Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 134 din 10 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 121/2003 pentru modificarea si completarea Legii concurentei nr. 21/1996 , precum si ale art. 17 alin. (1) si ale art. 18 din Legea concurentei nr. 21/1996
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 392 din 10 mai 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Dana Titian - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 121/2003 pentru modificarea şi completarea <>Legii concurenţei nr. 21/1996 , precum şi ale <>Legii nr. 184/2004 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 121/2003 , excepţie ridicatã de Bogdan-Mihail Chetreanu şi Alexe Gavrilã în Dosarul nr. 1.013/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde, prin consilier juridic, Consiliul Concurenţei, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Consiliului Concurenţei solicitã respingerea ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 121/2003 , arãtând cã acestea sunt în concordanţã cu prevederile art. 115 alin. (4) şi (5) din Constituţie. De asemenea, se considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 17 şi 18 din Legea concurenţei nr. 21/1996 , întrucât autorii excepţiei criticã existenţa unor carenţe cu privire la reglementarea statutului lor deţinut anterior.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile legale criticate au fost adoptate în conformitate cu prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (4), iar urgenţa reglementãrii este datã de necesitatea închiderii provizorii a negocierilor pentru aderarea la Uniunea Europeanã cu privire la cap. 6 "Politica în domeniul concurenţei". În consecinţã, considerã cã nu sunt încãlcate prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie privind rolul Parlamentului. Totodatã, reprezentantul Ministerului Public aratã cã prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (1), (2) şi (6) nu au incidenţã în cauzã. De asemenea, se apreciazã ca fiind neîntemeiatã critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) şi ale <>art. 18 din Legea concurenţei nr. 21/1996 în raport cu art. 117 alin. (3) din Constituţie, întrucât Consiliul Concurenţei este o autoritate administrativã autonomã, funcţionând conform prevederilor <>Legii concurenţei nr. 21/1996 , lege organicã, şi ale Regulamentului sãu de organizare din anul 2004. În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 155 alin. (5) din Constituţie, se considerã cã acestea sunt de strictã interpretare şi, în consecinţã, nu se aplicã consilierilor de concurenţã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.013/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 121/2003 pentru modificarea şi completarea <>Legii concurenţei nr. 21/1996 , precum şi a celor ale <>Legii nr. 184/2004 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 121/2003 , excepţie ridicatã de Bogdan-Mihail Chetreanu şi Alexe Gavrilã într-o cauzã având ca obiect anularea unor acte administrative.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 121/2003 , în ansamblul ei, contravine dispoziţiilor art. 115 alin. (1), (2), (4) şi (6) din Constituţie, iar art. 17 şi 18 din aceastã ordonanţã de urgenţã contravin şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 61 alin. (1), art. 117 alin. (3) şi art. 155 alin. (5).
Autorii excepţiei apreciazã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 121/2003 "a fost adoptatã fãrã sã existe o lege de abilitare în acest sens a Guvernului şi fãrã ca existenţa urgenţei sã fie motivatã în cuprinsul acesteia şi, mai mult decât atât, fãrã ca urgenţa sã existe". Se considerã cã argumentarea conform cãreia "modificarea legii concurenţei era necesarã pentru încheierea negocierilor cu Uniunea Europeanã referitoare la Capitolul 6 «Politica în domeniul concurenţei»" nu justificã "graba cu care a fost adoptatã ordonanţa de urgenţã a Guvernului", având în vedere cã, la data adoptãrii acesteia, "Senatul României fusese deja învestit cu un proiect de lege pentru modificarea aceleiaşi legi [...] şi care urma sã intre în dezbaterea celei de-a doua Camere în procedurã de urgenţã", iar "termenul de intrare în vigoare şi de punere în practicã a acquis-ului comunitar în domeniu era finalul primului trimestru al anului 2004, termen pânã la care s-ar fi încheiat în mod cert procedura de modificare a legii concurenţei din cadrul Parlamentului".
În optica autorilor excepţiei, prin adoptarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 121/2003 au fost încãlcate şi dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât este afectat regimul Consiliului Concurenţei, "instituţie fundamentalã a statului în domeniul concurenţei, al cãrei regim nu poate fi modificat de Guvern dupã bunul plac, prin adoptarea unei ordonanţe de urgenţã". De asemenea, referitor la Consiliul Concurenţei - autoritate administrativã autonomã -, autorii excepţiei considerã cã "doar Parlamentul îl poate desfiinţa ori îi poate modifica modul de funcţionare, direct sau indirect". În acest context, se apreciazã cã dispoziţiile <>art. 17 şi 18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 121/2003 contravin "principiului garantãrii mandatului de învestiturã a demnitarilor publici, precum şi principiului constituţional de respectare a independenţei şi autonomiei instituţionale, care rezultã din art. 61 alin. (1), art. 117 alin. (3) şi art. 155 alin. (5) [din Constituţie]". Astfel, se aratã cã "printr-o ordonanţã de urgenţã datã pentru modificarea şi completarea unei legi nu se poate întrerupe un mandat dat pentru o perioadã determinatã", iar o susţinere contrarã este de naturã a încãlca dispoziţiile constituţionale ale art. 155 alin. (5), care "prin analogie [...] se aplicã şi consilierilor de concurenţã". Totodatã, se apreciazã cã, prin procedura de numire a noilor consilieri de concurenţã, precum şi prin intervenţia Guvernului cu privire la durata mandatului foştilor consilieri de concurenţã, se deschide calea amestecului Guvernului în problemele Consiliului Concurenţei.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Instanţa apreciazã cã nu sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (1) şi (2), întrucât acestea "se referã la ordonanţele simple şi nu la cele de urgenţã, cum este cazul în speţa de faţã". În opinia sa, instanţa considerã cã nu sunt încãlcate nici prevederile art. 115 alin. (4), întrucât "emitentul actului aflat în discuţie (Guvernul) a motivat urgenţa în cuprinsul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 121/2003 [...]: adoptarea şi punerea în practicã a acquis-ului comunitar în domeniul concurenţei (o condiţie esenţialã a Comisiei Europene pentru închiderea provizorie a negocierilor la cap. 6 «Politica în domeniul concurenţei») şi împrejurarea cã modificarea şi completarea <>Legii nr. 21/1996 reprezintã unul dintre obiectivele cuprinse în planul de mãsuri prioritare pentru perioada decembrie 2003 - decembrie 2004". Se mai aratã cã nici prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie nu sunt încãlcate, având în vedere cã ordonanţa de urgenţã poate fi adoptatã în domeniul legilor organice, iar prevederile criticate "nu afecteazã regimul vreunei instituţii fundamentale a statului".
Conform opiniei instanţei de judecatã, prevederile art. 155 alin. (5) din Constituţie "se referã la consilierii de conturi şi aceste prevederi nu sunt aplicabile prin analogie, ele fiind de strictã interpretare". De asemenea, instanţa apreciazã cã prevederile <>art. 17 şi 18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 121/2003 nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 61 alin. (1) şi art. 117 alin. (3) "de vreme ce o ordonanţã de urgenţã [are] forţa unei legi".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se aratã cã "ordonanţa de urgenţã [...] nu are la bazã dispoziţiile art. 115 alin. (1) şi (2) din Constituţie, ci este adoptatã în temeiul alin. (4) din acelaşi articol, avându-se în vedere urgenţa unor situaţii extraordinare, motivate". În acelaşi sens se mai aratã cã "în asemenea situaţii funcţioneazã delegarea legislativã permanentã a Guvernului şi nu cea stabilitã prin lege specialã, limitatã la obiective de reglementare anume prevãzute - fãrã a fi şi din domeniul legilor organice".
Potrivit punctului de vedere prezentat, textul art. 155 alin. (5) din Constituţie se referã numai la consilierii de conturi şi, fiind o "reglementare de strictã interpretare şi aplicare, proprie legii fundamentale, [...] nu poate fi extinsã «prin analogie» la consilierii de concurenţã dintr-o reglementare ordinarã, cum este cea a <>art. 18 al Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 121/2003 ". De asemenea, se considerã cã prevederile art. 61 alin. (1) şi ale art. 117 alin. (3) din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Se considerã cã "<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 121/2003 reprezintã o materializare a prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie [şi], pe cale de consecinţã, [...] nu contravine nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (6)". În punctul de vedere prezentat, Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 115 alin. (1) şi (2) din Constituţie "nu au relevanţã în cauzã, întrucât obiectul criticii este o ordonanţã de urgenţã, iar nu o ordonanţã simplã, pentru a cãrei adoptare era necesarã o lege specialã de abilitare şi pentru care existã interdicţia reglementãrii în domenii care fac obiectul legilor organice". De asemenea, se considerã cã nici dispoziţiile art. 155 alin. (5) din Constituţie nu au relevanţã în cauzã, pentru cã "acestea se referã la consilierii de conturi, iar aplicabilitatea acestei norme constituţionale nu poate fi extinsã prin interpretare şi cu privire la consilierii de concurenţã".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 121/2003 pentru modificarea şi completarea <>Legii concurenţei nr. 21/1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 875 din 10 decembrie 2003, precum şi cele ale <>Legii nr. 184/2004 de aprobare a acesteia, cu modificãri şi completãri, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 24 mai 2004. Autorul excepţiei criticã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 121/2003 în ansamblul ei, din punct de vedere al constituţionalitãţii sale extrinseci, precum şi dispoziţiile art. 17 alin. (1) şi ale <>art. 18 din Legea concurenţei nr. 21/1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 30 aprilie 1996, astfel cum au fost modificate şi completate prin <>art. I pct. 17 şi pct. 18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 121/2003 şi prin articolul unic pct. 6-8 din <>Legea nr. 184/2004 .
Dispoziţiile art. 17 alin. (1) şi ale <>art. 18 din Legea concurenţei nr. 21/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, criticate ca fiind neconstituţionale, au urmãtorul cuprins:
- Art. 17 alin. (1): "Se înfiinţeazã Consiliul Concurenţei, autoritate administrativã autonomã în domeniul concurenţei, cu personalitate juridicã, care îşi exercitã atribuţiile potrivit prevederilor prezentei legi. Sediul Consiliului Concurenţei este în municipiul Bucureşti.";
- Art. 18: "(1) Plenul Consiliului Concurenţei este un organ colegial şi este format din 7 membri, dupã cum urmeazã: un preşedinte, 2 vicepreşedinţi şi 4 consilieri de concurenţã. Numirea membrilor plenului Consiliului Concurenţei se realizeazã de cãtre Preşedintele României, la propunerea Guvernului.
(2) Durata mandatului membrilor plenului Consiliului Concurenţei este de 5 ani, aceştia putând fi reînvestiţi cel mult încã o datã. La numirea primului plen al Consiliului Concurenţei dupã intrarea în vigoare a prezentei legi, un vicepreşedinte şi 2 consilieri de concurenţã vor avea un mandat de 2 ani şi jumãtate, stabilit prin decretul de numire în funcţie.
(3) Preşedintele, vicepreşedinţii şi consilierii de concurenţã trebuie sã aibã o independenţã realã şi sã se bucure de o înaltã reputaţie profesionalã şi probitate civicã. Pentru a fi numit membru al Consiliului Concurenţei se cer studii superioare, înaltã competenţã profesionalã, o bunã reputaţie şi vechime de minimum 10 ani în activitãţi din domeniile: economic, comercial, al preţurilor şi concurenţei sau juridic.
(4) Preşedintele trebuie sã fi îndeplinit o funcţie de conducere cu largi responsabilitãţi, în care a fãcut dovada competenţei sale profesionale şi manageriale.
(5) Abrogat
(6) Calitatea de membru al Consiliului Concurenţei este incompatibilã cu exercitarea oricãrei alte activitãţi profesionale sau de consultanţã, cu participarea directã sau prin persoane interpuse, la conducerea sau administrarea unor entitãţi publice ori private sau cu deţinerea de funcţii ori de demnitãţi publice, cu excepţia activitãţii didactice din învãţãmântul superior. Ei nu pot fi desemnaţi experţi sau arbitri, nici de pãrţi şi nici de instanţa judecãtoreascã sau de cãtre o altã instituţie.
(7) Membrii plenului Consiliului Concurenţei nu reprezintã autoritatea care i-a numit şi sunt independenţi în luarea deciziilor.
(8) Membrii plenului Consiliului Concurenţei şi inspectorii de concurenţã nu pot face parte din partide sau alte formaţiuni politice.
(9) Mandatul de membru al plenului Consiliului Concurenţei înceteazã:
a) la expirarea duratei;
b) prin demisie;
c) prin deces;
d) prin imposibilitate definitivã de exercitare, constând într-o indisponibilitate mai lungã de 60 de zile consecutive;
e) la survenirea unei incompatibilitãţi dintre cele prevãzute la alin. (6) şi (8), conform prevederilor alin. (12);
f) prin revocare, pentru încãlcarea gravã a prezentei legi şi pentru condamnare penalã, prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã şi irevocabilã, pentru sãvârşirea unei infracţiuni.
(10) Membrii plenului Consiliului Concurenţei sunt revocabili, în cazul prevãzut la alin. (9) lit. f), de cãtre autoritatea care i-a numit. Pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti penale ei pot fi suspendaţi din funcţie de cãtre aceeaşi autoritate.
(11) În caz de vacanţã a unui loc în plenul Consiliului Concurenţei pentru una dintre situaţiile prevãzute la alin. (9) lit. b)-f), se va proceda, conform prevederilor alin. (1), la desemnarea şi numirea unui nou membru pentru durata rãmasã din mandat, în funcţia devenitã vacantã.
(12) Membrii Consiliului Concurenţei sunt obligaţi sã notifice de îndatã Consiliului survenirea oricãrei situaţii de incompatibilitate sau impediment dintre cele prevãzute la alin. (6) şi (8), ei fiind de drept suspendaţi din funcţie din momentul survenirii acestei situaţii, iar dacã situaţia se prelungeşte peste 10 zile consecutive, mandatul înceteazã şi se procedeazã conform prevederilor alin. (10) şi (11)."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 61 alin. (1), ale art. 115 alin. (1), (2), (4) şi (6), ale art. 117 alin. (3) şi ale art. 155 alin. (5), având urmãtorul cuprins:
- Art. 61 alin. (1): "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii.";
- Art. 115 alin. (1), (2), (4) şi (6): "(1) Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data pânã la care se pot emite ordonanţe. [...]
(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţã numai în situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora. [...]
(6) Ordonanţele de urgenţã nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertãţile şi îndatoririle prevãzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza mãsuri de trecere silitã a unor bunuri în proprietate publicã".
- Art. 117 alin. (3): "Autoritãţi administrative autonome se pot înfiinţa prin lege organicã."
- Art. 155 alin. (5): "Judecãtorii în funcţie ai Curţii Supreme de Justiţie şi consilierii de conturi numiţi de Parlament îşi continuã activitatea pânã la data expirãrii mandatului pentru care au fost numiţi. Pentru asigurarea înnoirii Curţii de Conturi din 3 în 3 ani, la expirarea mandatului actualilor consilieri de conturi aceştia vor putea fi numiţi pentru încã un mandat de 3 ani sau de 6 ani."
În esenţã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciazã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 121/2003 a fost adoptatã fãrã sã existe o lege de abilitare a Guvernului în acest sens, ceea ce contravine, în opinia sa, prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (1) şi (2). O altã criticã adusã ordonanţei de urgenţã constã, pe de o parte, în susţinerea cã a fost adoptatã fãrã sã existe o situaţie extraordinarã, ceea ce este contrar art. 115 alin. (4) din Constituţie, iar, pe de altã parte, cã afecteazã regimul instituţiilor fundamentale ale statului, nerespectându-se astfel prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie. De asemenea, autorii excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã, în urma modificãrilor aduse prevederilor art. 17 alin. (1) şi ale <>art. 18 din Legea concurenţei nr. 21/1996 , acestea contravin "principiului garantãrii mandatului de învestiturã a demnitarilor publici, precum şi principiului constituţional de respectare a independenţei şi autonomiei instituţionale, care rezultã din art. 61 alin. (1), art. 117 alin. (3) şi art. 155 alin. (5) [din Constituţie]".
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecã a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 121/2003 , Curtea constatã cã dispoziţiile art. 115 alin. (1) şi (2) din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, nu sunt incidente în cauzã, acestea reglementând condiţiile emiterii de cãtre Guvern a ordonanţelor în baza unei legi de abilitare, iar nu condiţiile adoptãrii ordonanţelor de urgenţã.
Analizând critica autorilor excepţiei, în conformitate cu care ordonanţa de urgenţã criticatã a fost adoptatã fãrã sã existe o situaţie extraordinarã, Curtea apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã. Curtea reţine cã, anterior revizuirii Constituţiei, conceptul de "situaţie extraordinarã" prevãzut de art. 115 alin. (4) din Constituţie se regãsea sub cel de "caz excepţional". În legãturã cu acest aspect, Curtea Constituţionalã a stabilit, prin <>Decizia nr. 43 din 12 februarie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 16 aprilie 2002, cã "Subordonarea, prin chiar textul constituţional, a adoptãrii ordonanţei de urgenţã existenţei unui caz excepţional îi conferã acestuia semnificaţia de criteriu de constituţionalitate. Aşa fiind, Curtea este competentã sã verifice, de la caz la caz, în mãsura în care este sesizatã, dacã ordonanţa de urgenţã dedusã controlului de constituţionalitate este impusã de o situaţie care întruneşte trãsãturile unui caz excepţional". De asemenea, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995 cã, în absenţa unei definiţii constituţionale a noţiunii de "caz excepţional", acesta trebuie definit în raport cu "necesitatea şi urgenţa reglementãrii unei situaţii care, datoritã circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitãrii unei grave atingeri aduse interesului public".
Curtea, constatând cã aceastã jurisprudenţã a sa rãmâne valabilã şi dupã revizuirea Constituţiei, în ceea ce priveşte constatarea existenţei "situaţiei extraordinare", apreciazã cã în cauza de faţã emiterea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 121/2003 a fost justificatã prin necesitatea stringentã a punerii în practicã a acquisului comunitar în domeniul concurenţei, condiţie esenţialã a Comisiei Europene pentru închiderea provizorie a negocierilor la cap. 6 "Politica în domeniul concurenţei", modificarea şi completarea <>Legii concurenţei nr. 21/1996 reprezentând în acelaşi timp unul dintre obiectivele guvernãrii cuprinse în Planul de mãsuri prioritare pentru perioada decembrie 2003 - decembrie 2004. În consecinţã, Curtea constatã cã ordonanţa de urgenţã criticatã nu contravine dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât a fost adoptatã cu respectarea condiţiilor prevãzute de acest text constituţional.
Referitor la invocarea de cãtre autorii excepţiei a încãlcãrii dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, cu referire specialã la interdicţia adoptãrii ordonanţelor de urgenţã în domeniul regimului instituţiilor fundamentale ale statului, Curtea reţine cã instituţia la care se referã ordonanţa de urgenţã - Consiliul Concurenţei - nu se încadreazã în categoria prevãzutã de textul constituţional, nefiind prevãzutã de Legea fundamentalã, astfel încât interdicţia constituţionalã invocatã nu opereazã.
Având în vedere cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 121/2003 a fost adoptatã cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (4)-(6) din Constituţie, Curtea constatã cã nu sunt încãlcate dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii.
Curtea observã cã, în ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 117 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "autoritãţi administrative autonome se pot înfiinţa prin lege organicã", critica nu poate fi reţinutã. Consiliul Concurenţei funcţioneazã în baza <>Legii concurenţei nr. 21/1996 , care este lege organicã, iar <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 121/2003 modificã aceastã lege. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat cã ordonanţele de urgenţã se pot adopta şi în domeniul legilor organice, întrucât restricţia prevãzutã la art. 115 alin. (1) din Constituţie se referã numai la ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi de abilitare.
De asemenea, Curtea reţine cã nu sunt încãlcate nici dispoziţiile tranzitorii ale art. 155 alin. (5) din Constituţie, care se referã numai la judecãtorii în funcţie ai Curţii Supreme de Justiţie şi la consilierii de conturi numiţi de Parlament, acestea neputând fi extinse şi la consilierii de concurenţã, întrucât textul constituţional este de strictã interpretare.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constatã cã prevederile art. 17 alin. (1) şi ale <>art. 18 din Legea nr. 21/1996 sunt constituţionale, fiind în concordanţã cu prevederile art. 61 alin. (1), ale art. 117 alin. (3) şi ale art. 155 alin. (5) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 121/2003 pentru modificarea şi completarea <>Legii concurenţei nr. 21/1996 , precum şi ale art. 17 alin. (1) şi ale <>art. 18 din Legea concurenţei nr. 21/1996 , excepţie ridicatã de Bogdan-Mihail Chetreanu şi Alexe Gavrilã în Dosarul nr. 1.013/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
