Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 14 din 18 februarie 2008 privind examinarea recursului in interesul legii, in vederea interpretarii unitare a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (2) din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, cu modificarile si completarile ulterioare, referitor la acordarea acestor beneficii procurorilor, judecatorilor, personalului auxiliar de specialitate, functionarilor publici, categorii de personal care nu isi desfasoara activitatea in baza unui contract de munca, precum si personalului contractual din cadrul instantelor si parchetelor.
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 853 din 18 decembrie 2008
Dosar nr. 69/2007
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea interpretãrii unitare a dispoziţiilor <>art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, referitor la acordarea acestor beneficii procurorilor, judecãtorilor, personalului auxiliar de specialitate, funcţionarilor publici, categorii de personal care nu îşi desfãşoarã activitatea în baza unui contract de muncã, precum şi personalului contractual din cadrul instanţelor şi parchetelor.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 87 de judecãtori din totalul de 114 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de doamna procuror Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii de admitere a acestuia în sensul de a se stabili cã dispoziţiile <>art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 142/1998 se interpreteazã în sensul cã alocaţia individualã de hranã sub forma tichetelor de masã nu se poate acorda judecãtorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate şi funcţionarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanţelor şi parchetelor aceste beneficii nu reprezintã un drept, ci doar o vocaţie, ce se poate realiza doar în condiţiile în care angajatorul are prevãzute în buget sume cu aceastã destinaţie şi acordarea acestora a fost negociatã prin contractele colective de muncã.
SECŢIILE UNITE,
examinând recursul în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În aplicarea dispoziţiilor <>art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, referitor la acordarea acestor beneficii procurorilor, judecãtorilor, personalului auxiliar de specialitate, funcţionarilor publici, categorii de personal care nu îşi desfãşoarã activitatea în baza unui contract de muncã, precum şi personalului contractual din cadrul instanţelor şi parchetelor, instanţele judecãtoreşti nu au un punct de vedere unitar, adoptând soluţii diferite cu privire la acordarea acestor drepturi.
I. Astfel, unele instanţe au admis asemenea cereri şi au dispus sã fie acordate tichetele de masã ori sã se achite contravaloarea acestora atât pentru o perioadã de 3 ani, anterior introducerii acţiunii, cât şi în continuare.
S-a relevat cã, potrivit <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998 , reclamanţii având calitatea de salariaţi în cadrul instanţelor şi parchetelor, care sunt instituţii bugetare, datoritã alocãrii veniturilor de cãtre stat prin organele sale abilitate, aveau şi au dreptul sã primeascã o alocaţie individualã de hranã lunarã, sub forma tichetelor de masã.
S-a mai argumentat în motivarea acestui punct de vedere cã, chiar dacã <>Legea nr. 142/1998 prevede posibilitatea acordãrii tichetelor de masã, fãrã sã stabileascã în sarcina angajatorului obligativitatea acordãrii acestora, nu înseamnã cã reclamanţii nu au dreptul la astfel de tichete, deoarece la acordarea acestora trebuie sã se ţinã seama în primul rând de caracterul şi natura lor, ca mãsuri de protecţie a salariaţilor pentru asigurarea securitãţii muncii şi a unor condiţii optime la locul de muncã.
De asemenea, s-a considerat cã nu prezintã relevanţã faptul cã în bugetele aprobate instituţiilor pârâte nu au fost prevãzute sume cu aceastã destinaţie, iar acordarea lor este lãsatã la aprecierea angajatorului, deoarece pârâţii angajatori aveau obligaţia sã solicite alocarea şi virarea fondurilor bugetare necesare în acest scop.
S-a mai învederat cã, în acelaşi timp, existã salariaţi din alte domenii ale sectoarelor bugetare care beneficiazã de tichete de masã, iar acest aspect reprezintã o discriminare între salariaţii din sectorul bugetar, încãlcându-se astfel dispoziţiile art. 41 alin. (2), art. 53 din Constituţia României, art. 5 alin. 3 din Codul muncii, precum şi ale art. 14 din Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului.
II. Unele instanţe de judecatã au respins acţiunile privind acordarea acestor drepturi în ceea ce-i priveşte pe reclamanţii judecãtori şi procurori şi au admis acţiunile reclamanţilor care fac parte din categoria personalului auxiliar, personalului contractual şi a funcţionarilor publici, cu motivarea cã magistraţii nu sunt îndreptãţiţi sã primeascã tichetele de masã, întrucât au un statut special, neavând contracte individuale de muncã.
III. Alte instanţe de judecatã, dimpotrivã, au respins acţiunile tuturor reclamanţilor, reţinând din interpretarea dispoziţiilor <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998 cã acordarea beneficiilor reprezentând tichetele de masã apare ca o facultate în sarcina autoritãţilor publice, şi nu ca o obligaţie a acestora, care se realizeazã în raport de dispoziţiile legilor privind bugetele de stat. Or, în legile succesive privind bugetele de stat nu au fost prevãzute sume cu aceastã destinaţie.
În sprijinul acestui punct de vedere s-a mai arãtat cã tichetele de masã se acordã în condiţiile stabilite prin contractele colective de muncã, în urma negocierii dintre angajatori şi organizaţiile sindicale.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente în materia ce face obiectul recursului în interesul legii.
Contractul colectiv de muncã unic la nivel naţional pe anii 2007-2010 include în categoria "Alte venituri" tichetele de masã, tichetele-cadou, tichetele de creşã şi alte instrumente similare acordate conform prevederilor legale şi înţelegerii pãrţilor.
Potrivit <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masã: "Salariaţii din cadrul societãţilor comerciale, regiilor autonome şi din sectorul bugetar, precum şi din cadrul unitãţilor cooperatiste şi al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadreazã personal prin încheierea unui contract individual de muncã, denumite în continuare angajator, pot primi o alocaţie individualã de hranã, acordatã sub forma tichetelor de masã, suportatã integral pe costuri de angajator."
Acordarea tichetelor de masã nu constituie deci o obligaţie legalã pentru angajator. Pe baza criteriilor stabilite de <>Legea nr. 142/1998 se stabilesc clauze concrete privind tichetele de masã, în funcţie de resursele financiare, prin contractele colective de muncã.
Aceste clauze din contractele colective de muncã trebuie sã prevadã atât numãrul salariaţilor din unitate care pot primi lunar tichete de masã, valoarea nominalã a tichetelor de masã, în limita celei prevãzute de lege, numãrul de zile lucrãtoare din luna pentru care se distribuie tichete de masã salariaţilor, cât şi criterii de selecţie pentru stabilirea salariaţilor care primesc astfel de tichete (<>art. 2 din Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masã, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 5/1999 ).
Cu privire la autoritãţile şi instituţiile publice se stabilesc, de regulã anual, prin legea bugetului de stat, condiţiile care permit sau nu acordarea tichetelor de masã. Prevederile din legea bugetului de stat în aceastã materie se grefeazã pe <>art. 1 alin. (2) din Legea nr. 142/1998 , în care se prevede cã "Tichetele de masã se acordã în limita prevederilor bugetului de stat sau, dupã caz, ale bugetelor locale, pentru unitãţile din sectorul bugetar, şi în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Sumele corespunzãtoare tichetelor de masã acordate de angajator salariaţilor sãi, în limitele valorii nominale legale care se indexeazã semestrial cu indicele preţurilor de consum, înregistrat la mãrfurile alimentare, sunt deductibile din impozitul pe profit. La rândul sãu, salariatul, pentru valoarea constând în tichetul de masã, este scutit de plata impozitului pe venitul sub formã de salariu.
Aceste sume nu se iau în calcul nici pentru angajator, nici pentru salariat la stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determinã în raport cu venitul salarial.
În raport cu conţinutul explicit al dispoziţiilor legale menţionate, alocaţia individualã de hranã sub forma tichetelor de masã se acordã, în toate cazurile, numai dacã:
- existã un contract individual de muncã (persoana are calitatea de angajat);
- angajatorul are capacitatea financiarã de a suporta costurile tichetelor de masã;
- existã clauze stabilite pentru contracte colective de muncã referitoare la acordarea alocaţiei individuale de hranã sub forma tichetelor de masã.
Prestarea muncii se realizeazã în cadrul unor raporturi sociale care, odatã reglementate pe norme de drept, devin, de regulã, raporturi juridice de muncã.
Ţinând seama de problematica ridicatã de recursul în interesul legii, în categoria muncii prestate în cadrul unor raporturi juridice de muncã se pot distinge raporturile de muncã ale magistraţilor, personalului asimilat acestora şi magistraţilor asistenţi, raporturile de muncã (de serviciu) ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, raporturile de muncã ale funcţionarilor publici şi ale personalului contractual din cadrul instanţelor şi parchetelor.
Statutul juridic al unei categorii de personal este configurat de normele legale referitoare la încheierea, executarea, suspendarea şi încetarea raportului juridic de muncã în care se aflã respectiva categorie.
Magistraţii constituie o categorie specialã de personalã, care face parte din autoritatea judecãtoreascã şi care are menirea de a exercita puterea judecãtoreascã, aflându-se în raporturi juridice de muncã cu autoritatea din care fac parte.
Ei se bucurã de un statut special, împrejurare care rezultã din coroborarea art. 124 alin. (3), art. 125, art. 132 şi <>art. 134 din Constituţia României cu Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, <>Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi <>Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã.
Numirea magistraţilor se face de cãtre Consiliul Superior al Magistraturii (pentru judecãtorii şi procurorii stagiari, pe baza rezultatelor obţinute la Institutul Naţional al Magistraturii) ori de cãtre Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, garantul independenţei justiţiei, pentru judecãtorii inamovibili şi procurorii care se bucurã de stabilitate (art. 20 şi <>art. 31 din Legea nr. 303/2004 ).
Cu alte cuvinte, magistraţii îşi desfãşoarã activitatea în temeiul unui raport de muncã sui generis, care are la bazã un acord de voinţã (un contract nenumit, de drept public) încheiat cu însuşi statul, reprezentat de Preşedintele României şi de Consiliul Superior al Magistraturii.
Ulterior numirii, parte în raporturile de muncã ale magistraţilor sunt, în puterea legii, ca exponenţi ai puterii judecãtoreşti a statului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, curţile de apel şi parchetele de pe lângã curţile de apel, tribunalele şi parchetele de pe lângã ele.
Persoanele juridice arãtate mai sus exercitã atributele angajatorului numai cu privire la organizarea concretã a muncii (program de lucru, stabilirea şi programarea completelor de judecatã ş.a.), plata indemnizaţiilor, planificarea concediilor de odihnã, cu excluderea oricãrei ingerinţe în activitatea de conţinut specificã fiecãrui magistrat.
Anumite atribuţii clasice ale angajatorului, chiar esenţiale, sunt exercitate de cãtre alte entitãţi/organe/autoritãţi decât persoanele juridice pãrţi în raporturile de muncã ale magistraţilor.
Astfel, Consiliul Superior al Magistraturii are atribuţii în legãturã cu promovarea judecãtorilor şi procurorilor, delegarea judecãtorilor şi detaşarea judecãtorilor şi a procurorilor, transferul magistraţilor, încetarea raporturilor de muncã ale acestora, suspendarea din funcţie, exercitarea acţiunii disciplinare, organizarea admiterii în magistraturã etc.
Tot astfel, Preşedintele României are atribuţii în legãturã cu numirea în funcţii de conducere a unor procurori.
În aceste condiţii, cum activitatea magistraţilor nu se desfãşoarã în baza unui contract individual de muncã, aceştia nu pot beneficia de alocaţia individualã de hranã acordatã sub forma tichetelor de masã potrivit <>art. 1 din Legea nr. 142/1998 .
Salarizarea magistraţilor este prevãzutã de lege, în prezent drepturile salariale şi alte drepturi ale judecãtorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei fiind stabilite prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2006 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 45/2007 .
Potrivit acestui act normativ, judecãtorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii asistenţi au dreptul pentru activitatea desfãşuratã la o indemnizaţie de încadrare brutã lunarã stabilitã în raport cu nivelul instanţelor şi al parchetelor, cu funcţia deţinutã şi cu vechimea în magistraturã prevãzutã de <>art. 86 din Legea nr. 303/2004 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pe baza valorii de referinţã sectorialã şi a coeficienţilor de multiplicare prevãzuţi în anexã.
De asemenea, magistraţii beneficiazã de o majorare a indemnizaţiei de încadrare brutã lunarã calculatã în procente în raport cu vechimea numai în funcţiile de judecãtor, procuror, magistrat asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de personal asimilat judecãtorilor şi procurorilor, de spor de vechime în muncã, de un spor pentru titlul ştiinţific de doctor sau doctor docent, de spor pentru condiţii deosebite de muncã, grele, vãtãmãtoare sau periculoase etc.
Totodatã, în <>cap. III şi V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2006 sunt prevãzute mãsuri specifice de protecţie socialã, precum şi alte drepturi ale judecãtorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei.
În niciun articol al <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 27/2006 , astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 45/2007 , nu este prevãzut dreptul judecãtorilor, procurorilor sau altor categorii de personal din sistemul justiţiei la acordarea alocaţiei individuale de hranã sub forma tichetelor de masã.
Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor pe de lângã acestea are un statul reglementat de <>Legea nr. 567/2004 , modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 17/2006 , şi este salarizat potrivit <>Ordonanţei Guvernului nr. 8/2007 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 247/2007 .
Acest personal este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori, grefieri informaticieni, agenţi procedurali, aprozi şi şoferi (<>art. 3 din Legea nr. 567/2004 ).
Încadrarea unei persoane ca personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea se realizeazã numai cu consimţãmântul sãu printr-un act individual, o decizie de numire într-un anumit post de cãtre preşedinţii curţilor de apel sau, dupã caz, de procurorii generali ai parchetelor de pe lângã acestea, în a cãror circumscripţie teritorialã urmeazã sã îşi desfãşoare activitatea, de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (art. 37, art. 39 şi <>art. 92 din Legea nr. 567/2004 ).
Numirea în funcţie a unor grefieri este condiţionatã de absolvirea Şcolii Naţionale de Grefieri, urmatã de repartizarea, în ordinea mediilor de absolvire, pe posturile vacante de la instanţele judecãtoreşti şi parchetele de pe lângã acestea pentru care au susţinut concursul de admitere (art. 23 şi 33 din acelaşi act normativ).
Raporturile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea se nasc în urma încheierii unui contract de drept public, în cazul cãruia libertatea contractualã a pãrţilor este în mare parte suplinitã de cãtre legiuitor, şi nu a unui contract individual de muncã, în accepţiunea Codului muncii.
Atribuţiile şi responsabilitãţile posturilor personalului auxiliar de specialitate nu pot fi negociate în mod individual, deoarece ele sunt stabilite de lege sau regulamente aprobate de Consiliul Superior al Magistraturii.
Ca şi în situaţia magistraţilor, salariile personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea sunt fixate de lege şi se stabilesc pe baza valorii de referinţã sectorialã şi a coeficienţilor de multiplicare, pe grade şi trepte profesionale, în raport cu funcţia deţinutã, nivelul studiilor, vechimea în specialitate, precum şi cu nivelul instanţei sau al parchetului, la care se adaugã indemnizaţiile, majorãrile, sporurile şi premiile prevãzute de <>art. 5, 6, 13-20, 22 şi 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 .
Totodatã, personalul auxiliar de specialitate beneficiazã de aceleaşi mãsuri de protecţie ca şi judecãtorii şi procurorii, legiuitorul neprevãzând în lege în mod expres posibilitatea acordãrii tichetelor de masã.
Ca atare, personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea nu poate primi o alocaţie individualã de hranã în baza <>art. 1 din Legea nr. 142/1998 .
Potrivit <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 , funcţionarul public este persoana numitã, în condiţiile legii, într-o funcţie publicã.
Ca atare, funcţionarii publici nu îşi desfãşoarã activitatea în temeiul unui contract de muncã, ei aflându-se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcţie, astfel încât nu au calitatea de salariaţi în sensul <>art. 1 din Legea nr. 142/1998 .
Ceea ce particularizeazã raportul de muncã al funcţiei publice de raportul de muncã al salariatului este faptul cã funcţionarul public este purtãtor al puterii publice, pe care o exercitã în limitele funcţiei sale.
Actul de numire în funcţie a autoritãţii publice împreunã cu cererea sau/şi acceptarea postului de cãtre viitorul funcţionar public formeazã acordul de voinţã, contractul administrativ.
Între raportul de muncã al funcţionarului public şi raportul de muncã al salariatului diferenţa specificã rezidã atât în modul în care se naşte raportul juridic în baza cãruia se presteazã munca, cât şi în faptul cã funcţionarul public este un agent al puterii publice, în timp ce salariatul nu.
Funcţionarul public este o instituţie a dreptului public, pe când salariatul este o instituţie a dreptului muncii.
Funcţionarilor publici li se aplicã normele speciale cuprinse în Constituţie, în <>Legea nr. 188/1999 , în alte reglementãri de drept administrativ şi doar în completare normele de drept al muncii, numai în mãsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice.
Pentru activitatea desfãşuratã funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bazã, sporul pentru vechimea în muncã, suplimentul postului şi suplimentul corespunzãtor treptei de salarizare. De asemenea, ei beneficiazã de prime şi alte drepturi salariale, în condiţiile legii.
Salarizarea acestei categorii de personal este stabilitã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007 privind unele mãsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pânã la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordã funcţionarilor publici în anul 2007, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 232/2007, act normativ care nu prevede posibilitatea acordãrii tichetelor de masã.
Personalul instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea care efectueazã activitãţi de gospodãrire, întreţinere-reparaţii şi de deservire are calitatea de personal contractual, de salariat cu contract individual de muncã, aplicându-i-se în mod direct legislaţia muncii.
Aceastã categorie de personal are dreptul de a primi o alocaţie individualã de hranã, acordatã sub forma tichetelor de masã, beneficii ce nu reprezintã un drept, ci o vocaţie, ce se poate realiza doar în condiţiile în care sunt prevãzute în buget sume cu aceastã destinaţie şi acordarea acestora a fost negociatã prin contractele colective de muncã.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi ale art. 329 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã dispoziţiile <>art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 142/1998 se interpreteazã în sensul cã alocaţia individualã de hranã sub forma tichetelor de masã nu se poate acorda judecãtorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate şi funcţionarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanţelor şi parchetelor de pe lângã acestea aceste beneficii nu reprezintã un drept, ci o vocaţie, ce se poate realiza doar în condiţiile în care angajatorul are prevãzute în buget sume cu aceastã destinaţie şi acordarea acestora a fost negociatã prin contractele colective de muncã.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dispoziţiile <>art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 142/1998 se interpreteazã în sensul cã alocaţia individualã de hranã sub forma tichetelor de masã nu se poate acorda judecãtorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate şi funcţionarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanţelor şi parchetelor aceste beneficii nu reprezintã un drept, ci o vocaţie, ce se poate realiza doar în condiţiile în care angajatorul are prevãzute în buget sume cu aceastã destinaţie şi acordarea acestora a fost negociatã prin contractele colective de muncã.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 18 februarie 2008.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI
DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
