Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 119 din 10 martie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 316 din 8 mai 2015
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, excepţie ridicată de Claudiu Ştefan Cristian în Dosarul nr. 835/110/2011 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 654D/2014.
2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, avocatul Minodora Cliveti, iar pentru părţile Adina Nechita şi George Ciprian Nechita, avocatul Neculai Volovăţ, cu împuterniciri avocaţiale depuse la dosar. Răspunde personal partea Adrian Răducanu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, potrivit şi celor arătate în notele scrise depuse la dosar. Astfel, pe lângă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 45 privind libertatea economică şi ale art. 115 alin. (6) potrivit căruia "Ordonanţele de urgenţă [...] nu pot afecta [...] drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie", prevederi invocate în sesizarea iniţială, susţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 aduc atingere şi principiilor constituţionale consacrate de art. 1 alin. (5) referitor la respectarea legilor, de art. 31 privind dreptul la informaţie, de art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată şi de art. 135 privind economia, sens în care invocă şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 447/2013. Arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 a fost adoptată pe 10 februarie 2010 şi a intrat în vigoare pe 15 februarie 2010, dată de la care faptele incriminate de Legea nr. 143/2000 vizează şi operaţiunile cu substanţa JWH-018, ce se afla anterior în circuitul civil, dar care a fost introdusă de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 în rândul drogurilor de mare risc. Prin intrarea în vigoare a ordonanţei criticate, comerciantul de plante şi substanţe care nu erau, înainte de data de 15 februarie 2010, incluse în tabelele-anexă ale Legii nr. 143/2000 devine infractor fără să ştie. Întreprinzătorul se vede astfel cu un stoc de marfă, care este proprietatea sa privată, garantată şi ocrotită de lege, pe care este obligat să îl distrugă, pe cheltuiala proprie, în 10 zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, ceea ce reprezintă o formă clară de expropriere, întrucât persoana în cauză este deposedată de bunurile sale fără o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, şi fără o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Totodată, termenul prevăzut de actul normativ criticat, fiind extrem de scurt, încalcă principiul previzibilităţii normelor juridice.
4. Avocatul părţilor Adina Nechita şi George Ciprian Nechita solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 45 şi ale art. 115 alin. (6), prin adoptarea actului normativ criticat fiind încălcată libertatea comerţului.
5. Partea Adrian Răducanu lasă la aprecierea Curţii soluţionarea excepţiei.
6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 1.577/2011. Arată astfel că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (4) şi (6) din Legea fundamentală, în scopul apărării sănătăţii publice, având în vedere că, potrivit art. 45 din Constituţie, libertatea economică trebuie exercitată în condiţiile legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
7. Prin Încheierea din 24 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 835/110/2011, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope. Excepţia a fost ridicată de Claudiu Ştefan Cristian cu ocazia soluţionării apelurilor declarate într-o cauză având ca obiect tragerea la răspundere penală pentru săvârşirea, printre altele, a infracţiunii de trafic intern de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 încalcă prevederile constituţionale ale art. 45 referitor la libertatea economică, ale art. 115 alin. (6) potrivit căruia "Ordonanţele de urgenţă [...] nu pot afecta [...] drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie" şi ale art. 148 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, întrucât ordonanţa de urgenţă criticată, care modifică o lege organică ce reglementează drepturi fundamentale, transformă o activitate comercială licită într-o faptă penală, ceea ce este de natură să afecteze libertatea economică. Arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 a mai fost supusă controlului Curţii Constituţionale, care prin Decizia nr. 1.577/2011 a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Criticile care au făcut obiectul deciziei menţionate nu se raportau însă la lezarea libertăţii economice. Cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut că ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă au consecinţe negative asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale, dar pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin. Or, Curtea nu a precizat care ar putea fi consecinţele negative ale adoptării acestei ordonanţe de urgenţă sau în ce ar putea consta atingerea adusă drepturilor şi libertăţilor persoanelor.
9. Arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 introduce în rândul drogurilor de mare risc substanţa JWH-018. În speţă, s-au importat din Uniunea Europeană plante în conţinutul cărora era prezentă substanţa JWH-018, operaţiunile derulându-se între societăţi cu personalitate juridică din România şi o firmă din Germania. Din documentaţia emisă de aceasta din urmă rezultă că activităţile comerciale cu aceste plante sunt legale, firma din Germania având relaţii de comerţ cu mai mulţi parteneri din Europa. Prevederile art. 45 din Constituţie garantează libertatea economică. Or, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 s-a transformat o activitate comercială licită într-o faptă penală, fiind afectat, raportat la art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, dreptul constituţional la libertatea economică. Consideră că, într-o atare situaţie, nu se putea interveni pe calea adoptării unei ordonanţe de urgenţă. O reglementare normală a situaţiei mai sus prezentate ar fi asigurat avertizarea operatorilor economici de apariţia unui asemenea act legislativ şi de consecinţele scoaterii din circuitul civil licit a unor plante sau substanţe.
10. În fine, consideră că termenul de 10 zile, stabilit de art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 pentru a distruge, pe cheltuiala proprie, plantele şi substanţele prevăzute de ordonanţa de urgenţă este un termen deosebit de scurt, care nu a dat posibilitatea efectivă persoanelor vizate să distrugă plantele şi substanţele respective. Astfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 a apărut în mod neaşteptat şi s-a aplicat imediat, fără ca operatorii economici să aibă posibilitatea să prevadă o asemenea reglementare şi să stopeze comerţul cu plante şi substanţe care urmau să fie interzise, pentru a-şi reduce, în felul acesta, la minimum pierderile din activitatea economică. În condiţiile în care s-ar fi respectat procesul legislativ obişnuit şi operatorii economici ar fi fost informaţi într-un termen rezonabil despre obligaţia de a distruge produsele, aceştia nu ar mai fi importat respectivele plante şi substanţe.
11. Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face trimitere la Decizia nr. 1.577/2011 a Curţii Constituţionale, prin care aceasta a statuat că, potrivit art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, interdicţia adoptării de ordonanţe de urgenţă este totală şi necondiţionată în ceea ce priveşte domeniul legilor constituţionale şi măsurile de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. În celelalte domenii prevăzute de text, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă "afectează", dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin. Prin urmare, de vreme ce nu au fost evidenţiate acele consecinţe negative care interzic adoptarea unei ordonanţe de urgenţă, Curtea a constatat că această critică este neîntemeiată. Mai arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 a fost adoptată pentru a se evita pericolul pe care îl prezintă pentru sănătatea publică consumul anumitor substanţe şi plante, din cauza intoxicărilor pe care le produc şi a riscului de abuz, astfel încât nu constituie o încălcare a libertăţii economice. Aceasta nu are un caracter absolut şi nu poate aduce atingere valorilor supreme recunoscute, la nivel european, într-o societate democratică, referitoare la apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii şi a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.
12. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
13. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 sunt constituţionale. Astfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 raportată la prevederile art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.577/2011. De asemenea, arată că, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 162/2011, libertatea economică nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionată de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor.
14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 15 februarie 2010, aprobată prin Legea nr. 92/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 26 mai 2010.
17. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 45 referitor la libertatea economică, ale art. 115 alin. (6) potrivit căruia "Ordonanţele de urgenţă [...] nu pot afecta [...] drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie" şi ale art. 148 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne.
18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 prin Legea nr. 92/2010 nu poate avea relevanţă în analizarea constituţionalităţii extrinseci a acestei ordonanţe de urgenţă, deoarece, aşa cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 95/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, Decizia nr. 784/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 7 iulie 2009, şi Decizia nr. 14 din 18 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011, aprobarea prin lege a unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului nu poate acoperi un eventual viciu de neconstituţionalitate extrinsecă a acesteia.
19. Curtea constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederi din Constituţie invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.577 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 17 ianuarie 2012, Curtea a respins ca neîntemeiată critica de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 raportată la art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, potrivit căruia "Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică". Prin decizia mai sus menţionată, Curtea a făcut trimitere la Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, prin care a statuat că, din interpretarea textului constituţional al art. 115 alin. (6), se poate deduce că interdicţia adoptării de ordonanţe de urgenţă este totală şi necondiţionată atunci când menţionează că acestea nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale şi că nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. În celelalte domenii prevăzute de text, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă "afectează", dacă au consecinţe negative, dar pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin. Prin urmare, a afecta presupune a suprima", "a aduce atingere", "a prejudicia", "a vătăma", "a leza", "a antrena consecinţe negative".
20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin Decizia nr. 1.577/2011, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
21. Distinct de cele reţinute prin decizia mai sus menţionată, Curtea constată că, din perspectiva condiţionării interdicţiei de a adopta ordonanţe de urgenţă de existenţa unor consecinţe negative asupra drepturilor şi libertăţilor prevăzute de Constituţie, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 nu afectează libertatea economică consacrată de art. 45 din Legea fundamentală, actul normativ criticat nefiind adoptat cu încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (6).
22. Potrivit jurisprudenţei Curţii, principiul libertăţii economice, garantat la nivel constituţional în anul 2003, odată cu revizuirea Constituţiei, constituie împreună cu libera iniţiativă fundamentul economiei de piaţă, având un conţinut normativ complex, care priveşte atât începerea unei activităţi economice, cât şi desfăşurarea acesteia într-un mediu concurenţial nedistorsionat de bariere legale discriminatorii şi practici anticoncurenţiale, abuzive sau neloiale. În considerarea specificului economiei de piaţă, rolul statului este limitat la crearea cadrului general, economic, social şi politic, necesar pentru derularea activităţii operatorilor economici, ceea ce implică adoptarea unor reglementări restrictive, dar în limitele impuse de asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, reglementări care nu pot afecta substanţa drepturilor. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice, prin interzicerea faptelor ilicite, prejudiciabile pentru societate sau pentru alte persoane. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 15 din 22 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 10 februarie 2004, Decizia nr. 119 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 23 martie 2006, şi Decizia nr. 498 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 28 iunie 2012.
23. Libertatea economică nu este absolută, ci trebuie exercitată în condiţiile legii. Potrivit dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, atât accesul liber al persoanei la o activitate economică, cât şi exercitarea acestuia se desfăşoară "în condiţiile legii", aşa cum a reţinut Curtea, de exemplu, prin Decizia nr. 929 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007. Astfel, în contextul asigurării libertăţii economice, statul are obligaţia să impună reguli de disciplină economică, pe care operatorii economici trebuie să le respecte, iar legiuitorul are competenţa de a stabili sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora. În acest sens este jurisprudenţa Curţii Constituţionale, reflectată în numeroase decizii, cum ar fi Decizia nr. 227 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 17 iunie 2005, Decizia nr. 489 din 29 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 28 octombrie 2005, Decizia nr. 556 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 15 august 2007, şi Decizia nr. 162 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 19 aprilie 2011.
24. Traficul şi alte operaţiuni ilicite cu droguri sunt incriminate prin Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cele aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010, Legea nr. 143/2000 fiind republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2014. Potrivit art. 1 lit. b) din Legea nr. 143/2000, termenul "droguri" desemnează "plantele şi substanţele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conţin asemenea plante şi substanţe, înscrise în tabelele nr. I-III", care fac parte integrantă din această lege.
25. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010, pe de o parte, modifică tabelele-anexă nr. I-III ale Legii nr. 143/2000, în sensul înscrierii de noi plante şi substanţe, ce intră, astfel, în sfera drogurilor, putând constitui obiect material al infracţiunilor reglementate de respectiva lege, iar, pe de altă parte, prevede un termen de 10 zile de la data intrării ei în vigoare, în care proprietarul, posesorul şi deţinătorul cu orice titlu al plantelor şi substanţelor nou introduse în tabelele mai sus menţionate sunt obligaţi să distrugă, pe cheltuiala proprie, cu respectarea prevederilor legale, plantele şi substanţele pe care le deţin. Întrucât cuprinde norme de natura legii organice, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 a fost aprobată, prin Legea nr. 92/2010, cu majoritatea prevăzută de art. 76 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit art. 115 alin. (5) teza finală din Constituţie.
26. Curtea constată că adoptarea actului normativ criticat reprezintă o opţiune legitimă a Guvernului, care respectă cerinţele instituite de art. 115 din Constituţie. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 urmăreşte apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, în special a vieţii şi a sănătăţii cetăţenilor, valori constituţionale de prim rang consacrate de Legea fundamentală în art. 22 "Dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică" şi în art. 34 "Dreptul la ocrotirea sănătăţii", fără a aduce atingere principiului constituţional al libertăţii economice. În acest sens, trebuie avut în vedere interesul general al societăţii, şi anume acela de înlăturare în cel mai scurt timp a pericolului pe care îl prezintă pentru sănătatea publică consumul plantelor şi substanţelor stupefiante şi psihotrope şi al amestecurilor ce conţin asemenea plante sau substanţe, din cauza intoxicărilor pe care le produc şi a riscului de abuz, pericol evidenţiat de numărul mare de persoane, în special tineri, care s-au prezentat la spital în urma consumului unor asemenea plante şi substanţe, aspecte reţinute în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010.
27. De asemenea, Curtea constată că, prin art. 49 "Protecţia copiilor şi a tinerilor", Constituţia consacră dreptul copiilor şi tinerilor la un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor, un veritabil drept-sinteză întemeiat pe realitatea că segmentul de populaţie reprezentat de copii şi de tineri constituie marele potenţial uman de azi, dar, mai ales, de mâine, al societăţii, care asigură continuitatea şi viitorul. Or, acest potenţial uman are dreptul la protecţie şi la asistenţă speciale în realizarea propriilor drepturi. Acestui drept-sinteză îi corespunde obligaţia statului de a asigura copiilor şi tinerilor condiţiile necesare dezvoltării lor armonioase din punct de vedere fizic şi intelectual, având în vedere, pe de o parte, situaţia specială a copiilor, iar, pe de altă parte, faptul că tinerii, deşi au atins maturitatea biologică, se confruntă cu şi mai mari dificultăţi decât adulţii pe multiple planuri, în special în ceea ce priveşte inserţia profesională, participarea la viaţa comunităţii şi depăşirea pragului de sărăcie. Tinerii sunt expuşi unor factori de risc specifici, ce constau în fenomene, procese şi comportamente, care, prin acţiunea lor specifică, reduc sau elimină şansele tinerilor de formare şi integrare în societate. Astfel, statului îi revine obligaţia de a lua măsuri de prevenire şi înlăturare a factorilor de risc, inclusiv măsuri de prevenire şi combatere a traficului şi consumului ilicit de droguri, în condiţiile în care noi substanţe stupefiante şi psihotrope devin disponibile într-un ritm fără precedent.
28. Toate acestea impun reglementări urgente cu privire la noile substanţe stupefiante şi psihotrope, ţinând cont de evoluţia rapidă ce caracterizează acest domeniu şi de dovezile ştiinţifice care atestă riscurile pe care le prezintă aceste substanţe. Având în vedere că principiul libertăţii economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea unor limite ce urmăresc asigurarea disciplinei economice şi protejarea unor interese generale, Curtea nu poate reţine critica potrivit căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 ar avea consecinţe negative, ci, dimpotrivă, constată că aceasta are consecinţe pozitive atât în ceea ce priveşte asigurarea unui climat de disciplină economică, cât şi în domeniul prevenirii şi combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri. Adoptarea actului normativ criticat pune în balanţă libertatea economică cu alte drepturi şi valori constituţionale şi realizează un just echilibru între reglementarea restrictivă a cadrului de desfăşurare a activităţii operatorilor economici şi apărarea sănătăţii publice. Prin urmare, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 nu aduc atingere libertăţii economice consacrate de art. 45 din Constituţie, neputând fi reţinută nici încălcarea prevederilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală.
29. În ceea ce priveşte critica raportată la prevederile constituţionale ale art. 148 alin. (2) referitor la prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, Curtea constată că autorul excepţiei nu indică normele de drept european considerate a fi încălcate prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010, astfel încât nici această critică nu poate fi reţinută.
30. Referitor la susţinerile autorului excepţiei, făcute în şedinţa publică, prin care şi-a extins criticile de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 aduc atingere şi prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 31, art. 44 şi ale art. 135, Curtea constată că nu poate primi aceste motive de neconstituţionalitate, întrucât ele au fost invocate ulterior sesizării Curţii în prezenta cauză. Instanţa de contencios constituţional nu poate hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate direct în faţa sa, întrucât ar încălca art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, conform căruia părţile trebuie să îşi exprime punctele de vedere în legătură cu excepţia de neconstituţionalitate în faţa instanţei judecătoreşti, depunând dovezile pe care le consideră necesare, iar instanţa de judecată este obligată să îşi exprime opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Aşadar, litigiul constituţional se desfăşoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părţi.
31. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Claudiu Ştefan Cristian în Dosarul nr. 835/110/2011 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2015.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
