Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE Nr. 20 din 27 februarie 1996 privind recursul declarat de Sindicatul Liber "Ulpia" Deva impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 110 din 8 noiembrie 1995
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL NR. 74 din 11 aprilie 1996
Ioan Muraru - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecător
Antonie Iorgovan - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Victor Dan Zlatescu - judecător
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol pronunţarea asupra recursului declarat de Sindicatul Liber "Ulpia" Deva impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 110 din 8 noiembrie 1995.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 20 februarie 1996, în prezenta procurorului şi în lipsa părţilor, legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 27 februarie 1996.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Decizia nr. 110 din 8 noiembrie 1995, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a art. 2 şi a art. 24 din Legea nr. 15/1991 pentru soluţionarea conflictelor colective de munca, ridicată de Sindicatul Liber "Ulpia" Deva, care apreciază ca aceste prevederi contravin dispoziţiilor art. 9 şi art. 40 din Constituţie.
In sinteza, în considerentele Deciziei nr. 110/1995 s-a reţinut ca nu exista contradicţie între art. 2 şi art. 24 din Legea nr. 15/1991, pe de o parte, şi art. 9 din Constituţie, pe de alta parte, deoarece dispoziţiile acestui text constituţional nu privesc dreptul la greva, ci precizează scopul pentru care se constituie şi îşi desfăşoară activitatea sindicatele. Cat priveşte contradictia dintre art. 2 şi art. 24 din Legea nr. 15/1991 şi art. 40 din Constituţie, s-a constatat ca aceasta se reduce doar la o diferenţa de redactare. Fata de dispoziţiile art. 40 din Constituţie, care prevăd ca "Salariaţii au dreptul la greva pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale", rezulta ca art. 2 şi art. 24 din Legea nr. 15/1991, referindu-se la interesele profesionale cu caracter economic şi social ale salariaţilor, nu au în vedere o sfera mai restrânsă de interese decât cele ale textului constituţional, nefiind de conceput ca, în raporturile dintre salariaţi şi unitate, pot exista interese profesionale pure şi simple, fără caracter economic sau social în acelaşi timp.
Prin recursul declarat în termen legal impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 110 din 8 noiembrie 1995, recurentul Sindicatul Liber "Ulpia" Deva, în baza art. 304 pct. 8 şi 11 din Codul de procedura civilă, invoca faptul ca instanta de fond a reţinut distorsionat temeiul juridic al exceptiei de neconstituţionalitate a art. 2 şi a art. 24 din Legea nr. 15/1991.
In susţinerea acestei motivari, recurentul arata ca decizia criticata se întemeiază pe opinia Tribunalului Hunedoara, care apreciază ca "excepţia este neîntemeiată întrucât între dispoziţiile art. 2 şi art. 24 din Legea nr. 15/1991, pe de o parte, şi ale art. 40 din Constituţie, pe de alta parte, exista similitudine de terminologie, chiar dacă termenii nu au aceleaşi funcţii gramaticale", şi pe punctul de vedere al Guvernului; care este "formal şi departe de a face vreo referire la aspectele reale invocate de parte", şi al Senatului care "surprinde prin aspectul sau nejuridic şi tendentios politic."
Se mai susţine ca, prin prevederile constituţionale ale art. 40, sunt puse pe acelaşi plan, în vederea posibilitatii declansarii grevei, interesele profesionale, economice şi sociale, spre deosebire de vechile dispoziţii criticate din Legea nr. 15/1991 (art. 2 şi art. 24) care le făcea dependente pe unele de altele.
CURTEA,
având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul judecătorului-raportor, prevederile art. 2 şi ale art. 24 din Legea nr. 15/1991 raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:
Motivele de recurs invocate sunt neintemeiate şi urmează a fi respinse.
Cu referire la temeiul privind diferentierile de redactare între art. 2 şi art. 24 din Legea nr. 15/1991, pe de o parte, şi art. 40 din Constituţie, pe de alta parte, se retine ca, insesi dispoziţiile acestuia din urma prevăd: "Legea
stabileşte condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate". Or, din cuprinsul dispoziţiilor art. 2 şi ale art. 24 din Legea nr. 15/1991 nu rezulta ca prin aceasta s-ar fi reglementat limitări ale dreptului la greva, legea criticata conţinând doar dispoziţii menite sa asigure cadrul legal necesar infaptuirii acestui drept, în condiţiile inexistentei Constituţiei la data la care Legea nr. 15/1991 a fost adoptată. Prin decizia recurată, în mod corect s-a reţinut ca prevederile din lege relative la interesele profesionale cu caracter economic şi social nu au în vedere o sfera mai restrânsă decât enumerarea cuprinsă în art. 40 din Constituţie, respectiv interese profesionale, economice şi sociale. Aşezarea, prin Constituţie, a celor trei categorii de interese pe acelaşi plan nu atrage după sine o extindere a cauzelor ce pot declanşa conflictele de munca. Altfel, ar însemna sa se admită existenta unor interese economice sau sociale care nu au nici o legătura cu cele de natura profesională, or ele reprezintă o consecinţa a acestora, realizarea lor fiind imposibila în condiţii economice sau sociale inadecvate.
De altfel, dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 15/1991 se integreaza în concepţia generală a legiuitorului, care rezulta şi din enumerarea, în art. 24 alin. (2) şi (3) şi în art. 25 din Legea nr. 15/1991, a situaţiilor în care nu se pot organiza greve, a condiţiilor cerute de lege pentru aplanarea conflictelor de munca etc. Deci Legea nr. 15/1991 conţine reglementări cu caracter special privind exerciţiul dreptului la greva - inclusiv interesele ce justifica declanşarea conflictelor de munca - dar în asa fel încât sa se respecte atât înfăptuirea acestui important drept cu caracter social-economic, cat şi instituirea unor limite şi condiţii rezonabile pentru asigurarea bunului mers al activităţii economice şi sociale desfăşurate de agenţii economici.
Cat priveşte proportionalitatea restrangerilor exerciţiului dreptului la greva cuprinse în Legea nr. 15/1991, în raport de dispoziţiile art. 40 din Constituţie, trebuie reţinut ca detalierea în lege a condiţiilor şi limitelor în care acest drept poate fi realizat nu este în contradicţie cu prevederile constituţionale menţionate, ele neincalcand nici reglementările cuprinse în art. 49 al legii fundamentale, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Cat priveşte celălalt motiv de recurs, privind faptul ca decizia recurată se întemeiază pe opinia Tribunalului Hunedoara şi pe punctele de vedere ale Guvernului şi Senatului, el este, de asemenea, nefondat, deoarece punctele de vedere exprimate, în temeiul Legii nr. 47/1992, de către autorităţile publice şi de către instanţe, la fel ca şi probele, nu sunt obligatorii pentru judecători în soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, ei hotărând conform intimei lor convingeri.
Fata de cele arătate, văzând şi prevederile art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi art. 25 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Sindicatul Liber "Ulpia" Deva impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 110 din 8 noiembrie 1995.
Definitiva.
Pronunţată în şedinţa publica din 27 februarie 1996.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
-------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
