Cel mai bun serviciu de monitorizare a actelor publicate in Monitorul Oficial
────────
Producãtorul "P" din ţara de export "E" livreaza agentului sau "X" din ţara de import "I" un lot de 50 de covoare pentru vânzare la licitaţie. Covoarele sunt vândute în ţara de import la un preţ total de 500.000 U.M. (unitãţi monetare). Suma transferata de cãtre "X" producãtorului "P" pentru plata bunurilor importate va fi de 500.000 U.M., diminuata cu costurile suportate de "X" referitoare la vânzarea bunurilor şi remunerarea sa pentru tranzacţie.
Importurile în consignaţie nu trebuie sa fie confundate cu tranzacţiile de tipul împãrţirea profitului. În aceste cazuri bunurile sunt importate ca urmare a unei vânzãri şi facturari provizorii la un anume preţ la care trebuie adãugatã partea de profit obţinutã atunci când bunurile sunt vândute pe piata în ţara de import. Tranzacţiile de acest fel trebuie considerate vânzãri cu o clauza referitoare la determinarea preţului final; natura tranzacţiei nu face imposibila evaluarea conform art. 1 din Acord, dar o atentie deosebita trebuie acordatã, desigur, condiţiilor stipulate în paragraful 1 lit. c) din acelaşi articol.
III. Mãrfuri introduse în ţara de intermediari, care nu cumpara bunurile şi pe care le vand dupã import
Trebuie facuta o distincţie între importurile la care se face referire la acest punct şi importurile de bunuri în consignaţie, tratate la punctul anterior; ultimul constituie un sistem de comercializare separat şi specific. Prezenta categorie acoperã o arie extinsã de situaţii intalnite în practicile comerciale, unde bunurile sunt livrate intermediarilor fãrã a fi obiect al unei vânzãri înainte de import şi în uzanta internationala nu sunt universal considerate ca importuri în consignaţie.
Exemplu:
────────
Importatorul "X" din ţara de import "I" acţioneazã ca un agent pentru producãtorul "F" din ţara de export "E". Bunurile importate sunt vamuite de "X" pentru a completa stocurile agenţiei şi vândute ulterior în ţara de import în contul şi pe riscul lui "F".
Trebuie reţinut ca importurile efectuate de agenţiile pentru distribuţie în baza unui contract de vânzare deja încheiat între furnizor şi client - uneori nominal între agent şi client - constituie tranzacţii care pot fi considerate ca baza pentru evaluare în conformitate cu art. 1 din Acord.
IV. Mãrfuri importate de sucursale care nu au personalitate juridicã
În cazurile în care o sucursala nu poate fi consideratã ca fiind o persoana juridicã distinctã în conformitate cu legislaţia nationala, nu poate exista o vânzare, ţinându-se cont ca o vânzare implica, în mod necesar, o tranzacţie între doua persoane separate.
V. Bunuri introduse în ţara în baza unui contract de închiriere sau de leasing
Prin natura lor tranzacţiile de închiriere sau leasing nu constituie vânzãri, chiar dacã contractul include o opţiune de achizitionare a bunurilor.
VI. Bunuri care fac obiectul unui împrumut, dar care rãmân în proprietatea furnizorului
Bunurile (cel mai frecvent maşini-utilaje) sunt împrumutate de cãtre proprietar unui client. Acest tip de tranzacţie nu implica o vânzare.
Exemplu:
────────
Producãtorul "F" din ţara "E" imprumuta importatorului "X" din ţara de import "I" o masina specializatã în fabricarea ambalajelor pentru hârtie acoperitã cu plastic.
VII. Bunuri (deşeuri sau resturi) introduse în ţara în scopul distrugerii în ţara de import, plata pentru aceste servicii fiind facuta de furnizor importatorului
Acest caz se referã la deşeurile sau resturile importate în scopul distrugerii. Deoarece sunt costuri legate de aceasta distrugere, exportatorul îi plãteşte importatorului o suma pentru serviciile sale.
Deoarece importatorul nu plãteşte bunurile importate ci, dimpotriva, este plãtit pentru a le accepta şi a le distruge, nu se poate considera ca a avut loc o vânzare în conformitate cu prevederile Acordului.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 2.1
Acceptarea unui preţ inferior preţului normal
de piata pentru mãrfurile identice
1. Problema supusã atentiei Comitetului tehnic de evaluare în vama a fost dacã un preţ mai mic decât preţul normal de piata al mãrfurilor identice poate fi acceptat în sensul art. 1 din Acord.
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a analizat aceasta problema şi a concluzionat ca simplul fapt ca un preţ este mai mic decât preţul normal de piata al mãrfurilor identice nu este un motiv suficient care sa ducã la respingerea sa în sensul art. 1 din Acord, ţinându-se cont, desigur, şi de prevederile art. 17 din Acord.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 3.1
Semnificatia expresiei "cu condiţia ca acestea sa fie
distincte" din nota relativã la art. 1 din acord:
drepturi şi taxe în ţara de import
1. Atunci când preţul plãtit sau de plãtit include o suma pentru drepturi şi taxe în ţara de import, trebuie ca aceste drepturi şi taxe sa fie deduse în cazurile în care nu sunt prezentate separat pe factura şi importatorul nu a cerut o deducere în acest sens?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat urmãtorul aviz:
Având în vedere ca, prin definitie, este posibil sa se stabileascã o distincţie între drepturile şi taxele în ţara de import şi preţul efectiv plãtit sau de plãtit, aceste drepturi nu fac parte din valoarea în vama.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.1
Redevenţe şi drepturi de licenta conform art. 8 paragraful
1 lit. c) din Acord
1. În situaţia în care o masina fabricata dupã un procedeu brevetat este vândutã pentru export cu destinaţia tarii de import la un preţ care nu include drepturile de licenta pe care vânzãtorul i-a cerut importatorului sa le plãteascã unui terţ care este titularul brevetului, trebuie ca aceasta redeventa sa fie adãugatã preţului plãtit sau de plãtit, în conformitate cu prevederile art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat urmãtorul aviz:
Redeventa trebuie adãugatã la preţul efectiv plãtit sau de plãtit, în concordanta cu prevederile art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord, deoarece plata redeventei efectuatã de cumpãrãtor este referitoare la mãrfurile ce urmeazã sa fie evaluate şi este o condiţie a vânzãrii acestora.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.2
Redevenţe şi drepturi de licenta conform art. 8
paragraful 1 lit. c) din Acord
1. Discurile pe care este înregistrat un concert sunt cumpãrate de cãtre un importator de la un producãtor. În conformitate cu legislaţia tarii de import, atunci când importatorul revinde discurile acesta trebuie sa plãteascã o redeventa de 3% din preţul de vânzare cãtre un terţ, care este autorul compoziţiei muzicale şi care deţine dreptul de reproducere. Nici o parte din redeventa nu revine, direct sau indirect, producãtorului şi nici nu este plãtitã cu titlu de obligaţie în conformitate cu contractul de vânzare. Trebuie ca aceasta redeventa sa fie adãugatã preţului plãtit sau de plãtit?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat urmãtorul aviz:
Redeventa nu trebuie adãugatã preţului efectiv plãtit sau de plãtit pentru determinarea valorii în vama; plata redeventei nu este o condiţie a vânzãrii pentru export a bunurilor importate, dar apare ca o obligaţie legalã a importatorului de a plati deţinãtorului dreptul de reproducere atunci când discurile sunt vândute în ţara de import.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.3
Redevenţe şi drepturi de licenta conform art. 8
paragraful 1 lit. c) din Acord
1. Importatorul "I" achiziţioneazã dreptul de utilizare a unui procedeu brevetat pentru fabricarea anumitor produse şi este de acord sa plãteascã deţinãtorului brevetului "H" o redeventa în funcţie de numãrul de articole produse prin utilizarea procedeului respectiv. Într-un contract separat "I" proiecteazã şi achiziţioneazã de la producãtorul strãin "E" un utilaj care este special produs astfel încât sa utilizeze procedeul de fabricaţie respectiv. Aceasta redeventa este o parte a preţului plãtit sau de plãtit pentru utilajul importat?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat urmãtorul aviz:
Deşi plata acestei redevenţe este pentru un procedeu incorporat în utilaj, a cãrui unica funcţiune este utilizarea acestui procedeu, redeventa nu face parte din valoarea în vama deoarece plata acesteia nu este o condiţie a vânzãrii utilajului pentru export cu destinaţia tarii de import.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.4
Redevenţe şi drepturi de licenta conform art. 8
paragraful 1 lit. c) din Acord
1. Un concentrat brevetat este cumpãrat de importatorul "I" de la producãtorul "M" care este şi deţinãtorul brevetului; concentratul importat este simplu diluat cu apa obişnuitã şi ambalat pentru consumul final înainte de a fi vândut în ţara importatoare. În plus fata de preţul mãrfurilor, cumpãrãtorul este ţinut sa plãteascã producãtorului M, ca o condiţie a vânzãrii, o redeventa pentru dreptul de a incorpora sau de a utiliza concentratul brevetat în produsele care se obţin cu scopul de a fi revandute. Cuantumul redeventei este calculat în funcţie de preţul de vânzare al produsului finit.
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat urmãtorul aviz:
Redeventa este o plata care se referã la mãrfurile importate pe care cumpãrãtorul este ţinut sa o plãteascã ca o condiţie a vânzãrii acelor mãrfuri şi în consecinta trebuie inclusã în preţul efectiv plãtit sau de plãtit în conformitate cu art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord. Prezentul aviz se referã la o redeventa care este plãtitã pentru un brevet incorporat în mãrfurile importate şi nu trebuie aplicat şi altor situaţii.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.5
Redevenţe şi drepturi de licenta conform art. 8
paragraful 1 lit. c) din Acord
1. Producãtorul strãin "M" deţine o marca de fabricaţie sau de comerţ protejata în ţara de import. Importatorul "I" produce şi vinde sub marca lui "M" 6 tipuri de cosmetice. "I" trebuie sa îi plãteascã lui "M" o redeventa care reprezintã 5% din cifra de afaceri anuala corespunzãtoare vânzãrilor tuturor cosmeticelor sub marca de fabricaţie sau de comerţ a lui "M". Toate cosmeticele sunt produse utilizându-se formula lui "M" cu ingrediente obţinute în ţara de import, cu excepţia unuia ale cãrui ingrediente esenţiale sunt vândute în mod normal de "M". Care este tratamentul aplicabil redeventei, ţinându-se cont de ingredientele importate?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat urmãtorul aviz:
Redeventa este plãtitã lui "M" indiferent dacã "I" utilizeazã ingredientele furnizate de "M" sau pe cele ale furnizorilor locali; de aceea, plata redeventei nu este o condiţie a vânzãrii bunurilor şi, în scopul evaluãrii, redeventa nu poate fi inclusã în preţul efectiv plãtit sau de plãtit în conformitate cu art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.6
Redevenţe şi drepturi de licenta conform art. 8
paragraful 1 lit. c) din Acord
1. Un importator cumpara separat doua transe de concentrat de la producãtorul extern "M". "M" este proprietarul unei mãrci de fabrica sau de comerţ sub care concentratul poate fi eventual vândut dupã diluare, în cazul în care contractul de vânzare prevede aceasta condiţie. Redeventa pentru utilizarea marcii de fabrica sau de comerţ este plãtitã pe o baza unitarã. Concentratul importat este simplu diluat cu apa obişnuitã şi ambalat pentru consumul final înainte de a fi vândut.
La prima cumpãrare, concentratul este diluat şi revandut fãrã marca de fabrica sau de comerţ şi fãrã nici o solicitare de plata a unei redevenţe. În al doilea caz concentratul este diluat şi revandut sub marca de fabrica sau de comerţ şi redeventa pentru utilizarea mãrfii trebuie sa fie plãtitã ca o condiţie a vânzãrii pentru import.
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat urmãtorul aviz:
Avându-se în vedere ca în primul caz mãrfurile sunt revandute fãrã marca de fabrica sau de comerţ şi nu este plãtitã nici o redeventa, aceasta nu trebuie inclusã în valoarea în vama.
În al doilea caz redeventa cerutã de "M" trebuie adãugatã la preţul efectiv plãtit sau de plãtit pentru mãrfurile importate.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.7
Redevenţe şi drepturi de licenta conform art. 8
paragraful 1 lit. c) din Acord
1. Un contract a fost încheiat între casa de discuri "R" şi artistul "A", ambii stabiliţi în ţara de export "X". Conform contractului "A" trebuie sa primeascã o redeventa pentru fiecare înregistrare vândutã cu amãnuntul în schimbul cedarii drepturilor de reproducere, comercializare şi distribuţie pe plan mondial. Ulterior "R" încheie un contract de distribuţie şi vânzare cu importatorul "I" prin care îi furnizeazã lui "I" înregistrãri care reproduc interpretarile artistului "A", cu scopul revânzãrii în ţara de import. Conform contractului "R" transfera drepturile de comercializare şi distribuţie lui "I" şi în schimb cere de la acesta plata unei redevenţe reprezentând 10% din preţul de vânzare cu amãnuntul pentru fiecare înregistrare achizitionata şi importata în ţara de import. "I" îi plãteşte lui "R" redeventa de 10%.
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat urmãtorul aviz:
Plata redeventei constituie o condiţie a vânzãrii deoarece "I" trebuie sa plãteascã aceasta suma ca o consecinta a contractului de distribuţie şi vânzare încheiat cu "R". Pentru a-şi proteja interesele comerciale "R" nu i-ar fi vândut înregistrãrile lui "I" dacã "I" nu ar fi acceptat aceasta clauza.
Plata se referã la mãrfurile de evaluat deoarece este efectuatã pentru obţinerea dreptului de comercializare şi distribuire a bunurilor importate şi suma redeventei va varia în funcţie de preţul efectiv de vânzare al unei înregistrãri.
Faptul ca "R" este obligat în schimb sa îi plãteascã lui "A" o suma drept redeventa pentru vânzãrile pe plan mondial ale interpretarilor sale nu are nici o relevanta fata de contractul încheiat între "R" şi "I". "I" efectueazã plata redeventei direct vânzãtorului şi nu prezintã nici un interes pentru el destinaţia pe care o au veniturile brute ale lui "R".
De aceea redeventa de 10% trebuie adãugatã la preţul efectiv plãtit sau de plãtit.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.8
Redevenţe şi drepturi de licenta conform art. 8
paragraful 1 lit. c) din Acord
1. Importatorul "I" încheie un contract de licenta/redeventa cu deţinãtorul licenţei "L" stabilit în ţara "X", conform cãruia "I" este de acord sa îi plãteascã lui "L" o redeventa forfetara pentru fiecare pereche de incaltaminte importata în ţara de import şi care are marca de fabrica a lui "L". Titularul licenţei "L" pune la dispoziţie lucrãrile de arta şi design legate de marca. Importatorul "I" încheie un alt contract de vânzare cu producãtorul "M" din ţara "X" pentru cumpãrarea incaltamintei produse de "M" sub marca lui "L", pe baza lucrãrilor de arta şi design realizate de "L" şi furnizate de "I". Producãtorul "M" nu a încheiat un contract de licenta cu "L". Contractul de vânzare dintre "M" şi "I" nu prevede plata unei redevenţe. Nu exista nici o legatura între producãtor, importator şi titularul licenţei.
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat urmãtorul aviz:
Importatorul trebuie sa plãteascã o redeventa pentru a obţine dreptul de utilizare a marcii de fabrica sau de comerţ. Aceasta obligaţie rezulta dintr-un contract separat care nu are legatura cu vânzarea pentru export a mãrfurilor cu destinaţia tarii de import. Mãrfurile sunt cumpãrate de la un furnizor în baza unui alt contract şi plata redeventei nu este o condiţie a vânzãrii acestor mãrfuri. De aceea, în acest caz redeventa nu se adauga la preţul efectiv plãtit sau de plãtit în baza prevederilor art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord.
Trebuie însã sa se examineze separat dacã redeventa plãtitã pentru lucrãrile de arta şi design referitoare la marca se include în valoarea în vama potrivit prevederilor art. 8 paragraful 1 lit. b) din Acord.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.9
Redevenţe şi drepturi de licenta conform art. 8
paragraful 1 lit. c) din Acord
1. Un contract este încheiat între producãtorul/titularul marcii de fabrica sau de comerţ a anumitor preparate pentru uz veterinar şi o societate importatoare. Conform contractului, producãtorul acorda importatorului dreptul exclusiv de a produce, utiliza şi vinde "preparatele brevetate" în ţara de import. Aceste preparate brevetate care conţin cortizon importat sub o forma potrivita uzului veterinar sunt obţinute din cortizon vrac furnizat importatorului de producãtor sau în numele producãtorului. Cortizonul este un agent standard, nebrevetat, antiinflamator, disponibil la diferiţi producãtori şi este unul dintre ingredientii principali ai preparatelor brevetate.
De asemenea, producãtorul acorda importatorului o licenta care îi conferã dreptul exclusiv de a utiliza marca de fabrica sau de comerţ pentru producerea şi vânzarea preparatelor brevetate în ţara de import.
Potrivit prevederilor din contract referitoare la plata, importatorul trebuie sa plãteascã producãtorului o redeventa reprezentând 8% pentru primele 2 milioane U.M. obţinute din vânzãrile nete ale preparatelor brevetate, în orice an calendaristic, la care se adauga 9% pentru urmãtoarele 2 milioane U.M. obţinute din vânzãrile nete ale preparatelor brevetate, în acelaşi an calendaristic. Este, de asemenea, prevãzutã o redeventa minima de 100.000 U.M. pe an. În diverse circumstanţe specificate în contract ambele pãrţi pot schimba drepturile exclusive ale importatorului în drepturi nonexclusive. În acest caz redeventa minima va fi redusã cu 25% sau, în unele situaţii, cu 50%. Redevenţele calculate în funcţie de volumul vânzãrilor pot fi, de asemenea, reduse în anumite condiţii.
În final, redevenţele calculate în funcţie de vânzãrile de preparate brevetate trebuie plãtite într-un termen de 60 de zile începând de la finele fiecãrui trimestru al anului calendaristic.
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat urmãtorul aviz:
Redeventa este plãtitã pentru dreptul de fabricare a preparatelor brevetate care conţin produsul importat şi, eventual, pentru utilizarea marcii de fabrica pentru preparatul brevetat. Produsul importat este un agent standard, nebrevetat, antiinflamator. De aceea, utilizarea marcii de fabrica nu are legatura cu mãrfurile de evaluat. Plata redeventei nu este o condiţie a vânzãrii pentru export a mãrfurilor importate, ci o condiţie a producerii şi vânzãrii preparatelor brevetate în ţara de import. În consecinta, nu trebuie adãugatã aceasta plata la preţul efectiv plãtit sau de plãtit.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.10
Redevenţe şi drepturi de licenta conform art. 8
paragraful 1 lit. c) din Acord
1. Importatorul "I" din ţara "P" cumpara articole de îmbrãcãminte de la producãtorul "M" din ţara "X". De asemenea, "M" este deţinãtorul marcii de fabrica sau de comerţ pentru anumite personaje comice din benzile desenate. În conformitate cu prevederile contractului de licenta încheiat între "I" şi "M", "M" va produce numai pentru "I" articolele de îmbrãcãminte pe care va aplica personajele din benzile desenate şi marca de fabrica sau de comerţ înaintea efectuãrii importului. "I" va revinde articolele de îmbrãcãminte în ţara "P". În schimbul acestui drept "I" este de acord sa îi plãteascã lui "M", în plus fata de preţul articolelor de îmbrãcãminte, un drept de licenta calculat ca procent la preţul net de vânzare al articolelor de îmbrãcãminte pe care sunt aplicate personajele din benzile desenate şi marca de fabrica sau de comerţ.
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat urmãtorul aviz:
Plata dreptului de licenta pentru dreptul de a revinde articolele de îmbrãcãminte importate, care conţin un element acoperit de o marca de fabrica sau de comerţ, constituie o condiţie a vânzãrii şi se referã la mãrfurile importate. Mãrfurile importate nu pot fi cumpãrate şi revandute fãrã personajele din benzile desenate şi fãrã marca de fabrica sau de comerţ. De aceea, aceasta plata trebuie adãugatã la preţul efectiv plãtit sau de plãtit.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.11
Redevenţe şi drepturi de licenta conform art. 8
paragraful 1 lit. c) din Acord
1. Producãtorul de îmbrãcãminte sport "M" şi importatorul "I" sunt amândouã persoane legate cu compania mama "C" care deţine dreptul asupra unei mãrci de fabrica sau de comerţ şi care este aplicatã pe îmbrãcãminte. În contractul de vânzare încheiat între "M" şi "I" nu este prevãzutã nici o condiţie pentru plata unei redevenţe. Totuşi, "I", în baza unui acord încheiat separat cu "C", este obligat sa îi plãteascã o redeventa lui "C" pentru a obţine dreptul de a utiliza marca de fabrica aplicatã pe îmbrãcãmintea sport pe care "I" o cumpara de la "M". Reprezintã aceasta redeventa o condiţie a vânzãrii şi se referã la îmbrãcãmintea sport importata?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat urmãtorul aviz:
Contractul de vânzare încheiat între "M" şi "I" pentru mãrfurile care fac obiectul unei mãrci de fabrica sau de comerţ nu conţine condiţii specifice cu privire la plata redeventei. Totuşi, plata respectiva este o condiţie a vânzãrii deoarece "I" este obligat sa plãteascã redeventa companiei mama ca rezultat al cumpãrãrii mãrfurilor. "I" nu are dreptul sa utilizeze marca de fabrica sau de comerţ fãrã plata unei redevenţe. Faptul ca nu exista nici un contract scris cu compania mama nu îl exonereaza pe "I" de obligaţia de a efectua plata cerutã de compania mama. Pentru motivele expuse mai sus plata efectuatã pentru dreptul de a utiliza marca de comerţ se referã la mãrfurile de evaluat şi suma de plãtit trebuie adãugatã la preţul efectiv plãtit sau de plãtit.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.12
Redevenţe şi drepturi de licenta conform art.
8 paragraful 1 lit. c) din Acord
1. Importatorul "I" şi vânzãtorul "S" încheie un contract de vânzare pentru furnizarea unui laminor. Acest material este destinat a fi incorporat într-o linie tehnologicã de producere a barelor din cupru care se afla deja în ţara de import. În laminor este incorporata o tehnologie care implica un procedeu brevetat, pe care laminorul îl va îndeplini. Importatorul, în plus fata de preţul laminorului, trebuie sa plãteascã 15 milioane U.M. ca drept de licenta pentru dreptul de a utiliza procedeul brevetat. Vânzãtorul "S" va primi plata pentru laminor şi pentru dreptul de licenta de la importator şi apoi va transfera intreaga suma a dreptului de licenta cãtre deţinãtorul licenţei.
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat urmãtorul aviz:
Dreptul de licenta corespunde unei tehnologii care este incorporata în laminor şi care face posibila funcţionarea procedeului brevetat. Laminorul a fost achiziţionat în mod special pentru exploatarea procedeului brevetat. Având în vedere ca procedeul pentru care este plãtit dreptul de licenta de 15 milioane U.M. este legat de mãrfurile de evaluat şi este o condiţie a vânzãrii, acesta trebuie sa fie adãugat la preţul efectiv plãtit sau de plãtit pentru laminor.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.13
Redevenţe şi drepturi de licenta conform art. 8
paragraful 1 lit. c) din Acord
1. Importatorul "I" cumpara genti de sport de la producãtorul strãin "M", dar şi de la alţi furnizori. Între importatorul "I", producãtorul "M" şi ceilalţi furnizori nu exista nici o legatura.
Pe de alta parte, importatorul "I" este legat de compania "C" care deţine dreptul asupra unei mãrci de fabrica sau de comerţ. În conformitate cu contractul încheiat între "I" şi "C", "C" îi transfera lui "I" dreptul de utilizare a marcii de fabrica sau de comerţ în schimbul plãţii unei redevenţe.
Importatorul "I" furnizeazã producãtorului "M" şi celorlalţi furnizori etichete care poarta marca de fabrica sau de comerţ care sunt aplicate la final pe gentile de sport, înaintea importului.
Se referã redeventa la mãrfurile de evaluat? Plata pe care "I" o efectueazã cãtre "C" este consideratã a fi o condiţie a vânzãrii între "M" şi "I", între "I" şi ceilalţi furnizori?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat urmãtorul aviz:
Deşi importatorul trebuie sa plãteascã o redeventa pentru a obţine dreptul de utilizare a marcii, aceasta obligaţie rezulta dintr-un contract distinct care nu are legatura cu vânzarea pentru export a mãrfurilor cu destinaţia tarii de import. Mãrfurile importate sunt cumpãrate de la diversi furnizori în baza unor contracte diferite şi plata redeventei nu este o condiţie a vânzãrii acestor bunuri. Cumpãrãtorul nu trebuie sa plãteascã redeventa pentru cumpãrarea mãrfurilor. De aceea, redeventa nu trebuie sa fie inclusã în preţul efectiv plãtit sau de plãtit ca o ajustare în conformitate cu articolul 8 paragraful 1 lit. c) din Acord.
Trebuie însã sa se examineze separat dacã redeventa plãtitã pentru marca de fabrica sau de comerţ înscrisã pe etichetele aplicate mãrfurilor se include în valoarea în vama potrivit prevederilor art. 8 paragraful 1 lit. b) din Acord.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 5.1
Tratamentul aplicat reducerilor de preţ
în conformitate cu Acordul
1. Atunci când, înaintea evaluãrii mãrfurilor importate, un cumpãrãtor a beneficiat de o reducere de preţ acordatã de vânzãtor, aceasta reducere de preţ poate fi acceptatã pentru determinarea valorii de tranzacţie a mãrfurilor?
2. Comitetul tehnic de evalaure în vama a exprimat urmãtorul aviz:
Având în vedere ca, potrivit art. 1 din Acord, valoarea de tranzacţie este preţul efectiv plãtit pentru mãrfurile importate, reducerea de preţ este acceptatã pentru determinarea valorii de tranzacţie.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 5.2
Tratamentul reducerilor de preţ în conformitate cu Acordul
1. Dacã vânzãtorul acorda o reducere de preţ cumpãrãtorului, dar plata mãrfurilor nu a fost încã efectuatã la momentul evaluãrii, condiţiile stipulate la art. 1 paragraful 1 lit. b) din Acord interzic utilizarea preţului de vânzare ca baza pentru valoarea de tranzacţie?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat urmãtorul aviz:
Faptul ca o reducere de preţ, deşi acordatã, nu a fost efectiv aplicatã deoarece plata mãrfurilor nu a fost încã efectuatã la momentul evaluãrii nu înseamnã ca prevederile art. 1 paragraful 1 lit. b) din Acord sunt aplicabile. Acest fapt nu interzice deci utilizarea preţului de vânzare pentru stabilirea valorii de tranzacţie, în conformitate cu Acordul.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 5.3
Tratamentul reducerilor de preţ în conformitate cu Acordul
1. Dacã vânzãtorul acorda o reducere de preţ cumpãrãtorului, dar plata nu a fost efectuatã la momentul evaluãrii, care este suma care trebuie acceptatã ca baza pentru determinarea valorii de tranzacţie conform art. 1 din Acord?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat urmãtorul aviz:
Atunci când o reducere de preţ este acordatã cumpãrãtorului, dar plata nu a fost încã efectuatã la momentul evaluãrii, suma pe care importatorul trebuie sa o plãteascã pentru mãrfuri trebuie acceptatã ca baza pentru determinarea valorii de tranzacţie, în conformitate cu prevederile art. 1 din Acord. Procedurile de determinare a sumei ce trebuie plãtitã pot varia; de exemplu, o certificare pe factura poate fi acceptatã ca dovada suficienta sau o declaraţie a importatorului referitoare la suma pe care trebuie sa o plãteascã poate sta la baza unei decizii, sub rezerva verificãrii şi a aplicãrii eventuale a art. 13 şi 17 din Acord.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 6.1
Tratamentul tranzacţiilor de tip barter
sau prin compensare, în conformitate cu Acordul
1. Care este tratamentul care trebuie aplicat tranzacţiilor tip barter sau prin compensare, cu referire la art. 1 din Acord?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat urmãtorul aviz:
Barterul internaţional se prezintã în forme variate. În forma sa cea mai pura consta în schimbul de mãrfuri sau servicii de valori aproximativ egale, fãrã a se recurge la o unitate de mãsura obişnuitã (moneda) pentru a exprima tranzacţia.
Exemplu:
────────
"X" tone din produsul "A" din ţara "E" sunt schimbate cu "Y" unitãţi din produsul "B" din ţara "I".
Fãcând abstractie de întrebarea dacã are loc o vânzare în cazurile de barter pur, avându-se în vedere ca tranzacţia nu este nici exprimatã, nici stabilitã în termeni monetari şi nu exista nici o valoare de tranzacţie sau date obiective şi cuantificabile pentru determinarea acelei valori, valoarea în vama trebuie stabilitã pe baza uneia dintre celelalte metode definite în Acord, luate în ordinea de aplicare prevãzutã.
Din motive variate (de exemplu, contabilitate, statistica, taxare etc.) este greu sa se renunţe în întregime la bani în relaţiile comerciale internaţionale şi de aceea barterul pur este rar intalnit în prezent. În zilele noastre barterul implica în mod obişnuit tranzacţii mult mai complexe în care valoarea mãrfurilor schimbate este determinata (de exemplu, pe baza preţurilor curente de pe piata internationala) şi exprimatã în termeni monetari.
Exemplu:
────────
Producãtorul "F" din ţara de import "I" are oportunitatea de a vinde echipamente electrice în ţara "E" cu condiţia de a cumpara pentru export o cantitate de mãrfuri fabricate în ţara "E", care au o valoare echivalenta celei a mãrfurilor importate. Dupã o înţelegere între "F" şi "X" (care efectueazã comerţ cu plãci din lemn) "X" exporta în ţara "I" o cantitate de plãci din lemn din ţara "E" şi "F" exporta echipamente în ţara "E", echipamentul fiind facturat la 100.000 U.M.
Factura prezentatã la importul de plãci din lemn indica, de asemenea, o valoare de 100.000 U.M.; nici o înţelegere din punct de vedere financiar nu a fost stabilitã între "X" şi vânzãtorul din ţara "E", plata pentru bunuri fiind acoperitã de exportul de echipamente electrice de cãtre "F".
Deşi multe tranzacţii barter exprimate în termeni monetari sunt încheiate fãrã a se fi efectuat un aranjament financiar, exista şi situaţii în care are loc o reglare monetara, de exemplu atunci când un sold trebuie plãtit ca urmare a unor operaţiuni de compensare, sau în cazurile de barter parţial, atunci când o parte a tranzacţiei implica efectuarea unei plati în bani.
Exemplu:
───────
Importatorul "X" din ţara "I" importa din ţara "E" doua maşini al cãror preţ este stabilit la 50.000 U.M., sub rezerva ca numai 20% din suma face obiectul unui aranjament financiar, restul fiind compensat prin livrarea unei cantitãţi determinate de produse textile.
Factura prezentatã la import indica o valoare de 50.000 U.M.; totuşi, aranjamentul financiar dintre "X" şi vânzãtorul din ţara "E" acoperã numai 10.000 U.M., restul plãţii reglandu-se prin livrarea produselor textile.
Conform legislaţiei anumitor tari, tranzacţiile de tip barter exprimate în termeni monetari pot fi considerate ca vânzãri; totuşi, aceste tranzacţii vor face obiectul prevederilor art. 1 paragraful 1 lit. b) din Acord.
Tranzacţiile tip barter sau prin compensare nu trebuie confundate cu anumite tranzacţii de vânzare în care furnizarea mãrfurilor sau preţul lor depinde de factori externi tranzacţiei în cauza. Aceasta se va aplica în urmãtoarele cazuri:
(i) Preţul mãrfurilor este stabilit în funcţie de preţul altor mãrfuri pe care cumpãrãtorul le poate vinde furnizorului sau.
Exemplu:
───────
Producãtorul "F" din ţara de export "E" a încheiat un contract cu importatorul "X" din ţara "I" pentru furnizarea unui echipament special proiectat de "F" la un preţ unitar de 10.000 U.M., în condiţiile în care importatorul "X" îi furnizeazã releele utilizate la producerea echipamentului la un preţ unitar de 150 U.M.
(ii) Preţul mãrfurilor importate depinde de disponibilitatea cumpãrãtorului de a procura de la acelaşi furnizor alte mãrfuri, într-o anume cantitate sau la un anume preţ.
Exemplu:
────────
Producãtorul "F" din ţara de export "E" vinde articole de marochinarie cumpãrãtorului "X" din ţara "I" la un preţ unitar de 50 U.M., cu condiţia ca "X" sa cumpere un lot de pantofi la un preţ unitar de 30 U.M.
Trebuie sa se observe ca aceste tranzacţii sunt, de asemenea, subiect al condiţiilor stipulate la art. 1 paragraful 1 lit. b) din Acord.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 7.1
Acceptarea valorilor-criteriu în conformitate cu art. 1
paragraful 2 lit. b) (i) din Acord
1. Un preţ inferior preţului de piata normal pentru mãrfurile identice sau similare poate fi utilizat ca valoare-criteriu în sensul art. 1 paragraful 2 lit. b) (i) din Acord?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat urmãtorul aviz:
Atunci când preţul stabilit între persoane nelegate îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 1 din Acord şi, dupã orice ajustare efectuatã în concordanta cu prevederile art. 8 din Acord, a fost acceptat de cãtre autoritatea vamalã ca valoare de tranzacţie, aceasta valoare poate fi utilizata ca valoare-criteriu. Aceste precizãri nu sunt aplicabile în cazul în care preţul face încã obiectul unor verificãri sau când determinarea definitiva a valorii în vama se amana dintr-un motiv anume, conform art. 13 din Acord.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 8.1
Tratamentul aplicat, în conformitate cu Acordul,
creditelor referitoare la tranzacţiile anterioare
1. Care este, în conformitate cu Acordul, tratamentul aplicat creditelor referitoare la tranzacţiile anterioare, atunci când se evalueaza mãrfurile cãrora li se aplica aceste credite?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat urmãtorul aviz:
Suma creditului reprezintã o suma deja plãtitã vânzãtorului şi, în consecinta, sunt aplicabile prevederile din Nota relativã la art. 1 din Acord privind "preţul efectiv plãtit sau de plãtit", care stipuleazã ca preţul efectiv plãtit sau de plãtit este plata totalã efectuatã sau de efectuat vânzãtorului pentru mãrfurile importate. Astfel, creditul reprezintã o parte a preţului plãtit şi, în scopul evaluãrii, acesta trebuie inclus în valoarea de tranzacţie.
Tratamentul aplicat de autoritatea vamalã tranzacţiilor anterioare care au dus la apariţia creditului trebuie stabilit separat de valoarea în vama a mãrfurilor ale cãror formalitãţi vamale sunt în curs de efectuare.
Decizia dacã trebuie efectuate ajustari asupra valorii în vama a livrãrilor anterioare va fi în funcţie de legislaţia nationala.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 9.1
Tratamentul aplicat taxelor antidumping şi
taxelor compensatorii în aplicarea metodei deductive
1. În cazul în care mãrfurile importate, care trebuie evaluate prin metoda deductiva în conformitate cu art. 5 din Acord, au fãcut obiectul plãţii unor taxe antidumping sau compensatorii, trebuie ca aceste taxe sa fie deduse din preţul de vânzare în ţara de import?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat urmãtorul aviz:
Pentru a determina valoarea în vama prin aplicarea metodei deductive, taxele antidumping şi compensatorii trebuie deduse cu titlu de taxe vamale şi alte drepturi de plãtit în ţara de import, în conformitate cu prevederile art. 5 paragraful 1 lit. a) (iv) din Acord.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 10.1
Tratamentul aplicat documentelor false
1. Acordul obliga autoritãţile vamale sa ţinã cont de documentele false?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat urmãtorul aviz:
Mãrfurile importate trebuie evaluate în conformitate cu Acordul, pe baza unor elemente de fapt reale. De aceea, orice documentaţie care conţine informaţii false cu privire la tranzacţie este contrarã scopurilor Acordului. În aceasta privinta trebuie precizat faptul ca art. 17 şi paragraful 6 din Anexa III la Acord confirma dreptul autoritãţii vamale de a verifica realitatea şi exactitatea oricãrei afirmaţii, document sau declaraţie prezentatã în scopul evaluãrii în vama. În consecinta, autoritatea vamalã nu trebuie sa se bazeze pe documente false. Mai mult, dacã documentaţia se dovedeşte a fi falsa ulterior determinãrii valorii în vama, invalidarea acestei valori este de resortul legislaţiei naţionale.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 11.1
Tratamentul aplicat erorilor comise neintentionat şi
documentelor incomplete
1. În baza Acordului, care este tratamentul ce trebuie aplicat documentelor incomplete sau care conţin erori comise neintentionat?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat urmãtorul aviz:
Pentru determinarea valorii în vama conform Acordului, autoritãţile vamale nu se pot baza pe documente care sunt incomplete din punctul de vedere al informaţiilor relevante sau care conţin erori comise neintentionat, care au ca efect distorsionarea informaţiilor relevante.
Sunt situaţii, totuşi, când este necesar sa se utilizeze informaţiile care figureazã într-un document incomplet şi trebuie efectuate investigaţii în vederea obţinerii informaţiilor sau elementelor care lipsesc dintr-un astfel de document. În alte situaţii numai o parte a unui document poate conţine erori comise neintentionat şi atunci autoritatea vamalã se poate baza pe alte elemente ale documentului care nu conţin erori. Se poate proceda la amânarea determinãrii definitive a valorii în vama, în concordanta cu art. 13 din Acord, cu condiţia ca importatorul sau agentul sau sa furnizeze informaţii complete sau sa rectifice erorile din document.
Astfel, tratamentul aplicat documentelor incomplete sau care conţin erori comise neintentionat poate fi diferit de la un caz la altul. De aceea, este pe deplin admis şi faptul ca practicile şi deciziile luate de autoritãţile vamale sunt diferite în astfel de cazuri.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 12.1
Semnificatia expresiei "suplete rezonabila"
în aplicarea articolului 7 din Acord
1. În cazul aplicãrii art. 7 din Acord, pot fi utilizate şi alte metode decât cele definite la art. 1-6 din Acord, dacã acestea nu sunt excluse de art. 7 paragraful 2 lit. a)-f) din Acord şi sunt conforme cu principiile şi dispoziţiile generale ale Acordului şi ale art. VII GATT 1994?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat urmãtorul aviz:
Paragraful 2 din Nota relativã la art. 7 din Acord prevede ca metodele care trebuie utilizate în virtutea art. 7 din Acord sunt cele pe care le definesc art. 1-6 inclusiv din Acord, dar aplicate cu o suplete rezonabila.
Totuşi, dacã o valoare în vama nu poate fi determinata prin utilizarea acestor metode, chiar şi cu suplete, în ultima instanta valoarea în vama poate fi determinata utilizându-se alte metode rezonabile, cu condiţia ca acestea sa nu fie excluse de art. 7 paragraful 2 din Acord.
Pentru determinarea valorii în vama în baza prevederilor art. 7 din Acord, metoda utilizata trebuie sa fie în concordanta cu principiile şi dispoziţiile generale ale Acordului şi ale art. VII GATT 1994.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 12.2
Ordinea de prioritate în aplicarea articolului 7 din Acord
1. În cazul aplicãrii art. 7 din Acord, este necesar sa se urmeze ordinea de prioritate în ceea ce priveşte metodele de evaluare prevãzute la art. 1-6 din Acord?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat urmãtorul aviz:
În Acord nu este nici o prevedere care sa stipuleze expres ca ordinea de prioritate a art. 1-6 din acesta trebuie sa fie urmatã atunci când se aplica art. 7 din Acord. Totuşi, art. 7 din Acord prevede utilizarea unor mijloace rezonabile, compatibile cu principiile şi prevederile generale ale Acordului, ceea ce indica faptul ca acolo unde este rezonabil posibil ordinea de prioritate trebuie sa fie urmatã.
În consecinta, acolo unde pot fi utilizate mai multe metode de determinare a valorii în vama, în baza art. 7 din Acord, ordinea de prioritate trebuie sa fie menţinutã.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 12.3
Utilizarea datelor care provin din alte tari,
în scopul aplicãrii articolului 7 din Acord
1. În cazul aplicãrii art. 7 din Acord, autoritatea vamalã poate utiliza informaţii furnizate de importator, obţinute de acesta din alte tari?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat urmãtorul aviz:
În cazul tranzacţiilor care îşi au originea în afarã tarii de import este de asteptat ca o parte din date sa provinã din alte tari. Totuşi, art. 7 din Acord nu face nici o menţiune cu privire la originea surselor de informaţii utilizate în aplicarea sa, precizând numai faptul ca acestea trebuie sa fie disponibile în ţara de import. De aceea, originea sursei de informaţii nu trebuie sa fie un obstacol în sine pentru aplicarea art. 7 din Acord, cu condiţia ca informaţia sa fie disponibilã în ţara de import şi autoritatea vamalã sa poatã fi în mãsura sa se asigure de veridicitatea şi exactitatea acestei informaţii.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 13.1
Interpretarea termenului "asigurare",
în aplicarea articolului 8 paragraful 2 lit. c) din Acord
1. Ce interpretare trebuie data termenului "asigurare" din art. 8 paragraful 2 lit. c) din Acord?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat urmãtorul aviz:
Din contextul paragrafului 2 al art. 8 din Acord rezulta ca acest paragraf se referã la cheltuielile legate de livrarea mãrfurilor (costul transportului şi cheltuielile conexe transportului). De aceea, termenul "asigurare" utilizat în lit. c) trebuie interpretat ca fãcând referire numai la cheltuielile de asigurare a mãrfurilor în cursul operaţiunilor specificate la art. 8 paragraful 2 lit. a) şi b) din Acord.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 14.1
Semnificatia expresiei "vândut pentru export
cu destinaţia tarii de import"
1. Ce interpretare trebuie data expresiei "vândut pentru export cu destinaţia tarii de import" din art. 1 din Acord?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat urmãtorul aviz:
Glosarul de termeni vamali internationali al Consiliului de cooperare vamalã defineste termenul import ca fiind "acţiunea de introducere a unei marfi într-un teritoriu vamal" şi termenul export ca fiind "acţiunea de scoatere a unei marfi din teritoriul vamal". În consecinta, faptul ca mãrfurile sunt prezentate pentru evaluare este suficient pentru a stabili ca acestea fac obiectul unei operaţiuni de import, respectiv de export. Problema care se pune în acest caz este de a identifica tranzacţia care corespunde operaţiunii respective.
În acest sens, nu este necesar ca vânzarea sa aibã loc într-o ţara de export determinata. Dacã importatorul poate sa demonstreze ca vânzarea în cauza a avut loc cu scopul exportului mãrfurilor cu destinaţia tarii de import, atunci se pot aplica prevederile art. 1 din Acord. Rezulta astfel ca numai tranzacţiile care implica un transfer internaţional efectiv de mãrfuri pot fi utilizate în evaluarea acestora în conformitate cu metoda valorii de tranzacţie.
Exemplele urmãtoare ilustreaza principiile enunţate mai sus:
Exemplul 1:
──────────
Vânzãtorul "S" din ţara de export "X" încheie un contract de vânzare de material electric cu importatorul "A" din ţara de import "I" la un preţ unitar de 5,75 U.M. "S" încheie un contract cu producãtorul "M" care este, de asemenea, din ţara "X", pentru fabricarea mãrfurilor. Producãtorul "M", în contul lui "S", îi livreaza mãrfurile lui "A" în ţara "I". Preţul unitar de vânzare stabilit de "M" cãtre "S" este de 5 U.M.
În acest caz, tranzacţia dintre "S" şi "A" reprezintã un transfer internaţional efectiv de mãrfuri şi constituie o vânzare pentru export cu destinaţia tarii de import; de aceea, aceasta vânzare poate reprezenta baza evaluãrii mãrfurilor, în conformitate cu art. 1 din Acord.
Exemplul 2:
───────────
Cumpãrãtorul "B" din ţara de import "I" cumpara mãrfuri de la vânzãtorul "S" din aceeaşi ţara "I". Mãrfurile sunt stocate de "S" în ţara "X". "S" dispune livrarea şi exportul mãrfurilor din ţara "X" şi acestea sunt importate de "B" în ţara de import "I".
Nu este necesar ca vânzarea sa aibã loc într-o anume ţara de export. Faptul ca vânzãtorul "S" este stabilit în ţara "X" sau "I" ori într-o ţara terta nu este un element relevant. Tranzacţia dintre cumpãrãtorul "B" şi vânzãtorul "S" este o vânzare pentru export cu destinaţia tarii de import şi poate reprezenta baza pentru evaluarea mãrfurilor, în conformitate cu art. 1 din Acord.
Exemplul 3:
──────────
Vânzãtorul "S" din ţara "X" vinde mãrfuri cumpãrãtorului "B" din ţara "I". Mãrfurile sunt expediate din ţara "X" în vrac şi ulterior sunt ambalate şi aranjate în colete de cãtre vânzãtorul "S" într-un port de tranzit situat în ţara "T", înainte de a fi importate în ţara "I".
Principiul aplicat exemplului 2 se va aplica şi acestui exemplu. Faptul ca ţara de export este "X" sau "T" nu este o problema în acest caz şi contractul de vânzare dintre vânzãtorul "S" şi cumpãrãtorul "B" constituie o vânzare pentru export cu destinaţia tarii de import şi poate reprezenta baza pentru evaluarea mãrfurilor, în conformitate cu art. 1 din Acord.
Exemplul 4:
───────────
Vânzãtorul "S" din ţara "X" vinde mãrfuri cumpãrãtorului "A" din ţara "I" şi expediazã mãrfurile conform înţelegerii. Atunci când mãrfurile se afla pe mare cumpãrãtorul "A" îl informeazã pe vânzãtorul "S" ca este în imposibilitatea de a efectua plata şi de a prelua mãrfurile livrate. Vânzãtorul are posibilitatea de a gãsi un alt cumpãrãtor "B" care este stabilit, de asemenea, în ţara "I" şi dispune ca vânzarea şi livrarea mãrfurilor sa se efectueze cãtre cumpãrãtorul B. Astfel "B" importa mãrfurile în ţara "I".
În exemplul de mai sus vânzarea efectuatã între vânzãtorul "S" şi cumpãrãtorul "B" conduce la importul mãrfurilor, fapt care o defineste ca fiind o vânzare pentru export. Tranzacţia constituie un transfer internaţional de mãrfuri şi poate reprezenta baza pentru evaluarea mãrfurilor, în conformitate cu art. 1 din Acord.
Exemplul 5:
──────────
Sediul central al unui lant hotelier multinational situat în ţara "X" cumpara produsele necesare pentru activitãţile sale. La începutul fiecãrui an hotelurile din ţãrile "I", "I 2 " şi "I 3 " transmit ordinele de cumpãrare pentru necesarul lor la sediul central. Sediul central aduna toate comenzile de la fiecare hotel din lant şi emite ordine de cumpãrare cãtre diferiţi furnizori din ţara "X". Produsele sunt trimise fie direct de furnizor cãtre fiecare hotel din lant, fie sunt livrate sediului central şi, ulterior, expediate acestor hoteluri. În fiecare caz furnizorii emit facturi cãtre sediul central din ţara "X" care emite apoi separat facturi cãtre fiecare hotel din lant.
În exemplul de mai sus vânzarea care are loc între sediul central şi furnizor, ambii situati în ţara "X", nu implica un transfer internaţional de mãrfuri, deoarece este o vânzare interna în ţara de export, avându-se în vedere ca sediul central cumpara produsele de la furnizori şi apoi le vinde separat fiecãrui hotel din lant pentru export cu destinaţia importului în ţara în care este situat fiecare hotel.
În acest caz tranzacţiile dintre sediul central şi fiecare hotel pot constitui vânzãri pentru export cu destinaţia ţãrilor de import. În condiţiile în care legãturile nu au influentat preţul, aceste vânzãri reprezintã baza pentru evaluarea mãrfurilor, în conformitate cu art. 1 din Acord.
Exemplul 6:
──────────
Cumpãrãtorul "A" din ţara "I" cumpara 500 de scaune de la vânzãtorul "S" din ţara "X" la un preţ unitar de 20 U.M. Cumpãrãtorul "A" dispune vânzãtorului "S" sa livreze 200 de scaune pentru propria folosinta în ţara "I" şi 300 de scaune într-un antrepozit din ţara "X". Ulterior, cumpãrãtorul "A" decide sa vândã restul de 300 de scaune cumpãrãtorului "B" din ţara "I" pentru un preţ unitar de 25 U.M. Apoi, cumpãrãtorul "A" dispune antrepozitului din ţara "X" sa livreze mãrfurile direct cumpãrãtorului "B" din ţara "I".
În acest exemplu sunt doua cazuri în care mãrfurile trebuie evaluate. În primul caz tranzacţia între vânzãtorul "S" şi cumpãrãtorul "A" la preţul unitar de 20 U.M. poate constitui o vânzare pentru export cu destinaţia tarii de import şi poate reprezenta baza pentru evaluarea mãrfurilor în conformitate cu art. 1 din Acord. În al doilea caz preţul unitar de vânzare de 20 U.M. pentru bunurile plasate în antrepozit nu este relevant pentru evaluare, avându-se în vedere ca mãrfurile nu au fost vândute pentru export cu destinaţia tarii "I". Vânzarea efectuatã între cumpãrãtorul "A" şi cumpãrãtorul "B" la un preţ unitar de 25 U.M., care implica un transfer internaţional efectiv de mãrfuri, constituie o vânzare pentru export cu destinaţia tarii de import şi poate reprezenta baza pentru evaluarea mãrfurilor, în conformitate cu art. 1 din Acord.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 15.1
Tratamentul aplicabil rabaturilor cantitative
1. Care este tratamentul aplicabil rabaturilor cantitative, în conformitate cu art. 1 din Acord?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat urmãtorul aviz:
Rabaturile cantitative reprezintã reduceri ale preţului mãrfurilor, care sunt acordate de vânzãtor clientului sau în funcţie de cantitãţile cumpãrate într-o perioada determinata.
Acordul de evaluare al O.M.C. nu face nici o referire la o cantitate standard care trebuie luatã în considerare pentru a aprecia dacã preţul efectiv plãtit sau de plãtit pentru mãrfurile importate poate sta la baza determinãrii valorii în vama, în conformitate cu art. 1 din Acord.
Rezulta ca în scopul evaluãrii în vama trebuie luatã în considerare cantitatea în funcţie de care a fost determinat preţul unitar al mãrfurilor de evaluat, atunci când acestea au fost vândute pentru export cu destinaţia tarii de import. Astfel rabaturile cantitative apar numai atunci când un vânzãtor stabileşte preţul pentru mãrfurile sale în concordanta cu o schema stabilitã în funcţie de cantitatea mãrfurilor vândute. Astfel de rabaturi se împart în doua categorii generale:
1. cele stabilite înaintea importului mãrfurilor; şi
2. cele stabilite ulterior importului mãrfurilor.
Aceste consideratii sunt ilustrate de exemplele urmãtoare:
Factorii generali
Este un fapt demonstrat ca vânzãtorul oferã urmãtoarele rabaturi cantitative pentru mãrfurile cumpãrate într-o perioada determinata, de exemplu un an calendaristic.
1-9 unitãţi - nu se acorda rabat;
10-49 unitãţi - 5% rabat;
peste 50 unitãţi - 8% rabat.
Pe lângã rabaturile menţionate mai sus vânzãtorul mai acorda ulterior un rabat de 3% la sfârşitul perioadei specificate, calculat retroactiv la cantitatea totalã achizitionata în aceasta perioada.
Exemplul 1:
──────────
Prima situaţie: Importatorul "B" din ţara "X" cumpara şi importa 27 de unitãţi într-un singur transport. Preţului din factura i se aplica un rabat de 5%.
A doua situaţie: Importatorul "C" din ţara "X" cumpara 27 de unitãţi în cadrul unei singure tranzacţii la un preţ diminuat cu un rabat de 5%, dar le importa în 3 livrãri separate, fiecare conţinând 9 unitãţi.
Evaluarea
În ambele situaţii valoarea în vama va fi determinata pe baza preţului efectiv plãtit sau de plãtit pentru mãrfurile importate, adicã preţurile diminuate cu rabatul de 5% care a contribuit la stabilirea acestor preţuri.
Exemplul 2:
──────────
Ulterior cumpãrãrii şi importului celor 27 de unitãţi importatorii "B" şi "C" au cumpãrat şi au importat în acelaşi an calendaristic alte 42 de unitãţi (adicã un total de 69 de unitãţi fiecare). Preţul cerut de vânzãtor fiecãrui importator pentru a doua cumpãrare este diminuat cu un rabat de 8%.
Prima situaţie: prima cumpãrare de 27 de unitãţi a importatorului "B" şi a doua cumpãrare de 42 de unitãţi fac subiectul a doua contracte separate care fac parte dintr-un acord general iniţial, care prevede acumularea progresiva a rabaturilor acordate de vânzãtor cumpãrãtorului.
A doua situaţie este asemãnãtoare cu cea prezentatã mai sus, cu excepţia faptului ca cele doua cumpãrãri ale importatorului "C" nu fac subiectul unui contract general iniţial. Acumularea progresiva a rabaturilor este totuşi oferitã de vânzãtor în conformitate cu condiţiile sale generale de vânzare.
Evaluarea
În cele doua situaţii rabatul de 8% aplicat celor 42 de unitãţi este un element de preţ al vânzãtorului; acesta a contribuit la stabilirea preţului unitar al mãrfurilor atunci când acestea sunt vândute pentru export cu destinaţia tarii de import. În consecinta, acesta trebuie luat în considerare pentru determinarea valorii în vama a acestor mãrfuri.
Din acest punct de vedere faptul ca rabatul cantitativ este acordat de vânzãtor luându-se în considerare cantitãţile cumpãrate anterior de cãtre cumpãrãtor nu înseamnã ca prevederile art. 1 paragraful 1 lit. b) din Acord sunt aplicabile.
Exemplul 3:
────────────
În acest exemplu situaţia este aceeaşi ca cea prezentatã în exemplul 2, cu excepţia faptului ca în plus se acorda şi rabaturi retroactive. În fiecare caz importatorul cumpara şi importa 27 de unitãţi, apoi în 42 de unitãţi în acelaşi an calendaristic.
Pentru prima livrare de 27 de unitãţi lui "B" i se factureaza un preţ care reflecta un rabat de 5% şi pentru a doua livrare de 42 de unitãţi preţul facturat reflecta un rabat de 8%, la care se adauga un rabat suplimentar de 3% pentru prima livrare de 27 de unitãţi.
Evaluarea
Rabatul de 8% acordat pentru cele 42 de unitãţi trebuie acceptat în vederea determinãrii valorii în vama a mãrfurilor importate. Totuşi, rabatul suplimentar de 3% acordat retroactiv nu trebuie acceptat în cazul celui de-al doilea import, deoarece nu a contribuit la stabilirea preţului unitar al celor 42 de unitãţi care fac obiectul evaluãrii, raportandu-se la importul anterior de 27 de unitãţi. Tratamentul aplicat de autoritatea vamalã celor 27 de unitãţi este deja prevãzut în Avizul de evaluare în vama nr. 8.1 referitor la creditele care se raporteazã la tranzacţiile anterioare şi în Comentariul 4.1 referitor la clauzele de revizuire a preţului.
Exemplul 4:
──────────
Dupã ce au fost efectuate toate importurile din perioada specificatã, se determina suma totalã a importurilor. Pe baza cantitãţii totale care a fost importata în aceasta perioada importatorul are dreptul la un rabat complementar de 3%.
Evaluarea
Rabatul de 3% acordat retroactiv nu poate fi luat în considerare, motivele avute în vedere fiind prezentate în paragraful 16 de mai sus (evaluarea de la exemplul 3). Şi în acest caz trebuie precizat ca este prevãzut tratamentul aplicabil în Avizul de evaluare în vama nr. 8.1 referitor la creditele care se raporteazã la tranzacţiile anterioare şi în Comentariul 4.1. referitor la clauzele de revizuire a preţului.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 16.1
Tratamentul aplicabil în situaţiile în care vânzarea
sau preţul face subiectul unor condiţii sau al unor
prestaţii a cãror valoare poate fi determinata
pentru ceea ce se referã la mãrfurile de evaluat
1. Care este tratamentul aplicabil în situaţiile în care vânzarea sau preţul face subiectul unor condiţii ori prestaţii a cãror valoare poate fi determinata pentru ceea ce se referã la mãrfurile de evaluat?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat urmãtorul aviz:
În concordanta cu lit. b) a art. 1 paragraful 1 din Acord, valoarea în vama a mãrfurilor importate nu poate fi determinata pe baza preţului de tranzacţie dacã vânzarea sau preţul face subiectul unor condiţii ori prestaţii a cãror valoare nu poate fi determinata pentru ceea ce se referã la mãrfurile de evaluat.
Prevederile lit. b) a art. 1 paragraful 1 din Acord trebuie interpretate în sensul ca, dacã valoarea unei condiţii sau prestaţii poate fi determinata pentru ceea ce se referã la mãrfurile de evaluat, valoarea în vama a mãrfurilor importate trebuie sa fie valoarea de tranzacţie determinata conform acestui articol, sub rezerva respectãrii celorlalte dispoziţii şi condiţii prevãzute la art. 1 din Acord. Nota relativã la art. 1 şi la Anexa III la Acord precizeazã ca preţul efectiv plãtit sau de plãtit reprezintã plata totalã efectuatã de cãtre cumpãrãtor pentru sau în beneficiul vânzãtorului, ca plata poate fi efectuatã direct sau indirect şi ca preţul include toate plãţile efectiv efectuate ori de efectuat de cãtre cumpãrãtor vânzãtorului sau de cãtre cumpãrãtor unui terţ. Astfel, valoarea unei condiţii, atunci când este cunoscutã şi se referã la mãrfurile importate, este parte a preţului efectiv plãtit sau de plãtit.
Fiecare autoritate vamalã trebuie sa aibã competenta de a stabili informaţiile pe care le considera suficiente pentru a determina în mod exact valoarea unei condiţii sau prestaţii.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 17.1
Semnificatia şi incidenta articolului 11 din Acord
1. Expresia "fãrã penalitate" care este utilizata în dispoziţiile art. 11 din Acord privind dreptul de apel interzice autoritãţii vamale sa ceara, anterior introducerii apelului, plata integrala a oricãrei penalitãţi prevãzute de legislaţia în vigoare în cazul unei fraude sau al altor infracţiuni în domeniul evaluãrii în vama?
Aceasta problema a fost supusã atentiei Comitetului tehnic de evaluare în vama deoarece paragraful 3 din Nota relativã la art. 11 din Acord face referire la plata totalã, anterior introducerii apelului, a drepturilor vamale estimate, fãrã a trata cazurile care implica amenzi sau penalitãţi.
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a concluzionat ca în paragraful 2 al Notei relative la art. 11 din Acord este definitã în mod explicit expresia "fãrã penalizãri", prin care se înţelege ca "importatorul nu va fi pasibil de o amenda pentru simplul motiv ca el va cauta sa îşi exercite dreptul de contestaţie".
În plus, acest articol conferã importatorului dreptul de apel impotriva deciziilor autoritãţii vamale referitoare la determinarea valorii în vama, în conformitate cu dispoziţiile Acordului.
În consecinta, scopul acestui articol nu este de a se referi la cazurile de frauda; în acest caz, condiţiile de exercitare a dreptului de apel sunt cele prevãzute de legislaţia nationala care poate cuprinde prevederi referitoare la plata anterioarã a penalitatilor, precum şi a drepturilor de import.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 18.1
Incidenta articolului 13 din Acord
1. Problema supusã atentiei Comitetului tehnic de evaluare în vama a fost dacã, în concordanta cu prevederile art. 13 din Acord, garanţia care trebuie furnizatã de importator pentru eliberarea mãrfurilor din vama acoperã numai drepturile vamale, lãsând autoritatea vamalã fãrã o asigurare adecvatã pentru recuperarea amenzilor şi penalitatilor care ar putea fi datorate pentru mãrfuri şi de persoane.
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a concluzionat ca art. 13 din Acord se aplica numai în acele cazuri în care, în cursul determinãrii valorii în vama a mãrfurilor importate, devine necesarã amânarea determinãrii definitive a acestei valori în vama. Un exemplu este cel în care sunt necesare ajustari ale preţului efectiv plãtit sau de plãtit, în conformitate cu prevederile art. 8 din Acord, dar la momentul importului nu pot fi prezentate documentele concludente pentru determinarea valorii în vama. Numeroase cazuri de aceasta natura pot de fapt sa apara în cursul determinãrii valorii în vama în conformitate cu Acordul. În aceste condiţii acest articol prevede ca eliberarea mãrfurilor este posibila dacã este constituitã o garanţie suficienta pentru asigurarea plãţii ulterioare a drepturilor vamale.
Art. 13 din Acord nu se referã la cazurile de nerespectare a legislaţiei vamale sau de frauda; în aceste situaţii se aplica prevederile din legislaţia nationala referitoare la plata amenzilor sau penalitatilor datorate.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 19.1
Aplicarea articolului 17 şi a paragrafului 6 din
Anexa III la Acord
1. Problema supusã atentiei Comitetului tehnic de evaluare în vama a fost dacã art. 17 din Acord coroborat cu paragraful 6 din Anexa III la Acord atribuie suficiente prerogative autoritãţii vamale pentru a descoperi şi a stabili cazurile de nerespectare a legislaţiei în materie de evaluare, inclusiv fraudele, şi dacã obligaţia de a prezenta dovezi în cursul determinãrii valorii în vama este în sarcina importatorului.
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a concluzionat ca în examinarea acestei situaţii trebuie precizat faptul ca art. 17 stipuleazã ca Acordul nu restrânge şi nici nu contesta drepturile administratiei vamale. Paragraful 6 din Anexa III la Acord cuprinde precizãri în plus referitoare la aceste drepturi, referindu-se în special la dreptul administraţiei naţionale de a conta pe cooperarea deplina a importatorilor în cercetãrile privind realitatea şi exactitatea oricãrei afirmaţii, document sau declaraţie. Aceasta concluzie este reiterata şi în Avizul de evaluare în vama nr. 10.1.
Ar fi incorect sa se considere ca orice alte drepturi ale autoritãţii vamale care nu sunt menţionate în art. 17 sau în paragraful 6 din Anexa III la Acord sunt implicit excluse.
În plus fata de cele menţionate expres în Acord, drepturile şi obligaţiile importatorului şi ale autoritãţii vamale în determinarea valorii în vama sunt cele prevãzute de legile şi reglementãrile naţionale în vigoare.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 20.1
Conversia monedelor în cazurile în care contractul prevede
o rata fixa de schimb
1. S-a pus problema dacã conversia unei monede este necesarã în cazurile în care contractul de vânzare a mãrfurilor importate prevede o rata fixa de schimb.
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a examinat aceasta problema şi a recomandat ca nu este necesarã conversia monedei dacã preţul este stabilit în moneda tarii de import.
În consecinta, prezintã importanta în aceasta problema moneda în care este stabilit preţul şi suma de plãtit.
Exemplul 1:
──────────
Factura comercialã indica o suma în moneda tarii de export (MX). Se specifica faptul ca ajustarea se va face, totuşi, în moneda tarii de import (MY). Suma de plãtit este calculatã prin convertirea sumei facturate la o rata fixa de schimb. Aceasta rata este: 1 MX (moneda de export) = 2 MY (moneda de import).
Intrebare:
Suma facturatã trebuie convertitã în moneda tarii de import pe baza ratei fixe de schimb prevãzute în contract sau a celei în vigoare (în ţara de import) în momentul exportului sau în momentul importului mãrfurilor (vezi art. 9 paragraful 2 din Acord)?
Rãspuns:
Conversia unei monede, asa cum este prevãzut în art. 9 din Acord, nu este necesarã. Contractul de vânzare prevede ca plata o suma fixa în moneda tarii de import. Suma de plãtit în moneda tarii de import este determinata prin multiplicarea sumei facturate cu doi, adicã rata stabilitã de cumpãrãtor şi vânzãtor.
Exemplul 2:
──────────
Factura comercialã indica o suma în moneda tarii de import (MY), dar se specifica faptul ca ajustarea se va face în moneda tarii de export (MX). Suma de plãtit este calculatã prin convertirea sumei facturate la o rata fixa de schimb, care este: 1 MX = 2 MY.
Intrebare:
Suma facturatã (în moneda tarii de import) va fi acceptatã fãrã o conversie ulterioara?
Rãspuns:
Suma facturatã nu poate fi acceptatã ca fiind valoarea în vama. Contractul de vânzare prevede plata unei sume fixe, exprimatã în moneda tarii de export, aceasta fiind moneda care trebuie convertitã. Suma contractatã care trebuie plãtitã în moneda MX trebuie mai întâi sa fie obţinutã prin împãrţirea sumei facturate la doi. Suma care rezulta trebuie apoi convertitã în moneda MY, în concordanta cu art. 9 din Acord, la o rata de schimb publicatã de autoritatea competenta din ţara de import.
Exemplul 3:
────────────
Factura comercialã indica o suma în moneda tarii de export (MX), dar se specifica faptul ca ajustarea se va face în moneda unei tari terţe (MZ). Suma de plãtit este calculatã prin convertirea sumei facturate la o rata fixa de schimb de: 1 MX = 6 MZ.
Intrebare:
Ce suma exprimatã în moneda strãinã (adicã MX sau MZ) va fi convertitã în moneda tarii de import?
Rãspuns:
Moneda care va fi convertitã este moneda tarii terţe. Suma exprimatã în aceasta moneda va fi stabilitã prin calcularea sumei facturate la rata fixa de schimb din contract (adicã, suma facturatã înmulţitã cu 6 va fi suma efectiv de plãtit în moneda tarii terţe). Suma care rezulta trebuie apoi convertitã în moneda tarii de import, în concordanta cu art. 9 din Acord, la o rata publicatã de autoritatea competenta din ţara de import.
Exemplul 4:
────────────
Factura comercialã indica o suma exprimatã în moneda tarii de import (MY), dar se specifica faptul ca ajustarea se va face în moneda unei terţe tari (MZ). Suma de plãtit este calculatã prin convertirea sumei facturate la o rata fixa de schimb de: 1 MY = 3 MZ.
Intrebare:
Suma facturatã (exprimatã în moneda tarii de import) va fi acceptatã fãrã o convertire ulterioara?
Rãspuns:
Suma facturatã nu poate fi acceptatã fãrã a fi convertitã. Suma facturatã trebuie determinata în moneda tarii terţe la o rata fixa de schimb (adicã, suma facturatã înmulţitã cu 3 va fi suma de plãtit în moneda tarii terţe). Suma care rezulta trebuie apoi convertitã în moneda tarii de import, în concordanta cu art. 9 din Acord, la o rata publicatã de autoritatea competenta din ţara de import.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 21.1
Interpretarea expresiei "asociaţi" din articolul 15
paragraful 4 lit. b) din Acord
1. Agenţii, distribuitorii şi concesionarii exclusivi sunt consideraţi ca fiind "legal recunoscuţi ca asociaţi în afaceri" în sensul art. 15 paragraful 4 lit. b) din Acord?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat urmãtorul aviz:
Situaţia agenţilor, distribuitorilor şi a concesionarilor exclusivi este prevãzutã în art. 15 paragraful 5 din Acord, care stipuleazã ca persoanele care sunt asociate în afaceri, prin faptul ca una este agentul, distribuitorul sau concesionarul exclusiv al celeilalte, vor fi considerate a fi legate, în scopul aplicãrii Acordului, dacã ele corespund unuia dintre criteriile enunţate la paragraful 4 al art. 15 din Acord.
Art. 15 paragraful 4 lit. b) din Acord prevede ca în scopurile acestui Acord persoanele sunt considerate legate dacã "ele sunt legal recunoscute ca asociate în afaceri". Dictionarul Webster defineste termenul "asociat" ca "persoana care este asociata cu una sau mai multe persoane în aceeaşi afacere şi care împarte cu acestea profiturile şi riscurile; membrul unei societãţi de persoane".
Termenul "societãţi de persoane" este definit ca "un grup de doua sau mai multe persoane care contribuie cu aporturi financiare sau în natura în vederea exercitãrii în comun a unei activitãţi comerciale şi care împart profiturile şi pierderile în anumite proporţii."
În dreptul comercial definiţiile simple prezentate mai sus sunt, în general, însoţite de un set complex de prevederi şi principii juridice care vizeazã definirea, interpretarea şi codificarea în dreptul civil, comercial, fiscal etc. a legãturilor juridice care implica termenul "asociat".
O asociaţie conduce la constituirea unei societãţi de persoane numai dacã sunt îndeplinite condiţiile legale naţionale pentru înfiinţarea acesteia. În consecinta, persoanele nu sunt legate în conformitate cu Acordul, numai pentru simplul fapt ca o persoana este agentul, distribuitorul sau concesionarul exclusiv al celeilalte.
Agenţii, distribuitorii şi concesionarii exclusivi pot avea legãturi strânse de asociere cu furnizorii lor, însã acest fapt nu constituie un motiv pentru aplicarea unui tratament diferit fata de cel al oricãror alte persoane nelegate.
În scopul clarificarii acestor aspecte, un membru poate decide sa facã referire în legislaţia nationala vamalã privind evaluarea la propriile reguli de drept intern privind noţiunea de "asociat" sau sa integreze acest termen pur şi simplu. Nu este de dorit totuşi ca un membru sa conceapa o definitie diferita a termenului "asociat", special în scopul interpretãrii legislaţiei în vigoare în domeniul evaluãrii în vama.
────────────────
