Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 13 din 18 februarie 2008 privind examinarea recursului in interesul legii, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 162 din Codul de procedura penala, cu referire la art. 114 din Codul penal, in cazul scoaterii de sub urmarire penala a invinuitului sau inculpatului
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 853 din 18 decembrie 2008
Dosar nr. 73/2007
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 162 din Codul de procedurã penalã, cu referire la art. 114 din Codul penal, în cazul scoaterii de sub urmãrire penalã a învinuitului sau inculpatului, pe motiv de iresponsabilitate, fãrã ca procurorul sã fi dispus faţã de acesta, în cursul urmãririi penale, luarea în mod provizoriu a mãsurii internãrii medicale.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 87 de judecãtori din totalul de 114 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Tiberiu Mihail Niţu, prim-adjunct al procurorului general.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, solicitând admiterea acestuia în sensul de a se stabili cã, în cazul netrimiterii în judecatã a fãptuitorului, mãsura de siguranţã a internãrii medicale prevãzutã de art. 114 din Codul penal va fi luatã în mod provizoriu de cãtre instanţã, la sesizarea procurorului, dacã aceastã mãsurã nu s-a luat în cursul urmãririi penale.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti s-a constatat cã nu existã un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 162 din Codul de procedurã penalã, cu referire la art. 114 din Codul penal, în cazul scoaterii de sub urmãrire penalã a învinuitului sau inculpatului, pe motiv de iresponsabilitate, fãrã ca procurorul sã fi dispus faţã de acesta, în cursul urmãririi penale, luarea în mod provizoriu a mãsurii internãrii medicale.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul respingerii sesizãrii formulate de procuror, în vederea luãrii în mod provizoriu a mãsurii internãrii medicale a învinuitului sau inculpatului, cu motivarea cã instanţa poate doar sã confirme o atare mãsurã luatã în mod provizoriu, fie în cursul efectuãrii urmãririi penale, fie prin rezoluţia sau ordonanţa de scoatere de sub urmãrire penalã, cererea procurorului adresatã ulterior instanţei penale pentru luarea acestei mãsuri de siguranţã neavând o bazã legalã.
Alte instanţe, dimpotrivã, au considerat cã, în cazul netrimiterii în judecatã a fãptuitorului, mãsura de siguranţã a internãrii medicale prevãzutã de art. 114 din Codul penal poate fi luatã în mod provizoriu de cãtre instanţã, la sesizarea procurorului, chiar dacã aceastã mãsurã nu a fost luatã în mod provizoriu în cursul urmãririi penale.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Potrivit art. 162 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, "dacã procurorul care efectueazã sau supravegheazã urmãrirea penalã constatã, în cursul urmãririi penale, cã învinuitul sau inculpatul se aflã în vreuna dintre situaţiile arãtate în art. 113 sau 114 din Codul penal, sesizeazã instanţa care, dacã este cazul, dispune luarea, în mod provizoriu, a mãsurii de siguranţã corespunzãtoare".
Pe de altã parte, în art. 114 alin. 1 din Codul penal se prevede "când fãptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman şi se aflã într-o stare care prezintã pericol pentru societate, se poate lua mãsura internãrii într-un institut medical de specialitate, pânã la însãnãtoşire", iar potrivit alin. 2 din acelaşi articol, "aceastã mãsurã poate fi luatã în mod provizoriu şi în cursul urmãririi penale sau al judecãţii".
Din cuprinsul acestor dispoziţii rezultã explicit cã mãsura internãrii medicale se poate lua împotriva persoanei care a sãvârşit o faptã prevãzutã de legea penalã, dacã, datoritã stãrii de alienaţie mintalã sau toxicomaniei, prezintã pericol pentru societate, independent dacã fapta comisã constituie sau nu infracţiune ori dacã fãptuitorul este condamnat sau apãrat de pedeapsã. Legea leagã, astfel, luarea mãsurii de siguranţã de starea sãnãtãţii fãptuitorului, şi nu de soluţia care s-ar putea dispune în cursul unui proces penal.
Prin urmare, este evident cã o atare mãsurã nu ar putea fi luatã în cazul când se constatã cã fapta care face obiectul învinuirii nu existã, nu a fost sãvârşitã de învinuit sau inculpat ori cã nu este prevãzutã de legea penalã.
Aşadar, mãsura de siguranţã a internãrii medicale este reclamatã de existenţa unei stãri de pericol pentru societate, ce nu ar putea fi înlãturatã altfel decât prin izolarea persoanei bolnave sau toxicomane de ceilalţi oameni prin internarea sa într-un spital.
Or, câtã vreme crearea stãrii de pericol social rezultã din sãvârşirea unei fapte prevãzute de legea penalã, mãsura internãrii medicale trebuie luatã, fãrã întârziere, oricare ar fi stadiul în care se gãseşte procesul penal, chiar şi în cazul netrimiterii în judecatã a fãptuitorului.
Este de observat cã şi în cuprinsul art. 39 din Legea sãnãtãţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburãri psihice nr. 487/2002 se considerã cã bolnavii psihici periculoşi care au sãvârşit fapte prevãzute de legea penalã trebuie supuşi reglementãrilor corespunzãtoare din Codul penal şi Codul de procedurã penalã.
De aceea, în raport şi cu aceste dispoziţii, pentru evitarea de îndatã a pericolului pe care l-ar prezenta lãsarea în libertate a bolnavilor mintali, periculoşi pentru societate, procurorul poate sesiza instanţa în vederea luãrii mãsurii de siguranţã, chiar dacã aceasta nu a fost luatã, în mod provizoriu, în cursul urmãririi penale.
Ca umare a modificãrilor aduse <>art. 162 alin. 1 din Codul de procedurã penalã prin Legea nr. 281/2003 , nu mai este prevãzutã posibilitatea ca procurorul, în cursul urmãririi penale, sã poatã lua mãsura de siguranţã a internãrii medicale, numai instanţa de judecatã fiind îndreptãţitã sã dispunã, la sesizarea procurorului, luarea mãsurii de siguranţã a internãrii medicale, în mod provizoriu, în cursul urmãririi penale.
Totuşi, sintagma "în cursul judecãţii", utilizatã în art. 162 fraza ultimã din Codul de procedurã penalã, este susceptibilã de a fi interpretatã atât în sensul cã se referã la judecata ce are ca obiect fondul cauzei, ca urmare a sesizãrii instanţei cu rechizitoriu, cât şi în sensul unei judecãţi al cãrei obiect îl constituie însãşi luarea provizorie a mãsurii de siguranţã a internãrii.
De altfel, instanţa supremã a statuat constant în aceastã materie cã mãsura de siguranţã a internãrii medicale poate fi luatã de instanţã şi faţã de fãptuitorul care, în condiţiile art. 48 din Codul penal, nu rãspunde de fapta sa.
Aşa fiind, chiar în cazul netrimiterii în judecatã a fãptuitorului, obligaţia şi dreptul procurorului de a reacţiona împotriva stãrilor de pericol pe care legea înţelege şi vrea sã le combatã îi impun sã sesizeze instanţa în vederea luãrii în mod provizoriu a mãsurii internãrii medicale a învinuitului sau inculpatului faţã de care s-a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã pe motiv de iresponsabilitate.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, şi ale art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã, în cazul în care procurorul a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã a învinuitului sau inculpatului, pe motiv de iresponsabilitate, iar faţã de acesta, în cursul urmãririi penale, nu a fost luatã în mod provizoriu mãsura internãrii medicale, o atare mãsurã se poate dispune de instanţa de judecatã, la sesizarea procurorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În interpretarea dispoziţiilor art. 162 din Codul de procedurã penalã, cu referire la art. 114 din Codul penal, stabileşte cã:
În cazul în care procurorul a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã a învinuitului sau inculpatului, pe motiv de iresponsabilitate, iar faţã de acesta, în cursul urmãririi penale, nu a fost luatã în mod provizoriu mãsura internãrii medicale, aceastã mãsurã se dispune de instanţa de judecatã, la sesizarea procurorului.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 18 februarie 2008.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI
DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
