Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Simina Popescu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în ansamblul său, şi a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, în particular, excepţie ridicată de Ştefan Doboş în Dosarul nr. 492/35/CA/2013 al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 642D/2014 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal răspunde partea Agenţia Naţională de Integritate, prin Dragoş Vaida, şef serviciu în cadrul Direcţiei generale juridice a Agenţiei Naţionale de Integritate, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 670D/2014, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, excepţie ridicată de Şimon Levente în Dosarul nr. 497/35/CA/2013 - P.I. al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal răspunde partea Agenţia Naţională de Integritate, prin Dragoş Vaida, şef serviciu în cadrul Direcţiei generale juridice a Agenţiei Naţionale de Integritate, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. 6. Reprezentantul Agenţiei Naţionale de Integritate şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării cauzelor. 7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 670D/2014, la Dosarul nr. 642D/2014, care a fost primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul Reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care precizează că prevederile de lege criticate, instituind incompatibilităţi pentru aleşii locali, reprezintă măsuri necesare pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi garanţii de asigurare a imparţialităţii. De asemenea, prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate reprezintă aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora ocuparea funcţiilor publice are loc în condiţiile legii. În acelaşi timp, arată că dispoziţiile art. 121 din Constituţie nu se opun ca o lege să instituie condiţii pentru un anumit domeniu, pentru o mai bună funcţionare a acestuia invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, spre exemplu, deciziile nr. 203, nr. 204, nr. 207 şi nr. 210 din 29 aprilie 2013. Depune note scrise. 9. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, deciziile nr. 147 din 16 aprilie 2003, nr. 739 şi nr. 754, ambele din 16 decembrie 2014. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 10. Prin Încheierea din 24 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 492/35/CA/2013, Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în ansamblul său, şi a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, în particular. Excepţia a fost ridicată de Ştefan Doboş într-o cauză având ca obiect cererea de anulare şi suspendare a executării a unui raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate privind existenţa stării de conflict de interese/incompatibilitate. 11. Prin Încheierea din 26 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 497/35/CA/2013 - P.I., Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003. Excepţia a fost ridicată de Levente Şimon în cauze având ca obiect o cerere de anulare a unui raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate. 12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate critici de neconstituţionalitate extrinsecă a Legii nr. 161/2003, constând în aceea că expunerea de motive ce însoţeşte Proiectul de lege privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei este extrem de sumară, cuprinzând numai câteva menţiuni generice, fără o dezvoltare punctuală a motivelor care au stat la baza edictării unor astfel de măsuri, ceea ce este contrar art. 73 alin. (1) şi (3), art. 1 alin. (3) şi art. 51 din Constituţie, prin raportare la art. 3 alin. (1), art. 5 alin. (1), art. 6 alin. (3), art. 28 alin. (1) lit. a) şi art. 29 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Încălcarea acestor dispoziţii constituţionale şi a principiului legalităţii conduce şi la încălcarea art. 16 alin. (2) din Constituţie. 13. Invocând aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie (deciziile nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, nr. 1.655 din 28 decembrie 2010, nr. 51 din 25 ianuarie 2012), se apreciază că, în cazul Legii nr. 161/2003, nu au fost îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege. Mai mult, prin modul de acţiune a Guvernului s-a încălcat principiul separaţiei puterilor în stat şi rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare. Se susţine că, prin adoptarea Legii nr. 161/2003, au fost încălcate dispoziţiile Programului de Guvernare, în ceea ce priveşte rolul Parlamentului de reprezentant suprem al poporului român şi unică autoritate legiuitoare a ţării, respectarea separaţiei puterilor în stat, eficientizarea administraţiei publice locale şi creşterea autonomiei locale. De asemenea, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 710 din 6 mai 2009. 14. Ca motive de neconstituţionalitate intrinsecă, autorii excepţiei consideră, în esenţă, că, prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 încalcă principiul accesibilităţii şi previzibilităţii legii. Astfel, utilizând noţiunea de "funcţie" pentru o activitate care nu este remunerată" dispoziţiile de lege criticate sunt redactate într-un mod deficitar, lipsit de precizie şi claritate şi contravin normelor de tehnică legislativă, dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil. Sunt invocate aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind obligativitatea respectării Constituţiei şi legilor într-un stat de drept (spre exemplu, deciziile nr. 232 din 5 iulie 2001, nr. 234 din 5 iulie 2001, nr. 53 din 25 ianuarie 2011, nr. 13 din 9 februarie 1999, nr. 570 din 29 mai 2012, nr. 615 din 12 iunie 2012, nr. 783 din 26 septembrie 2012, nr. 903 din 6 iulie 2010, nr. 26 din 18 ianuarie 2012), din cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului privind exigenţele de claritate şi previzibilitate a legii şi principiul securităţii raporturilor juridice (spre exemplu, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 16 februarie 2000, pronunţată în Cauza Amann împotriva Elveţiei, paragraful 50, Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunţată în Cauza Beian împotriva României, paragraful 39, Hotărârea din 1 decembrie 2005 pronunţată în Cauza Păduraru împotriva României, paragraful 92). În acelaşi sens, este invocată şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, spre exemplu Hotărârea din 15 iulie 2004, pronunţată în Cauza C-459/02-Willy Gerekens şi Asociaţia agricolă Procol pentru promovarea comercializării produselor lactate împotriva Marelui Ducat al Luxemburgului, paragrafele 23 şi 24. 15. Apreciază că reglementarea incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese prin mai multe acte normative este contrară Legii nr. 24/2000, fiind necesară reglementarea unitară a materiei incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese. Sunt invocate, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.360 din 21 octombrie 2010 şi nr. 415 din 14 aprilie 2010. Pe de altă parte, în materia autorităţilor publice locale, Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, reglementează incompatibilităţi. Acest paralelism legislativ nu respectă principiul legalităţii, iar prin nerespectarea normelor de tehnică legislativă intervin situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii juridice, în componenta privind claritatea şi previzibilitatea legii. 16. De asemenea, prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 încalcă principiile autonomiei locale, întrucât nu au în vedere soluţionarea treburilor publice în interesul populaţiei locale şi nici principiul soluţionării treburilor publice de către autorităţile locale, care sunt cele mai apropiate de cetăţeni. "Funcţia" de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local răspunde exigenţelor stabilite de art. 120 alin. (1) şi art. 121 alin. (2) din Constituţie şi art. 3 şi art. 4 alin. (3) şi (4) din Carta autonomiei locale, întrucât vizează soluţionarea treburilor publice în interesul populaţiei locale. 17. Pe de altă parte, prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 îngrădesc în mod nejustificat drepturile primarilor, atât timp cât le limitează dreptul de a reprezenta unitatea administrativ-teritorială în cadrul unei adunări generale a acţionarilor unei societăţi furnizoare de utilităţi publice, deşi această prerogativă se exercită pentru rezolvarea treburilor publice ale comunităţii. 18. Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează că nu sunt justificate motivele de neconstituţionalitate extrinsecă şi nici cele de neconstituţionalitate intrinsecă invocate în ceea ce priveşte Legea nr. 161/2003, în ansamblul său, şi prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din aceeaşi lege. Astfel, la data adoptării Legii nr. 161/2003, cerinţele art. 73 alin. (1) şi (3), art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 51 alin. (1) şi art. 101 alin. (1) din Constituţie au fost respectate, actul normativ fiind adoptat prin angajarea răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului, în conformitate cu art. 114 alin. (1) din Constituţie. Totodată, nu se justifică invocarea încălcării principiilor accesibilităţii şi previzibilităţii legii, al securităţii juridice în raport cu prevederile Legii nr. 24/2000, şi nici a dispoziţiilor art. 121 alin. (2) şi art. 11 din Constituţie, fiind respectate principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice. 19. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 20. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 642D/2014, consideră că Legea nr. 161/2003, în ansamblul său, şi prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din aceasta sunt constituţionale. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 147 din 16 aprilie 2003 şi consideră că incompatibilitatea funcţiei de primar cu anumite funcţii private nu este o condiţie de eligibilitate, iar înlăturarea ei depinde de voinţa celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calităţi incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcţie publică care obligă la transparenţa modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice, dacă în acelaşi timp o persoană este angrenată şi în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două calităţi ar putea duce la atingerea intereselor generale ale comunităţii şi a principiilor care stau la baza statului de drept. Incompatibilităţile stabilite prin dispoziţiile legale criticate pentru cei care au calitatea prevăzută de ipoteza normei legale reprezintă masuri necesare pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, ce au ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice, în deplin acord cu principiile statului de drept. Totodată, în deplin acord cu prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (3), încetarea mandatului intervine în temeiul legii, în situaţia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunţă la una dintre cele două funcţii incompatibile în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie. Arată, totodată, că prevederile legale criticate nu instituie discriminări sau privilegii pe criterii arbitrare şi că dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2), art. 51, art. 58 alin. (1), art. 73 alin. (1) şi (3), art. 101 alin. (1), art. 120 alin. (1) şi art. 121 alin. (2) din Constituţie nu au incidenţă în cauză. 21. În Dosarul nr. 670D/2014, Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 este inadmisibilă, deoarece, în speţă, este în discuţie o problemă de interpretare şi aplicare a legii, ceea ce excedează controlului de constituţionalitate. 22. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse de partea Agenţia Naţională de Integritate, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 23. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. l alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 24. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, şi, în special, prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din aceasta, având următorul cuprins: "Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: [...] f) funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional;." 25. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (2) potrivit căruia "Nimeni nu este mai presus de lege", art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului, art. 73 alin. (1) şi (3) privind categoriile de legi, art. 74 alin. (1) şi (3) privind iniţiativa legislativă, art. 102 alin. (1) privind rolul şi structura Guvernului, art. 114 privind angajarea răspunderii Guvernului, art. 120 alin. (1) privind principiile de bază ale administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale şi art. 121 privind autorităţile comunale şi orăşeneşti. 26. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile Legii nr. 161/2003, în ansamblul său, şi ale art. 87 alin. (1) lit. f) din aceasta, în special, au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici similare, în acest sens fiind Decizia nr. 147 din 16 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, Decizia nr. 739 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 18 februarie 2015, Decizia nr. 754 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 17 februarie 2015, Deciziile nr. 2 şi nr. 3 din 15 ianuarie 2015, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 4 martie 2015. 27. Astfel, referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea a reţinut că Legea privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei a fost supusă controlului anterior de constituţionalitate, pe calea obiecţiei de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 147 din 16 aprilie 2003, citată anterior, Curtea a constatat că procedura de adoptare a Legii privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei este constituţională. Cu acel prilej, Curtea a statuat, în esenţă, că reglementările supuse controlului de constituţionalitate, adoptate prin angajarea răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi Senatului, nu se abat de la regulile întocmirii unui proiect de lege, aşa cum sunt stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Având în vedere scopul unic al noii reglementări cuprinse în Legea privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, modul în care aceasta este structurată nu este de natură să afecteze dispoziţiile art. 113 alin. (1) din Constituţia din anul 1991 (care au devenit art. 114 din Constituţia republicată în anul 2003) şi nici pe cele ale art. 3 şi 12 din Legea nr. 24/2000. 28. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea a reţinut, în esenţă, că prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 instituie una dintre incompatibilităţile specifice funcţiilor publice de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean. Astfel, funcţiile menţionate sunt incompatibile cu funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional. Din analiza textului de lege dedus controlului de constituţionalitate, în raport de exigenţele principiului securităţii juridice, prin prisma normelor constituţionale invocate şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea a constatat că acestea sunt norme clare, previzibile, care stabilesc cât se poate de precis conduita aleşilor locali. 29. De asemenea, Curtea a constatat că instituirea prin textul de lege criticat a incompatibilităţii menţionate este o opţiune a legiuitorului şi se circumscrie scopului legii de înlăturare a cauzelor şi condiţiilor care determină corupţia, astfel încât funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional să nu constituie un factor generator de corupţie în cazul persoanelor care exercită funcţia de primar, viceprimar, primar general, viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte sau vicepreşedinte al consiliului judeţean. 30. Curtea a mai precizat că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate în cazul primarului, viceprimarului, primarului general, viceprimarului municipiului Bucureşti, preşedintelui şi vicepreşedintele consiliului judeţean, care exercită funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional, revine instanţei judecătoreşti, care, cu prilejul soluţionării acţiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, analizează particularităţile fiecărei speţe, în lumina dispoziţiilor legale cu incidenţă în materie, astfel încât soluţia dispusă să corespundă scopului legii de asigurare a imparţialităţii, protejare a interesului social şi evitare a conflictului de interese. 31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile anterior menţionate îşi găsesc aplicabilitatea şi în cauza de faţă. 32. Distinct de acestea, Curtea reţine că instituirea prin lege a unor incompatibilităţi pentru funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind autorităţile comunale şi orăşeneşti, care, prin art. 121 alin. (2), stabilesc că primarii şi consiliile locale funcţionează în condiţiile legii. De asemenea, potrivit art. 16 alin. (3) din Constituţie, demnităţile şi funcţiile publice se exercită în condiţiile legii, astfel încât activitatea primarilor şi viceprimarilor, precum şi a preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene, a consilierilor locali şi a consilierilor judeţeni trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului de funcţionare a acestora. 33. În fine, Curtea constată că invocarea celorlalte dispoziţii din Legea fundamentală nu are relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. 34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ştefan Doboş în Dosarul nr. 492/35/CA/2013 şi de Levente Şimon în Dosarul nr. 497/35/CA/2013 - P.I. ale Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în ansamblul său şi, în special, prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din aceasta sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Simina Popescu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
