Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 11 din 9 februarie 2009 pentru examinarea recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, privind incidenta cazului de incompatibilitate prevazut de art. 49 alin. 4 din Codul de procedura penala in ipoteza trimiterii cauzei la procuror in vederea redeschiderii urmaririi penale, prevazuta de art. 278^1 alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 1^1 din Codul de procedura penala
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 691 din 14 octombrie 2009
Dosar nr. 40/2008
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind incidenţa cazului de incompatibilitate prevãzut de art. 49 alin. 4 din Codul de procedurã penalã în ipoteza trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmãririi penale, prevãzutã de art. 278^1 alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 79 de judecãtori din totalul de 117 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Scutea Gabriela, adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul cã în situaţia menţionatã persoana care a efectuat iniţial urmãrirea penalã nu devine incompatibilã. Precizeazã cã situaţia de incompatibilitate prevãzutã de art. 49 alin. 4 din Codul de procedurã penalã vizeazã persoana care a efectuat urmãrirea penalã numai în ipoteza restituirii cauzei pentru refacerea urmãririi penale, prevãzutã de art. 332 din Codul de procedurã penalã.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În activitatea de judecatã a instanţelor s-a ivit diversitate de practicã în aplicarea dispoziţiilor art. 49 alin. 4 din Codul de procedurã penalã privind incompatibilitatea persoanei care a efectuat urmãrirea penalã de a proceda la refacerea acesteia, când refacerea este dispusã de instanţã, în cazul soluţiei întemeiate pe dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã, de trimitere a cauzei de cãtre judecãtor la procuror, în vederea redeschiderii urmãririi penale.
Astfel, unele instanţe au considerat cã în cazul admiterii plângerii, de cãtre judecãtor, împotriva soluţiei de netrimitere în judecatã şi a trimiterii cauzei procurorului, în vederea redeschiderii urmãririi penale, persoana care a efectuat urmãrirea penalã, în calitate de procuror sau de organ de cercetare penalã, devine incompatibilã de a prelua acea cauzã pentru a efectua acte de urmãrire în vederea redeschiderii urmãririi penale.
În argumentarea acestui punct de vedere s-a relevat cã redeschiderea urmãririi penale la care se referã prevederile art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedurã penalã şi restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmãririi penale, reglementatã în art. 332 din acelaşi cod, sunt instituţii juridice cu trãsãturi şi efecte ce nu diferã esenţial, ele fiind cazuri de reluare a urmãririi penale dispuse de instanţã, astfel cã prevederile art. 49 alin. 4 din Codul de procedurã penalã sunt aplicabile, în egalã mãsurã, în ambele situaţii.
Alte instanţe, dimpotrivã, s-au pronunţat în sensul cã soluţia judecãtorului de trimitere a cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmãririi penale, întemeiatã pe dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedurã penalã, nu atrage incompatibilitatea persoanei care a efectuat urmãrirea penalã pânã în acel moment procesual.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
În cadrul reglementãrii cazurilor de incompatibilitate a procurorului şi a organului de cercetare penalã, în art. 49 alin. 4 din Codul de procedurã penalã s-a prevãzut cã "persoana care a efectuat urmãrirea penalã este incompatibilã sã procedeze la refacerea acesteia când refacerea este dispusã de instanţã".
Din modul în care aceastã incompatibilitate este formulatã în textul de lege menţionat rezultã cã ea priveşte doar situaţia când refacerea urmãririi penale este dispusã de instanţã.
Or, cazurile de refacere a urmãririi penale sunt prevãzute explicit în cuprinsul art. 332 din Codul de procedurã penalã, prin care este reglementatã instituţia restituirii cauzei la procuror pentru refacerea urmãririi penale.
În adevãr, în art. 332 alin. 1 din Codul de procedurã penalã se prevede cã atunci "când se constatã, înainte de terminarea cercetãrii judecãtoreşti, cã în cauza supusã judecãţii s-a efectuat cercetare penalã de un alt organ decât cel competent, instanţa se desesizeazã şi restituie cauza procurorului, care procedeazã potrivit art. 268 alin. 1", în sensul cã "ia mãsuri ca urmãrirea sã fie fãcutã de organul competent".
Tot astfel, în cadrul alin. 2 din acelaşi articol s-a reglementat cã "instanţa se desesizeazã şi restituie cauza procurorului pentru refacerea urmãririi penale în cazul nerespectãrii dispoziţiilor privitoare la competenţa dupã materie sau dupã calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de cãtre apãrãtor".
Or, cât timp refacerea urmãririi penale poate fi dispusã de instanţã numai în situaţiile reglementate în art. 332 din Codul de procedurã penalã, iar dispoziţiile acestui articol, având caracter procedural, sunt de strictã interpretare, se impune sã se considere cã în alte situaţii, cum este ipoteza trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmãririi penale, prevãzutã în art. 278^1 alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã, nu opereazã incompatibilitatea şi faţã de persoana care a efectuat urmãrirea penalã ce face obiectul plângerii admise de judecãtor.
Instituirea unui regim juridic de incompatibilitate a procurorului sau a organului de cercetare penalã restrâns doar la aceste cazuri de implicare în efectuarea urmãririi penale îşi gãseşte raţiunea în natura juridicã specificã a instituţiei restituirii cauzei pentru refacerea urmãririi penale, care este aplicabilã numai dacã au fost încãlcate normele ce se referã la competenţa materialã sau dupã calitatea persoanei, la prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi la asistarea sa de cãtre apãrãtor.
Spre deosebire de aceastã instituţie juridicã, redeschiderea urmãririi penale în condiţiile reglementate în art. 273 din Codul de procedurã penalã, deşi constituie tot o modalitate de reluare a urmãririi penale, este bazatã pe alte temeiuri juridice, vizând soluţii de neurmãrire infirmate pe motiv cã soluţia a fost greşit adoptatã sau datoritã dispariţiei împrejurãrii pe care s-a întemeiat soluţia de neurmãrire.
O atare mãsurã dispusã dupã terminarea urmãririi penale, fie în temeiul art. 278 din Codul de procedurã penalã, de cãtre însuşi procurorul care a efectuat urmãrirea sau de procurorul ierarhic superior, din oficiu sau la plângerea persoanei ale cãrei interese au fost vãtãmate, fie în baza art. 278^1 din acelaşi cod, de cãtre judecãtorul sesizat cu plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, constituie doar un mijloc procesual de garantare a exercitãrii atribuţiilor de urmãrire penalã cu stricta respectare a legalitãţii.
De aceea, în timp ce refacerea urmãririi penale nu se poate realiza decât prin efectuarea din nou a actelor de urmãrire penalã, datoritã constatãrii nulitãţii totale sau parţiale a acestora de cãtre instanţã, ceea ce atrage incompatibilitatea fireascã a persoanei care le-a îndeplinit în prima etapã, anterioarã desfiinţãrii lor, procedura redeschiderii urmãririi penale de cãtre procuror sau procurorul ierarhic superior, din oficiu sau la plângerea persoanei îndreptãţite, ori ca urmare a trimiterii dosarului la procuror de cãtre judecãtor, în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedurã penalã, apare doar ca un remediu procesual ce nu impune incompatibilitatea procurorului sau organului de cercetare penalã, ale cãrui acte de urmãrire penalã nu trebuie refãcute, ci doar completate sau continuate.
De altfel, în cazul trimiterii cauzei la procuror în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedurã penalã, în vederea începerii sau redeschiderii urmãririi penale, judecãtorul nici nu desfiinţeazã actele de urmãrire propriu-zise ce s-au efectuat, ci numai ultimul act, respectiv numai rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecatã, astfel cã persoanei care a efectuat urmãrirea penalã pânã la acest moment procesual îi revine doar obligaţia sã administreze în continuare probele apreciate ca necesare clarificãrii aspectelor nelãmurite, în cadrul unui segment restrâns de cadrul limitelor stabilite prin soluţia de admitere a plângerii.
Ca atare, procurorul şi, respectiv, organul de cercetare penalã care a efectuat acte de urmãrire penalã nu se aflã în cazul de incompatibilitate prevãzut în art. 49 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, decât dacã s-a dispus restituirea cauzei de cãtre instanţã, în temeiul art. 332 din Codul de procedurã penalã, în vederea refacerii urmãririi penale.
În consecinţã, în temeiul <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi al art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã dispoziţiile art. 49 alin. 4 din Codul de procedurã penalã se interpreteazã în sensul cã nu existã incompatibilitate a persoanei care a efectuat urmãrirea penalã în ipoteza trimiterii cauzei la procuror, în vederea redeschiderii urmãririi penale, prevãzutã de art. 278^1 alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dispoziţiile art. 49 alin. 4 din Codul de procedurã penalã se interpreteazã în sensul cã nu existã incompatibilitate a persoanei care a efectuat urmãrirea penalã, în ipoteza trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmãririi penale, prevãzutã de art. 278^1 alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 9 februarie 2009.
p. PREŞEDINTELE
ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA,
eliberat din funcţie prin pensionare,
judecãtor LIDIA BĂRBULESCU
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
