Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 310 din 12 mai 2016  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIE nr. 310 din 12 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 535 din 15 iulie 2016

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Valer Dorneanu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Daniel Marius Morar - judecător
    Mona-Maria Pivniceru - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Simona Florica Nicolau în Dosarul nr. 11.939/4/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.409D/2015.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Ministerul Justiţiei a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 31 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 11.939/4/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Simona Florica Nicolau într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare, respectiv cu ocazia soluţionării apelului declarat împotriva unei sentinţe civile pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, prin care s-a admis în parte contestaţia la executare, formulată de Ministerul Justiţiei în contradictoriu cu autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, şi s-a respins ca neîntemeiată cererea de anulare a încheierii de încuviinţare a executării silite, dispunându-se anularea actelor de executare, fiind respinsă şi cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt contrare art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 41 alin. (2) din Constituţie, întrucât încalcă dreptul de acces la instanţă prin împiedicarea executării silite a unor creanţe reprezentând drepturi salariale, legal recunoscute printr-o hotărâre judecătorească, şi încalcă dreptul la protecţie socială şi salarială, în condiţiile în care a executat o muncă neplătită. De asemenea, consideră că prevederile criticate contravin art. 115 alin. (4) din Constituţie, deoarece adoptarea măsurii eşalonării plăţii drepturilor salariale pe cale de ordonanţă nu este justificată în niciun fel, deşi Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare a fost emisă în temeiul Legii de abilitare nr. 127/2012, act normativ care face trimitere directă la dispoziţiile art. 115 din Constituţie. În acest context precizează că executarea unei hotărâri judecătoreşti face parte integrantă din proces, în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea Hotărârea pronunţată în Cauza Hormsby împotriva Greciei, 1997, paragraful 40), iar neexecutarea aduce atingere dreptului de acces la instanţă (a se vedea Hotărârea pronunţată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, 2002, paragraful 35) şi dreptului la respectarea bunurilor, în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.
    7. Măsura eşalonării plăţii sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi a titlurilor devenite executorii până în decembrie 2012 nu are nicio justificare raţională, proporţională cu scopul menţinerii vreunui echilibru bugetar, astfel cum s-a reţinut în Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, câtă vreme Guvernul, pe de o parte, nu motivează situaţia excepţională şi urgenţa care au condus la adoptarea acestei măsuri, iar pe de altă parte, adoptă măsuri care denotă ieşirea din criză (spre exemplu, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 prin care s-a dispus aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, Legea nr. 84/2012 prin care statul român renunţă la recuperarea unor sume încasate necuvenit de către bugetari).
    8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă opinează în sensul că dispoziţiile criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 21 şi art. 41.
    9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Guvernul, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, precum şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la termenul rezonabil în care poate fi executată o hotărâre judecătorească, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    11. Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale. Cu privire la dispoziţiile art. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012, raportate la art. 21 şi art. 41 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, arată că măsura eşalonării plăţilor neefectuate ale sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti reprezentând drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar a fost supusă controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională reţinând că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidităţi pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare. Or, prin dispoziţiile normative criticate Guvernul român nu refuză executarea hotărârilor judecătoreşti, ci se obligă la plata eşalonată a sumelor prevăzute prin acestea. Executarea eşalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi băneşti nu este interzisă în niciun mod de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, "executarea uno icto constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura şi unica modalitate posibilă de executare pe care Guvernul o poate aplica" (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 740 din 2 iunie 2011). Cât priveşte dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie, menţionează că acestea nu sunt incidente în cauză, actul normativ adoptat fiind o ordonanţă simplă, nu o ordonanţă de urgenţă.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 24 august 2012, care au următorul cuprins: "(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, plata neefectuată a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti reprezentând drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2012, se va realiza în aceleaşi condiţii cu cele prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, ale cărei dispoziţii se aplică în mod corespunzător.
    (2) Plata sumelor prevăzute la alin. (1) se va efectua din sumele aprobate la titlul «Cheltuieli de personal»."
    15. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 41 referitor la munca şi protecţia socială a muncii şi art. 115 alin. (4) privind condiţiile în care poate adopta Guvernul ordonanţe de urgenţă. De asemenea, menţionează prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 cu privire la protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate Curtea reţine că autoarea acesteia formulează atât critici de constituţionalitate extrinseci, cât şi intrinseci.
    17. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecă, prin care susţine că adoptarea măsurii eşalonării plăţii drepturilor salariale pe cale de ordonanţă nu este justificată în niciun fel, Curtea observă că aceasta este neîntemeiată. Astfel, în speţa de faţă este vorba de o ordonanţă simplă a Guvernului adoptată în temeiul art. 108 din Constituţie şi al art. 1 pct. I.3 din Legea nr. 127/2012 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 24 august 2012, şi nu de o ordonanţă de urgenţă a cărei adoptare este condiţionată de respectarea cerinţelor prevăzute la art. 115 alin. (4) din Constituţie, potrivit căruia "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora".
    18. Referitor la critica de neconstituţionalitate intrinsecă cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 41 alin. (2), Curtea reţine că acesta este neîntemeiată. Prevederile criticate statuează cu privire la faptul că, începând cu data intrării în vigoare a ordonanţei, plata neefectuată a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti reprezentând drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2012, se va realiza în aceleaşi condiţii cu cele prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 8 decembrie 2011, ale cărei dispoziţii se aplică în mod corespunzător. În acest context este de menţionat faptul că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 la care fac trimitere dispoziţiile criticate în prezenta cauză au fost supuse controlului de constituţionalitate, Curtea reţinând constituţionalitatea acestora, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 432 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 23 mai 2011, Decizia nr. 740 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 23 august 2011, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, sau Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010.
    19. Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, procesul civil parcurge două faze: judecata şi executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forţei de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia, iar executarea uno icto constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura şi unica modalitate posibilă de executare pe care Guvernul o poate aplica.
    20. Atât prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar şi ale Legii nr. 230/2011 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, cât şi cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 17/2012 (criticate în prezenta cauză), vizează faza executării hotărârilor judecătoreşti, constituind o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-şi executa creanţa.
    21. Curtea a reţinut că executarea unei creanţe într-o perioadă de trei ani sau cinci ani, astfel cum este prevăzut în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 (a se vedea Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, precitată), nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătoreşti, datorită caracterului sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar. De altfel, chiar şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluţionând Cererea nr. 60.858/00 şi pronunţând Decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în Cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani şi 7 luni de executare a unei hotărâri judecătoreşti nu este excesiv în condiţiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unităţii militare debitoare. Totodată, prin Hotărârea din 7 mai 2002, pronunţată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, paragraful 35, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidităţi pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare.
    22. Or, în cauza de faţă, Guvernul nu numai că nu refuză executarea hotărârilor judecătoreşti, ci se obligă la plata eşalonată a sumelor prevăzute prin acestea. Executarea eşalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi băneşti nu este interzisă în niciun mod nici de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    23. De altfel, legiuitorul delegat, în situaţia în care a apreciat că bugetul naţional permite efectuarea unor asemenea plăţi, a intervenit pe cale legislativă, iar prin art. 35 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 925 din data de 18 decembrie 2014, a prevăzut că "Începând cu luna martie 2015, prin derogare de la prevederile art. 1 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, şi ale art. 14 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2013, persoanele juridice de drept public, instituţiile şi autorităţile publice, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, pot plăti, în condiţiile prezentului articol, tranşa aferentă anului 2016".
    24. Pentru motivele arătate, nu se poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 41 şi nici ale prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    25. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia măsura eşalonării plăţii sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi a titlurilor devenite executorii aduce atingere dreptului la respectarea bunurilor, în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, se observă că, astfel cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 206 din 4 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 13 mai 2010), despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă şi executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, însă, Guvernul, prin adoptarea prevederilor criticate, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoreşti şi nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind deci o aplicare a prevederilor constituţionale referitoare la garantarea şi ocrotirea, în mod egal, a proprietăţii private, în condiţiile unei crize financiare existente la data adoptării măsurilor legislative cu privire la această eşalonare.
    26. Faţă de cele prezentate, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

    27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Simona Florica Nicolau în Dosarul nr. 11939/4/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 12 mai 2016.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                                Ioniţa Cochinţu


                                     ------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016