Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 118 din 1 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Exprestransport" - S.A. din Mãcin în Dosarul nr. 1.135/88/2009 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi contencios administrativ. La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, domnul Ion Lazia, în calitate de reprezentant legal, cu împuternicire depusã la dosar, lipsã fiind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, expunând, pe larg, considerentele care fundamenteazã temeinicia acesteia. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 11 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.135/88/2009, Tribunalul Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Exprestransport" - S.A. din Mãcin într-o cauzã având ca obiect contestaţia unui act administrativ şi excepţie de nelegalitate. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile legale criticate reprezintã în realitate o supraimpozitare, care nu îşi are locul într-o economie echilibratã, generând o aşezare injustã a sarcinilor fiscale. Tribunalul Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi contencios administrativ opineazã cã excepţia invocatã este neîntemeiatã. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, notele scrise depuse, susţinerile pãrţii prezente, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul cuprins: - Art. 253 alin. (6): "(6) În cazul unei clãdiri care nu a fost reevaluatã în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţã, cota impozitului pe clãdiri se stabileşte de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti între 5% şi 10% şi se aplicã la valoarea de inventar a clãdirii înregistratã în contabilitatea persoanelor juridice, pânã la sfârşitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Fac excepţie clãdirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul cãrora cota impozitului pe clãdiri este cea prevãzutã la alin. (2)." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, acest text de lege contravine prevederilor constituţionale ale art. 56 alin. (3) referitor la contribuţii financiare. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã dispoziţiile legale criticate reglementeazã plata impozitului pe clãdiri în cazul clãdirilor care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţã. Stabilirea unui anumit cuantum al acestui impozit, în ipoteza reglementatã de norma legalã criticatã, nu încalcã prevederile art. 56 din Constituţie, care prevãd cã cetãţenii au obligaţia sã contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice, iar sistemul legal de impuneri asigurã aşezarea justã a sarcinilor fiscale, fiind interzise doar alte prestaţii, în afara celor stabilite prin lege. Nu se poate ignora motivul esenţial al reglementãrii, şi anume acela al obligaţiei contribuabilului de a-şi reevalua clãdirile şi a plãti impozitul aferent diferenţei rezultate din recalculare, astfel încât textul apare mai degrabã ca o sancţiune aplicabilã celor care nu au respectat obligaţia de a-şi reevalua clãdirile. Potrivit dispoziţiilor constituţionale, impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, în sensul cã este dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozitele datorate bugetului de stat, precum şi cuantumul acestora. Numai legiuitorul poate acorda anumite scutiri sau reduceri de impozite în favoarea anumitor categorii de contribuabili şi în anumite perioade de timp, în funcţie de situaţiile conjuncturale, dar, evident, şi în raport cu situaţia economico-financiarã a ţãrii în perioadele respective. Aşa fiind, legiuitorul, dând expresie politicii fiscale şi bugetare adoptate la un moment dat, are deplina libertate de a stabili impozite, taxe şi cuantumul acestora, bineînţeles cu condiţia ca acestea sã fie rezonabile şi echitabile.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Exprestransport" - S.A. din Mãcin în Dosarul nr. 1.135/88/2009 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi contencios administrativ. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 februarie 2011.
