Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 139A din 3 mai 2011 privind schimbarea in parte a Hotararii arbitrale din data de 12 aprilie 2010 Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 139A din 3 mai 2011 privind schimbarea in parte a Hotararii arbitrale din data de 12 aprilie 2010

EMITENT: CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A IX A CIVILA SI PT. CAUZE PRIVIND PROP. INTELECTUALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 420 din 16 iunie 2011
Comenteaza legea

    Curtea constituitã din:

    Preşedinte - Andreea Vasile
    Judecãtor - Ileana Ruxandra Dãnãilã
    Grefier - Marina Daniela Ungureanu

    Pe rol se aflã pronunţarea asupra cererilor de apel formulatã de apelanţii Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucureşti - ARCUB, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturile de Autor (UCMRADA) şi Primãria Municipiului Bucureşti (PMB), prin Direcţia culturã, şi Asociaţia Producãtorilor şi Organizatorilor de Spectacole - APOSR împotriva Hotãrârii arbitrale din 12 aprilie 2010 a Corpului de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), în contradictoriu cu intimaţii Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, Societatea Comercialã E MAGIC CONCERTS - S.R.L. şi Societatea Comercialã BAZAR PRODUCTION - S.R.L.
    Dezbaterile pe fondul cererilor de apel au avut loc în şedinţa publicã din data de 7 aprilie 2011, când pãrţile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de şedinţã de la acea datã, încheiere care face parte integrantã din prezenta decizie, şi când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitate pãrţilor sã depunã concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de 14 aprilie 2011, 21 aprilie 2011, 28 aprilie 2011, 2 mai 2011 şi 3 mai 2011, când în aceeaşi compunere, a hotãrât urmãtoarele:

                                    CURTEA,
    Asupra apelurilor de faţã, reţine urmãtoarele: Ca urmare a Cererii de arbitraj formulate de reclamanta UCMR-ADA, înregistratã la ORDA cu nr. RGII/7.038 din 7 ianuarie 2010, prin care acest organism de gestiune colectivã a solicitat stabilirea formei finale a Metodologiei având ca obiect remuneraţiile cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru comunicarea publicã a operelor muzicale în spectacole sau concerte, ORDA [în temeiul prevederilor art. 131^2 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificãrile şi completãrile ulterioare] a convocat pãrţile la data de 12 ianuarie 2010 în vederea desemnãrii prin tragere la sorţi a 5 arbitri titulari care sã constituie completul de arbitraj, precum şi a 3 arbitri de rezervã.
    Conform procesului-verbal încheiat la 12 ianuarie 2010, având în vedere prevederile art. 131^2 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pãrţile au procedat la tragerea la sorţi a arbitrilor din lista prevãzutã în Hotãrârea Guvernului nr. 1287/2002 privind numirea membrilor corpului de arbitri de pe lângã Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.
    Ulterior, prin Adresa nr. RGII/7.629 din 10 martie 2010, ORDA, în conformitate cu prevederile art. 131^2 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, a convocat pentru data de 11 martie 2010, la sediul sãu din Bucureşti, Str. Transilvaniei nr. 2, sectorul 1, arbitrii desemnaţi şi pãrţile, în vederea constituirii completului de arbitraj.
    ORDA a luat act de retragerea din completul de arbitraj din motive obiective a arbitrilor titulari Popescu Romeo Radu, Mihai Lucian şi Vasiliu Adrian, astfel încât au fost convocaţi pentru participarea în cadrul arbitrajului arbitrii de rezervã desemnaţi, şi anume domnii Lucan-Arjoca Marius, Popovici Ernest şi Seucan Claudiu.
    Conform procesului-verbal încheiat, completul de arbitraj s-a constituit la data de 11 martie 2010, când arbitrii au stabilit onorariul, primul termen şi locul arbitrajului şi au informat pãrţile despre aceste aspecte.
    Prin cererea de arbitraj formulatã, UCMR-ADA solicitã stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru comunicarea publicã a operelor muzicale în spectacole sau concerte. în motivarea cererii de arbitraj, în conformitate cu prevederile art. 123^1 alin. (1) lit. e) şi alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, UCMR-ADA aratã cã dreptul ce face obiect al metodologiei este dreptul patrimonial privind comunicarea publicã a operelor muzicale, gestionat colectiv în mod obligatoriu. În acest sens, UCMR-ADA solicitã ca la stabilirea formei finale a metodologiei sã fie avute în vedere propunerile UCMR-ADA aflate în concordanţã cu drepturile patrimoniale de autor câştigate şi recunoscute pentru comunicarea publicã a operelor muzicale în concerte şi spectacole pe teritoriul României. Se susţine şi faptul cã baza de calcul al remuneraţiilor propusã de UCMR-ADA este în concordanţã cu prevederile Legii nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi cu practica din domeniu.
    În contradictoriu cu opiniile UCMR-ADA, prin notele de şedinţã formulate, ARCUB, APOSR şi PMB - Direcţia culturã precizeazã cã principiile aplicabile metodologiei propuse sunt urmãtoarele: o variantã a textului metodologiei mai simplificatã, pentru a fi mai uşor de aplicat; aplicarea practicii europene din domeniu; aplicarea unor sume forfetare sau a unor procente la o bazã de calcul, în funcţie de tipul, valoarea şi anvergura spectacolului, evenimentului sau concertului; stabilirea bazei de calcul raportat la încasãrile din vânzarea de bilete şi, în cazul în care nu existã vânzare de bilete, plata unei sume forfetare ori a unui procent din onorariile artiştilor interpreţi şi costul de lumini şi sunet destinate exclusiv comunicãrii de opere muzicale; stabilirea unor remuneraţii care au drept scop încurajarea industriei de spectacole, cu efect de creştere a remuneraţiilor colectate pentru autori.
    Prin întâmpinarea formulatã, ARCUB, APOSR şi PMB Direcţia culturã solicitã admiterea în integralitate a propunerii de metodologie în varianta care a fost formulatã în comun şi respingerea propunerii de metodologie formulate de reclamantã. În acest sens, se aratã cã propunerea de metodologie a utilizatorilor reprezintã o propunere comunã a organizatorilor de spectacole, instituţii şi organisme profesionale private şi publice, cu cel mai ridicat grad de reprezentativitate din România. Totodatã, se aratã cã propunerea de metodologie a utilizatorilor reglementeazã o bazã de calcul mult mai clarã şi mai uşor de aplicat, în legãturã directã cu comunicarea publicã a operelor muzicale, respectiv veniturile din vânzarea de bilete sau, în lipsa acestora, onorariile artiştilor interpreţi, sonorizare şi lumini. Se mai aratã cã baza de calcul şi remuneraţiile propuse sunt în concordanţã cu practica europeanã din domeniu, iar procentele propuse sunt mult mai apropiate de realitãţile economice actuale, datorate crizei financiare şi economice globale, astfel încât cuantumul acestora permite supravieţuirea organismelor organizatoare de spectacole, susţinând astfel şi interesul autorilor.
    Prin Hotãrârea arbitralã din 12 aprilie 2010 având ca obiect forma finalã a Metodologiei privind remuneraţiile pentru comunicarea publicã a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestãri artistice emisã de Corpul de arbitri al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 mai 2010, s-au stabilit urmãtoarele:
    Completul de arbitraj este legal învestit şi are competenţa de a soluţiona cererea de arbitraj formulatã de reclamanta UCMR-ADA în contradictoriu cu pârâtele ARCUB, APOSR şi PMB - Direcţia culturã în vederea stabilirii formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile pentru comunicarea publicã a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestãri artistice, în temeiul prevederilor art. 131^2 din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    În prealabil, se constatã cã titlul metodologiei, propus de pãrţi, nu este adecvat conţinutului negocierilor şi medierii prin arbitraj, de stabilire a remuneraţiilor cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru comunicarea publicã a operelor muzicale în concerte, "spectacole ori manifestãri artistice.
    În consecinţã, titlul metodologiei va fi urmãtorul: "Metodologie privind remuneraţiile pentru comunicarea publicã a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestãri artistice".
    Completul constatã urmãtoarele elemente de dezacord dintre pãrţi:
    1. Privitor la licenţele pentru folosirea operelor muzicale, pãrţile propun rezolvãri cu nuanţãri diferite, sens în care completul decide urmãtoarele:
    Autorizaţia licenţã neexclusivã încheiatã cu organismul de gestiune colectivã a drepturilor autorilor de opere muzicale conferã utilizatorului dreptul de a utiliza opere muzicale, prin comunicare publicã pe teritoriul României, fiind utilizator persoana fizicã sau juridicã ce organizeazã concerte, spectacole ori manifestãri artistice în cadrul cãrora sunt utilizate opere muzicale. În cazul în care activitãţile de organizare a unui concert, spectacol ori a unei manifestãri artistice se realizeazã de douã sau mai multe persoane, acestea rãspund solidar pentru îndeplinirea obligaţiilor prevãzute de prezenta metodologie.
    În vederea obţinerii licenţei, persoana interesatã trebuie sã solicite organismului de gestiune colectivã eliberarea acesteia cu cel puţin 10 zile înainte de data la care urmeazã a avea loc concertul, spectacolul ori manifestarea artisticã.
    2. Privitor la remuneraţiile pentru autorii operelor muzicale, completul de arbitraj va ţine seama de necesitatea încurajãrii serviciilor de comunicare publicã a operelor muzicale în concerte, spectacole sau manifestãri artistice şi a evitãrii situaţiei inechitabile în care un posibil utilizator ar datora titularilor de drepturi sume mai mari decât cele încasate. De asemenea, s-a urmãrit asigurarea unui echilibru între interesul publicului de a avea acces la concerte, spectacole sau manifestãri artistice în condiţii facile şi rezonabile, prin încurajarea dezvoltãrii investiţiilor în acest domeniu, şi interesul creatorilor de a fi remuneraţi pentru utilizarea operelor lor.
    Remuneraţia datoratã de utilizatori pentru comunicarea publicã a operelor muzicale în concerte, spectacole sau manifestãri artistice se calculeazã potrivit valorilor procentuale stabilite în tabel, dar nu mai puţin decât remuneraţiile minime cuprinse în acelaşi tabel.
    Remuneraţia stabilitã se plãteşte de cãtre utilizatori în termen de maximum 45 de zile de la data desfãşurãrii spectacolului, concertului sau manifestãrii artistice. în cazul discotecilor, remuneraţia se plãteşte lunar pânã la data de 25 a lunii urmãtoare.
    În cazul întârzierii plãţii remuneraţiei, utilizatorii datoreazã penalitãţi de 0,2%/zi de întârziere.
    3. Privitor la baza de calcul al remuneraţiilor procentuale, se decide cã aceasta este formatã din veniturile utilizatorului, mai puţin TVA şi alte taxe, cum sunt: vânzarea de bilete pentru spectacol, concert ori manifestarea artisticã, publicitatea ocazionatã de acestea, sumele cuvenite utilizatorului pentru radiodifuzarea spectacolului, concertului ori manifestãrii artistice, sponsorizãrile primite pentru spectacol, concert ori manifestare artisticã, alocaţiile sau alte finanţãri bugetare destinate subvenţionãrii preţului biletelor spectacolului, concertului ori manifestãrii artistice, consumaţii generate de spectacol, concert ori manifestarea artisticã. În cazul în care nu se realizeazã venituri din organizarea concertului, spectacolului ori manifestãrii artistice, se va avea în vedere bugetul de cheltuieli, compus din cheltuielile efectuate de utilizator, cum sunt: cheltuieli cu onorariile, cazarea, transportul artiştilor interpreţi, al organizatorilor şi al colaboratorilor, cheltuieli pentru locaţia spaţiului de desfãşurare, cheltuieli de sonorizare, cheltuieli de publicitate şi promoţie, cheltuieli de regie şi orice alte cheltuieli necesare desfãşurãrii spectacolului, concertului sau manifestãrii artistice.
    4. Privitor la informaţiile ce trebuie comunicate organismului de gestiune colectivã pentru autorizarea utilizãrii, este de esenţa gestiunii colective ca utilizatorii sã transmitã ulterior utilizãrii cãtre organismul de gestiune colectivã informaţii privind operele utilizate, în scopul remunerãrii corespunzãtoare a titularilor de drepturi, în conformitate cu prevederile art. 130 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Utilizatorii sunt obligaţi ca, în termen de 25 de zile de la data desfãşurãrii spectacolului, concertului ori manifestãrii artistice, sã depunã la sediul organismului de gestiune colectivã un raport cuprinzând datele de identificare şi de contact ale utilizatorului: numele, prenumele şi calitatea reprezentantului utilizatorului, denumirea şi data spectacolului, concertului sau manifestãrii artistice, locul în care s-a desfãşurat concertul, spectacolul ori manifestarea artisticã, denumirea, autorii şi durata operelor muzicale utilizate şi interpreţii acestora sau, dupã caz, formaţiile, baza de calcul al remuneraţiei. Pentru cluburi, utilizatorii vor depune la sediul organismului de gestiune colectivã un raport lunar pentru luna precedentã, cuprinzând pentru fiecare punct de lucru: datele de identificare şi de contact ale utilizatorului, numele, prenumele şi calitatea reprezentantului utilizatorului, denumirea şi adresa punctului de lucru, numãrul de spectacole (zile) în care au fost comunicate public opere muzicale, denumirea şi data fiecãrui eveniment (spectacol, concert ori manifestare artisticã), denumirea, autorii şi durata operelor muzicale utilizate şi interpreţii acestora sau, dupã caz, formaţiile, pentru fiecare eveniment (spectacol, concert ori manifestare artisticã). Pentru activitatea de discotecã, utilizatorii vor depune la sediul organismului de gestiune colectivã un raport lunar pentru luna precedentã, cuprinzând pentru fiecare punct de lucru: datele de identificare şi de contact ale utilizatorului, numele, prenumele şi calitatea reprezentantului utilizatorului, denumirea şi adresa punctului de lucru, numãrul de spectacole (zile) în care au fost comunicate public opere muzicale. Raportul se depune la sediul organismului de gestiune colectivã pânã la data de 15 a lunii pentru luna încheiatã.
    Prin spectacol sau zi de spectacol se înţelege intervalul de 24 de ore, precum şi orice fracţiune din acesta, înãuntrul cãruia se desfãşoarã activitate de spectacol, concert sau discotecã, chiar dacã programul respectiv cuprinde timpi din douã zile calendaristice consecutive.
    Fiecare raport va fi ştampilat şi semnat de reprezentantul legal al utilizatorului şi va include declaraţia pe propria rãspundere a reprezentantului legal al utilizatorului cã datele cuprinse în raport sunt complete şi corecte.
    La raport va fi anexatã, în cazul concertelor, spectacolelor, evenimentelor muzicale cu vânzare de bilete, altele decât cluburile şi discotecile, o copie a decontului privind veniturile obţinute din vânzarea de bilete, astfel cum a fost înregistrat la autoritãţile competente.
    5. Privitor la controlul exercitat de organismul de gestiune colectivã, acesta poate monitoriza, prin reprezentanţi împuterniciţi în acest sens, utilizarea operelor muzicale, accesul acestora fiindu-le permis în mod liber în orice spaţiu de utilizare a muzicii, în baza unei delegaţii speciale. Reprezentanţii organismului de gestiune colectivã pot utiliza echipamente de înregistrare audio şi/sau video portabile în spaţiile în care sunt utilizate operele muzicale, cu acordul utilizatorului, înregistrãrile astfel efectuate fãcând dovada deplinã a utilizãrii operelor muzicale.
    Împotriva acestei hotãrâri arbitrale au formulat apel în cadrul termenului legal apelantele Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucureşti - ARCUB, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor, Asociaţia Producãtorilor şi Organizatorilor de Spectacole din România şi Primãria Municipiului Bucureşti prin Direcţia Culturã.
    I. Prin apelul formulat de apelanta Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucureşti - ARCUB, se solicitã modificarea în parte a Hotãrârii arbitrale din 12 aprilie 2010 având ca obiect forma finalã a Metodologiei privind remuneraţiile pentru comunicarea publicã a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestãri artistice (în continuare Hotãrârea arbitralã - Anexa 1), şi pe cale de consecinţã modificarea în parte a Metodologiei publicate în conformitate cu Hotãrârea arbitralã, conform celor de mai jos, în baza art. 131^2 alin. (9) din Legea nr. 8/1996.
    În motivarea apelului, s-au arãtat urmãtoarele:
    I. "Baza de calcul" - formulare imprecisã şi care permite interpretãri subiective
    Formularea art. 5 teza A nu este clarã, întrucât nu stabileşte din ce anume trebuie sã provinã veniturile. Fraza "veniturile obţinute de utilizator" trebuie aşadar completatã cu precizarea "din comunicarea publicã a operelor muzicale", pentru a nu lãsa loc la interpretãri eronate. Aceastã completare se coroboreazã cu teza B a art. 5, unde e precizat: "în cazul în care nu se realizeazã venituri din organizarea concertului, spectacolului sau manifestãrii artistice".
    De asemenea, arbitrii au stabilit o bazã de calcul imprecisã, lãsând loc la interpretãri subiective. Astfel, considerã cã trebuie eliminatã sintagma "cum sunt": "Veniturile, [...] cum sunt": din art. 5 teza A. Enumerarea art. 5 din teza A este suficient de acoperitoare pentru orice situaţie şi nu permite interpretãri de naturã subiectivã.
    De asemenea, solicitã eliminarea art. 5 lit. e) "alocaţiile sau alte finanţãri bugetare destinate subvenţionãrii preţului biletelor spectacolului, concertului ori manifestãrii artistice", întrucât aceste alocaţii nu vor fi niciodatã venituri obţinute de utilizator din organizarea evenimentului muzical, ci vor fi întotdeauna sume provenind de la bugetul de stat, destinate în prealabil organizãrii ulterioare a unor evenimente muzicale.
    Apelanta aratã cã teza B a art. 5 este la fel de neclarã. Solicitã eliminarea sintagmei "cum sunt" "[...] cheltuielilor efectuate de utilizator, cum sunt:".
    De asemenea, solicitã completarea frazei de la art. 5 teza B: "bugetul de cheltuieli este compus din totalitatea cheltuielilor efectuate de utilizator, cum sunt:", dupã cum urmeazã: "Bugetul de cheltuieli este compus din totalitatea cheltuielilor efectuate de utilizator pentru comunicarea publicã a operelor muzicale: [...]."
    Solicitã înlãturarea din partea finalã a art. 5 teza B a frazei: "[...], cheltuieli de publicitate şi promoţie, cheltuieli de regie şi orice alte cheltuieli necesare desfãşurãrii spectacolului, concertului sau manifestãrii artistice", aceasta devenind inutilã prin completarea frazei din paragraful anterior.
    II. Alte lipsuri ale Hotãrârii arbitrale
    Arbitrii nu au analizat şi nici soluţionat în vreun fel mai multe din propunerile apelantei. În speţã, nu au analizat solicitãrile de acordare a unei reduceri în cazul în care (i) se promoveazã cultura localã sau (ii) se respectã întru totul metodologia. Aceste reduceri sunt acordate în practica europeanã, aşa cum a fost probat în cursul arbitrajului şi cum va rezulta din probatoriul din prezenta cauzã.
    De asemenea, arbitrii nu au analizat formularele simplificate propuse de apelantã pentru solicitarea şi obţinerea unei autorizaţii - licenţa neexclusivã (texte propuse în anexele 2 şi 3). Aceste propuneri preîntâmpina practica de pânã acum de încheiere a unui contract impus unilateral de UCMR-ADA, cu multiple clauze-tip, inclusiv penalitãţi de 50.000 lei indiferent de valoarea datoratã cãtre UCMR-ADA.
    În sensul celor de mai sus, apelanta ARCUB a fãcut urmãtoarele propuneri:
    Solicitã introducerea urmãtoarelor alineate distincte în cadrul articolelor de mai jos:
    - Art. 3: "(2) Formularele de solicitare şi de acordare a autorizaţiei licenţã neexclusivã se aflã în anexele nr. 1 şi 2 ale prezentei metodologii."
    - Art. 10: "(1) Pentru utilizãrile prevãzute în tabelele de mai jos, utilizatorii care încheie autorizaţie licenţã neexclusivã în condiţiile art. 1 şi îşi îndeplinesc la termen obligaţiile de platã şi raportare, conform prezentei metodologii, beneficiazã de o reducere de 20% a remuneraţiei datorate pentru acel spectacol, concert sau eveniment muzical.
    (2) Conform practicii europene, pentru concertele, spectacolele sau evenimentele muzicale prin care se promoveazã cultura localã sau naţionalã, organizatorii beneficiazã de o reducere suplimentarã de 10% a remuneraţiei datorate pentru acel spectacol, concert sau eveniment muzical."
    De asemenea, ARCUB a solicitat ţinerea unei evidenţe şi transmiterea acesteia cãtre utilizatorii care au plãtit remuneraţiile. Aceastã solicitare este similarã cu mai multe clauze din metodologie, în care solicitanţii trebuie sã transmitã cãtre UCMR-ADA rapoarte cu multiple informaţii. Ca urmare, s-ar obţine un echilibru rezonabil, printr-un mecanism transparent de informare a utilizatorului care plãteşte cu privire la alocarea fãcutã efectiv din sumele vãrsate.
    Solicitã aşadar introducerea unui aliniat distinct:
    - Art. 8: "(8) La solicitarea utilizatorului, UCMR-ADA va transmite un raport scris la sfârşitul anului în care a avut încasarea remuneraţiilor pentru comunicarea publicã a operelor muzicale, la sediul utilizatorului, conţinând informaţii cu privire la modul şi proporţia alocãrii remuneraţiilor colectate de la utilizatorul respectiv."
    De asemenea, tabelul de la art. 4 din textul metodologiei este incomplet şi generator de confuzii.
    De exemplu, în antetul primei coloane trebuia specificat: "Tipul concertului/spectacolului/manifestãrii artistice".
    Mai departe, în coloana a treia, la pct. 10 şi 11, trebuie descrisã complet remuneraţia minimã: "500 lei/concert/ spectacol/manifestare artisticã". În caz contrar, spre exemplu în cazul unei manifestãri artistice încadrate la pct. 10 "Concerte, spectacole sau manifestãri artistice cu caracter festiv", care prevede în program 3 concerte, nu se poate calcula precis remuneraţia minimã a acelui eveniment. Poate fi vorba:
    - de 1 eveniment artistic x 500 lei, rezultã remuneraţie minimã de 500 lei;
    - de 3 concerte x 500 lei/concert, rezultã remuneraţie minimã de 1.500 lei;
    - de 1 eveniment artistic şi 3 concerte, rezultã remuneraţie minimã de 2.000 lei.
    Se aratã cã actuala formã de licenţã impusã de UCMR-ADA (anexa 4) nu corespunde cu prevederile metodologiei. În speţã, douã încãlcãri sunt evidente:
    - în art. 16 se impun fãrã niciun temei legal daune cãtre UCMR-ADA, reprezentând triplul remuneraţiilor ce s-ar fi cuvenit pentru comunicarea publicã, în cazul comunicãrii de opere muzicale fãrã autorizaţie licenţã neexclusivã.
    - în chiar titlul autorizaţiei se specificã: "valabilã numai însoţitã de documentele de platã ale remuneraţiilor scadente". Or, niciun temei legal nu exista sã condiţioneze acordarea autorizaţiei licenţã neexclusivã de platã remuneraţiei.
    Faţã de aceste abuzuri, pentru prevenirea lor ulterioarã şi exercitarea cu bunã-credinţã a relaţiei utilizatori - UCMR-ADA, se solicitã instanţei sã se pronunţe dacã UCMR-ADA poate impune un formular tipizat în vederea încheierii autorizaţiei licenţã neexclusivã sau existã doar câteva elemente obligatorii, iar alte detalii cum ar fi daune, penalitãţi etc. putând fi doar negociate, nu impuse.
    În drept, au fost invocate prevederile art. 131^1, art. 131^2 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe.
    În motivarea cererii de apel formulate de apelanta Primãria Municipiului Bucureşti, prin Direcţia culturã, se aratã urmãtoarele:
    I. "Baza de calcul" - formulare imprecisã şi care permite interpretãri subiective
    Formularea art. 5 teza A nu este clarã, întrucât nu stabileşte din ce anume trebuie sã provinã veniturile. Fraza "veniturile obţinute de utilizator" trebuie aşadar completatã cu precizarea "din comunicarea publicã a operelor muzicale", pentru a nu lãsa loc la interpretãri eronate şi solicitãri de sume de bani care nu au nicio legãturã cu comunicarea publicã (e.g. sume obţinute din activitãţi în care nu s-a comunicat nicio operã muzicalã).
    Aceastã completare se coroboreazã cu teza B a art. 5, unde e precizat: "în cazul în care nu se realizeazã venituri din organizarea concertului, spectacolului sau manifestãrii artistice".
    De asemenea, arbitrii au stabilit o bazã de calcul imprecisã, lãsând loc la interpretãri subiective. Astfel, considerã cã trebuie eliminatã sintagma "cum sunt": "Veniturile, [...] cum sunt:" din art. 5 teza A. Enumerarea din art. 5 teza A este suficient de acoperitoare pentru orice situaţie şi nu permite interpretãri de naturã subiectivã.
    De asemenea, solicitã eliminarea art. 5 lit. e) "alocaţiile sau alte finanţãri bugetare destinate subvenţionãrii preţului biletelor spectacolului, concertului ori manifestãrii artistice", întrucât aceste alocaţii nu vor fi niciodatã venituri obţinute de utilizator din organizarea evenimentului muzical, ci vor fi întotdeauna sume provenind de la bugetul de stat, destinate în prealabil organizãrii ulterioare a unor evenimente muzicale.
    Teza B a art. 5 este la fel de neclarã. Solicitã eliminarea sintagmei "cum sunt:" "[...] cheltuielilor efectuate de utilizator, cum sunt:".
    De asemenea, solicitã completarea frazei de la art. 5 teza B: "Bugetul de cheltuieli este compus din totalitatea cheltuielilor efectuate de utilizator, cum sunt:" dupã cum urmeazã: "Bugetul de cheltuieli este compus din totalitatea cheltuielilor efectuate de utilizator pentru comunicarea publicã a operelor muzicale: [...]."
    Solicitã înlãturarea din partea finalã a art. 5 teza B a frazei: "[...], cheltuieli de publicitate şi promoţie, cheltuieli de regie şi orice alte cheltuieli necesare desfãşurãrii spectacolului, concertului sau manifestãrii artistice", aceasta devenind inutilã prin completarea frazei din paragraful anterior.
    II. Alte lipsuri ale Hotãrârii arbitrale
    Arbitrii nu au analizat şi nici soluţionat în vreun fel mai multe din propunerile apelantei. În speţã, nu au analizat solicitãrile de acordare a unei reduceri în cazul în care (i) se promoveazã cultura localã sau (ii) se respectã întru totul metodologia. Aceste reduceri sunt acordate în practica europeanã, aşa cum a fost probat în cursul arbitrajului şi cum va rezulta din probatoriul din prezenta cauzã.
    De asemenea, arbitrii nu au analizat formularele simplificate propuse de apelantã pentru solicitarea şi obţinerea unei autorizaţii licenţã neexclusivã (texte propuse în anexele 2 şi 3). Aceste propuneri preîntâmpinã practica de pânã acum de încheiere a unui contract impus unilateral de UCMR-ADA, cu multiple clauze-tip, inclusiv penalitãţi de 50.000 lei indiferent de valoarea datoratã cãtre UCMR-ADA.
    În sensul celor de mai sus, apelanta Primãria Municipiului Bucureşti prin Direcţia Culturã, a fãcut urmãtoarele propuneri:
    Solicitã introducerea urmãtoarelor aliniate distincte în cadrul articolelor de mai jos:
    - Art. 3: "(2) Formularele de solicitare şi de acordare a autorizaţiei licenţã neexclusivã se aflã în anexele 1 şi 2 ale prezentei metodologii."
    - Art. 10: "(1) Pentru utilizãrile prevãzute în tabelele de mai jos, utilizatorii care încheie autorizaţie licenţã neexclusivã în condiţiile art. 1, şi îşi îndeplinesc la termen obligaţiile de platã şi raportare, conform prezentei metodologii, beneficiazã de o reducere de 20% a remuneraţiei datorate pentru acel spectacol, concert sau eveniment muzical.
    (2) Conform practicii europene, pentru concertele, spectacolele sau evenimentele muzicale prin care se promoveazã cultura localã sau naţionalã, organizatorii beneficiazã de o reducere suplimentarã de 10% a remuneraţiei datorate pentru acel spectacol, concert sau eveniment muzical."
    De asemenea, s-a solicitat ţinerea unei evidenţe şi transmiterea acesteia cãtre utilizatorii care au plãtit remuneraţiile. Aceastã solicitare este similarã cu mai multe clauze din metodologie, în care solicitanţii trebuie sã transmitã cãtre UCMR-ADA rapoarte cu multiple informaţii. Ca urmare, s-ar obţine un echilibru rezonabil, printr-un mecanism transparent de informare a utilizatorului care plãteşte cu privire la alocarea fãcutã efectiv din sumele vãrsate.
    Solicitã aşadar introducerea unui aliniat distinct:
    - Art. 8: "(8) La solicitarea utilizatorului, UCMR-ADA va transmite un raport scris la sfârşitul anului în care a avut încasarea remuneraţiilor pentru comunicarea publicã a operelor muzicale, la sediul utilizatorului, conţinând informaţii cu privire la modul şi proporţia alocãrii remuneraţiilor colectate de la utilizatorul respectiv."
    De asemenea, tabelul de la art. 4 din textul metodologiei este incomplet şi generator de confuzii.
    De exemplu, în antetul primei coloane trebuia specificat: "Tipul concertului/spectacolului/manifestãrii artistice".
    Mai departe, în coloana a treia, la pct. 10 şi 11, trebuie descrisã complet remuneraţia minimã: "500 lei/concert/spectacol/manifestare artisticã". În caz contrar, spre exemplu, în cazul unei manifestãri artistice încadrate la pct. 10 "Concerte, spectacole sau manifestãri artistice cu caracter festiv", care prevede în program 3 concerte, nu se poate calcula precis remuneraţia minimã a acelui eveniment. Poate fi vorba:
    - de 1 eveniment artistic x 500 lei, rezultã remuneraţie minimã de 500 lei;
    - de 3 concerte x 500 lei/concert, rezultã remuneraţie minimã de 1.500 lei;
    - de 1 eveniment artistic şi 3 concerte, rezultã remuneraţie minimã de 2.000 lei.
    Se aratã cã actuala formã de licenţã impusã de UCMR-ADA (anexa 4) nu corespunde cu prevederile metodologiei. În speţã, douã încãlcãri sunt evidente:
    - în art. 16 se impun fãrã niciun temei legal daune cãtre UCMR-ADA, reprezentând triplul remuneraţiilor ce s-ar fi cuvenit pentru comunicarea publicã, în cazul comunicãrii de opere muzicale fãrã autorizaţie licenţã neexclusivã.
    - în chiar titlul autorizaţiei se specificã: valabilã numai însoţitã de documentele de platã ale remuneraţiilor scadente. Or, niciun temei legal nu existã sã condiţioneze acordarea autorizaţiei licenţã neexclusivã de plata remuneraţiei.
    Faţã de aceste abuzuri, pentru prevenirea lor ulterioarã şi exercitarea cu bunã-credinţã a relaţiei utilizatori - UCMR-ADA, se solicitã instanţei sã se pronunţe dacã UCMR-ADA poate impune un formular tipizat în vederea încheierii autorizaţiei licenţã neexclusivã sau existã doar câteva elemente obligatorii, iar alte detalii cum ar fi daune, penalitãţi etc. putând fi doar negociate, nu impuse.
    În drept, au fost invocate prevederile art. 131^1, art. 131^2 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe.
    Prin apelul formulat de apelanta Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor, se solicitã admiterea apelului, modificarea în parte a hotãrârii arbitrale, modificarea în parte a metodologiilor a cãror formã a fost stabilitã prin Hotãrârea arbitralã din 12 aprilie 2010, publicatã prin Decizia preşedintelui Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 189/2010, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 3 mai 2010.
    Se solicitã modificarea hotãrârii arbitrale apelate, dupã cum urmeazã:
    - modificarea tabelului conform celor arãtate în cererea de apel;
    - modificarea art. 5 alin. (1) pct. A în sensul cã baza de calcul al remuneraţiilor o reprezintã: "veniturile obţinute de utilizator din activitatea în cadrul cãreia sunt comunicate public opere muzicale, cum ar fi veniturile din: ..."
    - modificarea art. 5 alin. (1) pct. A lit. e) în sensul cã din baza de calcul al remuneraţiilor fac parte şi veniturile din "alocaţiile sau alte finanţãri bugetare";
    - modificarea art. 7 alin. (1) lit. e) în sensul de a avea urmãtorul conţinut: "e) denumirea, autorii şi durata de utilizare a fiecãrei opere muzicale utilizate şi interpreţii acestora sau, dupã caz, formaţiile, pentru fiecare eveniment (spectacol, concert ori manifestare artisticã)";
    - modificarea art. 7 alin. (2) lit. f) în sensul de a avea urmãtorul conţinut: "f) denumirea, autorii şi durata de utilizare a fiecãrei opere muzicale utilizate şi interpreţii acestora sau, dupã caz, formaţiile, pentru fiecare eveniment (spectacol, concert ori manifestare artisticã)";
    - modificarea art. 8 în sensul cã: "Organismul de gestiune colectivã poate monitoriza, prin reprezentanţi împuterniciţi în acest sens, utilizarea operelor muzicale, accesul acestora fiind permis în mod liber în orice spaţiu de utilizare a muzicii, în baza unei delegaţii speciale. Pentru realizarea monitorizãrii reprezentanţii organismului de gestiune colectivã pot utiliza echipamente de înregistrare audio şi/sau video portabile în spaţiile în care sunt utilizate operele muzicale, fãrã a fi necesarã o autorizare prealabilã a utilizatorului şi fãrã platã, înregistrãrile astfel efectuate fãcând dovada deplinã a utilizãrii operelor muzicale."
    În motivarea apelului, s-au arãtat urmãtoarele:
    1. Hotãrârea arbitralã, în ceea ce priveşte remuneraţiile procentuale, a fost datã cu încãlcarea art. 131^2 din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    Potrivit Hotãrârii arbitrale, în mod netemeinic şi nelegal, completul de arbitraj a stabilit la art. 4 din metodologie un nivel diminuat al remuneraţiilor procentuale pentru urmãtoarele considerente:
    - "necesitatea încurajãrii serviciilor de comunicare publicã a operelor muzicale în concerte, spectacole sau manifestãri artistice";
    - "evitarea situaţiei inechitabile în care un posibil utilizator ar datora titularilor de drepturi sume mai mari decât cele încasate";
    - "asigurarea unui echilibru între interesul publicului de a avea acces la concerte, spectacole sau manifestãri artistice";
    - "încurajarea dezvoltãrii investiţiilor în acest domeniu";
    - "interesul creatorilor de a fi remuneraţi pentru utilizarea operelor lor".
    Se aratã cã niciunul din criteriile (considerentele) reţinute de completul de arbitraj pentru a stabili remuneraţii procentuale nu se regãseşte printre criteriile prevãzute în mod expres de lege.
    Ignorând criteriile prevãzute de lege şi în mod special practica europeanã, inclusiv cea din România, completul de arbitraj a redus remuneraţiile procentuale prevãzute de metodologie faţã de cele practicate în România în perioada 1999-2010 şi faţã de cele practicate la nivel european.
    Cu toate cã UCMR-ADA a invocat atât practica din România, cât şi din celelalte ţãri ale Uniunii Europene, instanţa a neglijat acest criteriu legal şi a reţinut exclusiv alte criterii decât cele prevãzute în lege pentru a justifica diminuarea remuneraţiilor procentuale.
    Hotãrârea arbitralã şi astfel diminuarea remuneraţiilor procentuale este nelegalã, fiind datã cu încãlcarea art. 131^2 din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    În plus, în mod cu totul şi cu totul surprinzãtor, pentru a pronunţa hotãrârea apelatã şi pentru a stabili forma finalã a metodologiei, completul de arbitraj invoca "interesul creatorilor de a fi remuneraţi pentru utilizarea operelor lor" pentru a justifica diminuarea unui drept la remuneraţie recunoscut prin lege şi prin Convenţia de la Berna ratificatã de România prin Legea nr. 77/1998.
    Se aratã cã remuneraţia reprezintã un drept al autorilor şi nu un simplu interes al acestora. Dreptul patrimonial de autor este un drept de proprietate privatã, recunoscut şi garantat şi prin art. 44 din Constituţia României. Dreptul patrimonial de autor, ca orice alt drept de proprietate privatã, nu poate fi restrâns decât în condiţii exprese şi speciale.
    Contrar dispoziţiilor constituţionale, ale Convenţiei de la Berna, ratificatã de România prin Legea nr. 77/1998, şi ale art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului, Hotãrârea arbitralã reţine în mod nelegal cã autorii au interes la remuneraţie.
    În realitate legea recunoaşte autorilor un drept şi nu un interes la remuneraţie.
    Mai mult, completul de arbitraj a diminuat dreptul autorilor la remuneraţie prevãzut atât de Hotãrârea Guvernului nr. 769/1999 anexa 3, dar şi de titlul II al metodologiei publicate prin Decizia preşedintelui Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 365/2006, precum şi faţã de remuneraţiile practicate în celelalte state membre ale Uniunii Europene.
    Procedând astfel, prin diminuarea remuneraţiilor procentuale, Hotãrârea arbitralã încalcã dreptul de proprietate al autorilor, precum şi prevederile legale.
    Având în vedere cã prin Hotãrârea arbitralã apelatã ce a stabilit remuneraţiile cuprinse în tabelul de la art. 4 din metodologie s-au încãlcat prevederile art. 131^2 din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, solicitã admiterea apelului, modificarea art. 4 al metodologiei în sensul modificãrii remuneraţiilor procentuale din tabel, conform celor indicate în cererea de apel.
    Hotãrârea arbitralã în mod nelegal şi netemeinic, cu încãlcarea drepturilor patrimoniale de autor şi prejudicierea titularilor acestora, contrar practicii europene a introdus în metodologie noi "modalitãţi" de utilizare a operelor muzicale pentru care a prevãzut remuneraţii minime procentuale ce avantajeazã anumite categorii de utilizatori, drept pentru care solicitã eliminarea acestor "modalitãţi" de utilizare din tabel. Comunicarea publicã a operelor muzicale ce ar fi fost inclusã în aceste "modalitãţi" este deja cuprinsã în celelalte tipuri de utilizare specificate în celelalte puncte ale tabelului.
    2. Hotãrârea este nelegalã şi cu privire la unele dispoziţii ale art. 5.
    Hotãrârea este datã cu încãlcarea dispoziţiilor art. 131^1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    Potrivit acestei dispoziţii legale, baza de calcul al remuneraţiilor procentuale o constituie "veniturile obţinute de utilizatori din activitatea în cadrul cãreia se utilizeazã repertoriul, cum ar fi: radiodifuzare, retransmitere prin cablu sau comunicare publicã".
    Metodologia menţioneazã cu caracter exemplificativ categoriile de venituri ce fac parte din baza de calcul al remuneraţiei.
    Cu toate acestea, pentru veniturile din alocaţii sau subvenţii bugetare, cu încãlcarea dispoziţiei legale mai sus menţionate, limiteazã în mod nelegal baza de calcul pentru aceastã categorie de venituri numai la alocaţiile sau alte finanţãri bugetare prin care se subvenţioneazã preţul biletului.
    Metodologia contravine astfel dispoziţiilor legale şi în plus afecteazã mediul concurenţial dintre utilizatorii de opere muzicale care nu primesc alocaţii sau alte finanţãri bugetare şi utilizatorii care primesc astfel de finanţãri sau alocaţii pentru finanţarea şi asigurarea desfãşurãrii activitãţii de spectacole, dar fãrã ca prin aceasta sã se realizeze o subvenţionare a preţului biletelor de spectacol.
    Astfel, prima categorie de utilizatori va plãti remuneraţii la întregul volum al veniturilor, în timp ce a doua categorie de utilizatori va fi exceptatã de la plata unei pãrţi a remuneraţiei prin fragmentarea bazei de calcul ca urmare a excluderii nelegale a veniturilor din alocaţii sau finanţãri bugetare pentru susţinerea activitãţii de spectacole, concerte ori alte manifestãri artistice a utilizatorului, dar care nu sunt destinate subvenţionãrii preţului biletelor.
    În concluzie, în mod nelegal prin Hotãrârea arbitralã a fost realizatã o fragmentare a bazei de calcul a remuneraţiei atunci când veniturile aferente activitãţii în cadrul cãreia sunt comunicate public opere muzicale provin din alocaţii sau alte finanţãri bugetare. O astfel de fragmentare nu este prevãzutã şi permisã de lege.
    Tot în mod nelegal la art. 5 alin. (1) pct. A din Hotãrârea arbitralã defineşte noţiunea de bazã de calcul, respectiv venituri, într-un alt sens decât cel prevãzut de lege.
    Astfel, art. 131^1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare prevede, fãrã excepţie ca remuneraţiile procentuale se raporteazã la "veniturile obţinute de utilizatori din activitatea în cadrul cãreia se utilizeazã repertoriul".
    Noţiunea de venituri este reglementatã prin legea contabilitãţii şi prin alte norme legale financiar-contabile. O parte a taxelor, aşa cum este TVA, potrivit actualelor dispoziţii legale nu reprezintã venituri. Nu aceeaşi este situaţia pentru alte taxe şi impozite. Astfel, anumite taxe şi impozite reprezintã obligaţii ale contribuabilului, calculate prin raportare la venituri, fãrã însã ca prin plata acestora sã se diminueze venitul contribuabilului.
    Astfel, taxele asupra imobilelor sau autoturismelor utilizatorului plãtite de cãtre acesta nu diminueazã venitul înregistrat potrivit normelor contabile, ci diminueazã profitul acestuia.
    În concluzie, contrar dispoziţiilor legale, Hotãrârea arbitralã fragmenteazã baza de calcul a remuneraţiilor, se substituie legiuitorului şi adaugã la lege o noua noţiune a veniturilor.
    Pentru aceste motive solicitã modificarea art. 5 alin. (1) pct. A în sensul cã baza de calcul a remuneraţiilor o reprezintã: "veniturile obţinute de utilizator din activitatea în cadrul cãreia sunt comunicate public opere muzicale, cum ar fi veniturile din: ..." astfel cum prevede art. 131^1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    3. Hotãrârea este nelegalã şi cu privire la unele dispoziţii ale art. 7.
    Potrivit art. 130 lit. h) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, coroborat cu art. 127 lit. f) şi art. 134 alin. (2) lit. d) din aceeaşi lege, utilizatorii au obligaţia de a comunica organismelor de gestiune colectivã durata realã de utilizare a fiecãrei opere muzicale.
    Durata realã de utilizare nu coincide în mod obligatoriu cu durata operei muzicale. Utilizarea unei opere poate sã fie integralã, parţialã sau multiplã, aspect ce prezintã relevanţa asupra repartizãrii remuneraţiilor cãtre titularii de drepturi de autor.
    Pentru acest motiv, este nelegalã şi netemeinicã omiterea de la art. 7 lit. e) a obligaţiei utilizatorului de a comunica durata realã de utilizare a fiecãrei opere muzicale şi menţionarea doar a obligaţiei de a comunica durata operelor muzicale.
    Pentru acest motiv este necesar sã fie comunicatã în raport durata realã de utilizare a fiecãrei opere muzicale astfel încât UCMR-ADA sã poatã repartiza remuneraţiile colectate proporţional cu durata de utilizare a operelor muzicale şi nu cu durata operei, drept pentru care solicitã modificarea art. 7 alin. (1) lit. e) din metodologie în sensul de a avea urmãtorul conţinut:
    "e) denumirea, autorii şi durata de utilizare a fiecãrei opere muzicale utilizate şi interpreţii acestora sau, dupã caz, formaţiile;"
    Pentru aceleaşi motive solicitã şi modificarea art. 7 alin. (2) lit. f) în sensul de a avea urmãtorul conţinut: "f) denumirea, autorii şi durata de utilizare a fiecãrei opere muzicale utilizate şi interpreţii acestora sau, dupã caz, formaţiile, pentru fiecare eveniment (spectacol, concert ori manifestare artisticã)".
    4. Hotãrârea este datã cu încãlcarea art. 37 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    Contrar dispoziţiei exprese a legiuitorului, Hotãrârea arbitralã, prin art. 8 al metodologiei, limiteazã şi condiţioneazã monitorizarea activitãţii de utilizare a operelor muzicale de acordul prealabil al utilizatorului. Astfel, pentru a monitoriza activitatea de comunicare publicã a operelor muzicale cu ajutorul echipamentelor de înregistrare audio/video, singura cu relevanţã în astfel de situaţii, metodologia impune organismului de gestiune colectivã sã obţinã acordul prealabil al utilizatorului.
    Potrivit art. 37 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, "pentru supravegherea utilizãrii repertoriului propriu de cãtre terţi, organismele de gestiune colectivã pot monitoriza prin orice mijloace activitatea utilizatorilor, fãrã a fi necesarã autorizarea acestora şi fãrã platã".
    Pentru aceste motive solicitã modificarea art. 8 din metodologie în sensul cã: "Organismul de gestiune colectivã poate monitoriza, prin reprezentanţi împuterniciţi în acest sens, utilizarea operelor muzicale, accesul acestora fiind permis în mod liber în orice spaţiu de utilizare a muzicii, în baza unei delegaţii speciale. Pentru realizarea monitorizãrii reprezentanţii organismului de gestiune colectivã pot utiliza echipamente de înregistrare audio şi/sau video portabile în spaţiile în care sunt utilizate operele muzicale, fãrã a fi necesarã o autorizare prealabilã a utilizatorului şi fãrã platã, înregistrãrile astfel efectuate fãcând dovada deplinã a utilizãrii operelor muzicale."
    În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 8/1996, cu modificãrile ulterioare, ale Convenţiei de la Berna ratificatã de România prin Legea nr. 77/1998, ale art. 6 din Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului, ale art. 282 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã şi pe toate celelalte prevederi legale incidente în cauzã.
    Prin apelul formulat de apelanta Asociaţia Producãtorilor şi Organizatorilor de Evenimente din România (APOSR), se solicitã admiterea apelului şi modificarea în parte a Hotãrârii arbitrale.
    În motivarea cererii de apel, se aratã urmãtoarele:
    Apelanta invocã ineficacitatea unora dintre dispoziţiile hotãrârii, precum şi faptul cã altele sunt în defavoarea utilizatorilor, fiind susceptibile de a genera venituri nejustificate titularilor de drepturi.
    Se aratã cã este oportunã introducerea unei menţiuni legale în cuprinsul metodologiei, în sensul cã aceasta produce efecte numai pentru operele muzicale purtãtoare de drepturi; operele folclorice sau cele ale cãror autori au decedat cu peste 70 de ani în urmã ori cu autori necunoscuţi nu trebuie sã facã obiectul prezentei metodologii. Plata nediscriminatorie pentru utilizarea oricãror opere muzicale ar genera o redevenţã nedatoratã în beneficiul unor titulari de drepturi care nu pot fi identificaţi de cãtre utilizatori.
    Se aratã urmãtoarele critici:
    (i) definiţia utilizatorului este de naturã a crea confuzii, trebuind sã fie lãmuritã.
    Astfel, art. 2 alin. (2) reglementeazã situaţia în care un eveniment este organizat de douã sau mai multe persoane, stabilind cã acestea rãspund solidar. Criticile vizeazã atât aspecte de legalitate, cât şi de redactare a acestui text.
    Se aratã cã este organizator acea persoanã care îşi asumã responsabilitatea de a organiza, urmând sã furnizeze resursele pe baza cãrora acel eveniment se poate realiza. Definiţia este datã prin analogie cu un alt text legal, respectiv cel referitor la drepturile producãtorilor.
    În lipsa unor dispoziţii exprese, apelanta considerã cã raportarea se poate face la acest text legal, organizator al concertului sau al evenimentului fiind acea persoanã care furnizeazã resursele organizãrii, inclusiv dar fãrã a se limita, la responsabilitatea asumatã în faţa organelor fiscale în ceea ce priveşte realizarea decontului de bilete. Aşadar, numai organizatorului îi revine dubla obligaţie de a obţine licenţa neexclusivã şi de a plãti remuneraţia, obligaţie care nu e nici divizibilã şi nici transmisibilã.
    Se aratã cã textul este deficitar redactat în sensul stabilirii unei obligaţii de rãspundere în solidar faţã de obligaţiile existente în metodologie, deoarece singurele obligaţii sunt cele de a obţine licenţa şi de a plãti remuneraţia, iar licenţa este unicã pentru fiecare eveniment. Astfel, textul conţine dispoziţii care nu pot fi aduse la îndeplinire deoarece sunt contradictorii.
    (ii) obţinerea licenţei neexclusive într-un termen de mai mult de 10 zile înaintea desfãşurãrii evenimentului
    Se aratã cã aceastã prevedere nu este concordantã cu realitãţile economice existente în piaţa de profil la acest moment. Cu alte cuvinte, organizatorul are obligaţia de a solicita autorizarea cu cel puţin 10 zile înainte de eveniment. În condiţiile în care biletele se comercializeazã pânã în ziua spectacolului, existând posibilitatea anulãrii spectacolului înaintea datei de realizare, termenul minim de obţinere a licenţei trebuie sã fie cu cel puţin 3 zile înaintea evenimentului.
    Textul metodologiei este deficitar redactat, prevãzând numai obligaţia de a solicita licenţa neexclusivã, dar nu şi obligaţia corelativã a UCMR-ADA de a o acorda, ceea ce este de naturã a genera abuzuri. Astfel, se considerã oportun ca instanţa sã constate necesitatea introducerii unei obligaţii în sarcina UCMRADA de a acorda licenţa de vreme ce aceasta este solicitatã fãrã drept de refuz.
    (iii) depãşirea cadrului legal prin stabilirea unor penalitãţi de 0,2%
    Se aratã cã hotãrârea arbitralã ar trebui sã fie rezultatul negocierilor dintre titularii de drepturi şi utilizatori, dar apare ca fiind un mijloc de constrângere şi îndatorare a utilizatorilor.
    Se aratã cã penalitãţile la nivel bugetar sunt de 0,06%, iar uzanţa comercialã şi civilã stabileşte penalitãţi de 0,05% pânã la 0,1% pe zi de întârziere.
    Se mai aratã cã firesc este ca titularii de drepturi sã primeascã dobânda legalã pentru nerespectarea dispoziţiilor metodologiei, iar nu penalitãţi. Textul legal este deficitar redactat, neprecizând baza la care aceste penalitãţi se aplicã şi faptul cã acestea nu vor depãşi sub niciun aspect debitul restant şi neachitat al remuneraţiei.
    (iv) baza de calcul de la art. 5 cuprinde excesiv venituri ce nu pot fi corelate sau nu au legãturã cu comunicarea publicã a operelor muzicale.
   Art. 5 lit. A trebuie sã aibã un caracter limitativ, iar instanţa trebuie sã statueze acest principiu.
    Ţinând cont de susţinerile UCMR-ADA, noua metodologie ar urma sã înlãture prevederile interpretabile din cuprinsul Deciziei nr. 365.
    Astfel, categoriile de venituri trebuie prevãzute în mod expres şi limitativ, iar aceste venituri trebuie sã fie obţinute în mod direct din exploatarea operelor muzicale prin comunicare publicã. în aceastã luminã, singurele venituri susceptibile a forma baza de calcul la care sã se aplice procentul prevãzut în tabel sunt acelea obţinute din vânzarea de bilete.
    Prevederea referitoare la publicitatea ocazionatã este de naturã a genera interpretãri care sã lãrgeascã în mod nejustificat baza de calcul. Consumaţiile ocazionate generate de spectacol reprezintã o definiţie exageratã, deoarece punerea la dispoziţia publicului a posibilitãţii de a efectua consumaţii ţine de confortul oferit de organizator.
    Se aratã cã art. 5 pct. B reprezintã o enumerare liberã şi dincolo de limita unui buget de cheltuieli aferent comunicãrii publice a unor opere muzicale. Se mai aratã cã baza de calcul poate fi constituitã numai din bugetul de cheltuieli aferent onorariilor artiştilor interpreţi şi închirierii echipamentelor cu care comunicarea publicã se realizeazã în mod efectiv.
    (v) remuneraţii minime
    Se aratã cã introducerea unor remuneraţii minime obligatorii este de naturã a face sã disparã în mod efectiv evenimentele cu caracter restrâns. Se subliniazã cuantumul exorbitant al acestor remuneraţii, care pot stabili un nivel prohibitiv sub care niciun organizator nu îşi va putea desfãşura activitatea, restrângând libertatea economicã.
    Se formuleazã şi o criticã referitoare la aplicabilitatea dispoziţiilor metodologiei prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 8/1996.
    Existenţa contractelor directe dintre utilizatori şi titularii de drepturi nu a fost avutã în vedere nici de Decizia nr. 365 din 2006, nici de prezenta hotãrâre.
    Astfel, nicio dispoziţie legala nu interzice titularilor de drepturi sã îşi cedeze drepturile patrimoniale deţinute direct cãtre utilizatori, fiind absurdã interpretarea textului legal ca impunând gestiunea obligatorie faţã de drepturile dobândite.
    Se aratã cã drepturile patrimoniale de autor sunt o formã de proprietate şi impunerea unei forme de gestiune, în cazul unui refuz de a fi gestionate colectiv, este o atingere adusã art. 136 alin. (5) din Constituţie.
    În cazul în care un titular de drepturi cedeazã drepturile cãtre utilizatori, plata unei remuneraţii cãtre UCMR-ADA, din care acest organism de gestiune colectivã poate sã îşi opreascã un comision de gestiune pentru ca apoi sã returneze parţial remuneraţia, apare ca o îmbogãţire fãrã justã cauzã, în condiţiile art. 992 din Codul civil.
    În drept, au fost invocate prevederile art. 131^2 din Legea nr. 8/1996.
    În cauzã a fost formulatã întâmpinare de cãtre Asociaţia Producãtorilor şi Organizatorilor de Evenimente din România (APOSR).
    Apelul formulat de apelanta Asociaţia Producãtorilor şi Organizatorilor de Evenimente din România (APOSR) a fost înregistrat sub nr. 5.132/2/2010 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze de proprietate intelectualã, iar celelalte apeluri sub nr. 4.504/2/2010 pe rolul aceleiaşi instanţe.
    La termenul din data de 2 decembrie 2010 s-a dispus conexarea Dosarului nr. 5.132/2/2010 la Dosarul nr. 4.504/2/2010 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze de proprietate intelectualã. A fost administratã proba cu înscrisuri, solicitatã şi încuviinţatã pentru toate apelantele din cauzã.
    Analizând apelurile de faţã prin prisma motivelor formulate, a apãrãrilor expuse şi a probelor administrate,

                                     CURTEA
    reţine urmãtoarele:
    I. În ceea ce priveşte apelul formulat de apelanta Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucureşti - ARCUB, un prim motiv de criticã se referã la baza de calcul al remuneraţiilor.
    1. Se criticã formularea art. 5 teza A, solicitându-se completarea sintagmei "veniturile obţinute de utilizator" cu precizarea "din comunicarea publicã a operelor muzicale".
    Sub acest aspect, Curtea constatã cã obiectul prezentului arbitraj l-a reprezentat stabilirea formei finale a metodologiei privind remuneraţiile pentru comunicarea publicã a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestãri artistice.
    Apoi, prevederile art. 123^1 alin. (1) lit. (e) din Legea nr.8/1996 se referã la gestiunea colectivã obligatorie pentru exercitarea dreptului de comunicare publicã a operelor muzicale.
    Este de reţinut şi argumentul de text invocat de apelantã, în sensul cã teza B a art. 5 se referã în mod expres la "venituri din organizarea concertului, spectacolului sau manifestãrii artistice".
    Astfel, pentru coroborarea acestor douã texte, precum şi pentru asigurarea unitãţii lingvistice şi terminologice pe tot cuprinsul metodologiei, Curtea considerã cã se impune modificarea prevederilor criticate, în sensul introducerii în text a sintagmei "obţinute de utilizatori din comunicarea de opere muzicale în concerte, spectacole sau manifestãri artistice".
    2. Tot cu privire la art. 5 lit. A, apelanta solicitã eliminarea sintagmei "cum sunt", pentru a se înlãtura posibilitatea apariţiei de interpretãri subiective, enumerarea din text fiind deja suficientã şi acoperitoare pentru toate categoriile de venituri.
    Curtea va respinge însã acest motiv de apel, având în vedere faptul cã însuşi modul de redactare a textului legal sugereazã cã s-a urmãrit definirea noţiunii de "venituri" într-o manierã enumerativã, tocmai dintr-o dificultate obiectivã şi practicã de a identifica toate posibilele categorii de venituri ce ar putea fi încadrate în text. Pe de altã parte, dacã susţinerea apelantei este corectã şi nu mai existã astfel de categorii de venituri care sã nu fie deja enumerate în textul amintit, atunci este lipsitã de aplicabilitate practicã sintagma criticatã, neexistând un interes real în eliminarea acesteia.
    3. Apelanta a mai solicitat eliminarea art. 5 lit. e) din categoria veniturilor ("alocaţiile sau alte finanţãri bugetare destinate subvenţionãrii preţului biletelor spectacolului, concertului, ori manifestãrii artistice"), întrucât aceste alocaţii nu vor fi niciodatã venituri obţinute de utilizator din organizarea evenimentului muzical, ci vor fi întotdeauna sume provenind de la bugetul de stat, destinate în prealabil organizãrii ulterioare a unor evenimente muzicale.
    Curtea va respinge aceastã solicitare, considerând nefondatã critica adusã de apelantã.
    Pentru a stabili dacã alocaţiile sau alte finanţãri bugetare destinate subvenţionãrii preţului biletelor pot fi luate în considerare la stabilirea bazei de calcul pentru plata remuneraţiilor, trebuie avut în vedere care a fost scopul avut în vedere de legiuitor atunci când a stabilit cã remuneraţiile trebuie raportate la veniturile obţinute de utilizatori din activitatea în cadrul cãreia se utilizeazã repertoriul.
    Din interpretarea strict literalã a dispoziţiilor art. 131^1 alin. (2) din Legea nr.8/1996 nu existã niciun impediment în a încadra alocaţiile şi finanţãrile bugetare în categoria veniturilor obţinute din comunicarea publicã a operelor muzicale.
    Principiul de bazã ce trebuie sã prevaleze în materia dreptului de autor este acela în sensul cã titularii drepturilor de autor trebuie sã beneficieze de remuneraţie stabilitã dupã criterii unitare şi egale, indiferent de utilizatorul operelor. În acelaşi timp, trebuie sã existe un tratament juridic unitar aplicabil utilizatorilor, pentru a nu se crea o discriminare între aceştia.
    Cu alte cuvinte, Curtea reţine cã, în cazul utilizãrii identice a operelor lor de cãtre utilizatori care obţin surse financiare în cuantum egal, autorii operelor trebuie sã primeascã remuneraţii egale. O interpretare contrarã ar duce la situaţii inegale atât între autori, cât şi între utilizatori.
    Astfel, excluderea din baza de calcul pentru stabilirea remuneraţiilor a sumelor de bani primite cu titlu de alocaţii sau finanţãri bugetare ar afecta drepturile cuvenite titularilor de opere muzicale.
    Având în vedere aceste considerente, Curtea considerã cã, faţã de modul de redactare şi de interpretare a dispoziţiilor art. 131^1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, se considerã cã alocaţiile şi finanţãrile bugetare destinate subvenţionãrii biletului sunt venituri în sensul textului legal amintit anterior şi pot face parte din baza de calcul al remuneraţiei.
    4. Apelanta mai solicitã eliminarea sintagmei "cum sunt" din cuprinsul tezei B a art. 5 , tot pe motiv de neclaritate.
    Pentru aceleaşi argumente reţinute de Curte şi la critica adusã art. 5 lit. A pe acelaşi motiv, Curtea va respinge aceastã solicitare. Astfel, însuşi modul de redactare a textului legal sugereazã cã s-a urmãrit definirea noţiunii de "cheltuieli" într-o manierã enumerativã, tocmai dintr-o dificultate obiectivã şi practicã de a identifica toate posibilele categorii ce ar putea fi încadrate în text. Pe de altã parte, dacã susţinerea apelantei este corectã şi nu mai existã astfel de categorii de venituri care sã nu fie deja enumerate în textul amintit, atunci este lipsitã de aplicabilitate practicã sintagma criticatã, neexistând un interes real în eliminarea acesteia.
    5. De asemenea, apelanta mai solicitã completarea frazei de la art. 5 teza B: "bugetul de cheltuieli este compus din totalitatea cheltuielilor efectuate de utilizator, cum sunt:" dupã cum urmeazã: "Bugetul de cheltuieli este compus din totalitatea cheltuielilor efectuate de utilizator pentru comunicarea publicã a operelor muzicale: [...]."
    Pentru argumentele deja expuse la pct. I.1. din prezenta hotãrâre, existând identitate de raţiune, pentru asigurarea unitãţii lingvistice şi terminologice, Curtea va dispune modificarea textului de la art. 5 lit. B din metodologie, în sensul introducerii sintagmei "efectuate de utilizatori pentru comunicarea publicã de opere muzicale în concerte, spectacole sau manifestãri artistice".
    6. Apelanta mai solicitã înlãturarea din partea finalã a art. 5 teza B a frazei: "[...], cheltuieli de publicitate şi promoţie, cheltuieli de regie şi orice alte cheltuieli necesare desfãşurãrii spectacolului, concertului sau manifestãrii artistice", întrucât aceasta ar deveni inutilã prin completarea frazei din paragraful anterior.
    Curtea respinge aceastã solicitare, având în vedere argumentul legat de caracterul enumerativ al definiţiei date noţiunii de "cheltuieli", repetat şi la pct. I.4 din prezenta hotãrâre.
    7. Apelanta mai invocã faptul cã arbitrii nu au analizat solicitãrile de acordare a unei reduceri în cazul în care se promoveazã cultura localã sau se respectã întru totul metodologia, având în vedere cã aceste reduceri sunt acordate în practica europeanã.
    Curtea respinge acest motiv de apel, având în vedere, pe de o parte, faptul cã orice reducere de remuneraţie ar trebui sã fie acordatã ca urmare a unor negocieri, intervenţia instanţei (chiar învestitã cu judecarea apelului împotriva hotãrârii arbitrale) fiind una limitatã, chestiunea în discuţie fiind legatã de oportunitatea acordãrii unor asemenea reduceri, iar nu de legalitatea sau nelegalitatea lor, neexistând un text legal care sã impunã ori sã interzicã expres acest lucru.
    Pe de altã parte, noţiunea de "promovare a culturii locale" este vag definitã şi susceptibilã de interpretãri atât de largi şi extensive, încât ar putea duce la o aplicare abuzivã. De asemenea, Curtea nu considerã cã este oportun a se acorda reduceri pentru respectarea corespunzãtoare a metodologiei, deoarece regula în desfãşurarea raporturilor juridice ar trebui sã fie respectarea legii în litera şi spiritul ei, şi nu nerespectarea ei; cu alte cuvinte, stimulentul respectãrii legii ar trebui sã fie legea însãşi.
    8. Apelanta mai invocã faptul cã arbitrii nu au analizat formularele simplificate propuse de apelantã pentru solicitarea şi obţinerea unei autorizaţii licenţã neexclusivã (texte propuse în anexele nr. 2 si 3). Se susţine cã aceste propuneri preîntâmpinã practica de pânã acum de încheiere a unui contract impus unilateral de UCMR-ADA, cu multiple clauze-tip, inclusiv penalitãţi de 50.000 lei indiferent de valoarea datoratã cãtre UCMR-ADA.
    Curtea constatã cã nu existã nici o obligaţie, dar nici o interdicţie pentru UCMR-ADA de a folosi, în activitatea sa de autorizare a utilizatorilor, formulare tipizate.
    Legea nu impune o asemenea obligaţie, ceea ce înseamnã cã nici utilizatorii nu au obligaţia de a accepta formulare impuse unilateral de UCMR-ADA, dacã acestea nu respectã dispoziţiile legale şi metodologice în vigoare.
    Pe de altã parte, legea nici nu interzice acestui organism de gestiune colectivã ca, pentru fluidizarea activitãţii sale, sã emitã asemenea formulare, dar cu rezerva respectãrii dispoziţiilor legale şi metodologice în vigoare.
    Cum, de altfel, nimic nu împiedicã un utilizator, care considerã cã o anumitã clauzã din asemenea formulare este nelegalã sau abuzivã, sã refuze semnarea lor, iar în caz de conflict, sã apeleze la instanţa de judecatã pentru tranşarea litigiului.
    Însã, în concluzie, faţã de principiul disponibilitãţii şi al libertãţii circuitului juridic civil, Curtea nu apreciazã cã se impune necesitatea aprobãrii unui model-tip de autorizaţie pentru licenţa neexclusivã pentru a preîntâmpina eventuale abuzuri ce ar putea fi comise de cãtre organismul de gestiune colectivã, abuzuri faţã de care utilizatorii s-ar putea apãra individual, prin mijloacele legale.
    9. Apelanta ARCUB a mai solicitat ţinerea unei evidenţe şi transmiterea acesteia cãtre utilizatorii care au plãtit remuneraţiile, ca echilibru rezonabil, printr-un mecanism transparent de informare a utilizatorului care plãteşte cu privire la alocarea fãcutã efectiv din sumele vãrsate.
    Curtea respinge aceastã solicitare formulatã de apelantã, având în vedere cã nu existã reglementatã legal o obligaţie a organismului de gestiune colectivã faţã de utilizatori de a-i informa şi de a le da socotealã cu privire la modul de repartizare ulterioarã cãtre titularii drepturilor de autor (ale cãror drepturi patrimoniale le gestioneazã) a remuneraţiilor încasate de la aceştia; o astfel de obligaţie existã numai faţã de titularii drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe. Art. 130 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, care reglementeazã obligaţiile organismelor de gestiune colectivã, nu prevede o asemenea obligaţie faţã de utilizatori, or o metodologie de aplicare a unei legi nu poate adãuga la lege.
    10. Apelanta mai aratã cã tabelul de la art. 4 din textul metodologiei este incomplet şi generator de confuzii.
    Curtea va încuviinţa modificarea antetului tabelului, pentru pãstrarea unitãţii terminologiei, în sensul cã se va specifica în antetul primei coloane: "Tipul concertului/spectacolului/ manifestãrii artistice ".
    11. Cât priveşte însã critica legatã de pct. 10 şi 11 de la lit. A din tabel, Curtea apreciazã cã aceasta se subscrie mai mult unei cereri de lãmurire a modului în care se va calcula remuneraţia, decât unei necesitãţi de modificare a tabelului.
    Astfel, ceea ce invocã apelanta este o viitoare confuzie asupra modului de aplicare a remuneraţiei minime.
    Or, Curtea constatã cã din modul de stabilire a remuneraţiei de cãtre arbitri reiese cã ceea ce a avut în vedere comisia de arbitri este aplicarea unei remuneraţii minime pe concert. Cât priveşte definirea noţiunilor de "concert", "spectacol" sau "manifestare artisticã", Curtea apreciazã cã nu îi revine sarcina de a le da un conţinut concret prin prezenta hotãrâre, urmând ca aplicarea acestor noţiuni şi corelarea lor sã se facã fie în raport de dispoziţiile legale, fie în raport de dispoziţiile prezentei metodologii. Astfel, aceastã criticã legatã de necesitatea modificãrii tabelului şi la pct. 10 şi 11 de la lit. A nu este susţinutã.
    12. Se mai aratã de cãtre apelantã cã actuala formã de licenţã impusã de UCMR-ADA nu corespunde prevederilor metodologiei. În speţã, douã încãlcãri sunt evidente: în art. 16 se impun fãrã niciun temei legal daune cãtre UCMR-ADA, reprezentând triplul remuneraţiilor ce s-ar fi cuvenit pentru comunicarea publicã, în cazul comunicãrii de opere muzicale fãrã autorizaţie licenţã neexclusivã; în chiar titlul autorizaţiei se specificã: valabilã numai însoţitã de documentele de platã ale remuneraţiilor scadente. Or, niciun temei legal nu existã sã condiţioneze acordarea autorizaţiei licenţã neexclusivã de plata remuneraţiei.
    Faţã de aceste abuzuri, pentru prevenirea lor ulterioarã şi exercitarea cu bunã-credinţã a relaţiei utilizatori - UCMR-ADA, se solicitã instanţei sã se pronunţe dacã UCMR-ADA poate impune un formular tipizat în vederea încheierii autorizaţiei licenţã neexclusivã sau existã doar câteva elemente obligatorii, iar alte detalii, cum ar fi daune, penalitãţi etc., putând fi doar negociate, nu impuse.
    Cu privire la acest motiv de apel, Curtea s-a pronunţat deja la pct. 1.8 din prezenta hotãrâre, reţinând cã legea nu impune o asemenea obligaţie, ceea ce înseamnã cã nici utilizatorii nu au obligaţia de a accepta formulare impuse unilateral de UCMRADA, dacã acestea nu respectã dispoziţiile legale şi metodologice în vigoare.
    Pe de altã parte, legea nici nu interzice acestui organism de gestiune colectivã ca, pentru fluidizarea activitãţii sale, sã emitã asemenea formulare, dar cu rezerva respectãrii dispoziţiilor legale şi metodologice în vigoare.
    Cum, de altfel, nimic nu împiedicã un utilizator care considerã cã o anumitã clauzã din asemenea formulare este nelegalã sau abuzivã sã refuze semnarea lor, iar în caz de conflict sã apeleze la instanţa de judecatã pentru tranşarea litigiului.
    Curtea mai reţine cã nimic nu poate împiedica negocierea dintre organismul de gestiune colectivã şi utilizatorul individual, iar faptul cã în prezent organismul de gestiune colectivã ar folosi un formular de autorizaţie licenţã neexclusivã care, potrivit susţinerilor apelantei, ar încãlca dispoziţiile legii nu reprezintã un motiv în sine de modificare a metodologiei.
    II. În ceea ce priveşte apelul formulat de apelanta Primãria Municipiului Bucureşti, prin Direcţia culturã, Curtea constatã cã motivele acestui apel sunt identice cu cele ale apelantei Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucureşti - ARCUB, astfel cã în mod corespunzãtor va primi aceeaşi soluţionare şi motivare, conform celor arãtate la pct. I.1-12.
    III. 1. Într-un prim motiv de apel, apelanta Asociaţia Producãtorilor şi Organizatorilor de Spectacole din România (APOSR) invocã ineficacitatea unora dintre dispoziţiile hotãrârii, precum şi faptul cã altele sunt în defavoarea utilizatorilor, fiind susceptibile de a genera venituri nejustificate titularilor de drepturi.
    Se aratã cã este oportunã introducerea unei menţiuni legale în cuprinsul metodologiei, în sensul cã aceasta produce efecte numai pentru operele muzicale purtãtoare de drepturi, iar nu şi pentru operele folclorice, cele ale cãror autori au decedat cu peste 70 de ani în urmã sau cu autori necunoscuţi.
    Curtea respinge acest prim motiv de apel ca nefiind fondat, ţinând cont cã scopul metodologiei este acela de a explicita modul matematic de aplicare a legii, iar nu de a repeta sau sublinia ceea ce este suficient de clar reglementat de Legea-cadru privind dreptul de autor şi drepturile conexe. Or, legea este suficient de clarã în a stabili în ce mãsurã se nasc, se exercitã şi se sting drepturile de autor şi drepturile conexe şi, chiar în lipsa unei astfel de clarificãri, Curtea nu considerã cã acesta este actul normativ indicat pentru a soluţiona astfel de aspecte juridice, care nu au legãturã directã cu modul de calcul al remuneraţiilor.
    2. Apelanta mai aratã cã definiţia utilizatorului este de naturã a crea confuzii, trebuind sã fie lãmuritã, din perspectiva aplicãrii prevederilor art. 2 alin. (2), în situaţia în care un eveniment este organizat de douã sau mai multe persoane.
    Pe de o parte, apelanta solicitã a se aplica, prin analogie, ca şi definiţie a noţiunii de "organizator", criteriile reglementate de Legea nr. 8/1996 pentru calitatea de producãtor. Or, Curtea nu poate face o astfel de analogie cât timp noţiunea de "producãtor" este o noţiune care priveşte alte categorii de drepturi protejate (cele aferente operelor cinematografice şi altor opere audiovizuale) decât cele ce fac obiectul prezentei metodologii.
    Ceea ce solicitã, de fapt, apelanta este definirea noţiunii de "organizator" pentru ipoteza existenţei mai multor persoane fizice sau juridice ce ar putea avea aceastã calitate pentru acelaşi eveniment (concert, spectacol sau manifestare artisticã), interesul justificat de apelantã în acest sens fiind acela cã singurele obligaţii nãscute prin metodologie în sarcina organizatorilor sunt cele de a obţine licenţa şi de a plãti remuneraţia, obligaţii care nu pot fi impuse solidar, nu sunt divizibile şi nici transmisibile.
    Or, Curtea reţine cã stabilirea caracterului solidar al obligaţiei ce revine organizatorilor de a obţine licenţa de autorizare nu creeazã o obligaţie imposibil de executat, modalitatea fapticã de executare a acestei obligaţii fiind aceea cã fiecare dintre organizatori are dreptul de a solicita eliberarea licenţei, iar obţinerea autorizaţiei de cãtre unul dintre organizatori profitã celorlalţi; totodatã, pentru realizarea unui concert, spectacol sau a unei manifestãri artistice fãrã licenţã, rãspunderea revine fiecãrui organizator în parte.
    Cât priveşte obligaţia de a achita remuneraţia, care este o obligaţie lichidã, sub nicio formã stabilirea caracterului solidar al acesteia nu poate duce la o dificultate practicã de aplicare a metodologiei.
    Curtea constatã cã, de altfel, chiar în forma de metodologie propusã de ARCUB, PMB şi APOSR în comun (fila 323 din dosarul arbitral), aceste 3 apelante au fost de acord ca, în situaţia în care mai multe persoane intrã sub incidenţa noţiunii de "organizator" ( aşa cum o propuseserã aceste 3 apelante), acestea sã fie considerate coorganizatori şi sã le revinã în solidar îndeplinirea obligaţiilor prevãzute de prezenta metodologie.
    Noţiunea de organizator propusã de apelantã a fost aceea a persoanei sub numele cãreia se înregistreazã la direcţia de impozite şi taxe locale biletele pentru spectacolul, concertul sau evenimentul muzical, respectiv pentru spectacolele fãrã bilet, persoana care suportã cheltuielile de organizare a spectacolului, concertului ori evenimentului muzical.
    Dincolo de aspectul cã ceea ce s-a dezbãtut în contradictoriu în cadrul procedurii arbitrale a fost dacã se poate stabili sau nu o solidaritate a coorganizatorilor, ceea ce se urmãreşte de fapt prin acest motiv de apel este sã se susţinã cã nu poate exista un eveniment, concert ori spectacol cu mai mulţi organizatori, ci cã, prin definirea în modul propus de apelantã, se stabileşte de fapt care este persoana care poartã întreaga rãspundere a organizãrii.
    Curtea nu exclude însã de plano posibilitatea existenţei unei organizãri multiple, motiv pentru care apreciazã cã nu se impune introducerea în textul metodologiei a unei definiţii a noţiunii de "organizator".
    3. Apelanta mai criticã obligaţia impusã prin metodologie de a obţine licenţa neexclusivã într-un termen de mai mult de 10 zile înaintea desfãşurãrii evenimentului, pe criterii de eficienţã a acestui termen, solicitând scurtarea acestui termen la 3 zile înaintea evenimentului.
    Curtea constatã cã la soluţionarea acestui motiv de apel, care implicã o analizã de oportunitate, este utilã verificarea reglementãrii similare din textul metodologiei anterioare, care prevedea un termen de 5 zile.
    Apreciind cã nu s-a dovedit ineficienţa, inutilitatea sau caracterul greu aplicabil ori vãtãmãtor al acestui termen, Curtea considerã oportunã menţinerea acestui termen de 5 zile, pentru previzibilitatea legislativã şi pentru asigurarea unei mai uşoare aplicãri a prezentei metodologii. Astfel, acest motiv de apel este considerat fondat.
    Cât priveşte susţinerea apelantei cã este oportun ca instanţa sã constate necesitatea introducerii unei obligaţii în sarcina UCMR-ADA de a acorda licenţa, Curtea reţine cã, potrivit prevederilor art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, organismele de gestiune colectivã au obligaţia de a acorda autorizaţii neexclusive utilizatorilor, la cererea acestora, efectuatã înainte de utilizarea repertoriului protejat, în schimbul unei remuneraţii, prin licenţã neexclusivã, în formã scrisã. Astfel, nu se mai impune reluarea acestei dispoziţii prin metodologie, aceastã solicitare fiind nefondatã.
    4. Apelanta mai criticã cuantumul penalitãţilor stabilite prin metodologie, arãtând cã prin stabilirea unor penalitãţi de 0,2% se depãşeşte cadrul legal reprezentat de penalitãţile la nivel bugetar care sunt de 0,06%, precum şi de uzanţa comercialã şi civilã care stabileşte penalitãţi de 0,05 % pânã la 0,1% pe zi de întârziere.
    Se mai aratã de cãtre apelantã cã firesc este ca titularii de drepturi sã primeascã dobânda legalã pentru nerespectarea dispoziţiilor metodologiei, iar nu penalitãţi. Sub acest aspect, Curtea constatã cã instituirea de penalitãţi este o formã de manifestare a libertãţii conţinutului actelor juridice, or chiar apelanta a solicitat, alãturi de apelantele PMB şi ARCUB, stabilirea unor penalitãţi în cuantum de 0,01% pe zi de întârziere, ceea ce înseamnã cã în cadrul negocierilor a fost de acord cu stabilirea unor penalitãţi ca şi mod de sancţionare a utilizatorilor care întârzie plata remuneraţiei; astfel, pãrţile de la arbitraj au fost de acord cu stabilirea penalitãţilor, dezacordul privind numai cuantumul acestora.
    Sub acest aspect, criteriile indicate de apelantã pentru cuantumul penalitãţilor se referã, de fapt, la cuantumul dobânzii legale; cât timp reglementarea instituie penalitãţi, şi nu dobândã legalã, aceste criterii nu se pot aplica cu forţã juridicã obligatorie.
    Pe de altã parte însã, aceste criterii nu sunt complet nerelevante, în mãsura în care instanţa este oricum chematã sã facã o analizã de oportunitate cu privire la acest motiv de apel legat de cuantumul penalitãţilor ce se pot aplica pentru întârzierea plãţii remuneraţiei de cãtre utilizatori, iar o comparaţie între cuantumul penalitãţilor stabilite de metodologie şi cuantumul dobânzii legale practicate pe piaţã nu este lipsitã de utilitate.
    Aşa cum s-a reţinut mai sus, apelanta a fost de acord cu stabilirea penalitãţilor în cuantum de 0,01% pe zi de întârziere, în timp ce apelanta UCMR-ADA a solicitat stabilirea penalitãţilor în cuantum de 0,2 % pe zi de întârziere, aceastã din urmã propunere fiind şi cea aprobatã de comisia de arbitri.
    Având în vedere, pe de o parte, faptul cã procesul de negociere şi arbitraj presupune asigurarea unui echilibru între pretenţiile reciproce ale pãrţilor ori, în situaţia în care arbitrii decid în favoarea exclusivã a uneia dintre pretenţii (cum este cazul de faţã), explicarea raţiunilor obiective care au determinat aceastã soluţie, iar pe de altã parte, faptul cã prin hotãrârea arbitralã nu se motiveazã reţinerea cuantumului de 0,2% al penalitãţilor, Curtea apreciazã cã se impune stabilirea prin metodologie, pentru ipoteza întârzierii plãţii remuneraţiilor, a unor penalitãţi în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere.
    Astfel, acest motiv de apel este considerat fondat de cãtre instanţã.
    Cât priveşte critica apelantei în sensul cã nu se precizeazã baza la care aceste penalitãţi se aplicã şi faptul cã acestea nu vor depãşi sub niciun aspect debitul restant şi neachitat al remuneraţiei, aceste aspecte nu au fost invocate de apelantã la negocieri, nefiind incluse în propunerea acestora. Pe de altã parte, în aceastã materie, în lipsa unor clauze exprese în metodologie, se vor aplica normele legale de drept comun.
    5. Apelanta mai susţine critici referitoare la baza de calcul de la art. 5 lit. A, respectiv faptul cã ar cuprinde excesiv venituri ce nu pot fi corelate sau nu au legãturã cu comunicarea publicã a operelor muzicale.
    Curtea nu poate reţine susţinerea apelantei în sensul cã art. 5 lit. A trebuie sã aibã un caracter limitativ, instanţa trebuind sã statueze acest principiu, deoarece ceea ce invocã în esenţã apelanta este reţinerea unei singure categorii de sume (cele obţinute din vânzarea de bilete) care sã intre în conţinutul noţiunii de "venituri", iar nu o eventualã necesitate de schimbare a tehnicii legislative de definire a unei noţiuni (din maniera enumerativã în cea limitativã).
    Analizând însã argumentele apelantei pentru excluderea celorlalte categorii de venituri, Curtea constatã cã de fapt aceasta a motivat doar solicitarea de excludere a veniturilor obţinute din publicitatea ocazionatã de spectacol, concert sau evenimentul artistic [(lit. b)] şi cele obţinute din consumaţiile ocazionate/generate de spectacol [(lit. f)]. Astfel, cu privire la lit. c), d) şi e) de la art. 5 lit. A, apelanta nu a motivat în mod concret de ce acestea nu pot reprezenta venituri care sã poatã fi incluse în calculul remuneraţiei.
    Curtea înlãturã însã criticile legate de lit. b), faţã de argumentul cã, din punct de vedere economic şi financiar, în mod evident, veniturile obţinute din publicitatea ocazionatã de un eveniment artistic au o strânsã legãturã de cauzalitate şi decurg din chiar evenimentul respectiv.
    Nu aceeaşi este însã opinia Curţii cu privire la veniturile obţinute din consumaţiile ocazionate/generate de spectacol [(lit. f)], care nu au o legãturã directã cu evenimentul artistic desfãşurat, neputând constitui venit obţinut din comunicarea publicã a operelor muzicale. Astfel de venituri sunt auxiliare unei activitãţi de comunicare publicã a operei muzicale, iar cuantumul veniturilor obţinute din consumaţii depinde de cu totul alţi factori decât natura operei muzicale comunicate public.
    Astfel, acest motiv de apel va fi admis, urmând a fi înlãturatã lit. f) din cadrul art. 5 lit. A din metodologie.
    Cât priveşte critica legatã de art. 5 lit. B, se susţine cã baza de calcul poate fi constituitã numai din bugetul de cheltuieli aferent onorariilor artiştilor interpreţi şi închirierii echipamentelor cu care comunicarea publicã se realizeazã în mod efectiv.
    Curtea respinge acest motiv de criticã, având în vedere, pe de o parte, faptul cã enumerarea din text este o reluare a prevederilor metodologice anterioare, iar pe de altã parte, apelanta nu motiveazã în mod expres de ce celelalte categorii de cheltuieli ar trebui excluse din baza de calcul faţã de practica deja existentã de includere a acestora.
    6. Apelanta a mai formulat un motiv de apel cu privire la remuneraţiile minime, solicitând eliminarea acestora.
    Pentru argumentele reţinute anterior legate de existenţa unor asemenea prevederi şi în metodologia anterioarã, pentru asigurarea previzibilitãţii legii şi pentru cã apelanta nu a arãtat un motiv obiectiv al necesitãţii eliminãrii aplicãrii unor remuneraţii minime (al cãror scop principal este acela de a proteja interesele patrimoniale ale autorilor operelor muzicale), Curtea respinge acest motiv ca nefondat.
    7. Se formuleazã şi o criticã referitoare la aplicabilitatea dispoziţiilor metodologiei prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 8/1996, în sensul cã existenţa contractelor directe dintre utilizatori şi titularii de drepturi nu a fost avutã în vedere nici de Decizia nr. 365 din 2006, nici de prezenta hotãrâre.
    Curtea reţine ca fiind corectã susţinerea apelantei, în sensul cã nicio dispoziţie legalã nu interzice titularilor de drepturi sã îşi cedeze drepturile patrimoniale deţinute direct cãtre utilizatori.
    Pe de altã parte, potrivit prevederilor art. 123^1 alin. (1) lit. e) din lege, gestiunea colectivã este obligatorie pentru exercitarea dreptului de comunicare publicã a operelor muzicale,
    Încuviinţarea solicitãrii apelantei ar duce de fapt la modificarea textului legal amintit printr-o normã juridicã de forţã inferioarã - textul metodologiei, ceea ce este expres interzis de lege.
    Mai mult, se invocã o pretinsã neconstituţionalitate a impunerii gestiunii obligatorii, în raport de prevederile art. 136 alin. 5 din Constituţie, aspect care, de asemenea, nu poate fi verificat pe calea apelului de faţã; în plus, aspectele de neconformitate a legii speciale cu Constituţia nu pot fi verificate pe calea unei proceduri în care se încearcã punerea de acord a metodologiei, ca act juridic subsidiar, cu legea respectivã.
    Nici aspectele legate de îmbogãţirea fãrã justã cauzã, în condiţiile art. 992 din Codul civil, invocate de apelantã, nu pot fi reţinute, acestea venind de fapt tot în susţinerea unei eventuale neconformitãţi a textului din Legea nr. 8/1996 cu prevederile constituţionale.
    Astfel, aceastã solicitare a apelantei este nefondatã.
    IV. 1. Apelanta Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor formuleazã critici cu privire la cuantumul remuneraţiilor procentuale.
    Curtea reţine mai întâi cã, deşi criticile privesc nelegalitatea cuantumului remuneraţiilor stabilite de arbitri, nu se poate considera cã s-a încãlcat vreo normã legalã prin stabilirea altor procente decât cele din metodologiile anterioare sau diferite de cele din practica europeanã, cât timp scopul renegocierii la anumite perioade de timp este tocmai acela de a verifica dacã se impune modificarea acestora ori menţinerea lor, în funcţie de noile circumstanţe economice sau de altã naturã ce ar fi invocate de pãrţi.
    Cu alte cuvinte, stabilirea concretã a procentelor remuneraţiilor este, în totalitate, un aspect de oportunitate, astfel cã toate consideraţiile fãcute de apelantã cu privire la încãlcarea art. 131^2 din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, a dispoziţiilor constituţionale, ale Convenţiei de la Berna ratificatã de România prin Legea nr. 77/1998, şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului nu pot fi reţinute.
    Trecând mai departe, la analizarea concretã a pretenţiilor apelantei, Curtea va încuviinţa efectuarea urmãtoarelor modificãri ale remuneraţiilor, având în vedere faptul cã procesul de negociere şi arbitraj presupune asigurarea unui echilibru între pretenţiile reciproce ale pãrţilor, dacã nu existã o raţiune obiectivã pentru a înclina balanţa în favoarea exclusivã a uneia dintre pãrţi:
    1.1. În ceea ce priveşte remuneraţia aferentã pct. 10 lit. A, pentru concerte, spectacole sau manifestãri artistice cu caracter festiv, Curtea constatã cã apelantele APOSR, PMB şi ARCUB au fost de acord cu stabilirea unui procent de 3% pentru festivaluri, iar Hotãrârea arbitralã a stabilit un procent de 1% pentru acest punct şi, respectiv, 3% pentru festivalurile cu caracter artistic.
    Curtea va rãspunde cu aceastã ocazie motivului de apel legat de faptul cã metodologia ar fi introdus noi "modalitãţi" de utilizare a operelor muzicale, dar care sunt deja cuprinse în celelalte tipuri de utilizare specificate în celelalte puncte ale tabelului. În concret, se aratã cã între pct. 10 ("Concerte, spectacole sau manifestãri artistice cu caracter festiv") şi 12 ("Festivaluri cu caracter artistic") nu existã o delimitare clarã, aspect cu care Curtea este de acord, considerând cã nu se impune reglementarea lor separatã; pentru acest motiv, Curtea va elimina din tabel pct. 12, urmând ca în practicã încadrarea unui eveniment de genul festivalului sã se facã în una dintre celelalte categorii deja existente în tabel.
    Se vor renumerota punctele aferente lit. A, ca urmare a acestei eliminãri.
    Pentru identitate de obiect (deja reţinutã mai sus), Curtea va modifica însã cuantumul remuneraţiei aferente pct. 10 lit. A din tabel de la 1% la 3%, având în vedere cã acest procent fusese deja acordat prin Hotãrârea arbitralã pentru pct. 12 lit. A şi fusese acceptat de apelantele APOSR, PMB şi ARCUB pentru festivaluri.
    1.2. Remuneraţia aferentã pct. 14 ("Karaoke") va fi modificatã de la 1% la 4%, pentru asigurarea echilibrului între ceea ce s-a cerut (8,5%) şi ceea ce se acordase de comisia de arbitri (1%).
    1.3. Cu privire la remuneraţiile aferente pct. 2 lit. B ("Teatru, alte spectacole cu actori sau pãpuşi, recitaluri de muzicã") vor fi crescute procentele cu câte 1% pentru fiecare dintre lit. a)-e), tot pentru asigurarea echilibrului între ceea ce s-a cerut şi ceea ce se acordase de comisia de arbitri.
    1.4. Vor fi respinse celelalte solicitãri ale apelantei de modificare a cuantumului remuneraţiilor, pentru argumentele expuse anterior, apreciind cã s-a stabilit un echilibru între pretenţiile reciproce ale pãrţilor, acest echilibru fiind singurul criteriu de mãsurare a corectitudinii şi oportunitãţii mãsurilor dispuse de comisia de arbitri.
    2. Apelanta a invocat şi faptul cã Hotãrârea arbitralã este nelegalã şi cu privire la unele dispoziţii ale art. 5.
    2.1. Se aratã cã se limiteazã în mod nelegal baza de calcul numai la alocaţiile ori alte finanţãri bugetare prin care se subvenţioneazã preţul biletului, excluzându-se veniturile din alocaţii sau finanţãri bugetare pentru susţinerea activitãţii de spectacole, concerte sau alte manifestãri artistice ale utilizatorului, dar care nu sunt destinate subvenţionãrii preţului biletelor.
    Curtea reţine cã, în primul rând, Legea nr. 8/1996 nu reglementeazã în mod expres categoria alocaţiilor sau a subvenţiilor bugetare, ca şi categorie de venituri ce poate intra în baza de calcul al remuneraţiilor.
    Aşa cum s-a reţinut mai sus (pct. I.1 din prezenta hotãrâre), concluzia cã alocaţiile sau subvenţiile bugetare pot intra în aceastã bazã de calcul a fost dedusã de Curte din interpretarea coroboratã a dispoziţiilor legale şi din aplicarea principiului echitãţii.
    Critica legatã de fragmentarea bazei de calcul al remuneraţiei atunci când veniturile aferente activitãţii în cadrul cãreia sunt comunicate public opere muzicale provin din alocaţii sau alte finanţãri bugetare nu este relevantã sub aspectul nelegalitãţii Hotãrârii arbitrale, ci doar ca aspect de oportunitate.
    Or, Curtea reitereazã rolul instanţei în cadrul soluţionãrii unei astfel de cauze, respectiv acela de a arbitra şi a asigura echilibrul între pretenţiile pãrţilor, pe acele aspecte care nu reprezintã critici de nelegalitate; cât timp apelantele PMB, ARCUB şi APOSR s-au opus complet includerii alocaţiilor şi subvenţiilor bugetare în cadrul bazei de calcul, UCMR-ADA a solicitat includerea acestora în integralitatea lor, iar comisia de arbitraj a dispus includerea doar a alocaţiilor sau a altor finanţãri bugetare prin care se subvenţioneazã preţul biletului, Curtea considerã cã s-a asigurat acest echilibru între solicitãri.
    2.2. Apelanta mai aratã cã tot în mod nelegal art. 5 alin. (1) pct. A din Hotãrârea arbitralã defineşte noţiunea de "bazã de calcul", respectiv "venituri", într-un alt sens decât cel prevãzut de lege. Pentru aceste motive solicitã modificarea art. 5 alin. (1) pct. A, în sensul cã baza de calcul al remuneraţiilor o reprezintã: "veniturile obţinute de utilizator din activitatea în cadrul cãreia sunt comunicate public opere muzicale, cum ar fi veniturile din: ..." astfel cum prevede art. 131^1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    Cu privire la acest motiv de apel, Curtea constatã, pe de o parte, cã eliminarea din cadrul veniturilor - bazã de calcul al sumei reprezentând TVA - este sprijinitã de chiar argumentaţia apelantei UCMR-ADA, care recunoaşte cã TVA-ul nu este venit. Astfel, solicitarea de eliminare a deducerii TVA-ului din baza de calcul este neîntemeiatã.
    Este însã întemeiatã solicitarea de eliminare din textul de la art. 5 alin. (1) pct. A al metodologiei a sintagmei "şi alte taxe", din cauza modului imprecis, neclar şi nedefinit de desemnare, neputându-se face o verificare a corectitudinii deducerii acestor taxe la momentul aplicãrii.
    Astfel, acest motiv de apel este, parţial, întemeiat, sub aspectul eliminãrii din textul de la art. 5 alin. (1) pct. A al metodologiei a sintagmei "şi alte taxe".
    3. Apelanta mai susţine cã hotãrârea este nelegalã şi cu privire la unele dispoziţii ale art. 7, deoarece durata realã de utilizare a unei opere muzicale nu coincide în mod obligatoriu cu durata în sine a operei muzicale.
    Instanţa reţine justeţea acestui argument cât timp, potrivit art. 130 lit. h) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, coroborat cu art. 127 lit. f) şi art. 134 alin. (2) lit. d) din aceeaşi lege, utilizatorii au obligaţia de a comunica organismelor de gestiune colectivã durata realã de utilizare a fiecãrei opere muzicale.
    Astfel, va fi încuviinţatã cererea apelantei de modificare a art. 7 alin. 1 lit. e) dupã cum urmeazã: "denumirea, autorii şi durata de utilizare a fiecãrei opere muzicale utilizate şi interpreţii acestora sau, dupã caz, formaţiile".
    Pentru aceleaşi motive, pentru identitate de raţiune, va fi încuviinţatã cererea apelantei de modificare a art. 7 alin. (2) lit. f), în sensul de a avea urmãtorul conţinut: "denumirea, autorii şi durata de utilizare a fiecãrei opere muzicale utilizate şi interpreţii acestora sau, dupã caz, formaţiile, pentru fiecare eveniment (spectacol, concert ori manifestare artistica)".
    4. Într-un ultim motiv de apel, se aratã cã hotãrârea este datã cu încãlcarea art. 37 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    Curtea constatã cã art. 8 al metodologiei încuviinţate de comisia de arbitri prevede cã "organismul de gestiune colectivã poate monitoriza, prin reprezentanţi împuterniciţi în acest sens, utilizarea operelor muzicale, accesul acestora fiind permis în mod liber în orice spaţiu de utilizare a muzicii, în baza unei delegaţii speciale. Reprezentanţii organismului de gestiune colectivã pot utiliza echipamente de înregistrare audio şi/sau video portabile în spaţiile în care sunt utilizate operele muzicale, cu acordul utilizatorului, înregistrãrile astfel efectuate fãcând dovada deplinã a utilizãrii operelor muzicale".
    Or, art. 37 din Legea nr. 8/1996 prevede urmãtoarele:
    "(1) În scopul de a testa funcţionarea produselor la momentul fabricãrii sau vânzãrii, societãţile comerciale care produc ori vând înregistrãri sonore sau audiovizuale, echipament pentru reproducerea ori comunicarea publicã a acestora, precum şi echipament pentru receptarea de emisiuni de radio şi de televiziune pot reproduce şi prezenta extrase din opere, cu condiţia ca aceste operaţiuni sã fie reduse la dimensiunile necesare testãrii.
    (2) Pentru supravegherea utilizãrii repertoriului propriu de cãtre terţi, organismele de gestiune colectivã pot monitoriza prin orice mijloace activitatea utilizatorilor, fãrã a fi necesarã autorizarea acestora şi fãrã platã, putând solicita în acest scop şi informaţii de interes public, deţinute, potrivit legii, de instituţiile publice competente."
    Faţã de contradicţia evidentã dintre textul art. 8 din metodologie şi textul art. 37 din lege, Curtea va admite solicitarea apelantei de modificare a textului criticat, în sensul înlocuirii sintagmei "cu acordul utilizatorului" cu sintagma "fãrã a fi necesarã autorizarea acestora şi fãrã platã".
    V. Pentru toate aceste argumente, în temeiul art. 131^2 alin. (9) din Legea nr. 8/1996, Curtea va admite apelurile declarate de apelante, va schimba în parte hotãrârea apelatã, stabilind forma finalã a Metodologiei privind remuneraţiile pentru comunicarea publicã a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestãri artistice, conform celor arãtate mai sus.

                              PENTRU ACESTE MOTIVE
                                În numele legii
                                    DECIDE:
    Admite apelurile declarate de apelantele Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor, Asociaţia Producãtorilor şi Organizatorilor de Spectacole din România, Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucureşti - ARCUB şi Primãria Municipiului Bucureşti, prin Direcţia culturã, împotriva Hotãrârii arbitrale din 12 aprilie 2010 având ca obiect forma finalã a Metodologiei privind remuneraţiile pentru comunicarea publicã a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestãri artistice, emisã de completul de arbitraj de pe lângã Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.
    Schimbã în parte hotãrârea apelatã, stabilind urmãtoarea formã finalã a Metodologiei privind remuneraţiile pentru comunicarea publicã a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestãri artistice:
    "Art. 1. - Utilizarea operelor muzicale prin comunicare publicã în concerte, spectacole ori manifestãri artistice se poate face numai în baza unei autorizaţii licenţã neexclusivã încheiate în prealabil cu organismul de gestiune colectivã a drepturilor autorilor de opere muzicale (denumit în continuare organismul de gestiune colectivã).
    Art. 2. - (1) Este utilizator, în sensul prezentei metodologii, oricare persoanã juridicã sau fizicã autorizatã care organizeazã concerte, spectacole ori manifestãri artistice în cadrul cãrora sunt utilizate opere muzicale.
    (2) În cazul în care activitãţile de organizare a unui concert, spectacol ori a unei manifestãri artistice se realizeazã de douã sau mai multe persoane, acestea rãspund solidar pentru îndeplinirea obligaţiilor prevãzute de prezenta metodologie.
    Art. 3. - Utilizatorii au obligaţia sã solicite organismului de gestiune colectivã încheierea autorizaţiei licenţã neexclusivã cu cel puţin 5 zile înainte de data la care urmeazã a avea loc concertul, spectacolul ori manifestarea artisticã.
    Art. 4. - (1) Remuneraţia datoratã de utilizatori pentru comunicarea publicã a operelor muzicale se calculeazã potrivit valorilor procentuale, dar nu mai puţin decât remuneraţiile minime cuprinse în tabel:



 ┌────────────────────────────────────────────┬───────────┬───────────────────┐
 │Tipul concertului/spectacolului/manifestãrii│Remuneraţie│Remuneraţie        │
 │artistice/localului                         │procentualã│minimã/zi/spectacol│
 │                                            │           │concert sau        │
 │                                            │           │manifestare        │
 │                                            │           │artisticã          │
 ├────────────────────────────────────────────┴───────────┴───────────────────┤
 │A. Concerte şi spectacole cu caracter muzical                               │
 ├────────────────────────────────────────────┬───────────┬───────────────────┤
 │1. Concerte simfonice, corale, de camerã    │    8%     │  500 lei/concert  │
 ├────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────────────┤
 │2. Spectacol de operã                       │    8%     │  500 lei/concert  │
 ├────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────────────┤
 │3. Spectacol de operetã                     │    7%     │  400 lei/concert  │
 ├────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────────────┤
 │4. Spectacol de balet                       │    6%     │  300 lei/concert  │
 ├────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────────────┤
 │5. Spectacole de revistã, musicaluri,       │    7%     │  400 lei/concert  │
 │   cabarete                                 │           │                   │
 ├────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────────────┤
 │6. Concerte de fanfarã                      │    6%     │  100 Iei/concert  │
 ├────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────────────┤
 │7. Concerte rock, pop, jazz etc.            │    7%     │ 1.000 lei/concert │
 ├────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────────────┤
 │8. Concerte, spectacole ori manifestãri     │    4%     │  500 lei/zi       │
 │   artistice organizate în oraşe sau        │           │                   │
 │   staţiuni, cu accesul publicului gratuit  │           │                   │
 ├────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────────────┤
 │9. Concerte, spectacole ori manifestãri     │    3%     │  300 lei/zi       │
 │   artistice organizate în mediul rural, cu │           │                   │
 │   accesul publicului gratuit               │           │                   │
 ├────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────────────┤
 │10. Concerte, spectacole sau manifestãri    │    3%     │  500 lei/concert  │
 │    artistice cu caracter festiv            │           │                   │
 ├────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────────────┤
 │11. Concerte, spectacole sau manifestãri    │    5%     │  100 lei/concert  │
 │    artistice desfãşurate în localuri       │           │                   │
 │    (lit. C)                                │           │                   │
 ├────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────────────┤
 │12. Spectacole de caritate, în care toate   │    0,5%   │   50 lei/concert  │
 │    fondurile sunt destinate unui scop      │           │                   │
 │    umanitar                                │           │                   │
 ├────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────────────┤
 │13. Karaoke                                 │    4%     │  100 lei/spectacol│
 ├────────────────────────────────────────────┴───────────┴───────────────────┤
 │B. Alte spectacole şi manifestãri artistice                                 │
 ├────────────────────────────────────────────┬───────────┬───────────────────┤
 │1. Circ, delfinarii, parcuri de distracţii  │    3%     │  200 lei/spectacol│
 │   şi altele asemenea                       │           │                   │
 ├────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────────────┤
 │2. Teatru, alte spectacole cu actori sau cu │           │                   │
 │   pãpuşi, recitaluri de muzicã:            │           │                   │
 │a) cu durata muzicii mai micã sau egalã cu  │           │                   │
 │   10 minute                                │    2%     │  100 lei/spectacol│
 │b) cu durata muzicii mai micã sau egalã cu  │           │                   │
 │   20 de minute                             │    2,5%   │  150 lei/spectacol│
 │c) cu durata muzicii mai micã sau egalã cu  │           │                   │
 │   30 de minute                             │    3%     │  200 lei/spectacol│
 │d) cu durata muzicii mai micã sau egalã cu  │           │                   │
 │   40 de minute                             │    3,5%   │  250 lei/spectacol│
 │e) cu durata muzicii mai mare de 40 de      │    4,5%   │  300 lei/spectacol│
 │   minute                                   │           │                   │
 ├────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────────────┤
 │3. Manifestãri sportive pe fond muzical     │    3%     │  100 lei/spectacol│
 │   (gimnasticã, patinaj artistic, dans      │           │                   │
 │   sportiv şi altele asemenea)              │           │                   │
 ├────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────────────┤
 │4. Spectacole electorale                    │    8%     │3.000 lei/spectacol│
 ├────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────────────┤
 │5. Muzicã transmisã prin maşini publicitare │    5%     │  500              │
 │                                            │           │lei/orã/mijloc auto│
 ├────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────────────┤
 │6. Spectacole de laser, lumini şi artificii,│    1%     │  200 lei/orã      │
 │   dacã acestea includ opere muzicale       │           │                   │
 ├────────────────────────────────────────────┴───────────┴───────────────────┤
 │C. Localuri                                                                 │
 ├────────────────────────────────────────────┬───────────┬───────────────────┤
 │1. Discoteci şi cluburi:                    │           │                   │
 ├────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────────────┤
 │a) municipiul Bucureşti                     │    8%     │  1.000 lei/lunã   │
 ├────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────────────┤
 │b) localitãţi cu peste 300.000 de locuitori │    7%     │   800 lei/lunã    │
 ├────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────────────┤
 │c) localitãţi cu peste 100.000 de locuitori │    6%     │   600 lei/lunã    │
 ├────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────────────┤
 │d) localitãţi cu peste 10.000 de locuitori  │    5%     │   400 lei/lunã    │
 ├────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────────────┤
 │e) localitãţi cu mai puţin de 10.000 de     │    4%     │   200 lei/lunã    │
 │   locuitori                                │           │                   │
 ├────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────────────┤
 │f) staţiuni turistice din mediul urban      │    7%     │   900 lei/lunã    │
 ├────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────────────┤
 │g) staţiuni turistice din mediul rural      │    6%     │   700 lei/lunã    │
 ├────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────────────┤
 │2. Cafenele, cafe-concert şi piano-bar în   │    7%     │   500 lei/lunã    │
 │   care muzica are o contribuţie la         │           │                   │
 │   specificitatea acestora                  │           │                   │
 ├────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────────────┤
 │3. Sexy-cluburi                             │    8,5%   │  1.200 lei/lunã   │
 ├────────────────────────────────────────────┼───────────┼───────────────────┤
 │4. Baruri şi restaurante cu program de      │    7%     │   500 lei/lunã    │
 │   varietãţi                                │           │                   │
 └────────────────────────────────────────────┴───────────┴───────────────────┘



    (2) La remuneraţiile prevãzute la alin. (1) se adaugã TVA.
    (3) Remuneraţia prevãzutã la alin. (1) se plãteşte de cãtre utilizatori în termen de maximum 45 de zile de la data desfãşurãrii spectacolului, concertului sau manifestãrii artistice. În cazul discotecilor, remuneraţia se plãteşte lunar pânã la data de 25 a lunii urmãtoare.
    (4) În cazul întârzierii plãţii remuneraţiei, utilizatorii datoreazã penalitãţi de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.
    Art. 5. - Baza de calcul al remuneraţiilor procentuale o reprezintã, dupã caz:
    A. veniturile, mai puţin TVA, obţinute de utilizatori din comunicarea de opere muzicale în concerte, spectacole sau manifestãri artistice, cum sunt:
    a) vânzarea de bilete pentru spectacol, concert ori manifestare artisticã;
    b) publicitatea ocazionatã de spectacol, concert ori manifestare artisticã;
    c) sumele cuvenite utilizatorului pentru radiodifuzarea spectacolului, concertului ori manifestãrii artistice;
    d) sponsorizãrile primite pentru spectacol, concert ori manifestarea artisticã;
    e) alocaţiile sau alte finanţãri bugetare destinate subvenţionãrii preţului biletelor spectacolului, concertului ori manifestãrii artistice;
    B. bugetul de cheltuieli efectuate de utilizatori pentru comunicarea publicã de opere muzicale în concerte, spectacole sau manifestãri artistice, în cazul în care nu se realizeazã venituri din organizarea concertului, spectacolului ori manifestãrii artistice. Bugetul de cheltuieli este compus din totalitatea cheltuielilor efectuate de utilizator, cum sunt: cheltuieli cu onorariile, cazarea, transportul artiştilor interpreţi, al organizatorilor şi al colaboratorilor, cheltuieli pentru locaţia spaţiului de desfãşurare, cheltuieli de sonorizare, cheltuieli de publicitate şi promoţie, cheltuieli de regie şi orice alte cheltuieli necesare desfãşurãrii spectacolului, concertului sau manifestãrii artistice.
    Art. 6. - (1) În cazul în care în aceeaşi locaţie sunt utilizate opere muzicale şi în alte modalitãţi decât în cadrul spectacolului, concertului ori manifestãrii artistice, utilizatorii acelor opere muzicale au obligaţia de a încheia autorizaţii de licenţã neexclusivã pentru acea utilizare şi sã plãteascã remuneraţiile corespunzãtoare prevãzute de metodologiile specifice acelui tip de utilizare.
    (2) Cluburile şi discotecile care, în intervalul dintre douã spectacole sau concerte, desfãşoarã şi activitãţi de bar, restaurant, alimentaţie publicã etc. datoreazã şi remuneraţiile corespunzãtoare potrivit metodologiilor în vigoare privind comunicarea publicã a operelor muzicale pentru ambianţa în cadrul unor astfel de activitãţi.
    Art. 7. - (1) În termen de 25 de zile de la data desfãşurãrii spectacolului, concertului ori manifestãrii artistice, utilizatorii au obligaţia sã depunã la sediul organismului de gestiune colectivã un raport cuprinzând:
    a) datele de identificare şi de contact ale utilizatorului;
    b) numele, prenumele şi calitatea reprezentantului utilizatorului;
    c) denumirea şi data spectacolului, concertului ori manifestãrii artistice;
    d) locul în care s-a desfãşurat concertul, spectacolul ori manifestarea artisticã;
    e) denumirea, autorii şi durata de utilizare a fiecãrei opere muzicale utilizate şi interpreţii acestora sau, dupã caz, formaţiile, pentru fiecare eveniment (spectacol, concert sau manifestare artisticã);
    f) baza de calcul al remuneraţiei.
    (2) Pentru cluburi, utilizatorii vor depune la sediul organismului de gestiune colectivã un raport lunar pentru luna precedentã, cuprinzând pentru fiecare punct de lucru:
    a) datele de identificare şi de contact ale utilizatorului;
    b) numele, prenumele şi calitatea reprezentantului utilizatorului;
    c) denumirea şi adresa punctului de lucru;
    d) numãrul de spectacole (zile) în care au fost comunicate public opere muzicale;
    e) denumirea şi data fiecãrui eveniment (spectacol, concert ori manifestare artisticã);
    f) denumirea, autorii şi durata de utilizare a fiecãrei opere muzicale utilizate şi interpreţii acestora sau, dupã caz, formaţiile, pentru fiecare eveniment (spectacol, concert ori manifestare artisticã).
    (3) Pentru activitatea de discotecã, utilizatorii vor depune la sediul organismului de gestiune colectivã un raport lunar pentru luna precedentã, cuprinzând pentru fiecare punct de lucru:
    a) datele de identificare şi de contact ale utilizatorului;
    b) numele, prenumele şi calitatea reprezentantului utilizatorului;
    c) denumirea şi adresa punctului de lucru;
    d) numãrul de spectacole (zile) în care au fost comunicate public opere muzicale.
    (4) Raportul prevãzut la alin. (2) şi (3) se depune la sediul organismului de gestiune colectivã pânã la data de 15 a lunii pentru luna încheiatã.
    (5) Prin spectacol sau zi de spectacol, în sensul alin. (2) şi (3), se înţelege intervalul de 24 de ore, precum şi orice fracţiune din acesta, înãuntrul cãruia se desfãşoarã activitate de spectacol, concert sau discotecã, chiar dacã programul respectiv cuprinde timpi din douã zile calendaristice consecutive.
    (6) Fiecare raport va fi ştampilat şi semnat de reprezentantul legal al utilizatorului şi va include declaraţia pe propria rãspundere a reprezentantului legal al utilizatorului cã datele cuprinse în raport sunt complete şi corecte.
    (7) La raport va fi anexatã, în cazul concertelor, spectacolelor, evenimentelor muzicale cu vânzare de bilete, altele decât cluburile şi discotecile, o copie a decontului privind veniturile obţinute din vânzarea de bilete, astfel cum a fost înregistrat la autoritãţile competente.
    Art. 8. - Organismul de gestiune colectivã poate monitoriza, prin reprezentanţi împuterniciţi în acest sens, utilizarea operelor muzicale, accesul acestora fiind permis în mod liber în orice spaţiu de utilizare a muzicii, în baza unei delegaţii speciale. Reprezentanţii organismului de gestiune colectivã pot utiliza echipamente de înregistrare audio şi/sau video portabile în spaţiile în care sunt utilizate operele muzicale, fãrã a fi necesarã o autorizare prealabilã a utilizatorului şi fãrã platã, înregistrãrile astfel efectuate fãcând dovada deplinã a utilizãrii operelor muzicale.
    Art. 9. - Remuneraţiile forfetare, inclusiv remuneraţiile minime, se pot modifica anual, potrivit art. 131^4 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificãrile şi completãrile ulterioare."
    Executorie.
    Irevocabilã.
    Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 3 mai 2011.


                                  PREŞEDINTE,
                                 ANDREEA VASILE

                                   Judecãtor,
                            Ileana Ruxandra Dãnãilã

                                    Grefier,
                            Marina Daniela Ungureanu

                                     -----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 139A din 3 mai 2011

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016