Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1 din 31 ianuarie 1997 privind modificarea Protocolului nr. 4 referitor la definirea notiunii de "produse originare" şi la metodele de cooperare administrativă
ACORD EUROPEAN instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de alta parte
DECIZIA Nr. 1/97 A CONSILIULUI DE ASOCIERE din 31 ianuarie 1997 privind modificarea Protocolului nr. 4 referitor la definirea notiunii de "produse originare" şi la metodele de cooperare administrativă
Consiliul de Asociere, luind în considerare Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de alta parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, si, în particular, articolul 33 al Protocolului nr. 4, anexa la acesta, considerind ca este de preferat introducerea unui sistem de cumul largit, care sa permită utilizarea materialelor originare din Comunitate, Polonia, Ungaria, Republica Ceha, Republica Slovaca, Bulgaria, România, Letonia, Lituania, Estonia, Slovenia, Spaţiul Economic European (denumit în continuare SEE), Islanda, Norvegia sau Elveţia, pentru a facilita comerţul şi a îmbunătăţi eficacitatea acordului, modificările definiţiei notiunii de "produse originare" sînt cerute, considerind ca este de preferat, pentru ca acordul sa se aplice mărfurilor originare din Andora şi San Marino, sa se asigure o astfel de posibilitate printr-o declaraţie comuna la Protocolul nr. 4, considerind ca, pentru aplicarea sistemului de cumul largit şi pentru a evita ocolirea taxelor vamale, este necesară introducerea de noi prevederi în Protocolul nr. 4 referitoare la interzicerea returnarii sau exceptării de la plata taxelor vamale, considerind ca, în scopul facilitării comerţului şi simplificarii procedurilor administrative, este necesară modificarea listei de prelucrari sau transformări prevăzute de protocol pentru ca materialele neoriginare sa obţină caracterul de originar şi a prevederilor referitoare la dovada originii, considerind ca anumite operaţiuni care se aplica materialelor neoriginare pentru a le dovedi caracterul originar trebuie sa fie modificate pentru a tine seama de evoluţia tehnicilor de transformare, ca, ţinînd seama de experienţa, prezentarea listei regulilor de prelucrare sau transformare ar putea fi imbunatatita prin extinderea ei la toate poziţiile Sistemului armonizat (SA), ca îmbunătăţirile tehnice trebuie sa fie aduse acestor reguli de asa natura încît sa ţină seama de modificările ce vor fi introduse în Sistemul armonizat începînd cu 1 ianuarie 1996, considerind ca este cazul, în consecinţa, pentru garantarea bunei funcţionari a acordului, sa se incorporeze, într-un text unic, totalitatea prevederilor în cauza, în scopul facilitării muncii utilizatorilor şi a administraţiilor vamale, decide:
ART. 1 Protocolul nr. 4 este înlocuit prin textul-anexa la prezenta decizie. ART. 2 Prezenta decizie intra în vigoare la 31 ianuarie 1997. Întocmită la Bruxelles la 31 ianuarie 1997.
Pentru Consiliul de Asociere, V. Van Mierlo, preşedinte
PROTOCOLUL Nr. 4 privind definirea notiunii de "produse originare" şi metodele de cooperare administrativă*)
*) Traducere.
TITLUL I Prevederi generale ART. 1 Definiţii In scopurile acestui protocol: a) fabricare înseamnă orice forma de prelucrare sau transformare, inclusiv asamblare sau operaţiuni specifice; b) material înseamnă orice ingredient, materie prima, componenta sau parte etc., folosită la fabricarea produsului; c) produs înseamnă produsul obţinut, chiar dacă este destinat pentru folosire ulterioara într-o alta operaţiune de producţie; d) mărfuri înseamnă atît materialele, cît şi produsele; e) valoare în vama înseamnă valoarea determinata în concordanta cu Acordul pentru aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife şi comerţ, 1994 (Acordul Organizaţiei Mondiale a Comerţului pentru evaluare în vama); f) preţul de uzina înseamnă preţul plătit pentru produs la ieşirea din uzina producătorului din Comunitate sau din România, în a cărui întreprindere s-a realizat ultima prelucrare sau transformare, cu condiţia ca preţul sa includă valoarea tuturor materialelor folosite, din care se scad toate taxele interne care sînt sau pot fi restituite atunci cînd produsul obţinut este exportat; g) valoarea materialelor înseamnă valoarea în vama în momentul importului materialelor neoriginare folosite sau, dacă aceasta nu este cunoscută sau nu poate fi determinata, primul preţ determinabil, plătit pentru materiale, în Comunitate sau în România; h) valoarea materialelor originare înseamnă valoarea unor astfel de materiale, asa cum este definită în subparagraful g), aplicat mutatis mutandis; i) valoare adăugată va fi considerată preţul de uzina al produselor, din care se scade valoarea în vama a fiecăruia dintre produsele încorporate care nu sînt originare din ţara în care aceste produse au fost obţinute; j) capitole şi poziţii înseamnă capitolele şi poziţiile (la nivel de patru cifre) folosite în nomenclatura care formează Sistemul armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, denumit în acest protocol Sistemul armonizat sau SA; k) clasificat se referă la clasificarea unui produs sau material într-o poziţie distinctă; l) transport înseamnă produsele trimise simultan de la un exportator la un destinatar sau transportate sub acoperirea unui singur document de transport unic de la exportator la destinatar sau, în absenta acestuia, sub acoperirea unei singure facturi; m) teritorii include apele teritoriale.
TITLUL II Definirea notiunii de produse originare ART. 2 Condiţii generale 1. In scopul aplicării acestui acord, următoarele produse sînt considerate produse originare din Comunitate: a) produsele obţinute în întregime în Comunitate, în sensul art. 5 al acestui protocol; b) produsele obţinute în Comunitate, care incorporeaza materiale ce nu au fost obţinute în întregime acolo, cu condiţia ca astfel de materiale sa fi suferit prelucrari sau transformări suficiente în Comunitate, în sensul art. 6 al acestui protocol; c) bunurile originare din SEE, în sensul Protocolului nr. 4 al Acordului privind spaţiul economic european. 2. In scopul aplicării acestui acord, următoarele produse sînt considerate produse originare din România: a) produse obţinute în întregime în România, în sensul art. 5 al acestui protocol; b) produse obţinute în România, care incorporeaza materiale ce nu au fost obţinute în întregime acolo, cu condiţia ca aceste materiale sa fi suferit prelucrari sau transformări suficiente în România, în sensul art. 6 al acestui protocol. ART. 3 Cumul bilateral de origine 1. Materialele originare din Comunitate sînt considerate materiale originare din România, în cazul în care sînt încorporate într-un produs obţinut acolo. Nu este necesar ca aceste materiale sa fi suferit prelucrari sau transformări suficiente acolo, cu condiţia ca totuşi sa fi suferit prelucrari sau transformări care le depăşesc pe cele la care se face referire la art. 7 paragraful 1. 2. Materialele originare din România sînt considerate materiale originare din Comunitate, în cazul în care incorporeaza un produs obţinut acolo. Nu este necesar ca astfel de materiale sa fi suferit prelucrari sau transformări acolo, cu condiţia ca totuşi sa fi suferit prelucrari sau transformări care le depăşesc pe cele la care se face referire la art. 7 paragraful 1. ART. 4 Cumul diagonal de origine 1. Supuse prevederilor paragrafelor 2 şi 3, materialele originare din Ungaria, Republica Ceha, Republica Slovaca, Bulgaria, Polonia, Letonia, Lituania, Estonia, Slovenia, Islanda, Norvegia sau Elveţia, în sensul acordurilor dintre Comunitate şi România şi aceste tari, sînt considerate originare din Comunitate sau din România, atunci cînd sînt încorporate într-un produs obţinut în acea ţara. Nu este necesar ca astfel de materiale sa fi suferit prelucrari sau transformări suficiente. 2. Produsele care au dobîndit statutul de produs originar în virtutea paragrafului 1 sînt considerate în continuare produse originare din Comunitate sau din România, cînd valoarea adăugată acolo depăşeşte valoarea materialelor folosite, originare din oricare dintre ţările la care se face referire la paragraful 1. Dacă nu se intimpla astfel, produsele în cauza sînt considerate originare din ţara la care se face referire la paragraful 1, care reprezintă cea mai mare valoare a materialelor originare folosite. In atribuirea originii nu se va tine seama de materialele originare din alte tari la care se face referire la paragraful 1, care au fost prelucrate sau transformate suficient în Comunitate sau în România. 3. Cumulul prevăzut în prezentul articol se aplica numai atunci cînd materialele folosite au dobîndit statutul de produse originare prin aplicarea de reguli de origine identice cu cele cuprinse în acest protocol. Comunitatea şi România îşi vor comunica reciproc, prin intermediul Comisiei Europene, detaliile acordurilor şi regulile de origine corespunzătoare, încheiate cu alte tari la care se face referire la paragraful 1. 4. Comisia Europeană va publica în Jurnalul oficial al Comunităţilor Europene (Seria C) data la care ţările la care se face referire la paragraful 1 trebuie sa-si îndeplinească obligaţiile stipulate la paragraful 3. ART. 5 Produse obţinute în întregime 1. Sînt considerate ca obţinute în întregime în Comunitate sau în România următoarele: a) produsele minerale extrase din solul sau subsolul lor marin; b) produse vegetale recoltate acolo; c) animalele vii născute şi crescute acolo; d) produse ale animalelor vii crescute acolo; e) produsele obţinute din vînătoare şi din pescuit; f) produse ale pescuitului marin şi alte produse scoase din mare în afară apelor teritoriale ale Comunităţii sau ale României de către vasele lor; g) produsele fabricate la bordul vaselor lor uzina, exclusiv din produsele la care se face referire în subparagraful f); h) articolele uzate, colectate acolo, destinate numai recuperării materiilor prime, inclusiv anvelopele uzate destinate resaparii sau folosite ca deşeuri; i) deşeurile şi reziduurile rezultate din operaţiuni de producţie; j) produsele extrase din solul sau subsolul marin din afară apelor lor teritoriale, cu condiţia ca ele sa aibă drepturi de exploatare exclusiva a acelui sol sau subsol; k) mărfurile produse acolo, exclusiv din produsele menţionate la subparagrafele a)-j). 2. Termenii vasele lor şi vasele lor uzina de la subparagrafele 1.f) şi 1.g) se aplica numai vaselor şi vaselor-uzina: a) care sînt înregistrate sau înmatriculate într-un stat membru al Comunităţii sau în România; b) care navigheaza sub pavilionul unui stat membru al Comunităţii sau al României; c) care sînt deţinute în proporţie de cel puţin 50% de cetăţeni ai statelor Comunităţii sau ai României, sau de o companie al carei sediu se afla într-unul dintre aceste state, ai carei manageri sau manager, preşedinte al consiliului de conducere şi majoritatea membrilor acestor consilii sînt cetăţeni ai statelor Comunităţii sau ai României şi un care, în plus, în cazul asocierilor sau societăţile cu răspundere limitată, cel puţin jumătate din capital aparţine acestor state, instituţiilor publice sau unor cetăţeni ai acestor state; d) ai căror ofiţeri sau conducători sînt cetăţeni ai statelor Comunităţii sau ai României; si e) cel puţin 75% din membrii echipajului sînt cetăţeni ai statelor membre ale Comunităţii sau ai României. ART. 6 Produse suficient prelucrate sau transformate 1. Pentru aplicarea prevederilor art. 2, produsele care nu sînt obţinute în întregime sînt considerate ca fiind suficient prelucrate sau transformate atunci cînd sînt îndeplinite condiţiile stipulate în lista-anexa nr. II la acest protocol. Condiţiile la care se face referire mai sus indica, pentru toate produsele acoperite de prezentul acord, prelucrarea sau transformarea care trebuie realizată asupra materialelor neoriginare folosite la fabricarea acestor produse şi se aplica numai pentru aceste materiale. In consecinţa, dacă un produs, care a dobîndit caracterul de produs originar prin îndeplinirea condiţiilor stabilite în lista, este folosit la fabricarea unui alt produs, condiţiile aplicabile produsului în care este incorporat nu se aplica acestuia şi nu vor fi luate în considerare materialele neoriginare care au fost folosite la fabricarea sa. 2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, materialele neoriginare care, în conformitate cu condiţiile stabilite în lista, nu ar fi trebuit sa fie folosite la fabricarea unui produs pot, cu toate acestea, sa fie folosite, cu condiţia ca: a) valoarea lor totală sa nu depăşească 10% din preţul de uzina al produsului; b) oricare dintre procentajele date în lista pentru valoarea maxima a materialelor neoriginare sa nu fie depăşite prin aplicarea acestui paragraf. Acest paragraf nu se aplica produselor încadrate la cap. 50-63 ale Sistemului armonizat. 3. Paragrafele 1 şi 2 se aplica sub rezerva prevederilor art. 7. ART. 7 Operaţiuni de prelucrare sau transformare insuficiente 1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2, următoarele operaţiuni sînt considerate prelucrari sau transformări insuficiente pentru a conferi statutul de produse originare, indiferent dacă cerinţele stipulate la art. 6 sînt îndeplinite: a) manipulari pentru asigurarea păstrării în bune condiţii a produselor în timpul transportului şi depozitarii (aerare, prefirare, uscare, refrigerare, conservare în saramura, în dioxid de sulf sau în alte soluţii apoase, îndepărtarea părţilor alterate şi operaţiuni similare); b) operaţiuni simple de desprafuire, cernere, triere, clasificare, asortare (inclusiv alcătuirea seturilor de mărfuri), spalare, vopsire, transare; c) (i) schimbarea ambalajului şi recompartimentarea coletelor; (ii) simpla imbuteliere în sticle, flacoane, ambalarea în saci, cutii, fixarea pe plansete etc. şi orice alte operaţiuni simple de ambalare; d) aplicarea, pe produse sau pe ambalajele lor, de mărci, etichete sau alte semne distinctive similare; e) simplul amestec de produse, chiar din categorii diferite, atunci cînd unul sau mai multe componente ale amestecului nu îndeplinesc condiţiile stabilite în acest protocol pentru a fi recunoscute ca originare fie din România, fie din Comunitate; f) simpla asamblare a părţilor de articole pentru a constitui un articol complet; g) cumulul a doua sau al mai multor operaţiuni dintre cele specificate în subparagrafele a)-f); h) sacrificarea animalelor. 2. Toate operaţiunile realizate fie în Comunitate, fie în România asupra unui anumit produs vor fi considerate împreună atunci cînd se determina dacă prelucrarea sau transformarea suferită de acel produs urmează a fi considerată ca insuficienta în sensul paragrafului 1. ART. 8 Unitatea de luat în considerare 1. Unitatea de luat în considerare pentru aplicarea prevederilor acestui protocol va fi produsul în cauza care este considerat ca unitate de baza la determinarea clasificării bazate pe Nomenclatura Sistemului armonizat. In consecinţa, urmează ca: a) în cazul în care un produs compus dintr-un grup sau dintr-un ansamblu de produse este clasificat în termenii Sistemului armonizat la o singura poziţie tarifară, întregul constituie unitatea de luat în considerare; b) în cazul în care un transport consta într-un număr de produse identice clasificate la aceeaşi poziţie a Sistemului armonizat, fiecare produs trebuie luat individual la aplicarea prevederilor acestui protocol. 2. Atunci cînd, în baza regulii generale nr. 5 a Sistemului armonizat, ambalajul este clasificat împreună cu produsul pe care îl conţine, el este inclus în scopul determinării originii. ART. 9 Accesorii, piese de schimb şi utilaje Accesoriile, piesele de schimb şi utilajele expediate o data cu un echipament, cu o masina, cu un aparat sau cu un vehicul şi care fac parte din echiparea normală şi sînt incluse în preţ sau nu sînt facturate separat sînt considerate ca formind un tot cu echipamentul, masina sau vehiculul respectiv. ART. 10 Seturi Seturile, conform prevederilor regulii generale de încadrare nr. 3 din Sistemul armonizat, sînt considerate originare, cu condiţia ca toate articolele componente sa fie originare. Totuşi, un set compus din articole originare şi neoriginare este considerat originar în întregime, cu condiţia ca valoarea articolelor neoriginare sa nu depăşească 15% din preţul de uzina al setului. ART. 11 Elemente neutre Pentru a determina dacă un produs este originar, nu este necesar sa se determine originea următoarelor elemente care ar putea fi folosite la fabricarea sa: a) energia şi combustibilul; b) instalaţii şi echipamente; c) maşini şi unelte; d) mărfuri care nu intra şi care nu sînt destinate sa între în compoziţia finala a produsului.
TITLUL III Condiţii teritoriale ART. 12 Principiul teritorialitatii 1. Condiţiile stabilite în titlul II privind dobîndirea statutului originar trebuie sa fie îndeplinite fără întrerupere în Comunitate sau în România, cu excepţia celor prevăzute la art. 2 subparagraful 1. c) şi la art. 4. 2. Dacă mărfurile originare exportate din Comunitate sau din România într-o alta ţara sînt returnate, cu excepţia celor prevăzute la art. 4, trebuie sa fie considerate neoriginare, dacă nu se demonstreaza autorităţilor vamale ca: a) mărfurile returnate sînt aceleaşi cu cele exportate; si b) ele nu au suferit nici o operaţiune peste cea necesară păstrării lor în aceeaşi stare în timp ce s-au aflat în acea ţara sau cînd au fost exportate. ART. 13 Transportul direct 1. Regimul preferenţial prevăzut în acord este aplicabil numai produselor care satisfac cerinţele stipulate în acest protocol, care sînt transportate direct între Comunitate şi România sau pe teritoriul altor tari la care se face referire la art. 4. Totuşi, produsele constituind un singur transport pot fi transportate prin alte teritorii si, dacă este cazul, cu transbordare sau depozitare temporară în aceste teritorii, cu condiţia ca produsele sa ramina sub supravegherea autorităţilor vamale ale tarii de tranzit sau de depozitare şi ca ele sa nu fie supuse altor operaţiuni în afară celor de descărcare, reîncărcare sau oricărei alte operaţiuni destinate a asigura conservarea lor ca atare. Produsele originare pot fi transportate prin conducte prin alt teritoriu decît cel al Comunităţii sau al României. 2. Dovada ca au fost îndeplinite condiţiile prevăzute la paragraful 1 este adusă organelor vamale ale tarii de import prin prezentarea: a) fie a unui document de transport unic ce a permis trecerea prin ţara de tranzit; b) fie a unui certificat eliberat de către autorităţile vamale ale tarii de tranzit, care conţine: (i) o descriere exactă a produselor; (ii) data descărcării şi reîncărcării produselor si, dacă este cazul, indicarea navelor folosite sau a altor mijloace de transport utilizate; si (iii) certificarea condiţiilor în care produsele au stationat în ţara de tranzit; c) fie, în lipsa acestora, a oricăror documente probatorii. ART. 14 Expoziţii 1. Produsele originare, trimise pentru o expoziţie într-o alta ţara decît cele la care se face referire la art. 4 şi vîndute după expoziţie pentru a fi importate în Comunitate sau în România, beneficiază la import de prevederile acordului, cu condiţia de a se demonstra autorităţilor vamale ca: a) un exportator a expediat aceste produse din Comunitate sau din România în ţara în care este organizată expozitia şi ca au fost expuse acolo; b) exportatorul a vîndut produsele sau le-au cedat unui destinatar din Comunitate sau din România; c) produsele au fost expediate în timpul desfăşurării expoziţiei sau imediat după aceea, din ţara în care au fost trimise pentru expoziţie; si d) produsele nu au fost folosite din momentul în care au fost expediate pentru expoziţie în alte scopuri decît cele legate de prezentarea lor la expozitia respectiva. 2. O dovada de origine trebuie sa fie eliberata sau întocmită în conformitate cu prevederile titlului V şi prezentată în condiţiile normale autorităţilor vamale ale tarii de import. Denumirea şi adresa expoziţiei trebuie sa fie indicate pe aceasta. Atunci cînd este necesar, poate şi solicitată o dovada documentară suplimentară privind condiţiile în care au fost expuse. 3. Prevederile paragrafului 1 se aplica tuturor expozitiilor, tirgurilor sau manifestărilor publice similare, cu caracter comercial, industrial, agricol şi mestesugaresc, în afară celor organizate în interes particular în magazine sau localuri comerciale şi care au ca obiect vînzarea produselor străine şi în timpul cărora produsele rămîn sub control vamal.
TITLUL IV Drawback sau exceptare de la plata taxelor vamale ART. 15 Interzicerea drawback sau a exceptării de la plata taxelor vamale 1. a) Materialele neoriginare folosite la fabricarea produselor originare din Comunitate, din România sau dintr-una dintre ţările la care se face referire la art. 4, pentru care o dovada a originii este eliberata sau întocmită în concordanta cu prevederile titlului V, nu beneficiază nici în Comunitate, nici în România, de drawback sau de exceptare de la plata taxelor vamale. b) Produsele încadrate la cap. 3 şi la poziţiile tarifare nr. 16.04 şi 16.05 ale Sistemului armonizat, originare din Comunitate, în sensul acestui protocol, asa cum este prevăzut la art. 2 subparagraful 1. c), pentru care o dovada a originii este eliberata sau întocmită în concordanta cu prevederile titlului V, nu beneficiază în Comunitate de drawback sau de exceptare de la plata taxelor vamale. 2. Interdicţia prevăzută la paragraful 1 se va aplica oricărei înţelegeri de restituire, remitere sau neplata, parţială sau completa, a taxelor vamale sau a taxelor avînd efect echivalent, aplicabile în Comunitate sau în România materialelor folosite în fabricaţie, precum şi produselor menţionate la subparagraful 1. b) de mai sus, dacă astfel de restituiri, remiteri sau neplata se aplica, expres sau în fapt, atunci cînd produsele obţinute din materialele menţionate sînt exportate şi nu atunci cînd sînt reţinute pentru consumul intern. 3. La cererea autorităţilor vamale, exportatorul produselor acoperite de o dovada de origine trebuie sa prezinte, în orice moment, toate documentele corespunzătoare care dovedesc ca nu a fost obţinută nici o restituire a taxelor vamale pentru materialele folosite la fabricarea produselor în cauza şi ca toate taxele vamale sau taxele avînd efect echivalent, aplicabile pentru astfel de materiale, au fost plătite. 4. Prevederile paragrafelor 1-3 se aplica, de asemenea, ambalajelor, în sensul art. 8 paragraful 2, accesoriilor, pieselor de schimb şi uneltelor, în sensul art. 9, şi produselor dintr-un set, în sensul art. 10, cînd astfel de articole sînt neoriginare. 5. Prevederile paragrafelor 1-4 se aplica numai materialelor menţionate în acord. In plus, ele nu vor împiedica aplicarea unui sistem de restituire la export pentru produsele agricole, aplicabil la export în conformitate cu prevederile acordului. 6. Sub rezerva prevederilor paragrafului 1, România poate aplica aranjamente de drawback sau de exceptare de taxe vamale sau de taxe cu efect echivalent, aplicabile materialelor utilizate la fabricarea produselor originare, sub rezerva dispoziţiilor următoare: a) o taxa de 5% din taxa vamală se va retine pentru produsele menţionate la cap. 25-49 şi 64-97 ale Sistemului armonizat sau o taxa mai mica, dacă este în vigoare în România; b) o taxa de 10% din taxa vamală se va retine pentru produsele menţionate la cap. 50-63 ale Sistemului armonizat sau o taxa mai mica, dacă este în vigoare în România. Dispoziţiile acestui paragraf se aplica pînă la data de 31 decembrie 1998 şi pot fi reexaminate de comun acord.
TITLUL V Dovada originii ART. 16 Condiţii generale 1. Produsele originare din Comunitate beneficiază la importul în România şi produsele originare din România beneficiază la importul în Comunitate de prevederile acordului, prin prezentarea: a) fie a unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR 1, al cărui model figurează în anexa nr. III; b) fie, în cazurile menţionate la art. 21 paragraful 1, a unei declaraţii, al carei text figurează în anexa nr. IV, data de exportator pe o factura, pe o nota de livrare sau pe orice alt document comercial care descrie produsele în cauza, suficient de detaliat pentru a permite identificarea lor (denumita în cele ce urmează declaraţie pe factura). 2. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1, produsele originare, în sensul acestui protocol, beneficiază, în cazurile specificate la art. 26, de prevederile acestui acord, fără a fi necesar sa se prezinte nici unul dintre documentele la care se face referire mai sus. ART. 17 Procedura pentru eliberarea unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR 1 1. Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR 1 este eliberat de către autorităţile vamale ale tarii exportatoare pe baza cererii scrise a exportatorului sau, sub răspunderea exportatorului, de către reprezentantul sau autorizat. 2. In acest scop, exportatorul sau reprezentantul sau autorizat completează atît certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR 1, cît şi formularul de cerere, ale căror modele figurează în anexa nr. III. Aceste formulare se completează într-una dintre limbile în care este redactat acest protocol şi conform prevederilor legale ale tarii de export. Formularele completate cu caractere de mina trebuie scrise cu cerneala, cu majuscule. Descrierea produselor trebuie sa fie făcuta în caseta destinată acestui scop, fără a lasa nici o linie libera. In cazul în care caseta nu este completată în întregime, trebuie sa fie trasa o linie orizontala sub ultima linie a descrierii, spaţiul liber fiind barat. 3. Exportatorul care solicita eliberarea unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR 1 trebuie sa prezinte oricind, la cererea autorităţilor vamale ale tarii exportatoare în care se eliberează certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR 1, toate documentele necesare care dovedesc caracterul originar al produselor în cauza, precum şi îndeplinirea celorlalte condiţii stipulate în acest protocol. 4. Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR 1 este eliberat de către autorităţile vamale ale unui stat membru al Comunităţii sau ale României, dacă produsele în cauza pot fi considerate produse originare din Comunitate, din România sau dintr-una dintre ţările la care se face referire la art. 4 şi dacă îndeplinesc celelalte cerinţe stipulate în acest protocol. 5. Autorităţile vamale emitente iau toate măsurile pentru a verifica caracterul originar al produselor şi îndeplinirea celorlalte condiţii stipulate în acest protocol. In acest scop, vor avea dreptul sa solicite orice document justificativ şi sa realizeze orice control în contabilitatea exportatorului sau orice alta verificare considerată necesară. Autorităţile vamale emitente se vor asigura, de asemenea, ca documentele la care se face referire la paragraful 2 sînt completate corespunzător. Ele verifica, în mod special, dacă spaţiul rezervat descrierii mărfurilor a fost completat în asa fel încît sa excludă orice posibilitate de adăugare frauduloasă. 6. Data eliberării certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR 1 trebuie indicată în caseta nr. 11 a acestuia. 7. Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR 1 este eliberat de către autorităţile vamale şi pus la dispoziţia exportatorului de îndată ce prezentul export a fost efectuat sau asigurat. ART. 18 Certificat de circulaţie a mărfurilor EUR 1 eliberat "a posteriori" 1. In condiţii excepţionale, prin derogare de la prevederile art. 17 paragraful 7, un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR 1 poate fi eliberat după exportul produselor la care se referă, dacă: a) nu a fost eliberat în momentul exportului din cauza unor erori, omisiuni involuntare sau circumstanţe speciale; sau b) se demonstreaza autorităţilor vamale ca a fost eliberat un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR 1, dar nu a fost acceptat la import din motive tehnice. 2. Pentru punerea în aplicare a prevederilor paragrafului 1, exportatorul trebuie sa indice în cererea sa locul şi data exportului produselor la care se referă certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR 1, precum şi motivul solicitării sale. 3. Autorităţile vamale pot elibera un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR 1 a posteriori numai după verificarea concordanţei dintre informaţiile furnizate în cererea exportatorului şi cele din dosarul corespunzător. 4. Certificatele de circulaţie a mărfurilor EUR 1 eliberate a posteriori trebuie sa fi vizate cu una dintre următoarele expresii:
"NACHTRAGLICH AUSGESTELLT", DELIVRE A POSTERIORI", "RILASCIATO A POSTERIORI", "AFGEGEVEN A POSTERIORI", "ISSUED RETROSPECTIVELY", "UDSTEDT EFTERFOLGENDE", "EXPEDIDO A POSTERIORI", "EMITIDO A POSTERIORI", "ANNETTU JALKIKATEEN", "UTFARDAT I EFTERHAND", "ISDUOTAS PO EKSPORTAVIMO".
5. Menţiunea la care se face referire la paragraful 4 se trece în caseta "Observaţii" a certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR 1. ART. 19 Eliberarea unui duplicat al certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR 1 1. In cazul furtului, pierderii sau distrugerii unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR 1, exportatorul poate cere autorităţilor vamale emitente eliberarea unui duplicat, pe baza documentelor de export pe care le poseda. 2. Duplicatului emis în acest mod trebuie sa i aplice una dintre următoarele menţiuni:
3. Menţiunea de la paragraful 2 este înscrisă în caseta "Observaţii" a duplicatului certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR 1. 4. Duplicatul, care trebuie sa poarte data emiterii certificatului original de circulaţie a mărfurilor EUR 1, va fi valabil de la acea data. ART. 20 Eliberarea certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR 1 pe baza unei dovezi de origine eliberata sau făcuta anterior In cazul în care produsele originare sînt plasate sub controlul unei unităţi vamale din Comunitate sau din România, este posibil sa se înlocuiască dovada originii iniţiale printr-unul sau mai multe certificate de circulaţie a mărfurilor EUR 1, în scopul trimiterii tuturor sau a unei părţi din aceste produse, oriunde în interiorul Comunităţii sau în România. Certificatele de circulaţie a mărfurilor EUR 1, înlocuitoare, sînt eliberate de către unitatea vamală sub controlul căreia sînt plasate produsele. ART. 21 Condiţii pentru întocmirea unei declaraţii pe factura 1. Declaraţia pe factura la care se face referire la art. 16 subparagraful 1. b) poate fi întocmită: a) de către un exportator autorizat în sensul art. 22; b) de către un exportator pentru orice transport constînd în unul sau mai multe colete conţinînd produse originare a căror valoare totală nu depăşeşte 6.000 ECU. 2. O declaraţie pe factura poate fi întocmită dacă produsele în cauza pot fi considerate produse originare din Comunitate, din România sau dintr-una dintre ţările la care se face referire la art. 4 şi dacă îndeplinesc celelalte condiţii stipulate în acest protocol. 3. Exportatorul care întocmeşte o declaraţie pe factura trebuie sa prezinte, în orice moment, la cererea autorităţilor vamale ale tarii exportatoare, toate documentele necesare care dovedesc caracterul originar al produselor în cauza, precum şi îndeplinirea celorlalte condiţii stipulate în acest protocol. 4. O declaraţie pe factura este făcuta de către exportator prin dactilografiere, stampilare sau tipărire pe factura, pe documentul de livrare sau pe alt document comercial, după modelul de text care figurează la anexa nr. IV, folosind una dintre versiunile lingvistice stabilite în acea anexa şi în conformitate cu prevederile legale interne ale tarii exportatoare. Declaraţia poate fi completată şi de mina; în acest caz, ea trebuie scrisă cu majuscule, cu cerneala. 5. Declaraţiile pe factura trebuie sa fie semnate de mina, în original, de către exportator. Totuşi un exportator autorizat în sensul art. 22 nu este obligat sa semneze aceste declaraţii, cu condiţia sa prezinte un angajament scris autorităţilor vamale ale tarii exportatoare prin care accepta întreaga responsabilitate pentru orice declaraţie pe factura care îl identifica ca şi cînd ar fi fost semnată, în original, de el. 6. O declaraţie pe factura poate fi întocmită de către exportator în cazul în care produsele la care se referă sînt exportate sau după export, cu condiţia ca aceasta sa fie prezentată în ţara importatoare nu mai tîrziu de 2 ani după efectuarea importului produselor la care se referă. ART. 22 Exportator autorizat 1. Autorităţile vamale ale tarii exportatoare pot autoriza orice exportator, denumit în cele ce urmează exportator autorizat, care efectuează frecvent exporturi de produse în baza prevederilor acestui acord, sa întocmească declaraţii pe facturi, indiferent de valoarea produselor în cauza. Un exportator care solicita o astfel de autorizaţie trebuie sa ofere autorităţilor vamale toate garanţiile necesare pentru verificarea caracterului originar al produselor, precum şi îndeplinirea celorlalte cerinţe ale acestui protocol. 2. Autorităţile vamale acorda statutul de exportator autorizat, dacă acesta îndeplineşte condiţiile pe care ele le considera necesare. 3. Autorităţile vamale vor acorda exportatorului autorizat o autorizaţie vamală numerotată, care va aparea pe declaraţia pe factura. 4. Autorităţile vamale controlează folosirea autorizaţiei de către exportatorul autorizat. 5. Autorităţile vamale pot retrage autorizaţia în orice moment. Ele vor proceda în acest mod atunci cînd exportatorul autorizat nu mai oferă garanţiile la care se face referire la paragraful 1, nu mai îndeplineşte condiţiile la care se face referire în paragraful 2 sau se foloseşte într-un mod incorect de autorizaţie. ART. 23 Valabilitatea dovezii de origine 1. Dovada originii este valabilă 4 luni de la data emiterii în ţara exportatoare şi trebuie prezentată, în termenul menţionat, autorităţilor vamale ale tarii importatoare. 2. Dovezile de origine prezentate autorităţilor vamale ale tarii importatoare după expirarea termenului de prezentare prevăzut la paragraful 1 pot fi acceptate, în vederea aplicării regimului preferenţial, atunci cînd nerespectarea termenului se datorează unor împrejurări excepţionale. 3. In celelalte cazuri de prezentare intirziata, autorităţile vamale ale tarii importatoare pot accepta dovezile de origine atunci cînd produsele au fost prezentate înainte de data limita. ART. 24 Prezentarea dovezii de origine Dovezile de origine vor fi prezentate autorităţilor vamale ale tarii importatoare, în conformitate cu procedurile aplicabile în acea ţara. Autorităţile respective au dreptul sa solicite o traducere a dovezii de origine şi pot, de asemenea, sa solicite ca declaraţia de import sa fie însoţită de o declaraţie a importatorului prin care acesta atesta ca produsele îndeplinesc condiţiile cerute pentru aplicarea acordului. ART. 25 Importul eşalonat In cazul în care, la cererea importatorului şi în condiţiile stabilite de către autorităţile vamale ale tarii importatoare, produsele neasamblate sau demontate, în sensul regulii generale de încadrare nr. 2 a) a Sistemului armonizat, încadrate în secţiunile XVI şi XVII sau la poziţiile nr. 73.08 şi 94.06 ale Sistemului armonizat, sînt importate în transe, o singura dovada de origine pentru aceste produse va fi depusa la autorităţile vamale la importul primei transe. ART. 26 Exceptari de la prezentarea dovezii originii 1. Produsele trimise, sub forma de colete mici, de către persoane particulare către persoane particulare sau care fac parte din bagajul personal al călătorilor sînt considerate produse originare, fără a se cere prezentarea unei dovezi de origine, cu condiţia ca aceste produse sa reprezinte importuri lipsite de orice caracter comercial şi aceasta de îndată ce sînt declarate ca indeplinind condiţiile necesare pentru aplicarea acestui protocol şi atunci cînd nu exista nici o indoiala în ceea ce priveşte sinceritatea acestei declaraţii. In cazul produselor expediate prin posta, aceasta declaraţie poate fi făcuta pe declaraţia C2/CP3 sau pe o foaie de hirtie anexată acelui document. 2. Importurile cu caracter ocazional sau care constau numai în produse pentru uzul personal al destinatarilor, călătorilor sau familiilor lor sînt considerate importuri lipsite de orice caracter comercial, dacă, prin natura şi cantitatea lor, este evident ca nu sînt destinate comercializării. 3. In plus, valoarea totală a acestor produse nu trebuie sa depăşească 500 ECU pentru pachetele mici sau 1.200 ECU pentru conţinutul bagajelor personale ale călătorilor. ART. 27 Documente probatorii Documentele la care se face referire la art. 17 paragraful 3 şi la art. 21 paragraful 3, folosite în scopul de a se dovedi ca produsele acoperite de un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR 1 sau de o declaraţie pe factura pot fi considerate produse originare din Comunitate, din România sau dintr-una dintre ţările la care se face referire la art. 4 şi îndeplinesc celelalte condiţii stipulate în acest protocol, pot consta inter alia în următoarele: a) dovada directa a operaţiunilor realizate de către exportator sau furnizor pentru a obţine bunurile în cauza, conţinute, de exemplu, în conturile sale sau în contabilitatea sa interna; b) documente care dovedesc caracterul originar al materialelor folosite, emise sau întocmite în Comunitate sau în România, atunci cînd aceste documente sînt folosite conform legislaţiei naţionale; c) documente care dovedesc prelucrările sau transformările materialelor în Comunitate sau în România, eliberate sau întocmite în Comunitate sau în România, atunci cînd aceste documente sînt folosite în conformitate cu legislaţia naţionala; d) certificate de circulaţie a mărfurilor EUR 1, sau declaraţii pe factura, care dovedesc caracterul originar al materialelor folosite, eliberate sau întocmite în Comunitate, în România sau într-una dintre ţările la care se face referire la art. 4, în concordanta cu regulile de origine care sînt identice cu regulile cuprinse în acest protocol. ART. 28 Păstrarea dovezii originii şi a documentelor probatorii 1. Exportatorul care solicita eliberarea unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR 1 trebuie sa păstreze, cel puţin 3 ani, documentele menţionate la art. 17 paragraful 3. 2. Exportatorul care întocmeşte o declaraţie pe factura va păstra, cel puţin 3 ani, copia de pe aceasta declaraţie pe factura, precum şi documentele la care se face referire la art. 21 paragraful 3. 3. Autorităţile vamale ale tarii exportatoare care eliberează un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR 1 vor păstra, cel puţin 3 ani, cererea la care se face referire la art. 17 paragraful 2. 4. Autorităţile vamale ale tarii importatoare trebuie sa păstreze, cel puţin 3 ani, certificatele de circulaţie a mărfurilor EUR 1 şi declaraţiile pe factura care le-au fost prezentate. ART. 29 Neconcordante şi erori formale 1. Constatarea unor mici neconcordante între menţiunile făcute pe dovada originii şi cele făcute pe documentele prezentate unităţii vamale, în vederea îndeplinirii formalităţilor pentru importul produselor, nu anulează ipso facto valabilitatea dovezii originii, dacă se stabileşte în mod evident ca acest document corespunde produsului prezentat. 2. Erorile formale evidente, precum erorile de dactilografiere pe dovada originii, nu trebuie sa determine respingerea acestui document, dacă aceste erori nu sînt în măsura sa creeze dubii în ceea ce priveşte corectitudinea declaraţiilor făcute în acest document. ART. 30 Sumele exprimate în ECU 1. Sumele exprimate în moneda naţionala a tarii exportatoare, echivalente cu sumele exprimate în ECU, sînt fixate de ţara exportatoare şi comunicate ţărilor importatoare prin intermediul Comisiei Europene. 2. In cazul în care sumele sînt mai mari decît sumele corespunzătoare fixate de ţara importatoare, aceasta din urma le accepta, dacă produsele sînt facturate în moneda tarii exportatoare. Dacă produsele sînt facturate în moneda altui stat membru al Comunităţii, a României sau a unei tari la care se face referire la art. 4, ţara importatoare recunoaşte suma notificată de ţara în cauza. 3. Sumele ce urmează a fi folosite, în orice moneda naţionala determinata, vor fi echivalentul în acea moneda naţionala al sumelor exprimate în ECU în prima zi lucrătoare a lunii octombrie 1995. 4. Sumele exprimate în ECU şi echivalentul lor în monedele naţionale ale statelor membre ale Comunităţii şi României vor fi revăzute de către Comitetul de Asociere, la cererea Comunităţii sau a României. La realizarea acestei revizuiri, Comitetul de Asociere se va asigura ca nu sînt scăderi ale sumelor ce vor fi folosite în orice moneda naţionala si, în plus, va lua în considerare necesitatea de a se menţine efectele limitelor în cauza în termeni reali. In acest scop, se poate hotărî modificarea sumelor exprimate în ECU.
TITLUL VI Metode de cooperare administrativă ART. 31 Asistenta reciprocă 1. Autorităţile vamale ale statelor membre ale Comunităţii şi ale României îşi comunica reciproc, prin intermediul Comisiei Europene, specimenele de ştampile folosite de unităţile lor vamale pentru eliberarea certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR 1, precum şi adresele autorităţilor vamale competente pentru verificarea acestor certificate şi a declaraţiilor pe factura. 2. Pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a prevederilor acestui protocol, Comunitatea şi România îşi vor acorda reciproc asistenta, prin intermediul administraţiilor vamale competente, la verificarea autenticităţii certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR 1 sau a declaraţiilor pe factura şi a corectitudinii informaţiilor furnizate în aceste documente. ART. 32 Verificarea dovezilor de origine 1. Verificarea ulterioara a dovezilor de origine se efectuează prin sondaj sau ori de cîte ori autorităţile vamale ale tarii importatoare au suspiciuni întemeiate în legătura cu autenticitatea acestor documente, cu caracterul originar al produselor în cauza sau cu îndeplinirea celorlalte condiţii stipulate în acest protocol. 2. In vederea aplicării prevederilor paragrafului 1, autorităţile vamale ale tarii importatoare returnează certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR 1 şi factura, dacă a fost prezentată, declaraţia pe factura sau o copie de pe documente autorităţilor vamale ale tarii exportatoare, indicind, dacă este cazul, motivele de fond şi de forma care justifica o ancheta. Orice documente sau informaţii obţinute, care sugereaza ca informaţiile furnizate în dovezile de origine sînt incorecte, vor fi transmise ca dovada a cererii de verificare. 3. Verificarea este efectuată de către autorităţile vamale ale tarii exportatoare. In acest scop, ele au dreptul sa ceara orice dovada şi sa realizeze orice verificare a conturilor exportatorului sau orice alt control considerat corespunzător. 4. Dacă autorităţile vamale ale tarii importatoare hotărăsc suspendarea acordării regimului preferenţial pentru produsele în cauza în asteptarea rezultatelor verificării, ele acorda liberul de vama importatorului, pentru aceste produse, sub rezerva măsurilor de prevedere apreciate ca necesare. 5. Autorităţile vamale care solicita verificarea vor fi informate asupra rezultatelor verificării cît mai curînd posibil. Aceste rezultate trebuie sa indice cu claritate dacă documentele sînt autentice, dacă produsele în cauza pot fi considerate produse originare din Comunitate, din România sau dintr-una dintre ţările la care se face referire la art. 4 şi dacă îndeplinesc celelalte condiţii stipulate în acest protocol. 6. In cazul unor suspiciuni întemeiate, dacă, în termenul de 10 luni de la data cererii de control a posteriori, nu se primeşte un răspuns sau dacă răspunsul nu conţine date suficiente pentru determinarea autenticităţii documentului în cauza sau a originii reale a produsului, autorităţile vamale care solicita verificarea pot refuza acordarea preferintelor, cu excepţia împrejurărilor excepţionale. ART. 33 Soluţionarea litigiilor In cazul litigiilor survenite cu ocazia verificărilor menţionate la art. 32, care nu pot fi rezolvate între autorităţile vamale care solicita verificarea şi autorităţile vamale răspunzătoare pentru realizarea acestei verificări sau atunci cînd se ridica o problema în ceea ce priveşte interpretarea acestui protocol, ele vor fi prezentate Comitetului de Asociere. In toate cazurile, soluţionarea litigiilor între importator şi autorităţile vamale ale tarii importatoare se face conform legislaţiei din ţara respectiva. ART. 34 Sancţiuni Sancţiunile vor fi aplicate oricărei persoane care emite sau determina emiterea unui document ce conţine date inexacte în scopul obţinerii regimului preferenţial pentru produse. ART. 35 Zone libere 1. Comunitatea şi România vor lua toate măsurile necesare pentru a se asigura ca produsele comercializate sub acoperirea unei dovezi de origine şi care în cursul transportului rămîn într-o zona libera situata pe teritoriul lor sa nu fie înlocuite cu alte mărfuri şi sa nu facă obiectul unor manipulari, în afară celor obişnuite, menite sa prevină deteriorarea lor. 2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, atunci cînd produse originare din Comunitate sau din România sînt importate într-o zona libera sub acoperirea unei dovezi de origine şi suferă prelucrari sau transformări, autorităţile vamale competente eliberează un nou certificat EUR 1, la cererea exportatorului, dacă tratamentele sau prelucrările suferite sînt în conformitate cu prevederile acestui protocol.
TITLUL VII Ceuta şi Melilla ART. 36 Aplicarea protocolului 1. Termenul Comunitate folosit la art. 2 nu acoperă Ceuta şi Melilla. 2. Produsele originare din România beneficiază, în toate cazurile, atunci cînd sînt importate în Ceuta şi Melilla, de acelaşi regim vamal ca şi cel care este aplicat produselor originare din teritoriul vamal al Comunităţii, în virtutea Protocolului nr. 2 al Actului de aderare a Regatului Spaniei şi a Republicii Portugalia la Comunităţile Europene. România va acorda importurilor de produse acoperite de acord şi originare din Ceuta şi Melilla acelaşi regim vamal ca şi cel acordat produselor importate din Comunitate şi originare de aici. 3. In scopul aplicării prevederilor paragrafului 1 referitor la produsele originare din Ceuta şi Melilla, acest protocol se va aplica, mutatis mutandis, sub rezerva condiţiilor speciale stabilite la art. 37. ART. 37 Condiţii speciale 1. Cu condiţia sa fi fost transportate direct, conform prevederilor art. 13, următoarele sînt considerate ca: (1) produse originare din Ceuta şi Melilla: a) produsele obţinute în întregime în Ceuta şi Melilla; b) produsele obţinute în Ceuta şi Melilla, la fabricarea cărora sînt folosite produse, altele decît cele la care se face referire la subparagraful a), cu condiţia ca: (i) aceste produse sa fi suferit prelucrari sau transformări suficiente în sensul art. 6; si (ii) aceste produse sa fie originare din România sau din Comunitate, în sensul prevederilor acestui protocol, cu condiţia ca ele sa fi fost supuse unor prelucrari sau transformări care depăşesc prelucrările sau transformările insuficiente la care se face referire la art. 7 paragraful 1; (2) produse originare din România: a) produsele obţinute în întregime în România; b) produsele obţinute în România, la fabricarea cărora sînt folosite produse, altele decît cele la care se face referire la subparagraful a), cu condiţia ca: (i) aceste produse sa fi suferit prelucrari sau transformări suficiente în sensul art. 6; sau (ii) aceste produse sa fie originare din Ceuta şi Melilla sau din Comunitate, în sensul prevederilor acestui protocol, cu condiţia ca ele sa fi fost supuse unor prelucrari sau transformări care depăşesc prelucrările sau transformările insuficiente la care se face referire la art. 7 paragraful 1. 2. Ceuta şi Melilla sînt considerate un singur teritoriu. 3. Exportatorul sau reprezentantul sau autorizat va face menţiunea "România" sau "Ceuta şi Melilla" în caseta nr. 2 a certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR 1 sau pe declaraţia pe factura. In plus, în cazul produselor originare din Ceuta şi Melilla, caracterul originar trebuie indicat în caseta nr. 4 a certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR 1 sau pe declaraţiile pe factura. 4. Autorităţile vamale spaniole sînt răspunzătoare de aplicarea acestui protocol în Ceuta şi Melilla.
TITLUL VIII Prevederi finale ART. 38 Amendamente la acest protocol Consiliul de Asociere poate decide amendarea prevederilor acestui protocol.
NOTA: Anexele nr. I-IV la acest protocol se publica ulterior.
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
