Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 22 din 17 octombrie 2011  privind recursul in interesul legii referitor la competenta functionala a tribunalelor (civil sau comercial si de contencios administrativ si fiscal) in solutionarea recursului in materie de contestatie la executare propriu-zisa, prevazuta de dispozitiile art. 399 din Codul de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 22 din 17 octombrie 2011 privind recursul in interesul legii referitor la competenta functionala a tribunalelor (civil sau comercial si de contencios administrativ si fiscal) in solutionarea recursului in materie de contestatie la executare propriu-zisa, prevazuta de dispozitiile art. 399 din Codul de procedura civila

EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 813 din 17 noiembrie 2011

    Dosar nr. 24/2011



    Rodica Aida Popa - vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie
                               şi Justiţie, preşedintele completului
    Lavinia Curelea - preşedintele Secţiei I civile
    Corina Michaela Jîjîie - preşedintele Secţiei penale
    Gabriela Victoria Bîrsan - preşedintele Secţiei de contencios administrativ
                               şi fiscal
    Adrian Bordea - preşedintele Secţiei a II-a civile
    Raluca Moglan - judecãtor Secţia I civilã
    Romaniţa Vrânceanu - judecãtor Secţia I civilã
    Bianca Elena Ţãndãrescu - judecãtor Secţia I civilã
    Creţu Dragu - judecãtor Secţia I civilã
    Carmen Elena Popoiag - judecãtor Secţia I civilã
    Florentin Sorin Drãguţ - judecãtor Secţia I Civilã - judecãtor raportor
    Corina Alina Corbu - judecãtor Secţia de contencios administrativ
                               şi fiscal
    Carmen Frumuşelu - judecãtor Secţia de contencios administrativ
                               şi fiscal - judecãtor raportor
    Iuliana Rîciu - judecãtor Secţia de contencios administrativ
                               şi fiscal
    Gabriela Bogasiu - judecãtor Secţia de contencios administrativ
                               şi fiscal
    Liliana Vişan - judecãtor Secţia de contencios administrativ
                               şi fiscal
    Gheorghiţa Luţac - judecãtor Secţia de contencios administrativ
                               şi fiscal
    Viorica Trestianu - judecãtor Secţia a II-a civilã
    Elena Daniela Marta - judecãtor Secţia a II-a civilã
    Roxana Popa - judecãtor Secţia a II-a civilã
    Aurelia Motea - judecãtor Secţia a II-a civilã
    Maura Olaru - judecãtor Secţia a II-a civilã
    Minodora Condoiu - judecãtor Secţia a II-a civilã
    Vasile Alixandri - judecãtor Secţia penalã
    Mariana Ghena - judecãtor Secţia penalã



    Completul competent sã judece recursul în interesul legii ce formeazã obiectul Dosarului nr. 24/2011 este legal constituit conform dispoziţiilor art. 330^6 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010, şi ale art. 27^2 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    Conform dispoziţiilor art. 330^6 alin. (8) din Codul de procedurã civilã, la şedinţa de judecatã participã toţi judecãtorii Completului competent sã judece recursul în interesul legii.
    Şedinţa completului este prezidatã de doamna judecãtor Rodica Aida Popa, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, procuror-şef adjunct al Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil.
    La şedinţa de judecatã participã doamna Niculina Vrâncuţ, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnatã în conformitate cu dispoziţiile art. 27^3 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent sã judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi privind competenţa funcţionalã a tribunalelor (civil sau comercial şi de contencios administrativ şi fiscal) în soluţionarea recursului în materie de contestaţie la executare propriu-zisã, prevãzutã de dispoziţiile art. 399 din Codul de procedurã civilã.
    Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin a susţinut punctul de vedere exprimat în scris şi depus la dosar de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu referire la hotãrârile judecãtoreşti anexate acestui punct de vedere.

                              ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
    1. Problema de drept ce a generat practica neunitarã
    Prin recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi s-a arãtat cã la nivelul tribunalelor din raza teritorialã a Curţii de Apel Galaţi existã o practicã neunitarã în ceea ce priveşte competenţa funcţionalã a tribunalelor (civil sau comercial şi de contencios administrativ şi fiscal) în soluţionarea recursului în materia contestaţiei la executare propriu-zise, prevãzute de art. 399 din Codul de procedurã civilã.
    2. Examenul jurisprudenţial
    Se susţine în cuprinsul recursului în interesul legii cã tribunalele din raza teritorialã a Curţii de Apel Galaţi au soluţionat în mod divergent problema competenţei funcţionale a secţiilor din cadrul aceleiaşi instanţe, învestite cu soluţionarea recursurilor în materia contestaţiei la executare propriu-zisã, reglementatã de dispoziţiile art. 399 din Codul de procedurã civilã.
    3. Soluţiile pronunţate de instanţele judecãtoreşti
    3.1. Într-o primã opinie s-a considerat cã secţia competentã sã soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisã este cea comercialã şi/sau de contencios administrativ, în funcţie de natura litigiului.
    În susţinerea acestei opinii s-a avut în vedere, ca prim argument, necesitatea respectãrii principiului specializãrii judecãtorului.
    S-a mai reţinut cã etapa executãrii este ultima în cadrul procesului civil şi, atâta vreme cât se recunoaşte competenţa funcţionalã a secţiei comerciale şi/sau de contencios administrativ de a judeca în fond/cãi de atac acţiunile privitoare la actele juridice comerciale sau administrative fiscale, nu ar fi logic ca faza finalã a procesului sã intre în competenţa altei secţii, creându-se astfel o deosebire artificialã între faza judecãţii şi cea a executãrii.
    În contextul examinat au fost invocate şi considerentele referitoare la principiul specializãrii, reţinute în Decizia nr. XV/2007, pronunţatã de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite.
    S-a mai apreciat cã din interpretarea dispoziţiilor generale ale art. 2 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, în raport cu cele speciale ale art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu rezultã cã ar fi exclusã competenţa Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului de a soluţiona astfel de recursuri, în condiţiile în care competenţa în primã instanţã revine judecãtoriei.
    Totodatã, s-a invocat ca argument şi natura specialã, derogatorie de la dreptul comun, reprezentat de Codul de procedurã civilã, a dispoziţiilor Codului de procedurã fiscalã, care reprezintã sediul materiei pentru contestaţia la executare, în situaţia în care titlul executoriu este un act administrativ fiscal şi care nu conţine nicio normã de trimitere la Codul de procedurã civilã.
    3.2. Într-o altã opinie, contestaţia la executare se soluţioneazã de secţia civilã a tribunalului, deoarece în cadrul acesteia se analizeazã aspectele ce vizeazã modul de aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale privitoare la executarea silitã, ce constituie ultima fazã a procesului civil, indiferent de natura sau materia juridicã în cadrul cãreia s-a emis titlul executoriu.
    Cât priveşte împrejurarea cã, în considerentele Deciziei nr. XV/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, s-a exprimat opinia cã, în anumite situaţii, ar trebui ca anumite recursuri în materia contestaţiei la executare sã se judece la secţia comercialã, s-a considerat cã nu pot fi aplicabile dispoziţiile deciziei în interesul legii menţionate, deoarece obiectul examinãrii în acel caz l-au constituit divergenţele jurisprudenţiale referitoare la competenţa materialã de soluţionare a diverselor categorii de contestaţii la executare, iar nu soluţiile diferite privind competenţa funcţionalã a secţiilor din cadrul aceleiaşi instanţe - cazul în speţã.
    Pe de altã parte, s-a reţinut cã ceea ce produce efecte obligatorii pentru instanţe este dispozitivul deciziei în interesul legii, iar nu considerentele acesteia, mai ales acele pãrţi din considerente care excedeazã limitelor sesizãrii.
    4. Raportul asupra recursului în interesul legii
    Proiectul de soluţie propus prin raportul în cauzã a vizat respingerea sesizãrii Colegiului de conducere al Curţii de Apel Galaţi, privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 pct. 3 din Codul de procedurã civilã, raportat la prevederile art. 399-400 din Codul de procedurã civilã, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevãzute de art. 329 şi art. 330^5 din Codul de procedurã civilã.
    5. Înalta Curte:
    Înainte de a proceda la o analizã în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constatã cã nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a recursului în interesul legii faţã de prevederile art. 329 din Codul de procedurã civilã.
    Potrivit art. 329 din Codul de procedurã civilã "Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre toate instanţele judecãtoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea sã cearã Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sã se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecãtoreşti", iar conform art. 330^5 din acelaşi act normativ, "Recursul în interesul legii este admisibil numai dacã se face dovada cã problemele de drept care formeazã obiectul judecãţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotãrâri judecãtoreşti irevocabile, care se anexeazã cererii".
    Din aceste dispoziţii legale rezultã cã obiectul recursului în interesul legii vizeazã problemele de drept care au fost soluţionate diferit prin hotãrâri judecãtoreşti irevocabile.
    Recursul în interesul legii poate avea ca obiect numai acele pãrţi din hotãrâri care se referã la probleme de drept ce au primit o soluţionare diferitã din partea instanţelor; per a contrario, nu poate avea ca obiect elemente de fapt ale cauzei sau chestiuni de organizare şi funcţionare administrativã a instanţelor.
    O altã condiţie de admisibilitate a recursului în interesul legii este existenţa unor hotãrâri judecãtoreşti irevocabile, prin care sã se fi statuat în mod diferit asupra aceleiaşi probleme de drept.
    Din hotãrârile anexate sesizãrii în cauzã, în numãr de 19, pronunţate de douã tribunale din raza teritorialã a Curţii de Apel Galaţi, nu rezultã îndeplinirea acestor condiţii.
    Astfel, problema de drept evocatã în recursul în interesul legii de cãtre Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi îşi gãseşte rezolvarea doar într-o singurã hotãrâre anexatã (Încheierea din 12 octombrie 2010, Dosarul nr. 4.599/231/2010, a Tribunalului Vrancea, Secţia civilã), prin celelalte hotãrâri anexate nefiind analizatã problema de drept a competenţei funcţionale a secţiilor. În aceste din urmã hotãrâri, problema competenţei funcţionale a fost rezolvatã exclusiv pe cale administrativã, nefãcând obiect de dezbatere juridicã.
    Reiese, aşadar, cã argumentele cuprinse în sesizare privind conturarea în practica instanţelor de judecatã a douã opinii privind competenţa de soluţionare a recursului în materia contestaţiei la executare nu se regãsesc în conţinutul hotãrârilor anexate de cãtre autorul sesizãrii.
    Sesizat ulterior de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea verificãrii existenţei unei practici neunitare la nivelul ţãrii, procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a exprimat şi a depus la dosar punctul sãu de vedere şi a fãcut un examen jurisprudenţial referitor la problema de drept în discuţie, anexând o serie de hotãrâri judecãtoreşti, care ar releva orientãri jurisprudenţiale diferite în materie.
    În legãturã cu problema de drept în privinţa cãreia s-a considerat cã instanţele nu au un punct de vedere unitar, se constatã cã situaţiile invocate în sprijinul solicitãrii de pronunţare a unei decizii de interpretare a legii nu constituie aspecte de aplicare diferitã a vreunei dispoziţii legale. De altfel, nici în sesizarea formulatã de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi şi nici în punctul de vedere exprimat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au fost indicate expres reglementãri susceptibile de interpretãri diferite. Rezolvarea diferitã a chestiunii referitoare la competenţa funcţionalã a tribunalelor în soluţionarea contestaţiei în anulare nu îşi are temeiul în niciun text care sã poatã fi propus spre interpretare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    Scopul urmãrit prin reglementarea instituţiei recursului în interesul legii, astfel cum rezultã din prevederile art. 329 din Codul de procedurã civilã, este acela de a asigura interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre toate instanţele judecãtoreşti.
    În cauzã însã, aşa cum s-a arãtat, problema în legãturã cu care a fost sesizat Completul competent sã judece recursul în interesul legii nu vizeazã dispoziţii ale legii.
    Invocarea drept temei al prezentei sesizãri a principiului specializãrii sau a considerentelor unei decizii anterioare, pronunţate în interesul legii de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, asupra unei alte probleme de drept, ca şi a dispoziţiilor art. 2 din Codul de procedurã civilã, care reglementeazã competenţa materialã (ratione materiae), stabilitã atât sub aspect funcţional (ratione oficii), cât şi sub aspect procesual, nu este de naturã sã atragã incidenţa dispoziţiilor art. 329 din Codul de procedurã civilã.
    Ceea ce intereseazã în prezenta cauzã este cã aspectele sesizate, deşi reprezintã o problemã practicã, reclamã, în fapt, absenţa unei norme clare şi lipsite de echivoc în materie, însã acestea nu pot fi soluţionate prin mijlocul procedural ales, Înalta Curte având rolul de a asigura interpretarea şi aplicarea unitarã a legii, iar nu pe acela de a crea norme de drept.
    Pe de altã parte, noile dispoziţii legale în materie, respectiv cele ale Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în vigoare la momentul soluţionãrii recursului în interesul legii, acordã o configuraţie distinctã competenţei funcţionale a tribunalelor.
    În consecinţã, Înalta Curte constatã cã nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de art. 329 din Codul de procedurã civilã, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010.
    În raport cu noile reglementãri legale incidente şi cu evoluţia jurisprudenţei instanţelor naţionale în materie, este posibilã luarea în examinare a unei alte sesizãri, formulate, eventual, dintr-o altã perspectivã.

    Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 330^7, cu referire la art. 329 din Codul de procedurã civilã, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010,

                 ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
                         În numele legii
                             DECIDE:

    Respinge, ca inadmisibil, recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi privind competenţa funcţionalã a tribunalelor (civil sau comercial şi de contencios administrativ şi fiscal) în soluţionarea recursului în materia contestaţiei la executare propriu-zisã, prevãzutã de dispoziţiile art. 399 din Codul de procedurã civilã.
    Obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. (4) din Codul de procedurã civilã.
    Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 17 octombrie 2011.

                        VICEPREŞEDINTELE
               ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
                        RODICA AIDA POPA

                       Magistrat-asistent,
                        Niculina Vrâncuţ

                           ----------
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice