Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.092 din 15 octombrie 2008 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 712 din 20 octombrie 2008
Prin Adresa nr. 5/5.331/C.P.T./2008, Guvernul României a sesizat Curtea Constituţionalã, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale <>art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu privire la neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale.
La sesizare au fost anexate, în copie, urmãtoarele documente:
- Legea pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în forma adoptatã de Parlament (PL-x180/2008);
- extrasul din stenograma şedinţei Camerei Deputaţilor din data de 23 septembrie 2008 cuprinzând dezbaterile şi votul asupra legii în discuţie (8 pagini);
- Punctul de vedere al Guvernului nr. 3.276 din 6 decembrie 2007;
- Avizul Consiliului Legislativ nr. 1.551 din 12 noiembrie 2007;
- Avizul Consiliului Economic şi Social nr. 2.018 din 29 octombrie 2007;
- Raportul Comisiei pentru muncã şi protecţie socialã a Camerei Deputaţilor nr. 27/259 din 23 iunie 2008;
- Raportul Comisiei pentru muncã, familie şi protecţie socialã a Senatului nr. XXXVII/574 din 19 februarie 2008;
- Avizul Comisiei pentru buget, finanţe, activitate bancarã şi piaţa de capital a Senatului nr. XXII/124 din 14 februarie 2008.
Sesizarea a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 10.646 din 2 octombrie 2008 şi formeazã obiectul Dosarului nr. 1.944A/2008.
Obiectul sesizãrii de neconstituţionalitate îl constituie Legea pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, act normativ care, în opinia Guvernului, "prezintã grave vicii constituţionale, atât sub aspectul procedurii de adoptare a acestuia de cãtre Camera Deputaţilor, cât şi al soluţiei legislative propuse".
În motivarea sesizãrii de neconstituţionalitate se susţine cã actul normativ criticat a fost adoptat cu nerespectarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi art. 138 alin. (5). De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În acest sens, se aratã urmãtoarele:
1. Propunerea legislativã pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale (PL-x180/2008) nu putea fi supusã votului final în şedinţa Camerei Deputaţilor din data de 23 septembrie 2008, deoarece nu au fost îndeplinite procedurile legislative regulamentare pentru dezbaterea acesteia stabilite prin dispoziţiile art. 100, art. 106 şi art. 107 din Regulamentul Camerei Deputaţilor (nu a fost prezentat raportul şi nu s-a trecut la dezbaterea pe articole, deşi raportul cuprindea amendamente admise).
2. Propunerea legislativã pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale (PL-x180/2008) a fost adoptatã cu încãlcarea art. 138 alin. (5) din Constituţie, iniţiatorii neprevãzând sursele de finanţare a mãsurilor stabilite prin aceasta. În acest sens, se invocã Punctul de vedere al Guvernului nr. 3.276 din 6 decembrie 2007, transmis Senatului în temeiul art. 111 alin. (1) din Constituţie, Avizul Consiliului Economic şi Social nr. 2.018 din 29 octombrie 2007 (negativ), Avizul Consiliului Legislativ nr. 1.551 din 12 noiembrie 2007 (favorabil), Raportul Comisiei pentru muncã, familie şi protecţie socialã a Senatului nr. XXXVII/574 din 19 februarie 2008 (negativ), Avizul Comisiei pentru buget, finanţe, activitate bancarã şi piaţa de capital a Senatului nr. XXII/124 din 14 februarie 2008 (negativ), <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 666 din 16 iulie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 31 iulie 2007.
3. Dispoziţiile art. 78^2 din legea care face obiectul sesizãrii de neconstituţionalitate contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece creeazã privilegii şi discriminãri între asiguraţii sistemului public, fãrã o justificare rezonabilã şi obiectivã. În legãturã cu acest aspect, se aratã cã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea <>Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 4 septembrie 2008, în vigoare la data de 1 octombrie 2008, "se înlãturã discrepanţele existente între persoanele pensionate sub imperiul legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 şi cei pensionaţi dupã intrarea în vigoare a noii legislaţii", astfel cã "promulgarea actului normativ criticat ar crea suprapuneri şi ar fi de naturã sã majoreze nejustificat cuantumul pensiilor persoanelor vizate de acesta, dezavantajând astfel alte categorii de participanţi ai sistemului public de pensii".
În final, se solicitã sã se constate neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 16 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a transmite punctele lor de vedere.
Avocatul Poporului considerã cã Legea pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale este constituţionalã.
În acest sens, aratã cã art. I pct. 1 din legea criticatã precizeazã transferurile nerambursabile de la bugetul de stat ca una dintre sursele de finanţare ale cheltuielilor referitoare la pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale de stat. Obligativitatea stabilirii sursei de finanţare pentru aprobarea cheltuielilor bugetare, prevãzutã de art. 138 alin. (5) din Constituţie, constituie un aspect distinct faţã de lipsa fondurilor pentru susţinerea finanţãrii din punct de vedere bugetar (<>Decizia Curţii Constituţionale nr. 47/1993 ).
În continuare, aratã cã reglementarea criticatã "nu instituie discriminãri sau privilegii, ci se justificã în mod obiectiv şi rezonabil, pentru motive de echitate şi de protecţie socialã în cazul asiguraţilor şi pensionarilor care au desfãşurat activitãţi în grupe superioare de muncã ori în condiţii speciale sau deosebite". Legiuitorul poate sã stabileascã drepturile de asigurãri sociale, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul lor valoric.
În final, apreciazã cã nu pot fi reţinute nici criticile formulate în raport cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor, având în vedere <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 . Faptul cã Guvernul nu a susţinut adoptarea propunerii legislative criticate nu este un motiv de neconstituţionalitate, deoarece legea este un act al Parlamentului, unica autoritate legiuitoare a ţãrii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere pânã la data întocmirii prezentului raport.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, actele depuse la dosar, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1, art. 10, art. 15, art. 16 şi <>art. 18 din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sã soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate formulatã de cãtre Guvern.
Obiectul sesizãrii de neconstituţionalitate îl constituie Legea pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale.
Prevederile constituţionale considerate ca fiind încãlcate prin dispoziţiile criticate sunt urmãtoarele:
- Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 138 alin. (5): "Nici o cheltuialã bugetarã nu poate fi aprobatã fãrã stabilirea sursei de finanţare.";
- Art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale - Interzicerea discriminãrii: "Exercitarea drepturilor şi libertãţilor recunoscute de prezenta Convenţie trebuie sã fie asiguratã fãrã nicio deosebire bazatã, în special, pe sex, rasã, culoare, limbã, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţionalã sau socialã, apartenenţa la o minoritate naţionalã, avere, naştere sau orice altã situaţie."
Legea pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale face parte din categoria legilor organice, conform art. 73 alin. (3) din Constituţie, împrumutând acest caracter de la actul normativ de bazã asupra cãruia intervine.
În aplicarea art. 75 alin. (1) din Constituţie, Senatul este prima Camerã sesizatã, legea fiind adoptatã potrivit art. 76 alin. (1) din Constituţie, Camera decizionalã fiind Camera Deputaţilor.
Analizând sesizarea, Curtea reţine cã legea criticatã reglementeazã mãsuri ce urmãresc reflectarea în cuantumul pensiei a condiţiilor de muncã în care s-a realizat vechimea în muncã pentru persoanele asigurate care au desfãşurat activitãţi, anterior datei intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 19/2000 , în locuri încadrate în grupele de muncã I şi II, în funcţie de condiţiile foarte grele şi foarte nocive, şi, ulterior acestei date, în locuri de muncã încadrate în condiţii speciale sau deosebite, pentru care s-au primit sporuri ce se adãugau la vechimea în muncã efectiv realizatã.
Autorul sesizãrii invocã faptul cã, prin adoptarea de cãtre Guvern a <>Ordonanţei de urgenţã nr. 100/2008 pentru completarea <>Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 4 septembrie 2008, în vigoare la data de 1 octombrie 2008, au fost deja înlãturate o serie de inechitãţi în ceea ce priveşte cuantumul pensiilor.
Examinând actul normativ supus controlului de constituţionalitate, Curtea reţine cã acesta reprezintã o mãsurã de politicã legislativã în domeniul protecţiei sociale a pensionarilor şi a persoanelor asigurate care au desfãşurat activitãţi în locuri încadrate în grupe superioare de muncã ori în condiţii speciale sau deosebite.
Faptul cã Guvernul nu a susţinut adoptarea amendamentelor la proiectul de lege criticat nu este un motiv de neconstituţionalitate. Legiuitorul este competent sã stabileascã condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, deoarece potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii".
Cât priveşte nerespectarea procedurilor legislative stabilite prin art. 100, art. 106 şi art. 107 din Regulamentul Camerei Deputaţilor pentru dezbaterea propunerii legislative cu nr. Pl-x180/2008, Curtea observã cã acestea au fost acoperite cu votul majoritãţii cerute pentru o lege organicã.
În continuare, cu referire la obligativitatea stabilirii sursei de finanţare pentru aprobarea cheltuielilor bugetare, prevãzutã de art. 138 alin. (5) din Constituţie, Curtea constatã cã acesta constituie un aspect distinct faţã de cel al lipsei fondurilor pentru susţinerea finanţãrii din punct de vedere bugetar. Astfel, prin <>Decizia nr. 47/1993 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 28 septembrie 1993, Curtea Constituţionalã a reţinut cã stabilirea sursei de finanţare şi insuficienţa resurselor financiare din sursa astfel stabilitã sunt douã aspecte diferite: primul aspect este legat de imperativele art. 138 alin. (5) din Constituţie, iar al doilea nu are caracter constituţional, fiind o problemã exclusiv de oportunitate politicã, ce priveşte, în esenţã, relaţiile dintre Parlament şi Guvern.
Mai mult, dacã s-ar reţine cã lipsa precizãrii exprese a sursei de finanţare presupune, implicit, inexistenţa sursei de finanţare, aceasta ar echivala cu o prezumţie fãrã suport constituţional, ceea ce este inadmisibil. În jurisprudenţa sa, de exemplu <>Decizia nr. 515 din 24 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.195 din 14 decembrie 2004, Curtea a statuat cã finanţarea cheltuielilor bugetare se face din surse financiare alocate în buget, iar cã majorarea unor cheltuieli se finanţeazã fie prin suplimentarea alocaţiilor bugetare din fondul de rezervã bugetarã la dispoziţia Guvernului, fie prin rectificare bugetarã.
Reglementarea criticatã nu instituie nici discriminãri sau privilegii, ci se justificã în mod obiectiv şi rezonabil, pentru motive de protecţie socialã. Prin conţinutul lor prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) trebuie interpretate în strânsã legãturã cu cele ale art. 4 alin. (2) din Constituţie, care determinã criteriile nediscriminãrii. Principiul egalitãţii în drepturi, pe de o parte, înseamnã reglementare unitarã şi tratament nediscriminatoriu pentru situaţii identice, iar, pe de altã parte, presupune un drept de diferenţiere.
În fine, pentru aceste argumente, Curtea constatã cã legea criticatã nu aduce atingere nici prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cãrora "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".
Pentru argumentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (2) şi (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA COSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã Legea pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale este constituţionalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã preşedintelui României, preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, primului-ministru şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 15 octombrie 2008 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lãzãroiu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
