Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 114A din 5 aprilie 2011 privind schimbarea in parte a Hotararii arbitrale din data de 30 martie 2010

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 114A din 5 aprilie 2011 privind schimbarea in parte a Hotararii arbitrale din data de 30 martie 2010

EMITENT: CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A IX-A CIVILA SI PT. CAUZE PRIVIND PROP. INTELECTUALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 420 din 16 iunie 2011

Comenteaza legea

    Dosar nr. 4.013/2/2010

    Curtea constituitã din:
    Preşedinte - Melania Stanciu
    Judecãtor - Mihaela Paraschiv
    Grefier - Noemi Graţiela Stanciu

    Pe rol se aflã pronunţarea asupra cererii de apel formulate de apelanta Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor (UCMR-ADA) împotriva Hotãrârii arbitrale din 30 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273/27 aprilie 2010, prin Decizia ORDA nr. 180/2010, în contradictoriu cu intimaţii Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet (APTI), Asociaţia Naţionalã a Internet Providerilor din România (ANISP) şi S.C. Orange România - S.A.
    Dezbaterile pe fondul cererii de apel au avut loc în şedinţa publicã din data de 15 martie 2011, când pãrţile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de şedinţã de la acea datã, încheiere ce face parte integrantã din prezenta decizie, şi când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitatea pãrţilor sã depunã concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru datele de 22 martie 2011, 29 martie 2011 şi 5 aprilie 2011 - data pronunţãrii prezentei decizii civile.

                                    CURTEA,
deliberând asupra apelului de faţã, constatã urmãtoarele:
    Prin cererea de arbitraj formulatã, UCMR-ADA a solicitat sã fie stabilitã forma finalã a Metodologiei privind utilizarea operelor muzicale prin reproducere şi comunicare publicã prin punerea acestora la dispoziţia publicului prin servicii online sau mobile şi drepturile patrimoniale cuvenite în mod corespunzãtor titularilor drepturilor de autor. În acest sens, UCMR-ADA aratã cã metodologia priveşte utilizarea operelor muzicale prin reproducere şi comunicare publicã prin servicii online sau mobile, întrucât art. 13 lit. a) şi f) din Legea nr. 8/1996 recunoaşte autorilor de opere muzicale drepturile patrimoniale de a autoriza şi interzice reproducerea operei, distribuirea operei şi comunicarea publicã a acesteia. Totodatã, UCMR-ADA aratã cã drepturile ce fac obiect al metodologiei sunt dreptul de reproducere şi dreptul de comunicare publicã, întrucât acestea sunt prevãzute ca drepturi distincte de Legea nr. 8/1996. De asemenea, gestiunea colectivã a acestor drepturi are o întindere diferitã potrivit dispoziţiilor art. 123^1 şi 123^2 din Legea nr. 8/1996: pentru comunicarea publicã a operelor muzicale, gestiunea colectivã este obligatorie, iar pentru reproducerea operelor muzicale, gestiunea colectivã este facultativã. În aceste condiţii, gestiunea colectivã se realizeazã diferenţiat pentru cele douã drepturi, întrucât repertoriul gestionat colectiv facultativ nu este identic ca întindere cu cel gestionat colectiv în mod obligatoriu. Astfel, în timp ce în cazul gestiunii colective obligatorii (comunicarea publicã) UCMR-ADA reprezintã pe toţi titularii de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale, indiferent dacã i-au acordat sau nu mandat în acest sens, în cazul gestiunii colective facultative UCMR-ADA îi reprezintã numai pe titularii de drepturi care i-au acordat mandat. Referitor la remuneraţii, UCMR-ADA aratã cã acestea trebuie sã fie diferenţiate în acord cu fiecare modalitate de utilizare a operelor muzicale şi sã fie în acord cu practica europeanã. Astfel, propunerea UCMR-ADA referitoare la utilizãrile precum streaming, webcasting, concerte live şi muzicã de fundal prevede o remuneraţie de 2/3 din totalul remuneraţiei pentru dreptul patrimonial de comunicare publicã, iar pentru dreptul de reproducere remuneraţia va fi mai micã, respectiv de 1/3 din totalul remuneraţiei. În cazul descãrcãrii operelor muzicale (download) proporţia este diferitã, şi anume remuneraţia va fi mai mare: 2/3 din totalul remuneraţiei pentru dreptul patrimonial de reproducere, iar pentru dreptul comunicare publicã remuneraţia va fi mai micã, de 1/3 din totalul remuneraţiei. În domeniul utilizãrii operelor muzicale pe internet, UCMR-ADA aratã cã intensitatea utilizãrii este datã de numãrul de vizitatori unici ai paginii de internet pe care sunt puse la dispoziţia publicului operele muzicale. Totodatã, UCMR-ADA aratã cã propunerea sa referitoare la cuantumul remuneraţiilor este în concordanţã cu remuneraţiile ce se regãsesc în practica europeanã pentru reproducerea şi comunicarea publicã operelor muzicale prin servicii online şi mobile. În privinţa remuneraţiilor minime, UCMR-ADA a propus şi solicitat ca stabilirea acestora sã ţinã seama de practica europeanã, potrivit cãreia remuneraţiile sunt prevãzute distinct pentru fiecare modalitate de utilizare şi, în principal, în raport de numãrul de vizitatori unici sau ascultãtori online, dupã caz.
    Prin întâmpinarea formulatã, ANISP solicitã respingerea propunerii de metodologie a reclamantei şi stabilirea formei finale a metodologiei privind utilizarea operelor muzicale pe internet şi drepturile patrimoniale cuvenite titularilor drepturilor de autor în forma propusã de pârâtã. În susţinerea întâmpinãrii, ANISP aratã cã reclamanta este desemnatã de cãtre ORDA drept colector unic al remuneraţiilor cuvenite titularilor drepturilor de autor doar pentru utilizarea operelor muzicale prin comunicare publicã, pentru care, în conformitate cu prevederile art. 123^1 lit. e) din Legea nr. 8/1996, gestiunea colectivã este obligatorie. Prin urmare, dreptul de reproducere, la care face referire UCMR-ADA în propunerea de metodologie, nu poate face obiectul unei metodologii opozabile erga omnes, atâta vreme cât organismul de gestiune colectivã nu are nici prerogativa legalã şi nici mandate de la toţi titularii acestui drept astfel încât sã se poatã exercita o gestiune colectivã obligatorie, cu repertoriu extins. Din punctul de vedere al utilizãrii operelor muzicale pe internet, dreptul de reproducere prevãzut la art. 123^2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 este "consumat" la momentul fixãrii operei muzicale ca fonogramã sau videogramã, obiectul utilizãrii care se reglementeazã prin metodologia supusã arbitrajului reprezentându-l comunicarea publicã şi reproducerea fonogramei şi/sau videogramei în scopul comunicãrii ei publice prin internet, ceea ce reprezintã o etapã ulterioarã acelei reproduceri reglementate prin textul de lege indicat anterior. Totodatã, ANISP aratã cã nu se poate face "comunicarea publicã" a unei opere muzicale prin internet fãrã ca în prealabil aceasta sã nu fie reprodusã pe un mediu de stocare denumit server, iar aceastã reproducere, realizatã printr-o operaţiune de schimbare a formatului operei muzicale într-unul compatibil utilizãrii pe internet, face parte din categoriile exceptate de la dreptul de reproducere, drept de reproducere care este definit de art. 14 din Legea nr. 8/1996. În acest fel, utilizarea operelor muzicale pe internet sub forma comunicãrii publice îndeplineşte condiţiile impuse de art. 33 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, respectiv: reproducerea folositã este un act tranzitoriu şi accesoriu utilizãrii, este parte integrantã şi esenţialã a procesului tehnic de transformare a formatului operei muzicale, scopul reproducerii este acela de a permite transmiterea în cadrul reţelelor de calculatoare, în cadrul unei utilizãri licite, iar aceastã reproducere nu are o semnificaţie economicã de sine stãtãtoare. Prin raportare la Directiva 2007/65/CE , la prevederile art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României şi ale art. 189 din Tratatul de la Roma institutiv al CEE, se trage concluzia cã sintagma "cu excepţia reţelelor de calculatoare" conţinutã de definiţia datã radiodifuzãrii în art. 15^1 lit. b) din Legea nr. 8/1996 nu mai poate produce efecte juridice, legislaţia comunitarã prevalând dispoziţiilor contrare din legislaţia internã. Astfel, sintagma "cu excepţia reţelelor de calculatoare" cuprinsã în art. 15^1 lit. b) din Legea nr. 8/1996, care defineşte radiodifuzarea, va trebui eliminatã.
    La termenul din 18 martie 2010, utilizatorii precizeazã cã propunerea de metodologie depusã de ANISP este comunã pentru toţi utilizatorii, Orange România achiesând la aceastã propunere de metodologie.
    Prin Hotãrârea arbitralã din 30 martie 2010, Corpul de arbitri ORDA a stabilit forma finalã a Metodologiei privind stabilirea remuneraţiilor cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru reproducerea şi/sau comunicarea publicã a operelor muzicale prin servicii online sau mobile astfel:
    "Art. 1. - Reproducerea şi comunicarea publicã a operelor muzicale pe teritoriul României, însoţite sau nu de imagini, printr-un serviciu online sau mobil se poate face numai în baza unei autorizaţii licenţã neexclusivã, încheiatã cu organismul de gestiune colectivã pentru operele muzicale.
    Art. 2. - (1) Autorizaţia licenţã neexclusivã conferã utilizatorului, dupã caz, dreptul de a reproduce şi/sau dreptul de comunicare publicã pe teritoriul României a operelor muzicale în modalitãţile prevãzute de prezenta metodologie.
    (2) Este utilizator, în sensul prezentei metodologii, persoana fizicã sau juridicã ce oferã publicului servicii ale societãţii informaţionale care conţin opere muzicale aflate pe un sistem informatic online sau mobil.
    Art. 3. - (1) Este utilizator orice persoanã:
    a) sub al cãrui nume este înregistrat domeniului la care este accesibil serviciul prin internet sau alte reţele cu sau fãrã fir; sau
    b) care este responsabilã de conţinutul site-ului disponibil pe internet sau alte reţele, cu sau fãrã fir; sau
    c) care exploateazã site-ul pe internet sau pe alte reţele, cu sau fãrã fir; sau
    d) care obţine venituri din publicitate, din descãrcarea sau ascultarea de opere muzicale ori sub orice altã formã ca urmare a furnizãrii serviciilor cuprinzând opere muzicale prin internet sau alte reţele, cu sau fãrã fir.
    Art. 4. - Utilizarea operelor muzicale se realizeazã prin urmãtoarele operaţiuni:
    a) oferirea spre ascultare (comunicare publicã, inclusiv prin punerea la dispoziţia publicului), fãrã posibilitatea de stocare a operelor muzicale, efectuatã cu titlu gratuit sau oneros printr-un serviciu online sau mobil;
    b) oferirea spre descãrcare (reproducere şi comunicare publicã) de cãtre consumator a operelor muzicale, efectuatã cu titlu gratuit sau oneros printr-un serviciu online sau mobil.
    Art. 5. - (1) În vederea obţinerii licenţei, solicitantul trebuie sã solicite organismului de gestiune colectivã eliberarea acesteia cu cel puţin 10 zile înainte de utilizare.
    (2) Odatã cu cererea de autorizare, solicitantul are obligaţia sã depunã urmãtoarele documente: fotocopia actului de identitate sau fotocopia certificatului de înmatriculare şi/sau înregistrare fiscalã, precum şi orice alte informaţii privitoare la modalitatea şi reţeaua prin care sunt puse la dispoziţia publicului operele muzicale.
    (3) Cererea de autorizare şi documentele prevãzute la prezentul articol pot fi transmise şi în format electronic la adresa de e-mail a organismului de gestiune colectivã.
    Art. 6. - (1) În termen de 10 zile de la depunerea cererii de autorizare, însoţitã de toate documentele prevãzute la art.4 alin. (2), organismul de gestiune colectivã este obligat sã încheie cu solicitantul licenţa neexclusivã de utilizare a operelor muzicale pe internet sau alte reţele, cu sau fãrã fir.
    (2) Licenţa neexclusivã se poate acorda şi prin corespondenţã (e-mail, fax, poştã).
    (3) Licenţa neexclusivã se acordã pentru o perioadã de 3 ani, însã la solicitarea expresã a utilizatorului se poate acorda pentru o perioadã mai scurtã.
    (4) În cazul dreptului de reproducere, autorizaţia licenţã neexclusivã se încheie numai cu privire la opere muzicale ce fac parte din repertoriul gestionat în mod facultativ de organismul de gestiune colectivã.
    Art. 7. - Pentru reproducerea şi/sau comunicarea publicã, inclusiv prin punerea la dispoziţia publicului a operelor muzicale printr-un serviciu online sau mobil, utilizatorii au obligaţia de a plãti remuneraţii pentru titularii de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale dupã cum urmeazã:
    A. Oferirea spre ascultare (streaming):
    a) cu titlu gratuit:


┌────────────┬────────┬────────┬───────────┬────────────┐
│Numãr opere │ 1-20   │ 21-200 │ 201-1.000 │ Peste 1.000│
│muzicale    │        │        │           │            │
├────────────┼────────┼────────┼───────────┼────────────┤
│Remuneraţie │ 20 lei │ 30 lei │ 50 lei    │ 100 lei    │
│lunarã      │        │        │           │            │
└────────────┴────────┴────────┴───────────┴────────────┘

    În situaţia utilizatorilor care oferã spre ascultare (streaming) peste 200 de opere muzicale, la fiecare tranşã de câte 500.000 de ascultãri lunare se adaugã câte o remuneraţie echivalentã celei stabilite în tabelul de mai sus.
    Pentru utilizarea ca muzicã de fundal a operelor muzicale se datoreazã o remuneraţie lunarã de 20 lei;
    b) cu titlu oneros:
    - 8% din baza de calcul, cu titlu de drept de comunicare publicã prin punerea operelor muzicale la dispoziţia publicului.
    B. Oferirea spre descãrcare (download):
    a) cu titlu gratuit:


┌────────────┬────────┬────────┬───────────┬────────────┐
│Numãr opere │ 1-20   │ 21-200 │ 201-1.000 │ Peste 1.000│
│muzicale    │        │        │           │            │
├────────────┼────────┼────────┼───────────┼────────────┤
│Remuneraţie │ 40 lei │ 60 lei │100 lei    │ 200 lei    │
│lunarã      │        │        │           │            │
└────────────┴────────┴────────┴───────────┴────────────┘

    În situaţia în care numãrul de opere muzicale descãrcate lunar este mai mare de 50.000, dar nu mai mult de 2.000.000 de opere muzicale descãrcate lunar, se adaugã câte o remuneraţie echivalentã celei stabilite în tabelul de mai sus.
    Remuneraţiile prevãzute în tabelul de mai sus se repartizeazã dupã cum urmeazã:
    - 70% cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru reproducerea operelor muzicale;
    - 30% cu titlu de drept de comunicare publicã prin punerea operelor muzicale la dispoziţia publicului;
    b) cu titlu oneros:
    - 7% din baza de calcul, cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru reproducerea operelor muzicale;
    - 3% din baza de calcul, cu titlu de drept de comunicare publicã prin punerea operelor muzicale la dispoziţia publicului.
    Art. 8. - Baza de calcul al remuneraţiilor procentuale este formatã din totalitatea veniturilor brute lunare obţinute de utilizator ca urmare a folosirii operelor muzicale, venituri reprezentând, dar fãrã a se limita la: sume plãtite de cãtre consumatorii finali, indiferent dacã sumele sunt plãtite direct utilizatorului ori unui intermediar, publicitate, abonamente, sponsorizãri.
    Art. 9. - (1) Plata remuneraţiilor se efectueazã pânã la data de 25 a lunii urmãtoare celei pentru care sunt datorate.
    (2) În caz de întârziere la plata remuneraţiei, utilizatorii datoreazã la sumele scadente şi neachitate penalitãţi de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere.
    (3) Remuneraţiile stabilite în sumã fixã prin prezenta metodologie pot fi modificate anual potrivit indicelui de inflaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 131^4 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    Art. 10. - (1) Utilizatorii sunt obligaţi ca pânã la data de 20 a fiecãrei luni sã comunice organismului de gestiune colectivã, pentru luna precedentã, un raport privind operele muzicale utilizate, care va cuprinde:
    a) baza de calcul al remuneraţiei;
    b) operele muzicale reproduse şi/sau comunicate public, cu indicarea pentru fiecare operã muzicalã în parte a denumirii operei muzicale, autorului/autorilor, interpretului/interpreţilor, numãrului de ascultãri/descãrcãri şi a duratei de utilizare.
    (2) Utilizatorii sunt obligaţi sã permitã realizarea unei monitorizãri şi a unui raport de trafic de cãtre o terţã persoanã independentã, dintre cele agreate de organismul de gestiune colectivã, sau sã implementeze un program de monitorizare a traficului de cãtre organismul de gestiune colectivã agreat de acesta din urmã.
    Art. 11. - (1) Nu fac obiect al prezentei metodologii reproducerea şi comunicarea publicã a operelor muzicale ca tonuri de apel sau tonuri în aşteptare pentru telefoanele mobile.
    (2) Prezenta metodologie intrã în vigoare la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, în conformitate cu art. 131^2 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    Pronunţatã astãzi, 30 martie 2010, la sediul ORDA din Str. Transilvaniei nr. 2, sectorul 1, Bucureşti.
    Executorie de la data publicãrii sale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pentru a hotãrî astfel, completul arbitral a reţinut urmãtoarele:
    "Completul arbitral este legal învestit şi are competenţa de a soluţiona cererea de arbitraj formulatã de reclamanta UCMR-ADA în contradictoriu cu pârâtele APTI, ANISP şi Orange România în vederea stabilirii formei finale a Metodologiei privind stabilirea remuneraţiilor cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru reproducerea operelor muzicale şi pentru punerea operelor muzicale la dispoziţia publicului prin servicii online sau mobile, în temeiul prevederilor art. 131^2 din Legea nr. 8/1996.
    În prealabil, se constatã cã titlul metodologiei, propus de pãrţi, nu este adecvat cu conţinutul negocierilor şi medierii prin arbitraj, de stabilire a remuneraţiilor titularilor de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru reproducerea şi/sau comunicarea publicã a operelor muzicale prin servicii online sau mobile.
    În consecinţã, titlul metodologiei va fi urmãtorul: <<Metodologie privind stabilirea remuneraţiilor cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru reproducerea operelor muzicale şi/sau comunicarea publicã a operelor muzicale prin servicii online sau mobile>>.
    Completul constatã urmãtoarele elemente de dezacord dintre pãrţi:
    1. Privitor la licenţele pentru folosirea operelor muzicale, pãrţile propun rezolvãri cu nuanţãri diferite, sens în care completul decide urmãtoarele:
    Autorizaţia licenţã neexclusivã conferã utilizatorului, dupã caz, dreptul de a reproduce şi/sau dreptul de comunicare publicã pe teritoriul României a operelor muzicale, fiind utilizator persoana fizicã sau juridicã ce oferã publicului servicii ale societãţii informaţionale cuprinzând operele muzicale aflate pe un sistem informatic online sau mobil. În aceastã categorie se aflã orice persoanã sub al cãrui nume este înregistrat domeniul de internet sau alte reţele, cu sau fãrã fir, ori care este responsabilã de conţinutul site-ului disponibil pe internet sau alte reţele, cu sau fãrã fir, precum şi cea care exploateazã site-ul pe internet sau pe alte reţele cu sau fãrã fir, ori care obţine venituri din publicitate, din descãrcarea sau ascultarea de opere muzicale sau sub orice altã formã, ca urmare a furnizãrii serviciilor cuprinzând opere muzicale prin internet sau alte reţele, cu sau fãrã fir.
    Utilizarea operelor muzicale se realizeazã prin comunicare publicã (ascultare) fãrã posibilitatea de stocare a operelor muzicale, efectuatã cu titlu gratuit sau oneros printr-un serviciu online sau mobil (streaming) sau prin reproducere cu descãrcare (stocare) şi comunicare publicã (ascultare) de cãtre consumator a operelor muzicale, efectuatã cu titlu gratuit sau oneros printr-un serviciu online sau mobil (download).
    În vederea obţinerii licenţei, persoana interesatã trebuie sã solicite organismului de gestiune colectivã eliberarea acesteia cu cel puţin 10 zile înainte de autorizarea utilizãrii. Odatã cu cererea de autorizare se vor depune fotocopia actului de identitate sau fotocopia certificatului de înmatriculare şi/sau înregistrare fiscalã, fotocopia dovezii de înregistrare a domeniului de internet deţinut, precum şi orice alte informaţii privitoare la modalitatea şi reţeaua prin care sunt puse la dispoziţia publicului operele muzicale.
    Cererea de autorizare şi documentele pot fi transmise şi în format electronic la adresa de e-mail a organismului de gestiune colectivã. În termen de 10 zile de la depunerea cererii de autorizare, însoţitã de toate documentele, organismul de gestiune colectivã este obligat sã încheie cu solicitantul licenţa neexclusivã de utilizare a operelor muzicale pe internet sau alte reţele, cu sau fãrã fir. Licenţa neexclusivã se acordã pentru o perioadã de 3 ani, însã la solicitarea expresã a utilizatorului se poate acorda pentru o perioadã mai scurtã. În cazul dreptului de reproducere, autorizaţia licenţã neexclusivã se încheie numai cu privire la opere muzicale ce fac parte din repertoriul gestionat în mod facultativ de organismul de gestiune colectivã. Licenţa neexclusivã se poate acorda şi prin corespondenţã (e-mail, fax, poştã).
    2. Privitor la dreptul de reproducere şi dreptul de comunicare publicã a operelor muzicale prin internet sau alte reţele, cu sau fãrã fir, funcţie de care se stabileşte remuneraţia autorilor, se constatã:
    Potrivit art. 13 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996, dreptul de comunicare publicã a operei este un drept patrimonial distinct şi exclusiv pentru care legiuitorul a prevãzut obligativitatea gestiunii colective în cazul operelor muzicale. Comunicarea publicã a operelor muzicale se face în scop de ascultare fãrã fixare ori pentru fixare şi ascultare. În cazul comunicãrii operelor muzicale în scop de ascultare fãrã fixare, aceastã operaţiune implicã un act provizoriu de reproducere, parte a unui proces tehnic menit sã permitã utilizarea licitã a operei, fiind o excepţie de la dreptul distinct de reproducere reglementatã de dispoziţiile art. 33 alin. (3) din lege, astfel: "sunt exceptate de la dreptul de reproducere actele provizorii de reproducere care sunt tranzitorii sau accesorii şi constituie o parte integrantã şi esenţialã a unui proces tehnic şi al cãror scop unic este sã permitã transmiterea, în cadrul unei reţele între terţi, de cãtre un intermediar sau utilizarea licitã a unei opere ori a altui obiect protejat şi care nu au o semnificaţie economicã de sine stãtãtoare." În cazul comunicãrii operelor muzicale în scop de fixare şi apoi ascultare, dreptul de reproducere este de sine stãtãtor, ca drept autonom.
    În acest sens este şi practica europeanã, aşa cum rezultã din rãspunsul SACEM-Franţa, depus de UCMR-ADA, care apreciazã cã acestea sunt acte provizorii de reproducere pentru care nu este nevoie de autorizare, deoarece reprezintã o excepţie de la dreptul de reproducere, prevãzut de art. 5 din Directiva CE/29/2001. Excepţia a fost încorporatã în legislaţia internã de dispoziţiile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 8/1996.
    3. Privitor la remuneraţiile pentru autorii operelor muzicale, completul de arbitraj va ţine seama cã pãrţile au ajuns la un relativ acord pentru un procent de 10% din baza de calcul, pentru reproducere şi comunicare publicã.
    Arbitrii au luat în considerare necesitatea încurajãrii serviciilor de furnizare legalã de opere muzicale pe internet şi alte reţele şi evitarea situaţiei inechitabile în care un posibil utilizator ar datora titularilor de drepturi sume mai mari decât cele încasate. De asemenea, s-a urmãrit asigurarea unui echilibru între interesul publicului de a avea acces la servicii de utilizare a operelor muzicale în condiţii facile şi rezonabile prin încurajarea dezvoltãrii investiţiilor în acest domeniu şi interesul creatorilor de a fi remuneraţi pentru utilizarea operelor lor.
    Completul nu poate lua în considerare propunerea UCMRADA privind exceptarea unor tipuri de utilizãri, deoarece dreptul de comunicare publicã se gestioneazã colectiv în mod obligatoriu conform art. 123^1 din Legea nr. 8/1996. Exceptarea tonurilor de apel este reţinutã în cauzã, deoarece existã o altã metodologie aplicabilã, iar acestea oricum nu au fãcut obiect al negocierilor dintre pãrţi.
    Remuneraţia propusã de utilizatori pentru situaţia în care autorul îşi oferã spre ascultare sau descãrcare propriile creaţii nu este reţinutã în cauzã, întrucât Legea nr. 8/1996 nu reglementeazã situaţia în care titularul de drepturi sã se autorizeze sau sã îşi plãteascã remuneraţii prin intermediul organismelor de gestiune colectivã, care, potrivit art. 125, nu sunt titulari de drepturi, ci mandatari ai acestora.
    Pentru oferirea spre ascultare (streaming), cu titlu gratuit, remuneraţia va fi forfetarã, în funcţie de numãrul operelor muzicale, cu o creştere şi în funcţie de tranşele de ascultãtori. Pentru utilizarea ca muzicã de fundal a operelor muzicale se datoreazã o remuneraţie lunarã de 20 lei.
    Pentru oferirea spere ascultare, cu titlu oneros, se acordã 8% din baza de calcul, cu titlu de drept de comunicare publicã, prin punerea operelor muzicale la dispoziţia publicului.
    Pentru oferirea spre descãrcare (download), cu titlu gratuit, remuneraţia va fi forfetarã în funcţie de numãrul de opere muzicale, cu o creştere în funcţie de operele muzicale descãrcate.
    Pentru oferirea spre descãrcare (download), cu titlu oneros, se acordã 7% din baza de calcul, cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru reproducerea (fixarea) operelor muzicale, şi 3% din baza de calcul, cu titlu de drept de comunicare publicã prin punerea operelor muzicale la dispoziţia publicului.
    4. Privitor la baza de calcul al remuneraţiilor procentuale se decide cã aceasta este formatã din totalitatea veniturilor brute lunare obţinute de utilizator ca urmare a folosirii operelor muzicale.
    5. Privitor la informaţiile ce trebuie comunicate organismului de gestiune colectivã pentru autorizarea utilizãrii nu se poate reţine în cauzã obligaţia transmiterii "operelor muzicale ce urmeazã a fi reproduse pe mediul de stocare în vederea punerii la dispoziţia publicului" deoarece, fiind vorba despre gestiune colectivã extinsã, obligatorie, înseamnã cã organismul de gestiune colectivã îi reprezintã pe toţi titularii de drepturi şi poate autoriza utilizarea tuturor operelor acestora, astfel încât comunicarea de cãtre utilizatori a posibilelor opere care vor fi utilizate apare ca fiind o acţiune imposibil de realizat practic. Operele care sunt utilizate nu sunt cunoscute la momentul solicitãrii autorizaţiei deoarece existã opere muzicale care apar ulterior autorizãrii şi sunt imposibil de identificat la momentul solicitãrii autorizaţiei.
    În acest sens, este de esenţa gestiunii colective ca utilizatorii sã transmitã ulterior utilizãrii cãtre organismul de gestiune colectivã informaţii privind operele utilizate, în scopul remunerãrii corespunzãtoare a titularilor de drepturi, în conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 8/1996. Utilizatorii sunt obligaţi ca pânã la data de 20 a fiecãrei luni sã comunice organismului de gestiune colectivã, pentru luna precedentã, un raport privind operele muzicale utilizate, care va cuprinde baza de calcul al remuneraţiei, operele muzicale reproduse şi/sau comunicate public, cu indicarea pentru fiecare operã muzicalã în parte a denumirii operei muzicale, autorului/autorilor, interpretului/interpreţilor, numãrul de ascultãri/descãrcãri şi a duratei de utilizare. Utilizatorii sunt obligaţi sã permitã realizarea unei monitorizãri şi a unui raport de trafic de cãtre o terţã persoanã independentã, dintre cele agreate de organismul de gestiune colectivã, sau sã implementeze un program de monitorizare a traficului de cãtre organismul de gestiune colectivã agreat de acesta din urmã."
    Împotriva acestei hotãrâri a declarat apel Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor (UCMR-ADA), formulând urmãtoarele critici:
    "1. Hotãrârea arbitralã a stabilit în mod nelegal şi netemeinic în cadrul metodologiei remuneraţii mai mici decât cele corespunzãtoare practicii europene.
    Sub acest aspect, pentru motivele ce le vom dezvolta în continuare, hotãrârea arbitrala este datã cu încãlcarea dispoziţiilor:
    - art. 13 alin. (1) din Convenţia de la Berna, ratificatã de România prin Legea nr. 77/1998;
    - art. 6 din Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului;
    - art. l din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului;
    - art. 131, 131^1 şi 131^2 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    a) Exceptarea de la plata remuneraţiilor pentru dreptul de reproducere în cazul în care operele muzicale sunt oferite spre ascultare (streaming) este nelegalã.
    În mod eronat a reţinut completul de arbitraj cã potrivit rãspunsului SACEM - Franţa în cazul streamingului nu ar exista un drept de reproducere şi cã autorii nu ar beneficia de remuneraţii pentru dreptul de reproducere.
    Rãspunsul SACEM depus la dosar este contrar celor reţinute în hotãrârea arbitrate.
    Se arata în mod expres în acest înscris al SACEM faptul cã, în cazul streamingului, remuneraţia reprezintã: 75% drepturi de execuţie publicã (comunicare publicã), şi 25% drepturi mecanice (reproducere).
    Este inexplicabil cum completul de arbitraj a reţinut o altã situaţie decât cea menţionatã în mod expres în înscris.
    Mai mult, înscrisul menţioneazã în mod explicit faptul cã <<legea francezã armonizatã cu directivele EU recunoaşte cã atât dreptul de execuţie publicã (n.n. - comunicare publicã), cât şi drepturile mecanice (n.n. - reproducere) sunt implicate în exploatarea online. În acest sens SACEM şi SDRM licenţiazã atât drepturi de execuţie publicã, cât şi drepturi mecanice pentru acest gen de utilizãri>>.
    În concluzie, în mod evident, hotãrârea arbitralã prin care se reţine contrariul celor mai sus menţionate şi dovedite este nelegalã.
    Practica europeanã, aşa cum rezultã din înscrisul la care face referire hotãrârea arbitralã, dar şi din înscrisurile privind practica din întreaga Europã (BIEM, PRS, GEMA, SIAE etc.), este contrarã celor reţinute de hotãrârea arbitralã.
    Hotãrârea arbitralã este datã sub acest aspect cu încãlcarea prevederilor art. 131^1 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    Hotãrârea arbitralã, sub acelaşi aspect, este datã cu încãlcarea şi aplicarea greşitã a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Practic, prin hotãrârea arbitralã a fost instituitã o nouã excepţie de la dreptul de reproducere.
    Contrar celor reţinute în hotãrârea arbitralã, nu sunt incidente dispoziţiile alin. (3) art. 33 din Legea nr. 8/1996.
    Dispoziţia legal mai sus citatã excepteazã de la dreptul de reproducere numai actele care îndeplinesc în mod cumulativ şi urmãtoarele condiţii:
    - sunt acte provizorii de reproducere;
    - actele de reproducere sunt accesorii sau tranzitorii.
    În speţã, reproducerea operelor muzicale pe un calculator (server) al utilizatorului se realizeazã pentru o perioadã îndelungatã de timp, pentru a putea fi utilizate potrivit activitãţii utilizatorului.
    Nu este prin urmare întrunitã cerinţa expresã a legii ca actul de reproducere sã aibã un caracter provizoriu şi care în acelaşi timp sã fie tranzitoriu sau accesoriu.
    Precizãm şi faptul cã titularii drepturilor de reproducere nu deţin întotdeauna şi drepturile de execuţie publicã. În alte cazuri proporţia în care titularii deţin drepturile de reproducere este diferitã de proporţia în care deţin drepturile de comunicare publicã pentru aceleaşi opere muzicale.
    Faţã de cele mai sus menţionate, şi în cazul streamingului exceptarea de la dreptul de reproducere a actelor de reproducere a operelor muzicale privind constituirea bazelor de date cuprinzând operele muzicale accesibile publicului reprezintã o aplicare greşitã a legii şi o privare de un bun (dreptul la remuneraţii pentru titularii acestor drepturi).
    Hotãrârea arbitralã este datã astfel şi cu încãlcarea art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului.
    b) Stabilirea unei remuneraţii reduse la 8% în cazul oferirii operelor muzicale spre ascultare reprezintã o încãlcare a dispoziţiilor art. 131^1 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    Potrivit hotãrârii arbitrale, pãrţile au ajuns la un acord pentru un procent de 10%.
    Procentul de 10% a fost propus de utilizatori, aşa cum rezultã din propunerea de metodologie depusã în arbitraj la data de 15 aprilie 2009, împreunã cu întâmpinarea.
    Cu toate acestea, în mod nelegal şi netemeinic, prin hotãrârea arbitralã remuneraţiile au fost reduse la 8% în cazul oferirii operelor muzicale spre ascultare (streaming).
    Hotãrârea arbitralã nu cuprinde motivele pentru care remuneraţia a fost redusã în acest caz de 8%.
    În considerentele hotãrârii arbitrale se face referire în mod nelegal la criterii precum:
    - necesitatea încurajãrii serviciilor de furnizare legalã de opere muzicale pe internet;
    - evitarea situaţiei inechitabile în care un posibil utilizator ar datora titularilor de drepturi sume mai mari decât cele încasate;
    - asigurarea unui echilibru între interesul publicului de a avea acces la servicii de utilizare a operelor muzicale în condiţii facile şi rezonabile prin încurajarea investiţiilor în acest domeniu şi interesul creatorilor de a fi remuneraţi pentru utilizarea operelor lor.
    Învederãm în primul rând faptul cã Legea nr. 8/1996 recunoaşte autorilor un drept la remuneraţie, drept de proprietate privatã, şi nu un interes, aşa cum în mod greşit se reţine în hotãrârea arbitralã.
    Hotãrârea arbitralã, în mod nelegal, adaugã noi criterii de stabilire a remuneraţiilor şi le ignorã pe cele prevãzute de lege.
    Astfel, niciunul dintre criteriile mai sus menţionate nu se regãseşte printre criteriile prevãzute de art. 131^1 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    Pentru aceste motive, hotãrârea arbitralã prin care remuneraţia în cazul oferirii spre ascultare a operelor muzicale (streaming) a fost redusã la 8% este nelegalã şi netemeinicã, fiind datã cu încãlcarea dispoziţiilor art. 131^1 alin. (1) din Legea nr. 8/1996.
    c) Completul de arbitraj nu s-a pronunţat cu privire la solicitarea UCMR-ADA de stabilire a unei remuneraţii minime.
    Cu toate cã UCMR-ADA a solicitat cã metodologia sã prevadã remuneraţii minime, completul de arbitraj nu s-a pronunţat cu privire la aceastã cerere a UCMR-ADA.
    Cu privire la acest aspect, în cadrul arbitrajului am invocat şi excepţia puterii lucrului judecat, excepţie pe care, în temeiul art. 166 din Codul de procedurã civilã înţelegem sã o invocãm şi în apel.
    În acest sens învederam faptul cã, prin deciziile civile nr. 29A din 7 martie 2006 şi nr. 116A din 15 iunie 2006 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 12 octombrie 2006, s-a recunoscut în mod definitiv şi irevocabil dreptul UCMR-ADA la remuneraţii minime.
    Cele douã hotãrâri au fost pronunţate în contradictoriu cu ANISP, Orange şi Vodafone.
    Mai mult, Decizia civilã nr. 29A din 7 martie 2006 a privit tocmai remuneraţiile pentru utilizarea operelor muzicale pe internet.
    În motivarea hotãrârii arbitrale se reţine în mod nelegal faptul cã ar trebui evitatã situaţia în care un utilizator ar datora titularilor de drepturi sume mai mari decât cele încasate.
    Hotãrârea arbitralã încalcã astfel dispoziţiile art. 131^1 alin. (1) lit. h) şi alin. (2) din Legea nr. 8/1996 şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului.
    Învederam astfel faptul cã dreptul de autor şi, pe cale de consecinţã, dreptul la remuneraţie este un drept privat.
    Restrângerea acestui drept nu poate fi realizatã decât în situaţiile şi prin mijloacele prevãzute de Constituţia României.
    În speţã nu existã şi nu poate opera o restrângere a dreptului de autor în funcţie de politica unui comerciant de stabilire a unor preţuri.
    Oferirea spre descãrcare sau ascultare a unor opere muzicale la preţuri mici nu poate în niciun caz priva autorul de o parte din remuneraţie, respectiv de o parte din dreptul sãu. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea de Apel Bucureşti prin deciziile mai sus menţionate.
    În plus, dreptul la remuneraţie existã pentru autor şi în cazul în care oferirea spre ascultare sau descãrcarea se realizeazã gratuit.
    Contrar celor reţinute prin hotãrârea arbitralã, faptul cã nu a fost stabilitã o remuneraţie minimã conduce la o situaţie inechitabilã pentru autori şi utilizatori.
    Potrivit metodologiei stabilite prin hotãrârea arbitralã, în absenţa unei remuneraţii minime aplicabile tuturor categoriilor de utilizatori, pentru utilizarea aceloraşi opere muzicale, un utilizator ce obţine venituri foarte mici va plãti o remuneraţie mai micã decât un utilizator ce nu obţine nici venituri.
    În plus, hotãrârea arbitralã încalcã dispoziţiile art. 11 bis din Convenţia de la Berna, ratificatã prin Legea nr. 77/1998, ce prevede în mod expres cã nu se poate aduce atingere dreptului care aparţine autorului de a obţine o remunerare echitabilã.
    Hotãrârea arbitralã contravine şi dispoziţiilor art. 131^1 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996, care prevãd practica europeanã drept criteriu de stabilire a remuneraţiilor.
    Potrivit practicii europene, reţinutã şi în deciziile anterioare ale Curţii de Apel Bucureşti, remuneraţia datoratã pentru utilizarea operelor muzicale pe internet sau alte reţele mobile nu poate fi mai micã decât remuneraţia minimã.
    În concluzie, în mod nelegal şi netemeinic, completul de arbitraj nu a soluţionat cererea UCMR-ADA şi nu a stabilit o remuneraţie minimã.
    d) Hotãrârea arbitralã a stabilit pentru metodologie dispoziţii imposibil de aplicat.
    Prin hotãrârea arbitralã s-a stabilit în mod netemeinic faptul cã, în cazul oferirii spre ascultare a operelor muzicale (streaming), remuneraţia se calculeazã în funcţie de numãrul de ascultãri lunare.
    A fost stabilit în acest sens un plafon de 500.000 de ascultãri şi numai pentru cazul în care sunt oferite spre ascultare mai mult de 200 de opere muzicale.
    Hotãrârea arbitralã este datã sub acest aspect cu încãlcarea art. 131^1 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996, fiind contrarã practicii europene.
    Potrivit practicii europene, remuneraţia minimã sau forfetarã se diferenţiazã, în cazul utilizãrii operelor muzicale pe internet, dupã numãrul de pagini vizitate/lunã, şi nu dupã numãrul de ascultãri/lunã.
    Numãrul de ascultãri este imposibil de determinat.
    Hotãrârea contravine în egalã mãsurã şi dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    Potrivit acestor dispoziţii legale, orice act cu caracter normativ trebuie:
    - sã instituie reguli necesare, suficiente şi posibile, care sã conducã la o cât mai mare stabilitate şi eficienţã legislativã;
    - sã cuprindã un text care sã fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fãrã dificultãţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce.
    Textul art. 7 pct. A.a) nu întruneşte aceste cerinţe.
    În acest sens învederãm cã nu este posibil de stabilit şi de verificat numãrul de ascultãri efective ale operelor muzicale prin intermediul internetului. Textul este astfel lipsit de eficienţã.
    În cazul webcastingului textul este imposibil de aplicat. Nu poate fi determinat numãrul de opere muzicale ascultate online de cãtre o persoanã.
    Textul nu este clar formulat şi cuprinde dispoziţii echivoce.
    În egalã mãsurã, metodologia stabilitã prin hotãrârea arbitralã cuprinde dispoziţii imposibil de aplicat şi în cazul raportãrilor. Menţionãm astfel cã, în anumite situaţii, este imposibilã determinarea numãrului de ascultãri on line pentru fiecare operã muzicalã.
    Echivocã şi lipsitã de eficienţã este reglementarea remuneraţiilor de la art. 7 pct. B
    e) Remuneraţia stabilitã prin hotãrârea arbitralã la art. 7 este mai micã decât cea corespunzãtoare practicii europene, hotãrârea fiind pronunţatã cu încãlcarea art. 131^1 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996.
    Aşa cum rezultã din înscrisurile depuse de cãtre UCM-RADA în arbitraj, dar şi celor depuse de Orange, remuneraţiile corespunzãtoare practicii europene sunt mult mai mari decât cele stabilite prin hotãrârea arbitralã.
    Hotãrârea arbitralã nu cuprinde motivele pentru care a fost stabilitã o remuneraţie micã pentru autori şi contravine dispoziţiilor art. 131^1 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996.
    Remuneraţia contravine practicii europene şi în cazul descãrcãrii operelor muzicale (download).
    Potrivit înscrisurilor administrate în cauzã, potrivit practicii europene şi potrivit dispoziţiilor art. 131^1 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996, remuneraţia pentru descãrcarea operelor muzicale nu poate fi mai micã de 0,1 euro/descãrcare (0,423 lei/descãrcare).
    Contrar dispoziţiilor legale mai sus invocate, prin hotãrârea arbitralã nu au fost stabilite remuneraţii/descãrcare şi nici remuneraţii minime.
    Nu se indicã în hotãrârea arbitralã nici dispoziţia legalã şi nici probele ce au fost avute în vedere atunci când a fost stabilitã o remuneraţie contrarã practicii europene.
    Cu încãlcarea dispoziţiilor art. 131^1 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996, prin hotãrârea arbitralã au fost stabilite remuneraţii nu în funcţie de numãrul de descãrcãri ale unei opere, ci o remuneraţie pentru o grupã de opere, indiferent de numãrul de opere.
    Cu titlu de exemplu, menţionãm cã, în cazul unui numãr de 50.000 de descãrcãri ale unei opere muzicale, potrivit hotãrârii arbitrate, remuneraţia este de 0,0008 lei/descãrcare (40 lei/50.000 de descãrcãri).
    Remuneraţia astfel stabilitã este de peste 120 de ori mai micã decât remuneraţia stabilitã prin metodologia anterioarã, respectiv 0,0008 lei/descãrcare faţã de remuneraţia anterioarã de 0,3 lei/descãrcare, şi de peste 150 de ori mai micã decât remuneraţia practicatã la nivel european.
    Învederãm faptul cã, în mod definitiv şi irevocabil, Curtea de Apel Bucureşti a statuat faptul cã, în cazul descãrcãrii operelor muzicale pe internet, o remuneraţia de 0,3 lei/descãrcare reprezintã o remuneraţie conformã practicii europene, fiind respinsã cererea ANISP de reducere a acestei remuneraţii.
    Contrar practicii europene, contrar dispoziţiilor art. 131^1 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996 şi celor ale art. 11 bis din Convenţia de la Berna, cu încãlcarea puterii de lucru judecat, completul de arbitraj a stabilit o remuneraţie pentru descãrcarea operelor muzicale ce reprezintã o diminuare de peste 120 de ori faţã de remuneraţia anterioarã şi de peste 150 de ori faţã de remuneraţia practicata la nivel european.
    Hotãrârea arbitralã nu cuprinde şi nici nu putea cuprinde motive care sã justifice o astfel de diminuare a remuneraţiilor.
    Învederam faptul cã hotãrârea arbitralã încalcã un drept recunoscut autorilor, un drept asimilat drepturilor salariate potrivit art. 150 din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    În concluzie, faţã de motivele invocate, solicitãm:
    - admiterea apelului;
    - modificarea hotãrârii arbitrale apelate, în sensul modificãrii Metodologiei privind stabilirea remuneraţiilor cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru reproducerea şi/sau comunicarea publicã a operelor muzicale prin servicii online sau mobile dupã cum urmeazã:
    <<Art. 7. - (1) Pentru reproducerea şi/sau comunicarea publicã, inclusiv prin punerea la dispoziţia publicului a operelor muzicale printr-un serviciu online sau mobil, utilizatorii au obligaţia de a plãti remuneraţii pentru titularii de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale, dupã cum urmeazã:
    A.a) Oferirea spre ascultare (streaming) contra cost sau gratuit:
    - 3% din baza de calcul, cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru reproducerea (fixarea) operelor muzicale;
    - 7% din baza de calcul, cu titlu de drept de comunicare publicã prin punerea operelor muzicale la dispoziţia publicului.
    Remuneraţia nu va putea fi mai micã decât remuneraţia minimã prevãzutã în tabelul urmãtor:



┌─────────────────────────────────────────┬──────┬───────────┬────────────┬──────────────┐
│            Numãr opere                  │ 1-20 │   21-200  │  201-1.000 │  Peste 1.000 │
├─────────────────────────────────────────┼──────┴───────────┴────────────┴──────────────┤
│Numãrul de afişãri (pageview/lunã)       │      Remuneraţie minimã/lunã (lei)           │
├─────────────────────────────────────────┼──────┬───────────┬────────────┬──────────────┤
│Pânã la 100.000                          │  20  │     30    │     50     │      100     │
├─────────────────────────────────────────┼──────┼───────────┼────────────┼──────────────┤
│Între 100.001-200.000                    │  30  │     45    │     75     │      150     │
├─────────────────────────────────────────┼──────┼───────────┼────────────┼──────────────┤
│Între 200.001-300.000                    │  40  │     60    │    100     │      200     │
├─────────────────────────────────────────┼──────┼───────────┼────────────┼──────────────┤
│Între 300.001-400.000                    │  60  │     90    │    150     │      300     │
├─────────────────────────────────────────┼──────┼───────────┼────────────┼──────────────┤
│Între 400.001-500.000                    │  80  │    120    │    200     │      400     │
├─────────────────────────────────────────┼──────┼───────────┼────────────┼──────────────┤
│Între 500.001-600.000                    │ 120  │    180    │    300     │      600     │
├─────────────────────────────────────────┼──────┼───────────┼────────────┼──────────────┤
│Între 600.001-1.100.000                  │ 160  │    240    │    400     │      800     │
├─────────────────────────────────────────┼──────┼───────────┼────────────┼──────────────┤
│Între 1.100.001-1.500.000                │ 240  │    360    │    600     │    1.200     │
├─────────────────────────────────────────┼──────┼───────────┼────────────┼──────────────┤
│Între 1.600.001-2.100.000                │ 320  │    480    │    800     │    1.600     │
├─────────────────────────────────────────┼──────┼───────────┼────────────┼──────────────┤
│Între 2.100.001-5.000.000                │ 480  │    720    │  1.200     │    2.400     │
├─────────────────────────────────────────┼──────┼───────────┼────────────┼──────────────┤
│Între 5.000.001-10.000.000               │ 640  │    960    │  1.600     │    3.200     │
├─────────────────────────────────────────┼──────┼───────────┼────────────┼──────────────┤
│Pentru ce depãşeşte 10.000.000 se adaugã │      │           │            │              │
│o remuneraţie suplimentarã pentru fiecare│      │           │            │              │
│pânã la 200.000 de afişãri suplimentare, │      │           │            │              │
│dupã cum urmeazã:                        │  25  │     35    │     50     │       70     │
└─────────────────────────────────────────┴──────┴───────────┴────────────┴──────────────┘

b) Pentru utilizarea ca muzicã de fundal a operelor muzicale se datoreazã remuneraţia prevãzutã în tabelul urmãtor:


┌─────────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────┐
│      Numãrul de opere utilizate         │     Remuneraţie minimã/lunã        │
├─────────────────────────────────────────┼──────────────────┬─────────────────┤
│                                         │   Site comercial │ Site necomercial│
├─────────────────────────────────────────┼──────────────────┼─────────────────┤
│De la 1 la 10                            │      100 lei     │      20 lei     │
├─────────────────────────────────────────┼──────────────────┼─────────────────┤
│Pentru fiecare tranşã suplimentarã de    │                  │                 │
│pânã la 10 opere                         │       70 lei     │      20 lei     │
└─────────────────────────────────────────┴──────────────────┴─────────────────┘


┌────────────────────────────────────────────────────┬──────────────────────┐
│Numãr potenţial de ascultãtori simultani online     │    Remuneraţie/lunã  │
├────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤
│Pânã la 250                                         │        300 lei       │
├────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤
│Între 250 şi 500                                    │        400 lei       │
├────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤
│Între 500 şi 750                                    │        750 lei       │
├────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤
│Între 750 şi 1.000                                  │      1.000 lei       │
├────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────┤
│Peste 1.000 pentru fiecare tranşã de pânã la 500 de │                      │
│ascultãtori potenţiali online                       │        350 lei       │
└────────────────────────────────────────────────────┴──────────────────────┘

    Remuneraţiile prevãzute în tabelele de mai sus se repartizeazã dupã cum urmeazã:
    - 30% cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru reproducerea operelor muzicale;
    - 70% cu titlu de drept de comunicare publicã prin punerea operelor muzicale la dispoziţia publicului.
    B. Oferirea spre descãrcare (download), contra cost sau gratuit:
    - 7% din baza de calcul, cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru reproducerea (fixarea) operelor muzicale;
    - 3% din baza de calcul, cu titlu de drept de comunicare publicã prin punerea operelor muzicale la dispoziţia publicului.
    Remuneraţia nu va putea fi mai micã de 0,45 lei/fiecare descãrcare.
    Remuneraţia minimã prevãzutã mai sus se repartizeazã dupã cum urmeazã:
    - 70% cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru reproducerea operelor muzicale;
    - 30% cu titlu de drept de comunicare publicã prin punerea operelor muzicale la dispoziţia publicului).>>
    Apelul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile Legii nr. 8/1996, cu modificãrile ulterioare, Convenţiei de la Berna, ratificatã de România prin Legea nr. 77/1998, art. 6 din Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului şi ale art. 282 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã şi pe toate celelalte prevederi legale incidente în cauzã."
    Intimata S.C. Orange România - S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
    Intimata Asociaţia Naţionalã a Internet Service Providerilor din România (ANISP) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
    Totodatã, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiei conţinute de lit. b) a art. 15^1 din Legea nr. 8/1996, respectiv a sintagmei "cu excepţia reţelelor de calculatoare", care încalcã prevederile art. 148 alin. (2) din Constituţia României.
    Prin Încheierea din 2 decembrie 2010 a fost respinsã ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate invocatã de ANISP.
    În apel a fost administratã proba cu acte.
    Analizând lucrãrile dosarului în raport cu motivele de apel formulate, Curtea reţine urmãtoarele:
    Motivul invocat la pct. 1 lit. a) este nefondat. Astfel, instanţa arbitralã a reţinut din rãspunsul SACEM referirile la dispoziţiile cuprinse în art. 5 din Directiva CE/29/2001, dispoziţii care au fost transpuse în legislaţia internã în art. 33 alin. 3 din Legea nr. 8/1996.
    Totodatã, Curtea constatã cã în mod corect a interpretat completul arbitral dispoziţiile art. 33 alin. 3 din Legea nr. 8/1996.
    Potrivit textului legal sus-menţionat: "Sunt exceptate de la dreptul de reproducere, în condiţiile prevãzute la alin. (1), actele provizorii de reproducere care sunt tranzitorii sau accesorii şi constituie o parte integrantã şi esenţialã a unui proces tehnic şi al cãror scop unic este sã permitã transmiterea, în cadrul unei reţele între terţi, de cãtre un intermediar, sau utilizarea licitã a unei opere ori a altui obiect protejat şi care nu au o semnificaţie economicã de sine stãtãtoare."
    Astfel, reproducerea pe calculator/server a operelor muzicale în scopul de a permite streamingul are caracter provizoriu, indiferent de perioada de timp pentru care aceastã reproducere este realizatã, atât timp cât, în orice moment, existã posibilitatea ştergerii operei/operelor muzicale respective. Totodatã, reproducerea pe calculator/server a operei muzicale în scopul de a permite streamingul ulterior are caracter accesoriu şi constituie o parte integrantã şi esenţialã a unui proces tehnic. Scopul acestei stocãri este acela de a permite utilizarea licitã a operei muzicale prin streaming, iar fãrã aceastã stocare pe calculator/server ascultarea la cerere de cãtre un terţ nu ar fi posibilã. De asemenea, reproducerea operei muzicale pe calculator/server nu are semnificaţie economicã în sine, întrucât simpla stocare, neurmatã de punerea acesteia la dispoziţia publicului, atrage incidenţa dispoziţiilor art. 34 alin. 1 din Legea nr. 8/1996, potrivit cãrora "Nu constituie o încãlcare a dreptului de autor, în sensul prezentei legi, reproducerea unei opere fãrã consimţãmântul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu condiţia ca opera sã fi fost adusã anterior la cunoştinţa publicã ...". Prin urmare, stocarea nu dobândeşte semnificaţie economicã decât în mãsura în care este privitã ca parte integrantã şi esenţialã a procesului tehnic prin care opera muzicalã este pusã la dispoziţia publicului spre ascultare.
    Cât priveşte invocarea încãlcãrii practicii europene sub aspectul analizat, Curtea constatã cã interpretarea dispoziţiilor cuprinse în legea românã nu se poate face prin raportare la practica europeanã, iar invocarea dispoziţiilor art. 131^1 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 8/1996 nu poate fi fãcutã în raport cu aspectul analizat, întrucât dispoziţiile menţionate stabilesc criteriile în raport de care poate fi realizatã negocierea metodologiilor, negocieri care nu pot privi însã dispoziţiile legii.
    Motivul invocat la pct. 1 lit. b) este, de asemenea, nefondat.
    Astfel, în cazul streamingului s-a reţinut cã este datoratã numai remuneraţia pentru dreptul de comunicare publicã, nu şi pentru dreptul de reproducere. Prin urmare, este firesc ca nivelul remuneraţiei compensatorii sã reflecte acest aspect, întrucât remuneraţia este destinatã sã compenseze doar dreptul de comunicare publicã de opere muzicale.
    Nu poate fi reţinutã ca temeinicã susţinerea apelantei în sensul cã arbitrii ar fi reţinut în mod nelegal alte criterii decât cele cuprinse în art. 131^1 alin. 1 din Legea nr. 8/1996. Astfel, în art. 131^1 alin. 1 din Legea nr. 8/1996 sunt menţionate doar criteriile principale de care trebuie sã se ţinã seama la negocierea metodologiilor. Or, având în vedere lipsa unei practici europene unitare în materie, criteriile menţionate de instanţa arbitralã sunt cele în raport de care arbitrii s-au orientat spre un anumit nivel al remuneraţiilor.
    Totodatã, este firesc ca la stabilirea nivelului remuneraţiilor sã fie avute în vedere şi aspecte cum ar fi cel referitor la existenţa şi a altor titulari de drepturi de autor şi conexe, ale cãror drepturi sunt gestionate de alte organisme şi cãrora aceiaşi utilizatori urmeazã sã le achite remuneraţii compensatorii, sau cum ar fi acela cã exerciţiul dreptului autorilor de opere muzicale la remuneraţie compensatorie pentru utilizarea operelor lor ar deveni iluzoriu în condiţiile în care nivelul prea mare al remuneraţiilor ar conduce fie la încetarea sau diminuarea utilizãrii operelor lor pe internet, fie la utilizarea ilegalã a acestor opere.
    Referitor la motivul expus la pct. 1 lit. c), Curtea reţine urmãtoarele:
    Excepţia puterii lucrului judecat a deciziilor civile nr. 29A din 7 martie 2006 şi 116A din 15 iunie 2006 este neîntemeiatã. Astfel, aceste decizii au fost pronunţate în cadrul unei proceduri declanşate prin negociere, negociere care, potrivit art. 131^3 din Legea nr. 8/1996, poate fi iniţiatã dupã trecerea a 3 ani de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a formei definitive a metodologiei anterioare. Nicio dispoziţie a Legii nr. 8/1996 nu stabileşte cã, la o nouã negociere, trebuie sã se plece de la prevederile cuprinse în metodologia în vigoare la momentul declanşãrii negocierii. Ca atare, plecând de la specificul materiei analizate, nu se poate vorbi de acelaşi obiect, întrucât fiecare dintre metodologiile negociate cu privire la aceleaşi categorii de drepturi şi de titulari are ca obiect stabilirea nivelului remuneraţiilor pe un anumit interval de timp, interval care este, prin ipotezã, altul decât cel avut în vedere de metodologia anterioarã.
    În plus, prin deciziile sus-menţionate nu s-a stabilit "dreptul UCMR-ADA la remuneraţii minime". UCMR-ADA nu este titular de drepturi, ci organism de gestiune a drepturilor autorilor de opere muzicale.
    Însã, cu privire la solicitarea UCMR-ADA de a fi stabilite remuneraţii minime, Curtea constatã cã aceasta este justificatã, având în vedere cã, în mãsura în care punerea la dispoziţie a operelor muzicale de cãtre utilizator se face contra cost, este firesc ca suma datoratã de acesta cu titlu de remuneraţie compensatorie sã nu fie mai micã decât cea pe care acelaşi utilizator ar fi datorat-o în mãsura în care punerea la dispoziţie a operelor muzicale s-ar fi fãcut cu titlu gratuit, întrucât dreptul autorilor de opere muzicale la remuneraţii compensatorii pentru utilizarea operelor lor pe internet nu trebuie sã depindã, sub aspectul unui cuantum minim, de performanţã economicã a utilizatorului şi de politica sa de preţuri.
    Prin urmare, atât timp cât modalitatea de utilizare este identicã, indiferent dacã ea se face cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, este firesc ca nivelul remuneraţiei compensatorii pentru utilizarea cu titlu oneros sã nu poatã fi mai mic decât cel stabilit pentru utilizarea cu titlu gratuit.
    Prin urmare, Curtea apreciazã cã se impune modificarea metodologiei sub acest aspect, astfel încât nivelul remuneraţiilor pentru utilizarea cu titlu oneros sã nu poatã fi mai mic decât remuneraţia datoratã pentru acelaşi tip de utilizare, însã realizatã cu titlu gratuit.
    Referitor la motivul de apel cuprins la pct. 1 lit. d), Curtea constatã cã acesta este nefondat.
    Astfel, remuneraţia compensatorie se stabileşte în raport cu utilizarea, care implicã drepturile autorului de opere muzicale corespunzãtoare reproducerii şi, respectiv, comunicãrii publice. Or, vizitarea paginii de internet nu implicã în mod necesar ascultarea sau descãrcarea unei opere muzicale.
    Ca atare, în cazul streamingului instanţa nu poate stabili ca plata remuneraţiei compensatorii sã se facã în raport de alt criteriu decât ascultarea operei muzicale, ascultare care implicã dreptul de comunicare publicã, iar numãrul de ascultãri nu este în mod necesar egal cu numãrul de vizitãri ale paginii de internet.
    În plus, deşi apelanta invocã imposibilitatea determinãrii numãrului de ascultãri, nu a fãcut nicio dovadã cã ar exista piedici în determinarea acestui numãr, deşi acelaşi criteriu a fost stabilit şi în metodologia anterioarã, stabilitã prin Hotãrârea arbitralã nr. 2/2004.
    În plus, în proiectul de metodologie propus de UCMR-ADA în cadrul arbitrajului, aceasta nu a solicitat sã fie avut în vedere criteriul numãrului de vizitãri ale paginii, ci un alt criteriu, cel al numãrului de vizitatori unici, niciunul dintre aceste criterii nefiind apt sã determine cu certitudine numãrul de ascultãri. Or, remuneraţia nu poate fi stabilitã decât în raport de utilizarea care implicã dreptul de comunicare publicã şi/sau de reproducere, respectiv în raport cu numãrul de ascultãri, respectiv numãrul de descãrcãri.
    Apelanta a mai invocat, la pct. 1 lit. e), împrejurarea cã prin hotãrârea arbitralã s-ar fi stabilit remuneraţii mai mici decât cele corespunzãtoare practicii europene.
    Un prim aspect reţinut de Curte este acela cã pãrţile nu au inclus în negociere o distincţie a remuneraţiilor în raport de împrejurarea cã utilizarea genereazã sau nu venituri, ci au plecat de la distincţia între titlul gratuit sau oneros al oferirii spre descãrcare/ascultare a operelor muzicale.
    În aceste condiţii, în analiza criticilor cuprinse în acest motiv de apel Curtea va porni de la distincţia pe care pãrţile au avut-o în vedere la negociere.
    Cu privire la acest aspect, Curtea constatã cã nu existã o practicã europeanã unitarã. Majoritatea ţãrilor în care procentul stabilit este mai mare de 10% au ca bazã de calcul doar preţul de descãrcare/ascultare, în timp ce baza de calcul în România este mult mai largã, fiind stabilitã în art. 8 al prezentei metodologii (de exemplu: Austria - 12% din preţul de descãrcare, acest tarif conţinând atât dreptul de reproducere, cât şi dreptul de comunicare publicã; Germania - 15% din preţul net al consumatorului final sau 15% din preţul abonamentului sau 22,5% din avantajele bãneşti reprezentate de publicitate, bartere, compensãri sau tranzacţii cu cadouri; Olanda - 13% din preţul consumatorului fãrã TVA, cu un minim de 0,20 euro/operã descãrcatã sau de 0,125 euro/lucrare prin streaming şi 1,70 euro/album descãrcat sau 1,05 euro/album prin streaming, plus 4% sau 8% din alte venituri ale paginii în funcţie de natura paginii; tot în Olanda, pânã la 31 decembrie 2006 - 8% din preţul consumatorului fãrã TVA, cu un minim de 0,06 euro/lucrare descãrcatã sau 0,0375 euro/lucrare prin streaming şi 0,51% euro/album descãrcat sau 0,32 euro/album prin streaming, şi 4% sau 8% din alte venituri ale paginii în funcţie de natura paginii).
    De asemenea, nu existã practicã europeanã unitarã în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a remuneraţiilor, unele ţãri stabilind remuneraţiile în formã procentualã atât pentru oferirea de opere muzicale spre ascultare/descãrcare cu titlu oneros, cât şi pentru oferirea fãcutã cu titlu gratuit, iar alte ţãri stabilind cã pentru acest din urmã tip de oferire remuneraţia datoratã constã într-o sumã fixã (de exemplu: Austria, România - în metodologia anterioarã).
    Nu poate fi reţinutã nici susţinerea cã remuneraţia stabilitã pentru descãrcãri cu titlu gratuit ar fi mai micã decât în metodologia anterioarã, întrucât remuneraţia anterioarã de 0,3 lei/descãrcare era stabilitã pentru descãrcãrile cu titlu oneros, în timp ce pentru descãrcãrile cu titlu gratuit în metodologia anterioarã era prevãzutã o remuneraţie de 300 lei/an, indiferent de numãrul de ascultãri sau descãrcãri. Faţã de acest din urmã cuantum, este evident cã cel mai mic cuantum anual stabilit pentru descãrcãrile cu titlu gratuit potrivit prezentei metodologii este de 480 lei. Mai mult, acest cuantum ar rezulta doar în mãsura în care descãrcãrile lunare ar fi sub 50.000.
    Referitor la stabilirea unei remuneraţii minime pe descãrcare în practica europeanã, invocatã de apelantã, Curtea constatã cã aceste remuneraţii minime pe descãrcare sau ascultare au fost stabilite în situaţiile în care era vorba de descãrcare/ascultare cu titlu oneros, iar remuneraţia era stabilitã prin raportare la preţul plãtit de consumator pentru descãrcarea/ascultarea respectivã sau pentru abonamentul în temeiul cãruia avea posibilitatea descãrcãrii/ascultãrii.
    Or, potrivit metodologiei de faţã, remuneraţia pentru descãrcarea/ascultarea cu titlu oneros se determinã prin aplicarea unui anumit procent la o bazã de calcul mult mai largã, în care sunt cuprinse şi alte venituri decât cele rezultate din descãrcarea/ascultarea contra cost a operelor muzicale puse la dispoziţie de cãtre utilizator.
    Prin urmare, în cazul descãrcãrilor/ascultãrilor cu titlu oneros se poate ajunge ca utilizatorul sã achite remuneraţii mai mari decât practica europeanã invocatã de apelantã în situaţia în care numãrul de descãrcãri/ascultãri ar fi mic, însã celelalte venituri menţionate la art. 8 din metodologie ar fi mari.
    De asemenea, în cazul descãrcãrilor/ascultãrilor cu titlu gratuit se poate ajunge, la limitã, ca remuneraţia sã fie de 100 lei/ascultare sau 200 lei/descãrcare.
    Rolul metodologiei este acela de a stabili criterii care sã aibã aplicabilitate generalã, iar nu sã reglementeze situaţiile-limitã sau speciale, cum sunt cele invocate de apelantã sau cele descrise mai sus. Aceste situaţii-limitã sau speciale, în mãsura în care practica ar demonstra cã se produc efectiv, ţin de specificul gestiunii drepturilor de reproducere/comunicare publicã a operelor muzicale sau apar ca risc inerent al utilizãrii operelor muzicale. În prezenta cauzã nu s-a demonstrat însã cã ar exista o anumitã tendinţã de utilizare care sã reclame reglementarea distinctã a unor situaţii speciale.
    În plus, efect al admiterii apelului în sensul avut în vedere la analiza pct. 1 lit. c), cuantumul remuneraţiei pentru utilizarea cu titlu oneros nu poate fi mai mic decât cuantumul remuneraţiei pentru utilizarea cu titlu gratuit, aşa încât dreptul la remuneraţie al autorilor de opere muzicale nu va putea scãdea sub un anumit cuantum în funcţie de preţurile practicate de utilizator sau de lipsa de performanţe economice ale acestuia.
    Nu poate fi reţinutã ca temeinicã nici critica referitoare la faptul cã "au fost stabilite remuneraţii nu în funcţie de numãrul de descãrcãri ale unei opere, ci o remuneraţie pentru o grupã de opere, indiferent de numãrul de opere". Astfel, aceastã modalitate de stabilire a remuneraţiei este practicatã şi în alte state europene (de exemplu: Portugalia). În plus, stabilirea remuneraţiilor pentru oferirea spre descãrcare/ascultare cu titlu gratuit s-a realizat sub forma unor sume forfetare în raport cu numãrul de opere muzicale oferite spre descãrcare/ascultare, dar şi în raport de numãrul de descãrcãri/ascultãri lunare, acestea din urmã determinând, în mãsura în care depãşesc un anumit prag, creşterea remuneraţiei lunare datorate.
    În consecinţã, având în vedere cele reţinute, Curtea va admite apelul şi, constatând întemeiat motivul expus la pct. 1 lit. c), în limitele menţionate mai sus, va schimba în parte hotãrârea arbitralã apelatã, stabilind cã sumele datorate pentru oferirea spre ascultare/descãrcare cu titlu oneros nu pot fi mai mici decât cele datorate pentru oferirea spre ascultare/descãrcare cu titlu gratuit, astfel încât utilizatorul va datora pentru oferirea spre ascultare/descãrcare cu titlu oneros fie remuneraţia determinatã prin aplicarea cotei de 10%, respectiv 8% la baza de calcul concretã, fie suma forfetarã pe care ar fi datorat-o în situaţia în care ar fi oferit operele muzicale spre ascultare/descãrcare cu titlu gratuit, în cazul în care aceastã din urmã sumã este mai mare decât cea determinatã în concret prin aplicarea cotelor de 10% sau 8%.
    Prin urmare, art. 7 pct. A lit. b) din metodologie va avea urmãtorul cuprins:
    "b) cu titlu oneros:
    - 8% din baza de calcul, cu titlu de drept de comunicare publicã prin punerea operelor muzicale la dispoziţia publicului, dar nu mai puţin decât remuneraţia lunarã calculatã potrivit dispoziţiilor de la art. 7 pct. A lit. a)."
    Totodatã, art. 7 pct. B lit. b) din metodologie va avea urmãtorul cuprins:
    "b) cu titlu oneros:
    - 7% din baza de calcul, cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru reproducerea operelor muzicale;
    - 3% din baza de calcul, cu titlu de drept de comunicare publicã prin punerea operelor muzicale la dispoziţia publicului.
    Remuneraţia calculatã prin aplicarea celor douã procente însumate nu poate fi mai micã decât remuneraţia calculatã potrivit dispoziţiilor de la art. 7 pct. B lit. a)."

                             PENTRU ACESTE MOTIVE
                                În numele legii
                                    DECIDE:
    Admite apelul formulat de apelanta Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor împotriva Hotãrârii arbitrale din 30 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 27 aprilie 2010, prin Decizia ORDA nr. 180/2010, în contradictoriu cu intimaţii Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet (APTI), Asociaţia Naţionalã a Internet Providerilor din România (ANISP), S.C. Orange România - S.A.
    Schimbã în parte hotãrârea arbitralã apelatã cu privire la dispoziţiile art. 7 pct. A lit. b) şi art. 7 pct. B lit. b), în sensul cã:
   Art. 7 pct. A lit. b) va avea urmãtorul cuprins:
    "b) cu titlu oneros:
    - 8% din baza de calcul, cu titlu de drept de comunicare publicã prin punerea operelor muzicale la dispoziţia publicului, dar nu mai puţin decât remuneraţia lunarã calculatã potrivit dispoziţiilor de la art. 7 pct. A lit. a)."
   Art. 7 pct. B lit. b) va avea urmãtorul cuprins:
    "b) cu titlu oneros:
    - 7% din baza de calcul, cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru reproducerea operelor muzicale;
    - 3% din baza de calcul, cu titlu de drept de comunicare publicã prin punerea operelor muzicale la dispoziţia publicului.
    Remuneraţia calculatã prin aplicarea celor douã procente însumate nu poate fi mai micã decât remuneraţia calculatã potrivit dispoziţiilor de la art. 7 pct. B lit. a)."
    Menţine celelalte dispoziţii ale hotãrârii arbitrale apelate.
    Irevocabilã.
    Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 5 aprilie 2011.

                      Preşedinte,
                    Melania Stanciu

                      Judecãtor,
                  Mihaela Paraschiv

                       Grefier,
                Noemi Gratiela Stanciu

                                    ---------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 114A din 5 aprilie 2011

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"