Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 334 din 1 iulie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) şi (4) din Codul penal şi ale art. 96 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi ale art. 97 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 334 din 1 iulie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) şi (4) din Codul penal şi ale art. 96 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi ale art. 97 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 107 din 10 februarie 2026

Comenteaza legea


┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache    │- preşedinte          │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan  │- judecător           │
│Licu             │                      │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana    │- judecător           │
│Scântei          │                      │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan    │- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina      │- judecător           │
│Stanciu          │                      │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina     │- judecător           │
│Tănăsescu        │                      │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila     │- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│-                     │
│Krupenschi       │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘

        Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) şi (4) din Codul penal şi ale art. 96 alin. (1) şi (2) şi ale art. 97 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Petrişor Gabriel în Dosarul nr. 8.122/215/2020 al Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.020D/2020.
    2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul acesteia critică în realitate aspecte legate de modalitatea de interpretare şi aplicare a normelor contestate, şi nu de neconstituţionalitate a acestora. În subsidiar, solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 94 din 16 martie 2023 şi Decizia nr. 295 din 29 mai 2025.
                                        CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 29 mai 2020, pronunţată în Dosarul nr. 8.122/215/2020, Tribunalul Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (3) şi (4) din Codul penal şi ale art. 96 alin. (1) şi (2) şi ale art. 97 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Petrişor Gabriel într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unei sentinţe penale prin care a fost respinsă cererea de liberare condiţionată motivat, printre altele, de durata mare rămasă de executat din pedeapsa aplicată.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale din perspectiva lipsei de claritate şi previzibilitate a sintagmelor "ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată" şi, respectiv, "se consideră executate" din cuprinsul acestora. Aceste sintagme încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie deoarece lasă loc unei interpretări contrare legii şi principiului legalităţii sancţiunilor de drept penal, prevăzut de art. 2 din Codul penal, precum şi de art. 4 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    6. Pentru a demonstra cele susţinute, autorul excepţiei prezintă situaţia sa concretă, în care, în esenţă, instanţa competentă (Judecătoria Craiova) a respins cererea de liberare condiţionată propusă de Penitenciarul Pelendava Craiova cu privire la autorul excepţiei şi a stabilit o dată ulterioară de la care se poate relua o cerere similară, fără să calculeze zilele considerate ca executate ca urmare a muncii prestate, rezultând, în opinia autorului excepţiei, obligaţia de a executa o pedeapsă mai mare decât cea dispusă de instanţă. Or, acest raţionament încalcă art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, care prevede că reducerea fracţiunii de pedeapsă care este considerată ca executată pe baza muncii prestate nu poate fi revocată, dar, în acelaşi timp, transformă munca prestată de condamnat în timpul detenţiei în muncă neremunerată, executată în interesul administraţiei penitenciarului.
    7. Autorul excepţiei consideră necesar ca prin decizia pe care o va pronunţa Curtea Constituţională să stabilească dacă zilele considerate ca fiind executate ca urmare a muncii prestate sunt zile efectiv executate şi dacă acestea trebuie scăzute din termenul la care urmează să expire executarea în totalitate a pedepsei, aşa cum prevede art. 551 din Legea nr. 254/2013 cu referire la compensarea în cazul cazării în condiţii necorespunzătoare. Dacă se va stabili că aceste zile nu pot fi scăzute din totalul zilelor de executat, autorul excepţiei solicită să se clarifice care este statutul juridic al acestor zile în situaţia în care el nu va beneficia de acestea la liberarea condiţionată şi dacă ar trebui remunerat pentru munca prestată.
    8. Tribunalul Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele criticate fiind suficient de clare şi previzibile pentru ca destinatarul lor să înţeleagă că zilele în care condamnatul prestează muncă se echivalează cu zile considerate ca executate, acesta constituind doar un beneficiu acordat pentru calculul fracţiei de pedeapsă necesară pentru a se verifica îndeplinirea condiţiilor liberării condiţionate. Aceste zile nu se iau în considerare şi la calculul pedepsei ce se execută pentru considerarea ca executată în termen a pedepsei închisorii tocmai pentru că efectele liberării condiţionate diferă de efectele executării la termen a pedepsei.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este, în principal, inadmisibilă şi, în subsidiar, neîntemeiată.
    11. Teza inadmisibilităţii excepţiei se fundamentează pe argumentul că autorul formulează critici referitoare la modul de interpretare şi aplicare a prevederilor atacate; or, interpretarea şi aplicarea legii în cazuri concrete constituie atribuţii ale instanţelor judecătoreşti, ţinând de activitatea de înfăptuire a justiţiei, statuată de art. 126 alin. (1) din Constituţie, Curtea Constituţională neavând competenţă în acest sens.
    12. În sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că din interpretarea literală a textelor legale criticate rezultă cu claritate că zilele considerate ca executate pe baza muncii prestate sunt avute în vedere la calculul fracţiunii de pedeapsă necesare pentru liberarea condiţionată. Dispoziţiile art. 100 alin. (3) şi (4) din Codul penal stabilesc fără echivoc că, indiferent de numărul zilelor câştigate pe baza muncii prestate, pentru a putea solicita liberarea condiţionată condamnaţii trebuie să fi şi executat efectiv fracţiunea minimă acolo prevăzută. Aşadar, fracţiunea de pedeapsă necesară în cazul solicitării liberării condiţionate este compusă din zilele executate efectiv şi din zilele "considerate executate". Nefiind zile efectiv executate, zilele considerate ca executate, obţinute ca urmare a muncii prestate în timpul detenţiei, nu pot fi luate în calcul la stabilirea datei liberării la termen din pedeapsa închisorii, deoarece liberarea la termen presupune executarea efectivă a întregii pedepse.
    13. Totodată, faptul că un condamnat nu poate valorifica zilele câştigate prin munca prestată pentru a obţine mai devreme liberarea la termen din pedeapsă nu transformă această muncă într-o muncă neremunerată în interesul penitenciarului, deoarece, potrivit art. 86 raportat la art. 83 alin. (1) lit. c), d) şi e) din Legea nr. 254/2013, cu excepţia activităţilor cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului, a muncii realizate în caz de calamitate şi a celei prestate sub formă de voluntariat, munca prestată de persoanele private de libertate este o muncă remunerată. Însă, chiar şi în acest caz, reducerea fracţiunii de pedeapsă care este considerată ca executată pe baza muncii prestate rămâne o reducere ce nu poate fi revocată, ea putând fi valorificată ulterior, cu ocazia unei alte cereri de liberare condiţionată.
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
                                        CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 100 alin. (3) şi (4) din Codul penal, precum şi cele ale art. 96 şi ale art. 97 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013. Având în vedere circumstanţele speţei, Curtea reţine, cu privire la dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, că sunt incidente doar prevederile lit. b) din cuprinsul acestora, astfel că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 100 alin. (3) şi (4) din Codul penal, precum şi cele ale art. 96 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi ale art. 97 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 254/2013, care au următorul conţinut normativ:
    - Art. 100 alin. (3) şi (4) din Codul penal - Condiţiile liberării condiţionate în cazul pedepsei închisorii:
    "(3) În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se ţine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiţionată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depăşeşte 10 ani, şi a cel puţin două treimi, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(4) În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (2) se ţine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiţionată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puţin o treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depăşeşte 10 ani, şi a cel puţin jumătate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani."

    – Art. 96 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi art. 97 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 254/2013:
    Art. 96 - Partea din durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate şi/sau a instruirii şcolare şi formării profesionale:
    "(1) Pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale, în vederea acordării liberării condiţionate, se calculează după cum urmează: (...)
    b) în cazul în care se prestează o muncă neremunerată, se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă; (...)
(2) Reducerea fracţiunii de pedeapsă care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale nu poate fi revocată."

    – Art. 97 alin. (3) lit. a) - Procedura de acordare a liberării condiţionate:
    "(3) Comisia formulează propuneri de liberare condiţionată a persoanei condamnate, ţinând seama de:
    a) fracţiunea din pedeapsă efectiv executată şi de partea din durata pedepsei care este considerată ca executată, conform art. 96;"

    17. Prevederile constituţionale indicate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (5) din Constituţie, referitoare la principiul legalităţii, inclusiv în componenta privind calitatea legii. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 4 - Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate şi ale art. 17 - Interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine, din analiza criticilor formulate, că autorul acesteia invocă pretinsa neclaritate a sintagmelor "ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată" şi "se consideră executate", apreciind că pe fondul ambiguităţii acestor sintagme se pot genera interpretări contrare legii şi principiului legalităţii pedepselor, care pot conduce la o modalitate greşită de calcul al zilelor de muncă prestate în timpul detenţiei şi, în consecinţă, al acordării liberării condiţionate. În acest sens indică modalitatea prin care instanţa de fond, respingând propunerea de liberare condiţionată a autorului excepţiei (condamnat aflat în stare de detenţie), a calculat zilele de pedeapsă ce ar urma să fie executate, sentinţă contestată de autorul excepţiei în cadrul litigiului în care a invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
    19. În ceea ce priveşte art. 100 alin. (4) din Codul penal, Curtea reţine că acesta are ca normă de referinţă dispoziţiile cuprinse la alin. (2) al aceluiaşi articol, care se referă, la rândul lor, la condiţiile liberării condiţionate în cazul pedepsei închisorii în cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani. Or, din datele solicitate prin Registratura jurisdicţională a Curţii Constituţionale rezultă că nici la data invocării excepţiei şi nici la data prin care cererea sa de liberare condiţionată a fost respinsă prin Sentinţa penală nr. 883 din 14 aprilie 2020 autorul excepţiei nu îndeplinea această cerinţă de vârstă. Prin urmare, neîncadrându-se în ipoteza normei legale criticate, aceasta nu i se poate aplica şi nu poate avea legătură cu prezenta cauză, motiv pentru care, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (4) din Codul penal urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
    20. Faţă de criticile formulate cu privire la neclaritatea sintagmelor "ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată" şi "se consideră executate" din cuprinsul textelor de lege atacate, Curtea reţine că acestea nu semnifică o apreciere subiectivă sau aleatorie din partea autorităţilor competente să determine fracţiunea din pedeapsă ce ar putea fi dedusă, pe baza zilelor de muncă prestate, din durata totală a detenţiei, ci indică faptul că legiuitorul a introdus această ficţiune juridică, a considerării ca fiind executate a unor zile de pedeapsă, în contrast cu zilele de pedeapsă efectiv executate, determinate printr-un anumit algoritm de echivalare/compensare a zilelor de muncă prestate în timpul executării pedepsei cu zile efectiv executate, zilele rezultate nefiind, în realitate, efectiv executate, ci considerate ca fiind executate.
    21. În acest sens, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa că art. 78 din Legea nr. 254/2013 reglementează dreptul la muncă al persoanelor condamnate, arătând că acestora li se poate cere să muncească, în raport cu tipul regimului de executare, ţinându-se seama de calificarea, deprinderile şi aptitudinile acestora, de vârstă, starea de sănătate, măsurile de siguranţă, precum şi de programele destinate sprijinirii formării profesionale a acestora. Aceste dispoziţii sunt aplicate în coroborare cu dispoziţiile capitolului VI - "Munca prestată de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate" al titlului III - "Executarea pedepselor privative de libertate", art. 83-88 din aceeaşi lege, dispoziţii care prevăd regimul de prestare a muncii, munca prestată în cazuri speciale, durata muncii prestate, plata muncii prestate, repartizarea veniturilor şi recuperarea pagubelor. Totodată, prevederile art. 96 din Legea nr. 254/2013 reglementează modul de calcul al părţii din durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate şi/sau a instruirii şcolare şi formării profesionale. Potrivit alin. (1) lit. a)-c) ale acestui articol, pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate în vederea acordării liberării condiţionate se calculează după cum urmează: a) în cazul în care se prestează o muncă remunerată, se consideră 5 zile executate pentru 4 zile de muncă; b) în cazul în care se prestează o muncă neremunerată, se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă; c) în cazul în care munca este prestată pe timpul nopţii, se consideră 3 zile executate pentru două nopţi de muncă. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi text, reducerea fracţiunii de pedeapsă care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale nu poate fi revocată. Curtea a constatat că atât prestarea unei munci de către persoanele condamnate la pedeapsa închisorii, în condiţiile dispoziţiilor art. 83-88 din Legea nr. 254/2013, cât şi participarea acestora la activităţi educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, instruirea şcolară, învăţământul universitar şi formarea profesională, precum şi luarea în calcul a duratei acestor activităţi cu prilejul acordării liberării condiţionate, potrivit art. 100 din Codul penal, după algoritmul prevăzut la art. 96 din Legea nr. 254/2013, reprezintă beneficii acordate de legiuitor, în condiţiile legii, persoanelor condamnate apte să desfăşoare asemenea activităţi (de exemplu, Decizia nr. 306 din 19 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1041 din 27 octombrie 2022, paragrafele 21-23).
    22. Curtea a mai reţinut că liberarea condiţionată nu reprezintă un drept recunoscut condamnatului de a nu executa toată pedeapsa, ci un instrument juridic prin care instanţa de judecată constată că nu mai este necesară continuarea executării pedepsei în regim de detenţie până la împlinirea integrală a duratei stabilite prin hotărârea definitivă de condamnare, întrucât condamnatul, prin conduita avută pe durata executării pedepsei, dovedeşte că a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, iar liberarea sa anticipată nu prezintă niciun pericol pentru colectivitate. Astfel, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa că liberarea condiţionată este doar o posibilitate care se aplică dacă sunt îndeplinite şi constatate de către instanţă condiţiile legale, măsura constituind un stimulent important pentru reeducarea celui condamnat (Decizia nr. 97 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 23 mai 2019, paragraful 20). Este atributul exclusiv al legiuitorului să stabilească condiţiile în care poate fi acordată liberarea condiţionată şi mijloacele de stimulare a condamnaţilor în vederea îndeplinirii scopurilor pedepsei, liberarea condiţionată nefiind un drept al acestora, ci doar o vocaţie pe care o au, prin voinţa legiuitorului (deciziile nr. 1.037 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 16 septembrie 2011, nr. 145 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, şi nr. 57 din 2 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 17 mai 2017, paragraful 23).
    23. În lumina considerentelor de principiu din jurisprudenţa Curţii se conchide că dispoziţiile art. 96 din Legea nr. 254/2013 precizează cu o evidentă claritate modalitatea în care zilele de muncă prestate în timpul detenţiei se echivalează cu zile de pedeapsă executate, fără ca, prin modul în care sunt redactate, să genereze confuzie sau arbitrar în interpretare şi aplicare. Prin urmare, sintagmele "ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată" şi "se consideră executate" din cuprinsul dispoziţiilor legale criticate nu conferă autorităţilor competente să le aplice şi să le interpreteze o putere discreţionară de apreciere, ci înţelesul lor se determină cu precizie prin aplicarea algoritmului de echivalare prevăzut la art. 96 din Legea nr. 254/2013.
    24. Modalitatea concretă în care autorităţile abilitate interpretează şi aplică textele de lege incidente într-un anumit litigiu nu intră însă în competenţa Curţii Constituţionale. În acest sens, Curtea reţine că, în prezenta cauză, autorul excepţiei este în realitate nemulţumit de modalitatea în care au fost aplicate în cauza sa textele contestate, apreciind că nu au fost corect calculate şi deduse din pedeapsa de executat zilele de muncă prestate în timpul detenţiei, acesta fiind şi motivul formulării contestaţiei în cadrul căreia a invocat prezenta excepţie, excepţie prin care solicită în mod expres Curţii Constituţionale ca, prin decizia pe care o va pronunţa, să stabilească "dacă zilele considerate ca şi executate ca urmare a muncii prestate sunt zile efectiv executate şi dacă acestea trebuie scăzute din termenul la care urmează să expire executarea în totalitate a pedepsei, aşa cum prevede art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 cu referire la compensarea în cazul cazării în condiţii necorespunzătoare". Mai mult, autorul excepţiei solicită Curţii Constituţionale, în ipoteza în care se va stabili că aceste zile nu pot fi scăzute din totalul zilelor de executat, să clarifice care este statutul juridic al acestor zile în situaţia în care el nu va beneficia de acestea la liberarea condiţionată şi dacă ar trebui remunerat pentru munca prestată.
    25. Or, Curtea Constituţională este competentă să exercite controlul de constituţionalitate asupra legilor şi ordonanţelor Guvernului, şi nu asupra modului în care o instanţă judecătorească a interpretat şi a aplicat legislaţia incidentă într-o speţă anume, cu excepţia cazului unei interpretări eronate în mod sistematic, prin care este deturnat scopul legitim al reglementărilor legale criticate, situaţie care nu se regăseşte însă în cazul de faţă. Prin urmare, în temeiul art. 2 alin. (1) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate va fi respinsă ca inadmisibilă.
    26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
                                 CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                    În numele legii
                                        DECIDE:
     Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) şi (4) din Codul penal şi ale art. 96 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi ale art. 97 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Petrişor Gabriel în Dosarul nr. 8.122/215/2020 al Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
        Definitivă şi general obligatorie.
        Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
        Pronunţată în şedinţa din data de 1 iulie 2025.

                                          PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                                                 pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                                                 ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                                                Magistrat-asistent-şef,
                                              Claudia-Margareta Krupenschi

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIE nr. 334 din 1 iulie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"