Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 235 din 17 februarie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 235 din 17 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 20 aprilie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicatã, din oficiu, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 553/36/2009.
    La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã textul de lege criticat instituie un tratament juridic diferenţiat între persoane care se aflã în situaţii identice.

                               CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 5 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 553/36/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal aratã cã prevederile de lege criticate, potrivit cãrora numirea într-o altã funcţie publicã reprezintã o cauzã de încetare a raporturilor de serviciu ale poliţistului, sunt neconstituţionale în mãsura în care interpretarea sintagmei "funcţie publicã" se limiteazã doar la definiţia acestei noţiuni conţinutã în art. 2 din Legea nr. 188/1999, în detrimentul persoanelor care exercitã prerogativele unei funcţii publice, dar care nu au calitatea de funcţionar public. De asemenea, aratã cã diferenţa de tratament juridic dintre poliţiştii care dobândesc calitatea de magistrat dupã formarea iniţialã în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii şi cei care dobândesc aceastã calitate direct, ca efect al promovãrii concursului pentru juriştii cu vechime mai mare de 5 ani, este lipsitã de o justificare obiectivã şi rezonabilã, neexistând un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat, aşa cum se prevede în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. În acest sens, invocã Hotãrârea din 6 decembrie 2007 pronunţatã în Cauza Beian împotriva României şi Hotãrârea din 13 iunie 1979 pronunţatã în Cauza Marckx contra Belgiei.
    În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

                               CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, dispoziţii potrivit cãrora: "(1) Încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului se dispune în mod corespunzãtor de cãtre persoanele care, potrivit art. 15, au competenţa de acordare a gradelor profesionale şi are loc: [...]
    e) la numire într-o altã funcţie publicã;".
    Înalta Curte de casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal considerã cã acest text de lege contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor şi la dreptul la muncã, precum şi dispoziţiilor art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind interzicerea discriminãrii.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorul acesteia solicitã o clarificare a noţiunii de "funcţie publicã", tinzându-se la o interpretare care sã excedeze cadrul stabilit de art. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007. Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal considerã cã funcţia publicã nu este doar cea exercitatã de funcţionarii publici, magistraţii putând fi consideraţi, de asemenea, cã ocupã o funcţie publicã. Mai mult, aratã cã în ipoteza textului de lege criticat ar trebui sã se încadreze şi poliţiştii care dobândesc calitatea de auditori de justiţie în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii. În consecinţã, atât poliţiştii care dobândesc direct calitatea de magistrat, ca efect al promovãrii concursului pentru juriştii cu vechime mai mare de 5 ani, cât şi cei care dobândesc mai întâi calitatea de auditori de justiţie ar trebui încadraţi în ipoteza art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 şi exceptaţi de la aplicarea dispoziţiilor art. 70 din aceeaşi lege, care obligã poliţistul care a absolvit o instituţie de învãţãmânt a Ministerului de Interne şi cãruia i-au încetat raporturile de serviciu în primii 10 ani de activitate din motive imputabile lui sã restituie cheltuielile efectuate cu pregãtirea sa, proporţional cu perioada rãmasã pânã la 10 ani, potrivit angajamentului încheiat în acest sens.
    Faţã de aceste aspecte, Curtea reţine cã textul de lege criticat a mai constituit obiect al controlului de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 37 din 14 ianuarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 8 martie 2010, Curtea a respins criticile de neconstituţionalitate raportate la aceleaşi dispoziţii constituţionale ca şi cele invocate în prezenta cauzã, arãtând cã "prevederile art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 au un conţinut clar, neechivoc, care stabileşte ca motiv de încetare a raporturilor de serviciu situaţia în care un poliţist este numit într-o funcţie publicã, situaţie distinctã de aceea în care o persoanã demisioneazã, indiferent de motivele demisiei. Aceastã dispoziţie de lege se aplicã fãrã nicio deosebire tuturor persoanelor care se încadreazã în ipoteza normei, astfel încât orice poliţist care este numit într-o funcţie publicã va înceta raporturile de serviciu potrivit dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002, cu antrenarea consecinţelor juridice legale subsecvente. Din contrã, demisia ori celelalte motive de încetare a raporturilor de serviciu pot atrage consecinţe juridice diferite, întrucât situaţiile sunt obiectiv diferite". De asemenea, Curtea a arãtat cã "auditorul de justiţie este numit ca judecãtor sau procuror doar în urma absolvirii Institutului Naţional al Magistraturii, aflându-se într-o situaţie deosebitã de persoana care, îndeplinind condiţiile legale, este numit direct ca judecãtor sau procuror în urma susţinerii concursului pe post". În continuare, respingând criticile referitoare la încãlcarea dreptului la muncã, Curtea arãta: "consecinţele pe care trebuie sã le suporte un poliţist care decide sã îşi aleagã un alt loc de muncã pot fi mai degrabã circumscrise aspectelor patrimoniale pe care le implicã o astfel de decizie. Aceste consecinţe au fost acceptate, însã, de cel care a dorit sã devinã poliţist, prin angajamentul încheiat în acest sens, aşa cum reiese din cuprinsul art. 70 din Legea nr. 360/2002. În plus, restituirea are în vedere acele sume investite în vederea pregãtirii profesionale a poliţistului, sume a cãror acordare nu se mai justificã de vreme ce beneficiarul lor renunţã la aceastã calitate într-un termen mai scurt decât cel considerat de legiuitor ca justificând efortul financiar al statului pentru acest obiectiv."
    Curtea constatã cã în considerentele deciziei amintite nu a limitat interpretarea noţiunii de "funcţie publicã" la cea menţionatã de art. 2 din Legea nr. 188/1999, ci a avut în vedere un sens mai larg, care cuprinde şi funcţiile publice de autoritate, între care se gãseşte şi cea exercitatã de cãtre magistraţi. În acelaşi timp însã a stabilit cã existã o diferenţã obiectivã între situaţia poliţiştilor care dobândesc calitatea de auditori de justiţie şi cei care dobândesc direct calitatea de magistraţi, astfel cã tratamentul juridic diferenţiat este justificat.
    Aşa fiind, Curtea apreciazã cã atât soluţia deciziei amintite, cât şi considerentele acesteia îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei sale în materie.

    Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                            În numele legii
                               DECIDE:

    Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicatã, din oficiu, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 553/36/2009.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 februarie 2011.

            PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                     AUGUSTIN ZEGREAN

                   Magistrat-asistent,
                 Patricia Marilena Ionea
                        _________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016