Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1 din 21 februarie 2011 privind recursul in interesul legii, in ceea ce priveste contractul colectiv de munca, a compatibilitatii clauzelor din contractele individuale de munca sau din contractele colective de munca incheiate la nivel de unitate cu cele continute in dispozitiile legale si/sau in contractele colective de munca incheiate la nivel superior
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 335 din 16 mai 2011
Dosar nr. 14/2010
Livia Doina Stanciu - preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele Completului
Lavinia Curelea - preşedintele Secţiei civile şi de proprietate intelectualã
Gabriela Victoria Bîrsan - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal
Adrian Bordea - preşedintele Secţiei comerciale
Anton Pandrea - preşedintele Secţiei penale
Octavia Spineanu Matei - judecãtor la Secţia civilã şi de proprietate intelectualã
Mona Maria Pivniceru - judecãtor la Secţia civilã şi de proprietate intelectualã
Alina Iuliana Ţuca - judecãtor la Secţia civilã şi de proprietate intelectualã
Carmen Elena Popoiag - judecãtor la Secţia civilã şi de proprietate intelectualã
Beatrice Ioana Nestor - judecãtor la Secţia civilã şi de proprietate intelectualã
Mihaela Tãbârcã - judecãtor la Secţia civilã şi de proprietate intelectualã
Niculae Mãniguţiu - judecãtor la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Joiţa Preda - judecãtor la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Viorica Lungeanu - judecãtor la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Doina Duican - judecãtor la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Florentina Preda Popescu - judecãtor la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Luiza Maria Pãun - judecãtor la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Mariana Cârstocea - judecãtor la Secţia comercialã
Mãrioara Isãilã - judecãtor la Secţia comercialã
Viorica Trestianu - judecãtor la Secţia comercialã
Roxana Popa - judecãtor la Secţia comercialã
Carmen Trãnica Teau - judecãtor la Secţia comercialã
Minodora Condoiu - judecãtor la Secţia comercialã
Traian Gherasim - judecãtor la Secţia penalã
Georgeta Barbãlatã - judecãtor la Secţia penalã
Completul competent sã judece recursul în interesul legii ce formeazã obiectul Dosarului nr. 14/2010 este constituit conform dispoziţiilor art. 330^6 alin. 1-2 din Codul de procedurã civilã, modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010, şi ale art. 27 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Conform dispoziţiilor art. 330^6 alin. 8 teza întâi din Codul de procedurã civilã, la şedinţa de judecatã participã toţi judecãtorii completului competent sã judece recursul în interesul legii.
Şedinţa completului este prezidatã de doamna judecãtor Livia Doina Stanciu - preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror-şef adjunct Antonia Eleonora Constantin.
La şedinţa de judecatã participã magistratul-asistent-şef de la Secţia de contencios administrativ şi fiscal, domnul Bogdan Georgescu, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 27^3 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent sã soluţioneze recursul în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind examinarea în temeiul dispoziţiilor art. 38 şi 238 din Codul muncii şi ale art. 8 şi 24 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, a compatibilitãţii clauzelor din contractele individuale de muncã sau din contractele colective de muncã încheiate la nivel de unitate cu cele conţinute în dispoziţiile legale şi/sau în contractele colective de muncã încheiate la nivel superior.
Susţinerile reprezentantului procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi dezbaterile au fost consemnate în procesul-verbal al şedinţei din 21 februarie 2011, când completul a rãmas în pronunţare cu privire la excepţia inadmisibilitãţii recursului în interesul legii.
CURTEA,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
Prin recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se aratã cã în practica judiciarã nu existã un punct de vedere unitar referitor la examinarea în temeiul dispoziţiilor art. 38 şi 238 din Codul muncii, ale art. 8 şi 24 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, a compatibilitãţii clauzelor din contractele individuale de muncã sau din contractele colective de muncã încheiate la nivel de unitate cu cele conţinute în dispoziţiile legale şi/sau în contractele colective de muncã încheiate la nivel superior.
Prin recursul în interesul legii se aratã cã unele instanţe de judecatã, învestite cu acţiuni având ca obiect obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale decurgând din lege şi/sau din contractul colectiv de muncã încheiat la nivel naţional (de exemplu, drepturi de diurnã pentru delegarea/detaşarea în strãinãtate a angajaţilor unei societãţi comerciale, plata salariului minim brut negociat la nivel naţional), au acordat prioritate principiului negocierii contractului individual de muncã ori a contractului de muncã încheiat la nivel de unitate, fãrã a examina compatibilitatea clauzelor acestor contracte cu cele cuprinse în lege sau în contractul colectiv de muncã încheiat la nivel naţional.
Totodatã, se aratã cã alte instanţe de judecatã, sesizate cu acelaşi gen de acţiuni, au analizat compatibilitatea clauzelor contractului individual de muncã sau ale contractului colectiv de muncã la nivel de unitate cu dispoziţiile legale în materie şi cu prevederile contractelor colective de muncã încheiate la nivel superior, prin aplicarea dispoziţiilor art. 238 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cãrora contractele colective de muncã nu pot conţine clauze care sã stabileascã drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncã încheiate la nivel superior, iar prin contractele individuale de muncã nu se pot negocia în favoarea salariatului decât drepturi superioare sau cel mult egale cu cele prevãzute în lege ori prin contractul colectiv de muncã de la nivel superior, s-a dat eficienţã directã clauzelor mai favorabile angajatului. Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat cã aceste instanţe au pronunţat hotãrârile judecãtoreşti în litera şi în spiritul legii.
Înainte de a proceda la o analizã în fond a problemei de drept supusã dezbaterii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constatã cã nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a recursului în interesul legii, faţã de prevederile art. 329 coroborate cu cele ale art. 330^5 din Codul de procedurã civilã, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010, pentru considerentele arãtate în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 329 din Codul de procedurã civilã, "Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre toate instanţele judecãtoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea sã cearã Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sã se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecãtoreşti".
Conform dispoziţiilor art. 330^5 din Codul de procedurã civilã, "Recursul în interesul legii este admisibil numai dacã se face dovada cã problemele de drept care formeazã obiectul judecãţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotãrâri judecãtoreşti irevocabile, care se anexeazã cererii".
Prin prezentul recurs în interesul legii, se solicitã pronunţarea unei decizii privind "examinarea", în temeiul dispoziţiilor art. 38 şi 238 din Codul muncii şi ale art. 8 şi 24 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, a compatibilitãţii clauzelor din contractele individuale de muncã sau din contractele colective de muncã încheiate la nivel de unitate cu cele conţinute în dispoziţiile legale şi/sau în contractele colective de muncã încheiate la nivel superior.
Rezultã astfel cã, prin recursul în interesul legii promovat, nu se solicitã pronunţarea unei decizii de interpretare şi aplicare unitarã a dispoziţiilor legale sus-menţionate din Codul muncii şi din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ci se solicitã "examinarea", în raport cu dispoziţiile respective, a compatibilitãţii unor clauze cuprinse în contractele individuale sau colective de muncã.
În acest sens, din analiza hotãrârilor judecãtoreşti care au stat la baza formulãrii prezentului recurs în interesul legii, se constatã cã problema de drept comunã în toate litigiile respective vizeazã în realitate aplicarea, în virtutea prevederilor Contractului colectiv de muncã la nivel naţional, în cazul personalului trimis în strãinãtate de cãtre societãţile comerciale cu capital privat a dispoziţiilor referitoare la nivelul diurnei cuprinse în Hotãrârea Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în strãinãtate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Din analiza aceloraşi hotãrâri judecãtoreşti reiese şi faptul cã instanţele nu au fost învestite cu interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 38 şi 238 din Codul muncii şi ale art. 8 şi 24 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, a cãror "examinare" formeazã obiectul recursului în interesul legii, ci au fost sesizate cu acţiuni având ca obiect aplicarea dispoziţiilor cuprinse în Hotãrârea Guvernului nr. 518/1995, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care stabilesc nivelul diurnei pentru personalul trimis în strãinãtate.
Este adevãrat cã instanţele judecãtoreşti ale cãror hotãrâri au stat la baza promovãrii recursului în interesul legii au soluţionat în mod diferit problema aplicabilitãţii dispoziţiilor Hotãrârii Guvernului nr. 518/1995, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prin raportare la clauzele cuprinse în contracte individuale sau colective de muncã, însã, prin hotãrârile pronunţate, nu a fost soluţionatã o problemã de drept prin interpretarea sau aplicarea dispoziţiilor din Codul muncii sau din Legea nr. 130/1996, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, menţionate în recursul promovat de procurorul general.
Or, din interpretarea dispoziţiilor citate ale art. 329 şi 330^5 din Codul de procedurã civilã, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010, recursul în interesul legii este admisibil numai dacã a fost soluţionatã în mod diferit prin hotãrâri judecãtoreşti irevocabile o problemã de drept constând în interpretarea şi aplicarea unor dispoziţii legale, iar nicidecum o aplicare greşitã a legii.
Sub acest aspect, din hotãrârile judecãtoreşti depuse în susţinerea recursului în interesul legii, se constatã cã ceea ce a condus la o greşitã aplicare a legii rezidã în aplicarea unor clauze contractuale, iar nu a unor dispoziţii legale în sensul prevederilor art. 329 din Codul de procedurã civilã.
În consecinţã, întrucât problema de drept supusã dezlegãrii pe calea recursului în interesul legii priveşte interpretarea şi aplicarea unor clauze cuprinse în contractele individuale sau colective de muncã, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constatã cã nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de art. 329 coroborat cu art. 330^5 din Codul de procedurã civilã, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 330^7 cu referire la art. 329 şi 330^5 din Codul de procedurã civilã, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010,
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind examinarea în temeiul dispoziţiilor art. 38 şi 238 din Codul muncii şi ale art. 8 şi 24 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, a compatibilitãţii clauzelor din contractele individuale de muncã sau din contractele colective de muncã încheiate la nivel de unitate cu cele conţinute în dispoziţiile legale şi/sau în contractele colective de muncã încheiate la nivel superior.
Obligatorie, conform dispoziţiilor art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 21 februarie 2011.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
LIVIA DOINA STANCIU
Magistrat-asistent-şef,
Bogdan Georgescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
