Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 228 din 3 iulie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Puterea Nordului" - S.R.L. din Baia Mare şi Societatea Comercialã "Trans Comdi" S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.211/2000 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 26 iunie 2001, în prezenta reprezentantului Asociaţiei Romane de Transporturi Rutiere Internaţionale şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 3 iulie 2001.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 29 noiembrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 12.211/2000, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Puterea Nordului" - S.R.L. din Baia Mare şi de Societatea Comercialã "Trans Comdi" - S.R.L. din Bucureşti. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca dispoziţiile <>art. 23 alin (2) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 "tind sa limiteze categoria persoanelor care au posibilitatea sa atace în justiţie o hotãrâre a adunãrii generale, întrucât, pe de o parte, legiuitorul da posibilitatea sa atace în justiţie o asemenea hotãrâre persoanelor care nu au participat la şedinţa adunãrii generale, iar pe de alta parte, persoanelor care au participat la şedinţa le sunt impuse doua condiţii cumulative: sa voteze impotriva şi sa solicite inserarea votului negativ în procesul-verbal de şedinţa, în acest fel incalcandu-se grav principiul accesului liber la justiţie pentru persoanele care au participat la şedinţa şi, deşi nu au fost de acord cu hotãrârea adoptatã, nu o pot ataca în justiţie pentru simplul motiv ca nu au cerut sa se insereze acest lucru în procesul-verbal de şedinţa sau, din neglijenţa ori din reauavointa a celor care întocmesc procesul-verbal, nu s-a specificat solicitarea respectivelor persoane". Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, arãtând ca "accesul liber la justiţie este conceput ca un acces la acele instanţe, proceduri şi cai de atac care sunt prevãzute de lege". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia ridicatã este nefondata, întrucât "prin dispoziţiile de lege criticate legiuitorul a acţionat în sensul aplicãrii art. 21 alin. (2) din Constituţie, stabilind modalitatea concretã de exercitare a dreptului privind accesul liber la justiţie. Astfel, în condiţiile existenţei a doua categorii de asociaţi care pot ataca hotãrârile adunãrii generale, sunt stabilite condiţiile în care dreptul lor la acţiune poate fi exercitat". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, susţinerile partii prezente şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 23 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "Hotãrârile adunãrii generale, contrare legii, actului constitutiv sau dispoziţiilor cuprinse în statut, pot fi atacate în justiţie de cãtre oricare dintre asociaţii care nu au luat parte la adunarea generalã sau care au votat impotriva şi au cerut sa se insereze aceasta în procesul-verbal de şedinţa, în termen de 15 zile de la data când au luat cunostinta despre hotãrâre sau de la data când a avut loc şedinţa, dupã caz." Autorii exceptiei, invocand neconstituţionalitatea acestor dispoziţii legale, susţin ca au fost incalcate prevederile art. 21 din Constituţie, potrivit cãrora: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept." Se considera ca prevederile <>art. 23 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 ingradesc accesul liber la justiţie atât al asociaţilor care în adunarea generalã au votat pentru şi care sunt lipsiţi de posibilitatea atacarii în justiţie a hotãrârii adunãrii generale contrare legii, actului constitutiv sau dispoziţiilor cuprinse în statut, cat şi al celor care au votat impotriva şi care sunt obligaţi sa dovedeascã (la data contestarii hotãrârii adunãrii generale) ca au solicitat inserarea votului lor negativ în procesul-verbal. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã. Prin <>art. 23 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 s-a instituit dreptul de a ataca în justiţie hotãrârile adunãrii generale numai pentru asociaţii care nu au participat la şedinţa şi pentru cei care au votat impotriva. Aceasta prevedere este în concordanta cu dreptul de dispoziţie al fiecãrui asociat, deoarece în caz contrar s-ar ajunge la situaţia în care cei care au votat pentru sa ceara în justiţie anularea hotãrârii în raport cu interesele de moment, ceea ce ar nesocoti regimul de adoptare a hotãrârilor prin votul majoritãţii, în cazul persoanelor juridice de drept privat care se organizeazã, potrivit legii, pe baza voinţei liber exprimate a membrilor lor. Acest lucru ar putea constitui premisa unei permanente incertitudini în modul de adoptare şi în modul de transpunere în practica a hotãrârilor adunãrii generale, cu consecinta afectãrii stabilitatii raporturilor juridice în care intra persoana juridicã, situaţie care ar avea efecte, în general, asupra ordinii juridice. În ceea ce priveşte cerinta ca cei care au votat impotriva sa solicite inserarea votului lor negativ în procesulverbal, ca o condiţie a posibilitatii atacarii în justiţie a hotãrârii adunãrii generale, Curtea constata ca aceasta dispoziţie îşi gãseşte ratiunea în necesitatea asigurãrii unui mijloc de proba a opoziţiei la hotãrârea majoritãţii. Dacã în cazul celor care nu au participat la şedinţa proba neparticiparii lor este uşor de dovedit, în cazul celor care au participat, dar au votat negativ, singura posibilitate de a demonstra acest lucru şi, implicit, dovada existenţei calitãţii lor procesuale active o reprezintã inserarea în procesul-verbal de şedinţa, actul prin care se constata îndeplinirea formalitãţilor de convocare, data şi locul adunãrii, asociaţii prezenţi, numãrul total al acestora, deciziile luate şi declaraţiile fãcute de ei în şedinţa. De altfel, cerinta dispoziţiei legale fiind aceea a dovedirii numai a solicitãrii inserarii votului în procesul-verbal, ceea ce se poate realiza prin orice mijloc de proba, nu se poate susţine ca aceasta împrejurare ar constitui o ingradire a accesului liber la justiţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 23 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Puterea Nordului" - S.R.L. din Baia Mare şi de Societatea Comercialã "Trans Comdi" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.211/2000 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 3 iulie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
──────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
