Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 163 din 24 martie 2016  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37^1 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIE nr. 163 din 24 martie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37^1 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 432 din 9 iunie 2016

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Valer Dorneanu - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Daniel Marius Morar - judecător
    Mona-Maria Pivniceru - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Benke Karoly - magistrat-asistent-şef



    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37^1 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Florin Streteanu în Dosarul nr. 10.254/211/2014 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.149D/2015.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent-şef învederează faptul că partea Institutul Naţional al Magistraturii a depus a cerere de judecare în lipsă a excepţiei de neconstituţionalitate.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, se arată că textul legal criticat a fost introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2008 în vederea asigurării formării profesionale a judecătorilor şi procurorilor, precum şi a calităţii actului de justiţie. Este o normă clară, care operează cu criterii obiective şi rezonabile, prevăzute chiar în ipoteza sa. Textul legal criticat vizează formarea profesională continuă, iar adoptarea sa a avut în vedere lipsa unor prevederi legale referitoare la suportarea cheltuielilor de formare profesională continuă, ceea ce a şi determinat apariţia riscului blocării acestei activităţi, risc care nu există în cazul formării profesionale iniţiale. În consecinţă, nu există temei pentru aprecierea normei ca fiind discriminatorie.

                               CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 19 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 10.254/211/2014, Tribunalul Cluj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37^1 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Florin Streteanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat de Institutul Naţional al Magistraturii împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsă cererea acestuia de obligare a autorului excepţiei de neconstituţionalitate la plata cheltuielilor de transport achitate pentru activităţile de formare iniţială pe care acesta le-a prestat în calitate de formator.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că formarea iniţială a auditorilor de justiţie are aceleaşi valenţe ca şi formarea profesională continuă pentru judecători sau procurori, ea constituind, în ambele situaţii, garanţia independenţei şi imparţialităţii în exercitarea funcţiei. Se arată că nu există diferenţe fundamentale, prin prisma obiectului formării, între formarea iniţială şi cea continuă, scopul acestora fiind similar. Condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a dobândi calitate de formator sunt identice pentru cei care desfăşoară activitate în cadrul formării iniţiale sau continue. În acest sens, este invocată Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 613/2007 cu privire la statutul formatorului.
    7. Prin urmare, se susţine că o diferenţiere de tratament între formatorii implicaţi în activitatea de formare profesională continuă şi cei implicaţi în activitatea de formare profesională iniţială, din punctul de vedere al posibilităţii decontării cheltuielilor de transport determinate de deplasarea acestora pentru susţinerea cursurilor şi seminarelor, nu este justificată, fiind contrară art. 16 din Constituţie. În sensul aplicării unui tratament juridic identic ori de câte ori există caracteristici comune ale statutelor aplicabile unor categorii profesionale este invocată Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, precum şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. VI din 15 ianuarie 2007.
    8. Având în vedere cele expuse, se concluzionează în sensul că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care limitează posibilitatea decontării cheltuielilor de transport doar la activităţile de formare continuă.
    9. Tribunalul Cluj - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este întemeiată, arătând că formarea iniţială a auditorilor de justiţie are aceleaşi valenţe ca şi formarea profesională continuă pentru judecători sau procurori, ea constituind, în ambele situaţii, garanţia independenţei şi imparţialităţii în exercitarea funcţiei.
    10. Se mai învederează faptul că din interpretarea per a contrario a acestui text de lege, s-ar putea reţine că pentru personalul de instruire al Institutului Naţional al Magistraturii care participă la activităţile de formare profesională iniţială se suportă din bugetul instituţiilor unde îşi au funcţia de bază, însă, textul de lege nu este suficient de clar în redactare, generând, în privinţa modului de decontare a cheltuielilor de transport, o situaţie discriminatorie între personalul de instruire al Institutului Naţional al Magistraturii care participă la activităţile de formare profesională iniţială şi cel care participă la activităţile de formare profesională continuă.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că textul criticat nu instituie vreun tratament discriminatoriu, el regăsindu-se în capitolul IV al titlului II din Legea nr. 303/2004 intitulat "Formarea profesională continuă şi evaluarea periodică a judecătorilor şi procurorilor". Acesta reglementează modul de decontare a cheltuielilor pentru diferitele categorii enumerate în articol. Spre deosebire de formarea iniţială care se caracterizează prin permanenţă, auditorii fiind prezenţi zilnic la cursurile organizate la sediul Institutului Naţional al Magistraturii, formarea continuă nu presupune prezenţa zilnică a magistratului pe durata unui an de studii, ci presupune participarea la activităţi de formare ocazionale organizate de Institutul Naţional al Magistraturii nu numai la sediul acestuia, ci în diferite locaţii din Bucureşti şi din ţară. Activitatea formatorului (în cazul formării continue) nu este permanentă, el participând ori de câte ori este solicitat de organizatori. Astfel, cheltuielile de transport pentru formatorii din cadrul formării continue sunt asigurate, fiind de esenţa acestei activităţi deplasarea la locaţia din ţară unde se efectuează cursurile. Pentru formatorii din cadrul formării iniţiale, care se desfăşoară la sediul Institutului Naţional al Magistraturii, nu mai este necesar un text privind decontarea cheltuielilor de transport, deoarece aceste activităţi se desfăşoară în Bucureşti (neavând relevanţă care este locul de domiciliu al formatorului). Prin urmare, cele două activităţi - de formare iniţială şi continuă - sunt diferite, impunând un regim juridic diferit.
    13. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care limitează posibilitatea decontării cheltuielilor de transport doar la activităţile de formare continuă.
    14. Se arată că, întrucât numai formatorii Institutului National al Magistraturii care desfăşoară activităţi în cadrul formării continue beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport, dispoziţiile legale criticate sunt discriminatorii şi încalcă astfel principiul constituţional privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor. Prevederea legală în discuţie îi discriminează pe formatorii Institutului Naţional al Magistraturii care desfăşoară activităţi în cadrul formării iniţiale, aceştia neavând dreptul la cheltuielile de transport. Textul de lege criticat situează formatorii din cadrul formării profesionale iniţiale într-o situaţie patrimonială mai dezavantajoasă decât formatorii din cadrul formării continue. Or, formarea profesională iniţială a auditorilor de justiţie are aceeaşi importanţă ca şi formarea profesională a judecătorilor şi procurorilor, constituind în ambele situaţii garanţia independenţei şi imparţialităţii funcţiei.
    15. Principiului egalităţii în drepturi presupune egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Acest principiu impune statului asigurarea unui cadru legal menit să permită aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor fizice aflate în situaţii juridice similare, astfel încât acestea să fie egale în drepturi, fără privilegii şi fără discriminări.
    16. În aceste condiţii, situaţia generată de prevederile legale criticate aduce atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât acestea instituie diferenţieri între formatorii din cadrul formării profesionale iniţiale şi formatorii din cadrul formării continue.
    17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 37^1 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, introduse prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2008 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 8 decembrie 2008, şi care au următorul cuprins: "(4) Cheltuielile de transport ale auditorilor de justiţie şi ale personalului de instruire al Institutului Naţional al Magistraturii, care participă la activităţile de formare profesională continuă organizate de Institutul Naţional al Magistraturii, se suportă din bugetul acestei instituţii".
    20. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. Totodată, prin prisma art. 20 din Constituţie, sunt invocate prevederile art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului privind egalitatea în faţa legii, art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 - Interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţie.
    21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin raportul Curţii de Conturi nr. 1.081/11 martie 2013 s-a constatat că Institutul Naţional al Magistraturii a efectuat fără bază legală cheltuieli cu transportul personalului de instruire care a participat la cursuri de formare profesională iniţială din localitatea în care acesta îşi are locul de muncă la Bucureşti, drept pentru care a fost emisă Decizia nr. XII/5/2013/D1/9 aprilie 2013 prin care s-a stabilit în sarcina Institutului Naţional al Magistraturii obligaţia de determinare a prejudiciului şi de dispunere a măsurilor ce se impun pentru recuperarea acestuia. Măsurile solicitate de Curtea de Conturi au avut în vedere faptul că Institutul Naţional al Magistraturii a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 37^1 din Legea nr. 303/2004, în sensul că decontarea cheltuielilor cu transportul a vizat nu numai formarea profesională continuă, ci şi pe cea iniţială. În consecinţă, Institutul Naţional al Magistraturii a formulat o acţiune în pretenţii prin care a solicitat pârâtului, autor al excepţiei de neconstituţionalitate, restituirea sumei de 12.325 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport pentru activitatea prestată de acesta în cadrul formării profesionale iniţiale în perioada 29 aprilie 2010 - 24 mai 2012. Temeiul legal al cererii de chemare în judecată l-au constituit dispoziţiile Codului civil 1864 şi 2009, după caz, referitoare la plata nedatorată şi îmbogăţirea fără justă cauză, precum şi art. 37^1 alin. (3)-(5) din Legea nr. 303/2004.
    22. Judecătoria Cluj-Napoca a respins cererea de chemare în judecată, apreciind că nu au fost întrunite condiţiile legale referitoare la plata nedatorată şi îmbogăţirea fără justă cauză, iar instanţa de apel a menţinut sentinţa astfel pronunţată. Ambele instanţe au apreciat că interpretarea greşită a art. 37^1 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 nu poate fi opusă pârâtului, autor al excepţiei de neconstituţionalitate, şi că plata nu a fost făcută de reclamant din eroare, ci în executarea acordului de voinţă existent între părţi cu privire la decontarea cheltuielilor de transport. Mai mult, s-a constatat că aceste decontări au fost efectuate începând chiar cu data de 29 ianuarie 2008, moment anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 37^1 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 (8 decembrie 2008). Acest acord de voinţă a încetat la 25 mai 2012, după ce autorul excepţiei a refuzat propunerea Institutului Naţional al Magistraturii de a desfăşura activităţi de formare profesională iniţială fără decontarea cheltuielilor de transport.
    23. Având în vedere cele anterior expuse, Curtea constată că temeiurile de drept pentru care a fost respinsă cererea de chemare în judecată nu au nicio legătură cu textul legal criticat. Acest text nu a avut incidenţă în cauză, din moment ce soluţionarea acesteia a fost realizată prin recurgerea la alte temeiuri de drept, instanţa de fond precizând in terminis că interpretarea greşită dată unor dispoziţii legale de către reclamant, şi anume Institutul Naţional al Magistraturii, nu echivalează cu eroarea care ar justifica admiterea unei cereri pe temeiul plăţii nedatorate. Prin urmare, interpretarea greşită a textului de lege - în speţă, sub aspectul sferei sale de reglementare - nu poate constitui motiv pentru reţinerea legăturii sale cu soluţionarea cauzei. Mai mult, ad absurdum admiterea excepţiei de neconstituţionalitate nu ar avea niciun efect juridic asupra situaţiei autorului excepţiei, acţiunea în pretenţii neavând în realitate la bază articolul contestat, ci ar crea doar premisa normativă pentru Institutul Naţional al Magistraturii să suporte în viitor, pentru alte situaţii, contravaloarea cheltuielilor de transport realizate de formatori în cadrul formării profesionale iniţiale.
    24. În consecinţă, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât textul legal criticat nu are legătură cu soluţionarea cauzei, nefiind, astfel, respectată cerinţa prevăzută de art. 29 alin. (1) teză finală din Legea nr. 47/1992.

    25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                            În numele legii
                               DECIDE:

    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37^1 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Florin Streteanu în Dosarul nr. 10.254/211/2014 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 24 martie 2016.


                  PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                          AUGUSTIN ZEGREAN

                      Magistrat-asistent-şef,
                           Benke Karoly
                              ----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016