Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 340 din 24 mai 2016  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIE nr. 340 din 24 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 24 octombrie 2016

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Valer Dorneanu - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Daniel Marius Morar - judecător
    Mona-Maria Pivniceru - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Fabian Niculae - magistrat-asistent


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Nutrimold - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 17.093/245/2015 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.519D/2015.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.621D/2015, nr. 1.643D/2015 şi nr. 142D/2016 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Nutrirom - S.R.L. din Iaşi, Societatea Tagro Grup - S.R.L. din Iaşi şi, respectiv, de Societatea Arcom International Company - S.R.L. din comuna Tomeşti, judeţul Iaşi, în dosarele nr. 16.300/245/2015, nr. 16.299/245/2015 şi, respectiv, nr. 16.303/245/2015 ale Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă.
    4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Având în vedere obiectul identic al excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarelor nr. 1.621D/2015, nr. 1.643D/2015 şi nr. 142D/2016 la Dosarul nr. 1.519D/2015.
    6. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.621D/2015, nr. 1.643D/2015 şi nr. 142D/2016 la Dosarul nr. 1.519D/2015, care este primul înregistrat.
    7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta invocă jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 944 din 6 iulie 2010, Decizia nr. 1.207 din 5 octombrie 2010 şi Decizia nr. 1.297 din 14 octombrie 2010.

                                    CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    8. Prin Încheierea din 6 octombrie 2015, Sentinţa civilă nr. 11.249 din 8 octombrie 2015, Încheierea din 12 octombrie 2015 şi Sentinţa civilă nr. 13.966 din 25 noiembrie 2015, pronunţate în dosarele nr. 17.093/245/2015, nr. 16.300/245/2015, respectiv nr. 16.299/245/2015 şi nr. 16.303/245/2015, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 129 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Nutrimold - S.A. din Iaşi, respectiv de Societatea Nutrirom - S.R.L. din Iaşi, Societatea Tagro Grup S.R.L. din Iaşi şi Societatea Arcom International Company - S.R.L. din comuna Tomeşti, judeţul Iaşi, în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la executare şi a unor cereri de suspendare a executării silite.
    9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarele acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale întrucât, atâta timp cât nu se prevede că măsura asigurătorie poate fi aplicată doar atunci când există temeiuri, indicii temeinice că ar exista pericolul sustragerii de la plată în eventualitatea în care se va stabili că există o faptă cauzatoare de prejudicii bugetului de stat, dispoziţia legală lasă loc arbitrariului organului fiscal.
    10. Se mai susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât instituie două măsuri asigurătorii ce nu se justifică. Astfel, procesul-verbal de control încheiat de Direcţia de combatere a fraudelor constituie act de sesizare a Parchetului, care, la rândul său, în situaţia în care consideră că sunt elemente care conduc la ideea săvârşirii unor fapte penale cauzatoare de prejudicii, după începerea urmăririi penale, poate institui măsuri asiguratorii, fapt ce presupune o analiză a probelor din care să se constate existenţa unor temeiuri cel puţin rezonabile că ar exista pericolul sustragerii de la plata sumelor datorate. Este neconstituţional să se prevadă două măsuri asiguratorii în una şi aceeaşi situaţie, fiind creată o situaţie discriminatorie între societăţile pentru care sesizarea penală este formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi orice altă societate pentru care sesizarea penală este formulată în alt mod, chiar dacă ambele se pot face vinovate, eventual, de fapte similare.
    11. De asemenea, dispoziţiile legale criticate nu cuprind criteriile în baza cărora pot fi dispuse măsurile asiguratorii şi nici limitarea în timp a acestora. S-a apreciat că, în aceste condiţii, aceste măsuri pot fi luate în mod discriminatoriu şi abuziv, putând dura ani de zile, timp în care persoana vizată este lipsită de un atribut al dreptului de proprietate, respectiv dreptul de dispoziţie.
    12. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Instanţa arată că legea reglementează doar posibilitatea indisponibilizării unor bunuri, nu şi posibilitatea confiscării acestora. Atâta vreme cât măsurile reglementate de textul de lege criticat au caracter provizoriu, nu se poate pune problema încălcării dispoziţiilor constituţionale cu privire la dreptul de proprietate privată. De altfel, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, ceea ce conferă legiuitorului competenţa de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate.
    13. În plus, nu se poate susţine că dispoziţiile legale criticate ar fi de natură să încalce dispoziţiile art. 44 din Constituţie referitoare la dreptul de proprietate privată prin prisma faptului că nu este prevăzută o limitare în timp a măsurilor asigurătorii atâta timp cât, potrivit art. 129 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, măsurile asiguratorii vor fi ridicate în cazul în care debitorul constituie o garanţie la nivelul creanţei stabilite sau estimate, după caz.
    14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    15. Guvernul, în punctul de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Acesta arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra prevederilor criticate prin Decizia nr. 944 din 6 iulie 2010.
    16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 129 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007 care au următorul conţinut: "(2) Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
    (3) Aceste măsuri pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţă, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât şi de instanţele judecătoreşti ori de alte organe competente, dacă nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităţi. Odată cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii."
    19. Curtea constată faptul că dispoziţiile legale criticate au fost abrogate prin art. 354 lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va analiza dispoziţiile criticate, având în vedere că ele continuă să producă efecte juridice în cauze.
    20. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 44 privind dreptul de proprietate privată.
    21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine faptul că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici relativ similare, constatând că acestea sunt constituţionale.
    22. Astfel, prin Decizia nr. 1.297 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 19 decembrie 2011, Curtea Constituţională a reţinut că măsurile asigurătorii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală constau în indisponibilizarea unor bunuri sub forma sechestrului asigurător sau a popririi asigurătorii asupra veniturilor debitorului. În aceste condiţii, măsurile asigurătorii, potrivit textului de lege criticat, "rămân valabile pe toată perioada executării silite" şi, mai mult, "odată cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii".
    23. Această viziune a legiuitorului a fost determinată de imperativul eficientizării procedurilor de recuperare a debitelor pe care operatorii economici le înregistrează la bugetul de stat, iar finalitatea oricărei proceduri de executare silită este recuperarea debitelor datorate, indiferent de creditorul obligaţiei.
    24. Distinct de cele reţinute, Curtea a constatat, în ceea ce priveşte invocarea încălcării prevederilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată, că, atâta vreme cât măsura reglementată de textul de lege criticat are caracter provizoriu şi nu soluţionează fondul dreptului, nu poate fi reţinută această critică. În plus, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate privată sunt stabilite prin lege, ceea ce conferă legiuitorului competenţa de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.
    25. De altfel, Curtea a observat că art. 129 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală prevede că măsurile asigurătorii vor fi ridicate în cazul în care debitorul constituie o garanţie la nivelul creanţei stabilite sau estimate, după caz.
    26. Referitor la critica potrivit căreia dispoziţiile legale nu cuprind criteriile în baza cărora pot fi dispuse măsurile asiguratorii şi nici limitarea în timp a acestora, Curtea Constituţională a stabilit prin decizia menţionată că norma juridică contestată este suficient de clară, precisă şi previzibilă pentru a permite reglarea conduitei celor interesaţi, avându-se în vedere şi prevederile de ansamblu în materia executării silite a creanţelor fiscale.
    27. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    28. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia prevederile legale sunt neconstituţionale atâta timp cât nu se prevede că măsura asigurătorie poate fi aplicată doar atunci când există temeiuri, indicii temeinice că ar exista pericolul sustragerii de la plată în eventualitatea în care se va stabili că există o faptă cauzatoare de prejudicii bugetului de stat, Curtea reţine faptul că, potrivit art. 129 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală "Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată şi semnată de către conducătorul organului fiscal competent." De asemenea, potrivit art. 129 alin. (11), "Împotriva actelor prin care se dispun şi se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestaţie în conformitate cu prevederile art. 172." Aşadar, măsura organului fiscal trebuie să fie motivată în mod corespunzător de către conducătorul acestuia, întrucât în caz contrar ea poate să fie desfiinţată de instanţa judecătorească. Astfel, măsura asigurătorie dispusă poate fi cenzurată de instanţa judecătorească.
    29. De asemenea, nu se poate susţine că măsura aplicată se întinde sine die, având în vedere prevederile art. 130 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală potrivit cărora "Măsurile asigurătorii instituite potrivit art. 129 se ridică, prin decizie motivată, de către creditorii fiscali, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanţiei prevăzute la art. 127, după caz."
    30. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia este neconstituţional să se prevadă două măsuri asiguratorii în una şi aceeaşi situaţie, fiind creată o situaţie discriminatorie între societăţile pentru care sesizarea organelor de urmărire penală este formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi orice altă societate pentru care sesizarea organelor de urmărire penală este formulată în alt mod chiar dacă ambele se pot face vinovate, eventual, de fapte similare, ea priveşte aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea legii, care excedează competenţei Curţii Constituţionale. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, "Sunt neconstituţionale prevederile actelor [...] care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei", alin. (3) al aceluiaşi articol stabilind că instanţa constituţională "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]". Curtea Constituţională a statuat în repetate rânduri că nu intră în atribuţiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanţele judecătoreşti, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege. În acest sens, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, "Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege" (a se vedea Decizia nr. 1.665 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 19 februarie 2010).

    31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Nutrimold - S.A. din Iaşi, Societatea Nutrirom - S.R.L. din Iaşi, Societatea Tagro Grup - S.R.L. din Iaşi şi Societatea Arcom International Company - S.R.L. din comuna Tomeşti, judeţul Iaşi în dosarele nr. 17.093/245/2015, nr. 16.300/245/2015, nr. 16.299/245/2015 şi, respectiv, nr. 16.303/245/2015 ale Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 129 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 24 mai 2016.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                            pentru AUGUSTIN ZEGREAN

           În temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă
          coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
               şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează
                         prof. univ. dr. VALER DORNEANU

                              Magistrat-asistent,
                                 Fabian Niculae

                                    -------
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice