Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 28 din 12 decembrie 2011 privind examinarea recursului in interesul legii in vederea interpretarii si aplicarii unitare a dispozitiilor art. 320^1 din Codul de procedura penala, cu privire la momentul pana la care sunt aplicabile prevederile referitoare la procedura de judecata simplificata

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 28 din 12 decembrie 2011 privind examinarea recursului in interesul legii in vederea interpretarii si aplicarii unitare a dispozitiilor art. 320^1 din Codul de procedura penala, cu privire la momentul pana la care sunt aplicabile prevederile referitoare la procedura de judecata simplificata

EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 119 din 16 februarie 2012

Comenteaza legea

Dosar nr. 27/2011


    Livia Doina Stanciu      - preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi
                               Justiţie, preşedintele completului
    Lavinia Curelea          - preşedintele Secţiei I civile
    Corina Michaela Jîjîie   - preşedintele delegat al Secţiei penale
    Gabriela Victoria Bîrsan - preşedintele Secţiei de contencios
                               administrativ şi fiscal
    Adrian Bordea            - preşedintele Secţiei a II-a civile
    Alixandri Vasile         - judecãtor, Secţia penalã
    Mariana Ghena            - judecãtor, Secţia penalã
    Ştefan Pistol            - judecãtor, Secţia penalã
    Sãndel Lucian Macavei    - judecãtor, Secţia penalã
    Ana Hermina Iancu        - judecãtor, Secţia penalã
    Ioana Bogdan             - judecãtor, Secţia penalã
    Georgeta Barbãlatã       - judecãtor, Secţia penalã
    Geanina Cristina Arghir  - judecãtor, Secţia penalã
    Magdalena Iordache       - judecãtor, Secţia penalã
    Rodica Cosma             - judecãtor-raportor, Secţia penalã
    Cristina Rotaru          - judecãtor, Secţia penalã
    Livia Luminiţa Zglimbea  - judecãtor, Secţia penalã
    Angela Dragne            - judecãtor, Secţia penalã
    Ionuţ Matei              - judecãtor, Secţia penalã
    Raluca Moglan            - judecãtor, Secţia I civilã
    Romaniţa Vrânceanu       - judecãtor, Secţia I civilã
    Corina Alina Corbu       - judecãtor, Secţia de contencios administrativ
                               şi fiscal
    Carmen Frumuşelu         - judecãtor, Secţia de contencios administrativ
                               şi fiscal
    Viorica Trestianu        - judecãtor, Secţia a II-a civilã
    Lidia Bãrbulescu         - judecãtor, Secţia a II-a civilã

    Completul competent sã judece recursul în interesul legii ce formeazã obiectul Dosarului nr. 27/2011 este constituit conform art. 414^4 alin. (3) din Codul de procedurã penalã, modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010, raportat la art. 27^2 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    Şedinţa completului este prezidatã de doamna judecãtor Livia Doina Stanciu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
    La şedinţa de judecatã participã magistratul-asistent din cadrul Secţiilor Unite, doamna Cristina Pascu, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 27^3 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent sã judece recursul în interesul legii - a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea interpretãrii şi aplicãrii unitare a dispoziţiilor art. 320^1 din Codul de procedurã penalã, cu privire la momentul pânã la care sunt aplicabile prevederile referitoare la procedura de judecatã simplificatã.
    Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat şi precizat, precum şi pronunţarea unei decizii prin care sã se asigure interpretarea şi aplicarea unitarã a dispoziţiilor art. 320^1 alin. 1 şi 7 din Codul de procedurã penalã.

                           ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
    1. Problema de drept ce a generat practica neunitarã
    Prin recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sa arãtat cã în practica judiciarã naţionalã nu existã un punct de vedere unitar cu privire la momentul procesual pânã la care sunt aplicabile dispoziţiile art. 320^1 alin. 1 şi 7 din Codul de procedurã penalã, referitoare la procedura de judecatã simplificatã.
    2. Examenul jurisprudenţial
    Prin recursul în interesul legii se aratã cã, în urma verificãrii jurisprudenţei la nivel naţional, a fost relevatã o practicã neunitarã cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 320^1 alin. 1 şi 7 din Codul de procedurã penalã, referitoare la procedura de judecatã simplificatã, sub aspectul momentului procesual pânã la care aceste dispoziţii sunt aplicabile.
    3. Soluţiile pronunţate de instanţele judecãtoreşti
    3.1.a) Unele instanţe au aplicat dispoziţiile art. 320^1 din Codul de procedurã penalã, referitoare la procedura de judecatã simplificatã, în ipoteza în care inculpatul a recunoscut sãvârşirea faptei pânã la momentul începerii cercetãrii judecãtoreşti.
    În argumentarea acestei opinii, instanţele au apreciat cã dispoziţiile art. 320^1 din Codul de procedurã penalã sunt aplicabile numai în situaţia în care inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare pânã la începerea cercetãrii judecãtoreşti, indiferent dacã sesizarea instanţei a avut loc anterior sau ulterior intrãrii în vigoare a acestor prevederi legale.
    3.1.b) Acelaşi punct de vedere a fost exprimat şi de instanţele care, sesizate cu o astfel de cerere ulterior începerii cercetãrii judecãtoreşti, au respins-o sau au înlãturat în cãile de atac aplicarea acestor dispoziţii.
    În motivarea acestei soluţii, instanţele au apreciat cã dispoziţiile art. 320^1 din Codul de procedurã penalã sunt norme de procedurã de imediatã aplicare, neexistând norme tranzitorii care sã stabileascã excepţii de la posibilitatea aplicãrii acestei proceduri simplificate de judecatã numai în situaţia în care inculpatul recunoaşte sãvârşirea faptelor pânã la începerea cercetãrii judecãtoreşti.
    3.1.c) Alte instanţe au apreciat cã în ipoteza în care inculpatul a recunoscut sãvârşirea faptelor pânã la începerea cercetãrii judecãtoreşti sunt incidente dispoziţiile art. 320^1 din Codul de procedurã penalã, cu aplicarea art. 13 din Codul penal, privind legea penalã mai favorabilã, în cazurile în care trimiterea în judecatã s-a fãcut anterior intrãrii în vigoare a Legii nr. 202/2010.
    3.2. Alte instanţe au extins sfera de aplicare a prevederilor art. 320^1 din Codul de procedurã penalã la cauzele aflate în curs de judecatã în care s-a depãşit momentul procesual al începerii cercetãrii judecãtoreşti, invocând argumente diferite:
    3.2.a) Astfel, într-o opinie s-a susţinut cã a face distincţie între cauzele în care începerea cercetãrii judecãtoreşti a avut loc anterior datei intrãrii în vigoare a Legii nr. 202/2010 şi cele în care cercetarea judecãtoreascã a debutat dupã aceastã datã nu are o justificare obiectivã şi rezonabilã, fiind încãlcate principiile egalitãţii de tratament şi nediscriminãrii, reglementate de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţia României şi de art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
    3.2.b) Într-o altã opinie s-a argumentat cã art. 320^1 din Codul de procedurã penalã conţine atât norme de drept procesual penal, cât şi norme de drept penal substanţial, deoarece reglementeazã o cauzã de reducere a pedepselor, aceste dispoziţii legale putând fi aplicate retroactiv, ca lege penalã mai favorabilã, în temeiul art. 13 din Codul penal, în situaţia în care sunt îndeplinite şi condiţiile de fond ce atrag incidenţa acestor dispoziţii.
    3.2.c) O altã opinie a fost în sensul aplicãrii dispoziţiilor art. 320^1 din Codul de procedurã penalã exclusiv în cursul judecãrii cãilor de atac.
    4. Opinia procurorului general
    Procurorul general a opinat în sensul cã declanşarea procedurii simplificate de judecatã, introdusã prin art. 320^1 din Codul de procedurã penalã, nu poate avea loc decât în faţa instanţei de fond, pânã la începerea cercetãrii judecãtoreşti.
    S-a argumentat cã aplicarea dispoziţiilor art. 320^1 din Codul de procedurã penalã se circumscrie exclusiv judecãţii în primã instanţã şi doar cazului în care inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei pânã la începerea cercetãrii judecãtoreşti, declanşându-se o procedurã de judecatã simplificatã şi mai rapidã, de naturã sã asigure celeritatea procesului penal.
    Momentul de debut al cercetãrii judecãtoreşti pânã la care inculpatul poate solicita aplicarea procedurii menţionate este limitat de citirea actului de sesizare, conform art. 322 din Codul de procedurã penalã, cererea de aplicare a acestei proceduri formulatã ulterior acestui moment fiind tardivã; în situaţia admiterii cererii, judecata are loc potrivit procedurii speciale, cu consecinţa, în cazul unei soluţii de condamnare, a reducerii limitelor de pedeapsã, instituţia de drept reglementatã de dispoziţiile art. 320^1 din Codul de procedurã penalã având o naturã juridicã mixtã, în care caracterul procesual penal primeazã celui penal.
    Atât prin precizarea formulatã de procurorul general ulterior pronunţãrii Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, cât şi prin susţinerile orale ale reprezentantului procurorului general, s-a arãtat cã faţã de caracterul obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale, prin care s-a stabilit, între altele, cã dispoziţiile art. 320^1 din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale în mãsura în care nu se dã eficienţã principiului constituţional al retroactivitãţii legii penale mai favorabile, practica judiciarã este ţinutã de principiul constituţional al aplicãrii legii penale mai favorabile, recunoscut tuturor inculpaţilor care au fost trimişi în judecatã înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, dar care au depãşit momentul procesual al începerii cercetãrii judecãtoreşti.
    S-a apreciat astfel cã textul de lege care a primit o interpretare şi aplicare neunitarã (respectiv art. 320^1 alin. 1 şi 7 din Codul de procedurã penalã) urmeazã a fi interpretat astfel încât sã nu antreneze o restrângere a exerciţiului vreunui drept, de naturã sã punã sub semnul întrebãrii însãşi existenţa acestuia, respectiv în sensul aplicãrii principiului constituţional al retroactivitãţii legii penale mai favorabile cazurilor în care inculpaţii au fost trimişi în judecatã înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 şi care sunt judecate, pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare, intervenitã anterior publicãrii deciziei Curţii Constituţionale, conform art. 147 alin. (4) din Constituţie.
    5. Raportul asupra recursului în interesul legii
    În punctul sãu de vedere, judecãtorul-raportor s-a exprimat cã dispoziţiile art. 320^1 din Codul de procedurã penalã se interpreteazã în sensul cã procedura simplificatã în cazul recunoaşterii vinovãţiei poate fi invocatã la prima instanţã pânã la începerea cercetãrii judecãtoreşti, astfel cum acest moment procesual este definit conform art. 322 din Codul de procedurã penalã.
    S-a argumentat, în esenţã, cã procedura simplificatã în cazul recunoaşterii vinovãţiei poate fi aplicatã numai cu privire la cauzele penale în care nu a fost citit actul de sesizare, dispoziţiile art. 320^1 din Codul de procedurã penalã, respectiv alin. 1-6 ale articolului menţionat, reprezentând norme de procedurã de imediatã aplicare, potrivit principiului tempus regit actum, neavând aplicabilitate principiul mitior lex.
    Totodatã, s-a arãtat cã dispoziţiile art. 320^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã conţin norme de drept substanţial care urmeazã a fi interpretate conform metodelor şi regulilor de interpretare specifice.
    S-a menţionat cã în cazul recunoaşterii vinovãţiei dupã momentul începerii cercetãrii judecãtoreşti (la judecata în fond, apel sau recurs) instanţa poate sã valorifice aceastã poziţie procesualã ca pe o circumstanţã judiciarã atenuantã, dar nu prin prisma dispoziţiilor art. 320^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã.
    Ulterior pronunţãrii Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, s-a opinat în sensul cã pentru situaţiile juridice nãscute anterior intrãrii în vigoare a Legii nr. 202/2010 şi care continuã sã fie judecate şi dupã acest moment urmeazã a fi aplicate dispoziţiile art. 13 din Codul penal, astfel cã prevederile art. 320^1 din Codul de procedurã penalã pot fi invocate şi în cãile de atac, pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare.
    Pentru celelalte situaţii, când instanţele au fost sesizate dupã intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, procedura simplificatã poate fi invocatã, astfel cum s-a arãtat anterior, pânã la începerea cercetãrii judecãtoreşti.
    6. Înalta Curte
    Dupã cum rezultã din analiza dispoziţiilor art. 320^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, pânã la începerea cercetãrii judecãtoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic cã recunoaşte sãvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicitã ca judecata sã se facã pe baza probelor administrate în faza de urmãrire penalã. Alineatele 2, 3, 4, 5, 6 şi 8 ale normei precitate reglementeazã condiţiile de aplicare şi procedura de judecatã simplificatã în cazul recunoaşterii vinovãţiei, precum şi procedura aplicabilã în cazul respingerii cererii, iar alin. 7 stabileşte cã, în cazul pronunţãrii unei soluţii de condamnare, inculpatul beneficiazã de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsã prevãzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pãtrime a limitelor de pedeapsã prevãzute de lege, în cazul pedepsei amenzii, precum şi faptul cã procedura de judecatã simplificatã nu se aplicã în cazul infracţiunilor care se pedepsesc cu detenţia pe viaţã.
    Totodatã, din verificarea dispoziţiilor art. XXII şi urmãtoarele din Legea nr. 202/2010, care conţin norme tranzitorii de aplicare a legii, se constatã cã acestea nu reglementeazã situaţia tranzitorie a inculpaţilor trimişi în judecatã sub imperiul legii vechi, aflaţi în cursul judecãţii şi cu privire la care, la data intrãrii în vigoare a dispoziţiilor art. 320^1 din Codul de procedurã penalã, judecata depãşise momentul procesual al începerii cercetãrii judecãtoreşti.
    Se constatã, de asemenea, cã sesizatã fiind cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320^1 alin. (1) din Codul de procedurã penalã, Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011), a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat, între altele, cã dispoziţiile art. 320^1 din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale în mãsura în care înlãturã aplicarea legii penale mai favorabile şi, de asemenea, cã dispoziţiile art. 320^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale.
    În ceea ce priveşte soluţia dispusã cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 320^1 alin. 1 şi 7 din Codul de procedurã penalã, care prezintã relevanţã în raport cu obiectul recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi vizeazã situaţia inculpaţilor trimişi în judecatã sub imperiul legii vechi care la intrarea în vigoare a dispoziţiilor art. 320^1 din Codul de procedurã penalã au depãşit momentul procesual al începerii cercetãrii judecãtoreşti, dar nu au fost judecaţi definitiv, se constatã cã instanţa de contencios constituţional a reţinut cã procedura de judecatã simplificatã în cazul recunoaşterii vinovãţiei se subsumeazã exigenţelor privind celeritatea şi stabilirea adevãrului în cauzele penale şi cã Legea nr. 202/2010 nu conţine sub acest aspect dispoziţii tranzitorii.
    S-a reţinut totodatã cã acordul de recunoaştere a vinovãţiei are o dublã naturã, de instituţie procesualã şi de drept material, norma de drept penal, respectiv dispoziţiile art. 320^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, regãsindu-se în corpul unei norme de procedurã şi fiind condiţionatã de îndeplinirea anumitor condiţii procedurale. Principiul aplicãrii legii penale mai favorabile are în primul rând rang constituţional şi în subsidiar rang legal, neputând fi primitã teza potrivit cãreia producerea efectului în materia dreptului penal este condiţionatã de îndeplinirea cerinţelor de drept procesual, deoarece principiul aplicãrii imediate a legii procesual penale nu poate înfrânge principiul constituţional al aplicãrii legii penale mai favorabile, care are în vedere situaţia infracţiunilor comise sub legea veche şi judecate sub imperiul legii noi.
    Totodatã, s-a argumentat cã dispoziţiile art. 320^1 din Codul de procedurã penalã fiind de imediatã aplicare, coroborate cu natura substanţial penalã a alin. 7, sunt favorabile, cât timp, anterior soluţionãrii definitive a cauzei, nu a existat posibilitatea reducerii limitelor de pedeapsã în cazul recunoaşterii vinovãţiei; astfel, s-a concluzionat cã, deşi legiuitorul nu a prevãzut expres calea de urmat în situaţia recunoaşterii vinovãţiei de cãtre inculpaţii care au fost trimişi în judecatã sub imperiul legii vechi, dar care, depãşind momentul procesual al începerii cercetãrii judecãtoreşti şi pânã la soluţionarea definitivã a cauzei, se judecã potrivit noii legi, este incident principiul legii penale mai favorabile, motiv pentru care dispoziţiile art. 320^1 din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale în mãsura în care se înţelege cã pânã la încetarea stãrii de tranziţie, în virtutea principiului constituţional al retroactivitãţii legii penale mai favorabile, se aplicã inculpaţilor trimişi în judecatã înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, care au depãşit momentul procesual al începerii cercetãrii judecãtoreşti.
    Având în vedere aspectele anterior relevate se constatã cã obiectul recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie vizeazã prevederile legale analizate şi în cuprinsul deciziei instanţei de contencios constituţional.
    Or, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, prevederile normative constatate ca fiind neconstituţionale îşi înceteazã efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacã în acest interval Parlamentul sau, dupã caz, Guvernul nu le pune în acord cu dispoziţiile Constituţiei, fiind suspendate de drept pe durata acestui termen.
    Aşa fiind, cum prevederile legale a cãror interpretare se solicitã a se realiza prin prezentul recurs în interesul legii, anume dispoziţiile art. 320^1 alin. 1 şi 7 din Codul de procedurã penalã, referitoare la procedura de judecatã simplificatã, sub aspectul momentului procesual pânã la care aceste dispoziţii sunt aplicabile, sunt suspendate de drept de la aplicare ca urmare a pronunţãrii Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, pentru ca în termen de 45 de zile Parlamentul sau, dupã caz, Guvernul sã le punã în acord cu dispoziţiile Constituţiei, recursul în anulare nu poate fi primit.

    Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 414^4 şi art. 414^5 din Codul de procedurã penalã, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010,

                 ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
                          În numele legii
                              DECIDE:

    Respinge recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea interpretãrii şi aplicãrii unitare a dispoziţiilor art. 320^1 alin. 1 şi 7 din Codul de procedurã penalã, cu privire la momentul procesual pânã la care sunt aplicabile prevederile referitoare la procedura de judecatã simplificatã.
    Obligatorie, potrivit art. 414^5 alin. 4 din Codul de procedurã penalã.
    Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 12 decembrie 2011.

                            PREŞEDINTELE
                ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
                        LIVIA DOINA STANCIU

                        Magistrat-asistent,
                          Cristina Pascu

                             ----------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 28 din 12 decembrie 2011

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"