Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.158 din 6 noiembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 pct. 1 si 4, precum si ale art. 12 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 827 din 9 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 pct. 1 şi 4, precum şi ale art. 12 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Alo Curier Services" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.966/211/2008 al Judecãtoriei Cluj-Napoca - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se aratã cã reglementarea legalã criticatã stabileşte o competenţã teritorialã alternativã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 aprilie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 2.966/211/2008, Judecãtoria Cluj-Napoca - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 pct. 1 şi 4, precum şi ale art. 12 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Alo Curier Services" - S.R.L. în cauza ce are ca obiect judecarea acţiunii de pretenţii formulatã împotriva autorului excepţiei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã posibilitatea acordatã reclamantului, de reglementãrile legale, de a dispune cu privire la locul unde se va desfãşura judecata încalcã dispoziţiile art. 21 alin. (3), art. 53, 57, 124 şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Judecãtoria Cluj-Napoca - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se aratã cã textul de lege este în deplinã concordanţã cu regulile constituţionale potrivit cãrora legiuitorul are libertatea de a stabili competenţa instanţelor de judecatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 10 pct. 1 şi 4, precum şi ale art. 12 din Codul de procedurã civilã.
Dispoziţiile de lege criticate au urmãtoarea redactare:
- Art. 10: "În afarã de instanţa domiciliului pârâtului, mai sunt competente urmãtoarele instanţe: 1. în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, instanţa locului prevãzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiunii [...] 4. în cererile privitoare la obligaţii comerciale, instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau aceea a locului plãţii.";
- Art. 12: "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivã competente."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 57 referitor la exercitarea cu bunã-credinţã a drepturilor şi a libertãţilor, art. 124 privind înfãptuirea justiţiei şi art. 135 alin. (2) lit. a) referitor la libertatea comerţului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 503/2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 10 iulie 2007, Curtea a mai exercitat controlul de constituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, statuând cã atât timp cât legiuitorul stabileşte o competenţã alternativã, în afarã de instanţa domiciliului pârâtului, nu se poate susţine cã aceste dispoziţii ar contraveni prevederilor art. 21 din Legea fundamentalã. Totodatã, dispoziţiile procesual civile care stabilesc ca fiind competentã şi instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau aceea a locului plãţii, în cererile privitoare la obligaţiile comerciale, nu îngrãdesc în niciun fel accesul liber la o activitate economicã sau libera iniţiativã, fiind conforme prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 pct. 1 şi 4 şi ale art. 12 din Codul de procedurã civilã faţã de prevederile art. 21 alin. (3) şi art. 124 din Constituţie, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Stabilirea prin prevederile legale criticate a competenţei teritoriale alternative nu aduce atingere, sub nicio formã, dreptului pãrţilor de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de judecarea cauzei într-un termen rezonabil şi nu afecteazã imparţialitatea justiţiei. Reglementarea regulilor referitoare la competenţa teritorialã alternativã, precum şi la pãrţile care au alegere în a stabili competenţa, este o opţiune a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. 4 din Codul de procedurã civilã faţã de dispoziţiile art. 53 din Constituţie, Curtea reţine cã reglementãrile legale nu privesc restrângerea exerciţiului unor drepturi sau a unor libertãţi fundamentale. De asemenea, dispoziţiile art. 57 din Constituţie, referitor la exercitarea cu bunã-credinţã a drepturilor şi a libertãţilor, nu au legãturã cu dispoziţia legalã referitoare la dreptul reclamantului de a opta între douã instanţe competente sã soluţioneze litigiul dintre pãrţi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 pct. 1 şi 4, precum şi ale art. 12 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Alo Curier Services" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.966/211/2008 al Judecãtoriei Cluj-Napoca - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 noiembrie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
