Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 202 din 7 aprilie 2016  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură penală    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIE nr. 202 din 7 aprilie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură penală

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 361 din 11 mai 2016


    Augustin Zegrean - preşedinte
    Valer Dorneanu - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Daniel Marius Morar - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Marieta Safta - prim-magistrat-asistent


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 206 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură penală cu referire la art. 425^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Ioan Băltean în Dosarul nr. 10.630/55/2015/a4 al Tribunalul Arad - Secţia penală şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.666D/2015.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, cu referire la argumentele reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 256/2015, apreciate ca menţinându-şi valabilitatea şi în prezenta cauză.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Decizia penală nr. 437 din 9 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 10.630/55/2015/a4, Tribunalul Arad - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură penală cu referire la art. 425^1 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de contestatorul-persoană vătămată Alexandru Ioan Băltean în cadrul contestaţiei împotriva încheierii prin care s-a dispus în cauză înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, pe o perioadă de 60 de zile. Prin Decizia penală nr. 437 din 9 noiembrie 2015, Tribunalul Arad - Secţia penală a respins contestaţia ca inadmisibilă, sesizând totodată Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că normele criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu permit folosirea contestaţiei de către persoana vătămată împotriva încheierilor prin care prima instanţă dispune asupra măsurilor preventive, deşi aceasta este participant în procesul penal şi subiect procesual principal. Mai mult, faţă de dispoziţiile alin. (3) al art. 206 din Codul de procedură penală, persoana vătămată nu este citată şi nu participă la judecarea contestaţiei. Cât priveşte interesul persoanei vătămate în declararea căii de atac, acesta este justificat, persoana vătămată fiind victima infracţiunii şi suferind consecinţele conduitei ilicite a inculpatului. Prin reglementarea criticată, legiuitorul s-a îndepărtat de la reglementarea de drept comun în materia contestaţiei, prevăzută de art. 425^1 din Codul de procedură penală, care recunoaşte posibilitatea oricăror persoane ale căror interese legitime au fost vătămate prin hotărâre de a formula contestaţie. Or, această diferenţă de reglementare nu are nicio justificare obiectivă, cu atât mai mult cu cât reglementarea de drept comun respectă exigenţele constituţionale. Se invocă, apreciind ca fiind relevante în cauză, deciziile Curţii Constituţionale nr. 482/2004, nr. 100/2004 şi nr. 235/2005.
    6. Se conchide în sensul că prin îngrădirea posibilităţii de a declara cale de atac, cât şi a posibilităţii de a participa la judecarea contestaţiei, se creează o diferenţă de tratament juridic nejustificată între inculpat şi partea vătămată, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 16 din Constituţie; persoana vătămată este pusă în imposibilitatea de a-şi apăra interesele legitime, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 21 şi 24 din Constituţie; se încalcă prevederile art. 129 din Constituţie cât timp persoana vătămată nu poate declara cale de atac împotriva unei hotărâri, deşi este interesată de soluţiile adoptate prin încheierile în care judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune asupra măsurilor preventive.
    7. Tribunalul Arad - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că, prin caracterul special al normelor care reglementează măsurile preventive, legiuitorul a urmărit să asigure celeritatea în soluţionarea cererilor în legătură cu măsurile preventive, care sunt măsuri ce vizează, în mod direct, fie starea de libertate a suspectului sau inculpatului, concretizându-se prin privarea acestuia de libertate, fie restricţionarea altor drepturi sau libertăţi. Aceste măsuri pot fi luate, prelungite sau menţinute numai în anumite condiţii, iar căile de atac pot fi exercitate doar în anumite condiţii şi doar de persoanele strict menţionate în dispoziţiile legale. Exercitarea căii de atac şi de alte persoane, cum ar fi persoana vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente care, în virtutea egalităţii de tratament, ar putea exercita calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune cu privire la măsurile preventive, ar putea duce la încălcarea altor drepturi procesuale ale suspectului sau inculpatului, cum ar fi încălcarea termenelor de soluţionare a cererilor referitoare la măsurile preventive, cu consecinţa prelungirii fie a stării de libertate, fie a restricţionării unor drepturi sau libertăţi. Cât priveşte jurisprudenţa Curţii Constituţionale invocată în motivarea excepţiei, arată că nu este incidentă în cauză, întrucât se referă la dreptul părţii civile de a exercita căile ordinare de atac, apelul (sau recursul).
    8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Guvernul a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/6.528/2015, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 7.037 din 17 decembrie 2015, prin care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că, având în vedere scopul general al măsurilor preventive, este firesc ca încheierile prin care se dispune luarea, revocarea sau înlocuirea unei astfel de măsuri să poată fi atacată numai de către procuror sau inculpat. Nerecunoaşterea acestui drept persoanei vătămate nu constituie o îngrădire a accesului său la justiţie şi nici nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil. Astfel, măsurile preventive nu vizează persoana vătămată, ci pe inculpat, determinând restrângerea unora dintre drepturile şi libertăţile sale, în scopul desfăşurării în bune condiţii a urmăririi penale - parte a noţiunii de "instrucţie penală" la care se referă art. 53 din Legea fundamentală. Or, nefiind în discuţie pretenţii civile sau acuzaţii în materie penală care să privească partea vătămată, este de înţeles de ce legiuitorul nu a apreciat ca necesară recunoaşterea dreptului persoanei vătămate de a contesta în instanţă încheierile referitoare la măsurile preventive. Cât priveşte pretinsa încălcare a dreptului la apărare, ea ar putea fi adusă în discuţie numai în legătură cu proceduri judiciare în care s-ar dezbate drepturi ale unei persoane sau acuzaţii de natură penală privitoare la aceasta. Or, procedura referitoare la luarea, revocarea sau înlocuirea măsurilor preventive nu o vizează pe persoana vătămată.
    10. Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 16.044 din 4 ianuarie 2016, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 93 din 7 ianuarie 2016, prin care apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Arată că în procedura soluţionării contestaţiei, reglementată de art. 206 alin. (1) din Codul de procedură penală, nu se judecă infracţiunea care a făcut obiectul cercetării sau urmăririi penale, deci nu se soluţionează latura penală şi nici latura civilă a cauzei, aşa încât faptul că partea vătămată din procesul penal nu are calitatea de titular al dreptului de a exercita contestaţia în această materie este justificat de caracterul special al procedurii, legiuitorul urmărind să asigure, prin aceasta, controlul judiciar cu privire la măsurile preventive de natură a afecta libertatea individuală ori alte drepturi şi libertăţi fundamentale ale inculpatului. Nu se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât nu se poate reţine o inegalitate de tratament în ceea ce priveşte accesul la calea de atac a contestaţiei împotriva încheierilor prin care instanţa de judecată dispune asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale, între inculpat şi procuror, pe de o parte, şi partea vătămată, pe de altă parte, chiar dacă toţi aceşti participanţi la procesul penal au aceeaşi calitate, de părţi, de vreme ce această din urmă parte nu justifică apărarea unor interese legitime specifice într-o astfel de procedură. Trebuie avută în vedere poziţia procesuală diferită a inculpatului, respectiv a procurorului şi a părţii vătămate, şi deci situaţiile juridice diferite în care aceştia se găsesc în procedura căii de atac împotriva încheierilor prin care judecătorul dispune asupra măsurilor preventive în cursul judecăţii, fără ca însă, în acest mod, să fie afectată egalitatea participanţilor în procesul penal. Nu se încalcă nici prevederile art. 21 din Constituţie privitoare la liberul acces la justiţie de vreme ce partea vătămată nu justifică un interes legitim în exercitarea căii de atac a contestaţiei împotriva încheierii prin care se dispune în cursul judecăţii cu privire la măsurile preventive. De altfel, stabilirea căilor de atac şi a încheierilor care sunt supuse acestora este un drept ce aparţine exclusiv legiuitorului şi se aplică deopotrivă tuturor celor care se adresează justiţiei. Prevederile criticate nu aduc atingere dreptului la apărare, întrucât prin natura lor nu îngrădesc autorului excepţiei dreptul de a se apăra, prevalându-se de toate garanţiile unui proces echitabil.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,

examinând actul de sesizare, concluziile scrise depuse la dosar, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit actului de sesizare, îl constituie dispoziţiile "art. 206 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură penală cu referire la art. 425^1 din Codul de procedură penală".
    14. Curtea constată însă că referirea la art. 425^1 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Declararea şi soluţionarea contestaţiei, este utilizată doar pentru susţinerea argumentării, fără a fi formulate critici distincte în legătură cu dispoziţiile acestui text legal, care are următorul cuprins:
    "Art. 425^1: Declararea şi soluţionarea contestaţiei
    (1) Calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
    (2) Pot face contestaţie procurorul şi subiecţii procesuali la care hotărârea atacată se referă, precum şi persoanele ale căror interese legitime au fost vătămate prin aceasta, în termen de 3 zile, care curge de la pronunţare pentru procuror şi de la comunicare pentru celelalte persoane, dispoziţiile art. 411 alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.
    (3) Contestaţia se depune la judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, la instanţa care a pronunţat hotărârea care se atacă şi se motivează până la termenul stabilit pentru soluţionare, dispoziţiile art. 415 aplicându-se în mod corespunzător.
    (4) La soluţionarea contestaţiei, dispoziţiile art. 416 şi art. 418 se aplică în mod corespunzător; în cadrul acestor limite, la soluţionarea contestaţiei împotriva încheierii privind o măsură preventivă se poate dispune o măsură mai puţin gravă decât cea solicitată sau decât cea dispusă prin încheierea contestată ori se pot modifica obligaţiile din conţinutul măsurii contestate.
    (5) Contestaţia se soluţionează de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, respectiv de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa superioară celei sesizate sau, după caz, de către instanţa superioară celei sesizate, respectiv de completul competent al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în şedinţă publică, cu participarea procurorului.
    (6) La soluţionarea contestaţiei se citează persoana care a făcut contestaţia, precum şi subiecţii procesuali la care hotărârea atacată se referă, dispoziţiile art. 90 şi art. 91 aplicându-se în mod corespunzător.
    (7) Contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac, putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:
    1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:
    a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;
    b) când contestaţia este nefondată;
    2. admiterea contestaţiei şi:
    a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;
    b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea."
    15. Astfel fiind, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 206 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul judecăţii, având următorul cuprins: "(1) Împotriva încheierilor prin care instanţa dispune, în primă instanţă, asupra măsurilor preventive inculpatul şi procurorul pot formula contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare. Contestaţia se depune la instanţa care a pronunţat încheierea atacată şi se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, instanţei ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.[...] (3) Contestaţia se soluţionează în şedinţă publică, cu participarea procurorului şi cu citarea inculpatului."
    16. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că textul legal criticat stabileşte procedura de contestare a încheierilor prin care instanţa dispune, în primă instanţă, asupra măsurilor preventive. Autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că doar inculpatul şi procurorul pot formula contestaţie, iar nu şi partea vătămată, deşi aceasta este participant în procesul penal şi subiect procesual principal. Apreciază că această diferenţă de reglementare nu are nicio justificare obiectivă, încălcând, prin urmare, dispoziţiile constituţionale invocate.
    18. Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra unor critici similare, formulate cu privire la dispoziţiile art. 204 alin. (1) din Codul de procedură penală, referitor la calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale. În acest sens este Decizia nr. 256 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 14 mai 2015, prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor menţionate. Aplicând, mutatis mutandis, în prezenta cauză, considerentele care au fundamentat soluţia pronunţată cu acel prilej, Curtea reţine că legiuitorul a reglementat calitatea de titular al dreptului de a exercita calea de atac doar pentru inculpat şi procuror, având în vedere caracterul contestaţiei, în această materie, de cale de atac pentru proceduri urgente şi hotărâri restrictive de drepturi şi libertăţi fundamentale. Această soluţie legislativă este în concordanţă cu dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Constituţie care fac referire la existenţa unui drept, a unei libertăţi sau a unui "interes legitim" al persoanei, ca o condiţie esenţială pentru a avea acces la justiţie, precum şi cu prevederile art. 129 din Constituţie, stabilesc că "părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
    19. Raţiunea pentru care legiuitorul nu a reglementat calitatea de titular al dreptului la contestaţie, în această materie, şi pentru partea vătămată, este aceea că această parte din procesul penal nu justifică un interes legitim în exercitarea căii de atac a contestaţiei prin care se asigură controlul judiciar cu privire la măsurile preventive de natură a afecta drepturi şi libertăţi fundamentale ale inculpatului. Singurii care pot justifica un drept, respectiv un interes legitim în exercitarea căii de atac a contestaţiei, în această materie, sunt inculpatul, de vreme ce dispunerea unei măsuri preventive cu privire la acesta constituie o ingerinţă în exercitarea libertăţii sale individuale ori a altor drepturi şi libertăţi fundamentale, şi procurorul, în virtutea rolului său constituţional consacrat de art. 131 alin. (1) potrivit căruia, "în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor", acesta din urmă având în cadrul procesului penal atât atribuţia de a supraveghea şi efectua urmărirea penală [potrivit art. 55 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală], cât şi de a formula şi exercita contestaţiile şi căile de atac prevăzute de lege împotriva hotărârilor judecătoreşti [art. 55 alin. (3) lit. f) din acelaşi cod].
    20. De altfel, este competenţa exclusivă a legiuitorului de a stabili care sunt căile de atac şi în ce condiţii pot fi exercitate acestea, atât art. 129, cât şi art. 126 alin. (2) din Constituţie făcând referire la "condiţiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată urmând a fi prevăzute "numai prin lege". Aşadar, stabilirea căilor de atac şi a încheierilor care sunt supuse acestora este un drept ce aparţine exclusiv legiuitorului şi se aplică deopotrivă tuturor celor ce se adresează justiţiei.
    21. Cât priveşte invocarea de către autorul excepţiei a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea constată că nu se poate reţine, nici în acest caz, o inegalitate de tratament în ceea ce priveşte accesul la calea de atac a contestaţiei împotriva încheierilor prin care instanţa dispune, în primă instanţă, asupra măsurilor preventive, între inculpat şi procuror, pe de o parte, şi partea vătămată, pe de altă parte, chiar dacă toţi aceşti participanţi la procesul penal au aceeaşi calitate, de părţi, de vreme ce această din urmă parte nu justifică apărarea unor interese legitime specifice într-o astfel de procedură. Curtea, în jurisprudenţa sa, a stabilit că egalitatea în drepturi nu înseamnă uniformitate, aşa încât se impune aplicarea unui tratament juridic diferit dacă situaţia de fapt nu este identică. Astfel, trebuie avută în vedere poziţia procesuală diferită a inculpatului, respectiv a procurorului şi a părţii vătămate, şi deci situaţiile juridice diferite în care aceştia se găsesc în procedura căii de atac împotriva încheierilor prin care instanţa dispune, în primă instanţă, asupra măsurilor preventive, fără însă ca, în acest mod, să fie afectată egalitatea participanţilor la procesul penal.
    22. Cât priveşte referirea/comparaţia pe care autorul excepţiei o face, invocând prevederile art. 425^1 din Codul de procedură penală, care constituie cadrul general pentru declararea şi soluţionarea contestaţiei, aceasta nu poate fi primită ca argument în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. Sub acest aspect, Curtea a reţinut în mod consecvent că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.

    23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Ioan Băltean în Dosarul nr. 10.630/55/2015/a4 al Tribunalul Arad - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 206 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 7 aprilie 2016.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                            Prim-magistrat-asistent,
                                 Marieta Safta


                                    ------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016