din Municipiului Bucureşti, toate prin reprezentantul legal avocat Caracas Mugur-Jak, în Dosarul nr. 38.863/301/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 875D/2014.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa de 23 aprilie 2015 cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer, şi în prezenţa avocatului Caracas Mugur-Jak în calitate de apărător al autorilor excepţiei şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru 7 mai 2015.

                               CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    3. Prin Încheierea din 29 august 2014, pronunţată în Dosarul nr. 38.863/301/2014, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. v) din Legea dialogului social nr. 62/2011, excepţie ridicată de Fundaţia "Gaudeamus" - Universitatea Tomis din Constanţa, Universitatea "Spiru Haret" din Bucureşti, Fundaţia pentru Promovarea Învăţământului European - Universitatea Wales - România din Bucureşti şi Universitatea Institutul de Administrare a Afacerilor din Municipiului Bucureşti, toate prin reprezentantul legal avocat Caracas Mugur-Jak, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de acordare a personalităţii juridice.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece limitează discriminator dreptul de asociere în organizaţii patronale. Astfel, deşi anexa nr. 1 poziţia 11 din Legea nr. 62/2011 stabileşte constituirea de comisii de dialog social în cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, această reglementare rămâne fără obiect întrucât universităţile private nu pot înfiinţa organizaţii patronale, pentru că textul legal contestat leagă noţiunea de patron de "scopul obţinerii de profit". Or, instituţiile de învăţământ superior având caracter nonprofit sunt lipsite de dialogul social în domeniu, pentru simplul motiv că nu se pot constitui în organizaţii patronale.
    5. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Faptul că universităţile particulare, care sunt constituite ca persoane juridice fără scop patrimonial, nu s-ar putea organiza în patronate nu aduce atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi nici nu creează discriminări. În plus, nici universităţile de stat administrate şi finanţate de ministerul de resort nu pot înfiinţa organizaţii patronale în condiţiile Legii nr. 62/2011. De asemenea, organizarea persoanelor juridice fără scop patrimonial este reglementată de dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, sens în care universităţile se pot constitui, în temeiul art. 35-37 din ordonanţă, în federaţii.
    6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    7. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. v) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, care au următorul conţinut: "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:[...]
    v) patron - persoană juridică înmatriculată, persoană fizică autorizată potrivit legii sau persoană care exercită potrivit legii o meserie ori profesiune în mod independent, care administrează şi utilizează capital în scopul obţinerii de profit în condiţii de concurenţă şi care angajează muncă salariată;".
    11. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 9 referitor la Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi art. 40 referitor la Dreptul de asociere.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii excepţiei susţin că prevederile legale criticate care definesc noţiunea de patron ca fiind o "persoană juridică înmatriculată [...] care administrează şi utilizează capital în scopul obţinerii de profit în condiţii de concurenţă" afectează dispoziţiile constituţionale ale art. 9 referitor la Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi art. 40 referitor la Dreptul de asociere, deoarece limitează discriminator dreptul de asociere în organizaţii patronale.
    13. Astfel, cu privire la critica referitoare la încălcarea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, se arată că, de vreme ce în acord cu art. 122 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, potrivit căruia iniţiativa înfiinţării instituţiei de învăţământ superior de stat aparţine Guvernului, iar iniţiativa înfiinţării instituţiei de învăţământ superior particular şi confesional aparţine fondatorului (care poate fi o persoană fizică, un grup de persoane fizice, o fundaţie, o asociaţie sau un cult religios ori un alt furnizor de educaţie recunoscut), atunci sintagma "în scopul obţinerii de profit" din textul criticat neagă/refuză universităţilor private dreptul de a se organiza în asociaţii patronale. Totodată, se susţine că se creează o discriminare între domeniul de învăţământ şi alte domenii de activitate care se pot organiza în patronate. Aşa fiind, ar fi afectate şi dispoziţiile constituţionale ale art. 9 şi art. 40, deoarece conducerilor universităţilor private le este încălcat dreptul de a se organiza în patronate şi de a accesa beneficiile corelative ale unor astfel de organizaţii, respectiv dreptul de a participa la comisiile de dialog social, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 137 din Legea nr. 62/2011, în disonanţă cu norma criticată ce instituie condiţia obţinerii de profit, permite totuşi pe cale de excepţie participarea la negocierile din sectorul bugetar a angajatorilor fără a mai fi cerută regula realizării de profit de către aceştia.
    14. De asemenea, din anexa nr. 1 poziţia 11 din Legea nr. 62/2011 care stabileşte constituirea de comisii de dialog social în cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, autorii excepţiei desprind concluzia potrivit căreia legiuitorul nu a avut intenţia de a restricţiona organizarea patronatelor din educaţie. Cu toate acestea, câtă vreme universităţile particulare nu se pot organiza în patronate, nu poate fi imaginat un dialog social doar între autoritate şi sindicate prin excluderea intereselor conducerii universităţilor private.
    15. Cu privire la aceste critici, Curtea constată că nu poate fi reţinută încălcarea principiului consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece nu poate fi pus semnul egalităţii între domeniul învăţământului şi alte domenii de activitate care se pot constitui în patronate. Astfel, în mod evident, rezultă că situaţia juridică a unei instituţii de învăţământ superior nu este identică cu situaţia juridică a unui operator economic - actor principal al pieţei concurenţiale, motiv pentru care instituirea tratamentului juridic diferit este deplin justificată.
    16. De asemenea, se poate observa că ipoteza pretinsei discriminări este contrasă şi din perspectiva unei diferenţe de tratament - vis-a-vis de posibilitatea constituirii în patronate - între regimul juridic instituit pentru universităţile private faţă de cel instituit pentru cele de stat. Or, o universitate, fie că este privată, fie că este de stat, are, potrivit art. 114 alin. (4) din Legea nr. 1/2011, personalitate juridică şi caracter nonprofit, sens în care critica formulată este evident neîntemeiată.
    17. În plus, nu poate fi primită existenţa unei discriminări din perspectiva negării drepturilor conducerii universităţilor private de a se asocia în patronate, faţă de alte entităţi juridice, deoarece raportarea la art. 16 alin. (1) din Constituţie are în vedere drepturile fundamentale prevăzute în Constituţie care se aplică cetăţenilor, iar în ceea ce priveşte persoanele juridice numai în măsura în care, printr-o anumită reglementare privind aceste persoane, sunt afectate indirect drepturile fundamentale ale cetăţenilor (Decizia nr. 74 din 13 iulie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 22 iulie 1994). Or, în cazul de faţă, această problemă nu se poate pune, întrucât autorii excepţiei au făcut o trimitere generică la interesele conducerii unor instituţii private de învăţământ superior, privite lato sensu, şi nu au relevat în ce constă afectarea unor drepturi fundamentale ale cetăţenilor.
    18. De altfel, conducerea unei universităţi private sau fondatorii acesteia nu pot fi, din perspectiva raţiunilor ce guvernează înfiinţarea de patronate, titulari de drepturi subiective proprii, întrucât participarea la dialogul social poartă asupra unor interese de ordin general ce se subsumează activităţii de bază din domeniul respectiv, în speţă, din domeniul învăţământului superior.
    19. În ce priveşte raportarea criticii la art. 9 şi art. 40 din Constituţie, Curtea constată că în timp ce art. 9 reglementează cu privire la principiul general ce consacră posibilitatea sindicatelor, patronatelor şi a asociaţiilor profesionale de a se constitui şi de a-şi desfăşura activitatea potrivit statutelor lor, în condiţiile legii, art. 40 reglementează cu privire la dreptul fundamental al cetăţenilor de a se asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi alte forme de asociere. Aşa fiind, câtă vreme critica este fundamentată din perspectiva interesului universităţilor private, atunci art. 40 din Legea fundamentală nu are incidenţă în cauză, întrucât, aşa cum s-a arătat, are în vedere un drept fundamental al cetăţeanului, şi nu un drept al unei entităţi juridice/colectivităţi.
    20. Raportat la exigenţele art. 9 din Constituţie, Curtea constată că titulari de drepturi pot fi numai sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale, sens în care, pentru a da eficienţă dispoziţiei constituţionale, statul este ţinut de obligaţia corelativă de a crea cadrul legislativ în interiorul căruia titularii drepturilor (sindicate, patronate, asociaţii) pot lua fiinţă în vederea apărării drepturilor şi promovării intereselor profesionale economice şi sociale. Iniţial cele trei domenii reglementate de art. 9 din Legea fundamentală au fost transpuse în Legea nr. 54/1991 privind sindicatele, în Legea patronatelor nr. 356/2001 şi în Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii. Ulterior, Legea nr. 54/1991 privind sindicatele a fost abrogată prin art. 56 din capitolul VI din Legea nr. 54/2003, care ulterior a fost abrogată prin art. 224 lit. A, din titlul X al Legii nr. 62/2011. Tot astfel, Legea nr. 356/2001 referitoare la patronate a fost abrogată prin art. 224 lit. C din Legea nr. 62/2011. Prin urmare, modalitatea de exercitare a rolului sindicatelor şi patronatelor îşi are sediul materiei în Legea nr. 62/2011. Faptul că autorii excepţiei înţeleg că la dialogul social reglementat de Legea nr. 62/2011 ar trebui să ia parte şi un patronat al universităţilor private echivalează cu punerea unui semn de egalitate între cele trei forme de asociere. Or, Constituţia nu impune ca universităţile private să intre sub incidenţa Legii nr. 62/2011, ci cere ca acestea să se poată organiza în anumite forme de asociere. De aceea, câtă vreme nu este posibilă realizarea de profit, nu-şi pot justifica organizarea în patronate, pentru că dreptul acestora de a reprezenta, susţine şi apăra interesele membrilor săi în relaţiile cu autorităţile publice este circumscris obiectului şi scopului lor de activitate, adică dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane şi formarea personalităţii autonome prin asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală. Totodată, acest fapt nu echivalează cu privarea acestora de a se asocia în vederea participării la un dialog social, deoarece, potrivit art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, persoanele juridice, între care Curtea identifică şi universităţile private, pot constitui asociaţii şi fundaţii dacă "urmăresc desfăşurarea unor activităţi de interes general sau în interesul unor colectivităţi ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial", devenind, deci, "persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial". Aşa fiind, ţinând seama şi de dispoziţiile art. 2 lit. c)-e) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, Curtea constată că nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea art. 9 din Constituţie prin privarea/împiedicarea universităţilor private de a se organiza în vederea promovării unui dialog cu autorităţile, deoarece, dimpotrivă, organizarea în asociaţii şi fundaţii permite acestora accesul la un cadru legal în vederea atingerii obiectivelor ce ţin de urmărirea realizării unui interes general, local sau de grup, de facilitare a accesului la resurse private şi publice şi la instituirea unui parteneriat între autorităţile publice şi persoanele juridice de drept privat fără scop patrimonial. Practic, prin critica avansată, autorii sunt nemulţumiţi nu neapărat de textul criticat, ci de dispoziţiile Legii nr. 1/2011 care consacră caracterul nonprofit al universităţilor, caracter străin prin excelenţă noţiunii de "patron". Aceasta este şi raţiunea care a determinat legiuitorul ca, în virtutea dreptului consacrat de art. 61 din Constituţie, să stabilească în Legea nr. 1/2011 entităţile care pot înfiinţa o universitate privată (persoană fizică, un grup de persoane fizice, o fundaţie, o asociaţie, sau un cult religios ori un alt furnizor de educaţie recunoscut) şi să reglementeze în mod distinct statutul juridic al patronatelor faţă de cel al asociaţiilor şi fundaţiilor.
    21. Totodată, faptul că, potrivit anexei nr. 1 din Legea nr. 62/2011, se pot constitui comisii de dialog social în cadrul Ministerului Educaţiei nu înseamnă că este posibilă existenţa unor patronate în educaţie, deoarece raţiunea reglementării are în vedere asigurarea dialogului nu cu patronatele, ci cu sindicatele din învăţământ, care, spre deosebire de patronate, se pot înfiinţa în acest domeniu. Prin urmare, interesele din învăţământul universitar ce pot fi supuse dialogului social reglementat de Legea nr. 62/2011 (adică apărarea drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului) se poartă cu sprijinul sindicatelor, care de altfel îşi desemnează, în cadrul comisiei la care s-a făcut trimitere, reprezentanţi numiţi de confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional, iar activităţile ce ţin de promovarea unui interes general sau al unei colectivităţi ori, după caz, de interesul personal, nepatrimonial se poartă cu sprijinul asociaţiilor înfiinţate în acord cu Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000.

    22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

                        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                            În numele legii
                               DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Fundaţia "Gaudeamus" - Universitatea Tomis din Constanţa, Universitatea "Spiru Haret" din Bucureşti, Fundaţia pentru Promovarea Învăţământului European - Universitatea Wales - România din Bucureşti şi Universitatea Institutul de Administrare a Afacerilor din Municipiului Bucureşti, toate prin reprezentantul legal avocat Caracas Mugur-Jak, în Dosarul nr. 38.863/301/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 1 lit. v) din Legea dialogului social nr. 62/2011 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 7 mai 2015.


               PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                     AUGUSTIN ZEGREAN

                    Magistrat-asistent,
                  Afrodita Laura Tutunaru

                           ----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016