Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE din 1 octombrie 2014 cu privire la Cererea nr. 41.688/07 introdusă de Societatea Comercială "Alex Prod Com" - S.R.L. împotriva României
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), reunită la 1 octombrie 2013 într-o cameră compusă din: Alvina Gyulumyan, preşedinte, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători, şi Marialena Tsirli, grefier adjunct de secţie, având în vedere cererea menţionată anterior, introdusă la 14 august 2007, având în vedere declaraţiile prezentate de Guvernul pârât la 14 februarie 2013, solicitând Curţii să scoată cererea de pe rol şi răspunsul reclamantei la aceste declaraţii, după ce a deliberat în acest sens, pronunţă următoarea decizie:
ÎN FAPT Reclamanta este o societate română, reprezentată în faţa Curţii de domnul Tănase Marinescu Petre. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. A. Circumstanţele cauzei Cererea are ca obiect pretinsa încălcare a dreptului reclamantei de acces la o instanţă pe motiv că acţiunea acesteia a fost respinsă pe motivul neachitării taxei de timbru şi întrucât cererea sa de scutire la plata taxei de timbru a fost respinsă de instanţă. B. Dreptul intern relevant Extrase din dreptul intern relevant privind taxa de timbru, respectiv Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru (cu modificările aduse de Legea nr. 195/2004) şi Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.214/1997, sunt prezentate în Iorga împotriva României (nr. 4.227/02, pct. 22-25, 25 aprilie 2007).
CAPĂT DE CERERE Reclamantul se plânge în temeiul art. 6 § 1 din Convenţie cu privire la lipsa accesului efectiv la o instanţă din cauza sumei taxelor de timbru impuse. Dispoziţiile relevante de la acest articol prevăd: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil [...] a cauzei sale, de către o instanţă [...], care va hotărî [...] asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil [...]"
ÎN DREPT După eşecul încercărilor de a se ajunge la o soluţionare pe cale amiabilă, prin scrisoarea din 14 februarie 2013, Guvernul a informat Curtea cu privire la propunerea de a formula o declaraţie unilaterală în vederea soluţionării litigiului. Acesta a solicitat în continuare Curţii să scoată cererea de pe rol în conformitate cu art. 37 din Convenţie. Declaraţia prevede următoarele: "Guvernul declară, pe calea acestei declaraţii unilaterale, că recunoaşte existenţa unei încălcări a dreptului de acces la o instanţă. Guvernul este pregătit să plătească reclamantei, ca reparaţie echitabilă, suma de 3.240 (trei mii două sute patruzeci) EUR, sumă pe care o consideră rezonabilă, având în vedere jurisprudenţa Curţii. Această sumă este destinată acoperirii tuturor prejudiciilor şi cheltuielilor de judecată şi nu va fi supusă niciunor taxe care ar putea fi aplicabile. Această sumă se va plăti în lei româneşti în contul personal al reclamantei în decurs de trei luni de la data notificării deciziei, în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenţie. În caz de neplată a acestei sume în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, de la expirarea termenului menţionat şi până la momentul plăţii, o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană în timpul acestei perioade, majorată cu trei puncte procentuale. În consecinţă, Guvernul solicită Curţii să constate examinarea prezentei cereri ca nemaifiind justificată şi să scoată cererea de pe rol, în conformitate cu art. 37 § 1 lit. c) din Convenţie" Prin scrisoarea din 26 martie 2013, reclamanta a indicat pe fond că nu era satisfăcută de termenii declaraţiei unilaterale pe motiv că suma oferită de Guvern cu titlu de compensaţie nu era satisfăcătoare. Curtea reaminteşte că art. 37 din Convenţie prevede că, în orice stadiu al procedurii, poate hotărî scoaterea unei cereri de pe rol în cazul în care circumstanţele permit să se tragă una dintre concluziile specificate la lit. a), b) sau c) ale primului paragraf al acestui articol. Art. 37 § 1 lit. c) permite Curţii în special să scoată o cauză de pe rol dacă: "pentru orice alt motiv, constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică" Aceasta reaminteşte, de asemenea, că în anumite împrejurări, poate să scoată o cerere de pe rol în temeiul art. 37 § 1 lit. c) pe baza unei declaraţii unilaterale a Guvernului pârât chiar dacă reclamanţii doresc ca examinarea cauzei să fie continuată. În acest scop, Curtea va examina atent declaraţia în lumina principiilor care reies din jurisprudenţa sa, în special Hotărârea Tahsin Acar [Tahsin Acar împotriva Turciei (MC), nr. 26.307/95, pct. 75-77, CEDO 2003-VI; WAZA Spolka z o.o. împotriva Poloniei (dec.), nr. 11.602/02, 26 iunie 2007; Sulwinska împotriva Poloniei (dec.) nr. 28.953/03]. Curtea şi-a stabilit practica într-un număr de cauze, inclusiv în cauzele formulate împotriva României, cu privire la cererile referitoare la încălcarea dreptului de acces la instanţă [Weissman şi alţii împotriva României, nr. 63.945/00, pct. 39-43, CEDO 2006-VII (extrase); Iorga împotriva României, nr. 4.227/02, pct. 47-51, 25 aprilie 2007; Adam împotriva României, nr. 45.890/05, pct. 29-32, 3 noiembrie 2009, şi Rusen împotriva României, nr. 38.151/05, pct. 35-4, 8 ianuarie 2009]. Ţinând seama de natura celor admise în declaraţia Guvernului, precum şi de sumele compensaţiilor propuse - care sunt în concordanţă cu sumele acordate în cauze similare - Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 § 1 lit. c)]. Mai mult, în lumina consideraţiilor de mai sus şi mai ales dată fiind jurisprudenţa clară şi extinsă pe această temă, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului aşa cum sunt definite în Convenţie şi în protocoalele la aceasta nu necesită continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 in fine). Drept consecinţă, cauza urmează a fi scoasă de pe rol. În cele din urmă, Curtea reţine că, în cazul în care Guvernul nu reuşeşte să respecte termenii din declaraţia unilaterală, cererea poate fi repusă pe rol în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenţie [Josipoviм împotriva Serbiei (dec.), nr. 18.369/07, 4 martie 2008].
PENTRU ACESTE MOTIVE, În unanimitate, CURTEA:
- ia cunoştinţă de termenii declaraţiei Guvernului pârât în temeiul art. 6 § 1 din Convenţie cu privire la dreptul de acces la o instanţă şi modalităţile de asigurare a respectării angajamentelor la care se face referire în aceasta; - decide să scoată cererea de pe rol în conformitate cu art. 37 § 1 lit. c) din Convenţie.
Alvina Gyulumyan, preşedinte
Marialena Tsirli, grefier adjunct
_______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
