Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE CIVILA nr. 3.046 din 7 septembrie 2011 Sedinta publica din data de 7 septembrie 2011
EMITENT: CURTEA DE APEL CLUJ - SECTIA COMERCIALA, CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 721 din 13 octombrie 2011
Dosar nr. 3.260/117/2010
Instanţa constituitã din:
Preşedinte - Maria Hrudei
Judecãtor - Mirela Budiu
Judecãtor - Floarea Tãmaş
Grefier - Daniela Chirilã
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca împotriva Sentinţei civile nr. 4.430 din data de 17 decembrie 2010 pronunţatã de Tribunalul Cluj, în Dosarul nr. 3.260/117/2010, în contradictoriu cu reclamantele Asociaţia pentru Protecţia Animalelor "Arca lui Noe", Lupu Ana şi Federaţia Românã pentru Protecţia şi Controlul Animalelor, având ca obiect - anulare act administrativ.
La apelul nominal fãcut în şedinţã publicã se prezintã intimata Lupu Ana, personal, intimata Asociaţia pentru Protecţia Animalelor "Arca lui Noe" prin avocat Lupu Ana, care depune Împuternicire avocaţialã nr. CJ/042043/B/2011 şi intimata Federaţia Românã pentru Protecţia şi Controlul Animalelor prin avocat Cleja Roxana Iuliana, care depune Împuternicire avocaţialã nr. CJ/032904/B/2011 din 2 septembrie 2011, lipsind recurentul.
S-a fãcut referatul cauzei de cãtre grefierul de şedinţã care învedereazã instanţei urmãtoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã la primul termen de judecatã, recurs.
Recursul declarat este legal timbrat, cu taxã judiciarã de timbru în valoare de 2 lei, achitatã cu Ordinul de platã nr. 1.116 din data de 26.07.2011, aflatã la fila 10 din dosar şi timbru judiciar de 0,15 lei.
Prin Serviciul registraturã, la data de 2 septembrie 2011 intimata Federaţia Românã pentru Protecţia şi Controlul Animalelor a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în 3 exemplare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 159^1 alin. (4) din Codul de procedurã civilã, raportat la art. 21 din Constituţie, art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 3 pct. 3 din Codul de procedurã civilã, constatã cã este competentã general, material şi teritorial sã judece pricina.
Intimata Lupu Ana, în nume propriu şi ca reprezentant al intimatei Asociaţia pentru Protecţia Animalelor "Arca lui Noe", depune la dosar concluzii scrise, iar reprezentanta intimatei Federaţia Românã pentru Protecţia şi Controlul Animalelor depune copia chitanţei şi a facturii reprezentând onorariul avocaţial.
Nemaifiind excepţii de invocat şi cereri de formulat, instanţa acordã cuvântul asupra recursului.
Intimata Lupu Ana, în nume propriu şi ca reprezentant convenţional al intimatei Asociaţia pentru Protecţia Animalelor "Arca lui Noe", solicitã respingerea recursului declarat de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca ca nefondat, cu consecinţa menţinerii sentinţei civile recurate ca legalã şi temeinicã, criticile formulate de recurent fiind nefondate, în opinia acesteia consiliul local, în temeiul art. 36 din Legea nr. 215/2001 "are iniţiativa şi hotãrãşte în toate problemele de interes local", dar omite cu rea-credinţã excepţia prevãzutã de acelaşi articol de lege, şi anume "Consiliul local nu poate hotãrî în acele probleme care sunt date prin lege în competenţa altor autoritãţi ale administraţiei publice locale sau centrale". Totodatã aratã cã instanţa de fond în mod corect a analizat legalitatea hotãrârii din prisma art. 36 din Legea nr. 215/2001, care constituie cadrul general al atribuţiilor pe care le poate exercita consiliul local.
Reprezentanta intimatei Asociaţia pentru Protecţia Animalelor "Arca lui Noe" susţine cã prin Legea nr. 205/2004 privind protecţia animalelor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se recunoaşte persoanelor fizice şi persoanelor juridice dreptul de a deţine animale, însã fãrã a se restricţiona numãrul acestora, atât timp cât sunt respectate normele de igienã, şi totodatã se prevede care sunt obligaţiile deţinãtorilor de animale. Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor este autoritatea centralã care potrivit legii are atribuţii pe linia protecţiei animalelor, iar prin Ordinul nr. 31/31.03.2008, emis de aceastã autoritate, nu se restricţioneazã numãrul animalelor deţinute de o persoanã atât timp cât se respectã anumite obligaţii. În situaţia în care, în urma controlului efectuat de echipe mixte de control formate din reprezentanţi ai Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi ai Ministerului Administraţiei şi Internelor, se constatã cã deţinãtorul de animale încalcã prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 205/2004, faptele constituie contravenţie şi trebuie sancţionate ca atare. Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca a înţeles sã adopte Hotãrârea Consiliului Local nr. 89/9.03.2010 în scopul asigurãrii confortului, ordinii, curãţeniei şi liniştii populaţiei, apoi asigurarea condiţiilor privind bunãstarea animalelor. Un alt motiv invocat pentru adoptarea hotãrârii a cãrei anulare s-a solicitat menţioneazã cã de-a lungul timpului inspectorii din cadrul Serviciului control protecţia mediului au constatat lipsuri în legislaţia privind creşterea şi întreţinerea animalelor, cum ar fi creşterea unui numãr mare de animale în locuinţa proprie, fapt ce deranjeazã vecinii prin zgomot, miros etc. Faţã de aceste motive care au fundamentat hotãrârea consiliului local, reprezentanta intimatelor aratã cã lipsurile constatate în legislaţia privind protecţia animalelor nu se pot suplini prin hotãrâre datã de consiliul local, iar sesizãrile şi reclamaţiile cetãţenilor deranjaţi de deţinãtorii de animate sau nerespectarea de cãtre deţinãtorii de animale a condiţiilor de igienã nu se pot soluţiona prin emiterea unui act administrativ normativ.
Pentru considerentele expuse intimata Lupu Ana, în nume propriu şi ca reprezentant convenţional al intimatei Asociaţia pentru Protecţia Animalelor "Arca lui Noe", solicitã respingerea recursului şi menţinerea hotãrârii instanţei de fond, fãrã cheltuieli judiciare.
Reprezentanta intimatei Federaţia Românã pentru Protecţia şi Controlul Animalelor susţine poziţia procesualã a celorlalte intimate solicitând respingerea recursului formulat de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi menţinerea hotãrârii pronunţate de prima instanţã ca legalã şi temeinicã, apreciind cã Hotãrârea Consiliului Local nr. 89/2010 a fost adoptatã cu încãlcarea competenţelor consiliului local, raportat la faptul cã art. 8 din Legea nr. 205/2004 desemneazã Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor ca autoritate competentã sã reglementeze în domeniul protecţiei animalelor. În continuare criticã hotãrârea adoptatã de reclamant întrucât dispoziţiile art. 1 limiteazã numãrul de animale deţinut de o persoanã fizicã sau juridicã chiar şi pe terenurile particulare la un numãr de 5 capete, iar potrivit art. 2 se interzice creşterea câinilor şi pisicilor în locuinţele colective, permiţându-se ca numãrul acestora sã fie mai mare de doi numai cu aprobarea asociaţiei de proprietari. Raportat la conţinutul celor douã articole din Hotãrârea Consiliului Local nr. 89/2010, se poate concluziona cã o persoanã care locuieşte la casã nu poate deţine mai mult de 5 capete, în timp ce o persoanã care locuieşte la bloc şi care are acordul asociaţiei de locatari poate creşte mai mult de cinci capete.
Susţine reprezentanta intimatei Federaţia Românã pentru Protecţia şi Controlul Animalelor cã în situaţia în care Hotãrârea Consiliului Local nr. 89/2010 va rãmâne în vigoare, pentru a nu încãlca legea, deţinãtorii de animale, care deţin un numãr mai mare de animale decât cel prevãzut de norma atacatã, vor fi nevoite fie sã le abandoneze, fie sã le ucidã, fapte care constituie infracţiuni.
Pentru motivele expuse solicitã respingerea recursului declarat de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi menţinerea hotãrârii instanţei de fond, cu cheltuieli judiciare, conform chitanţei şi facturii depuse la dosar.
Curtea, raportat la concluziile pãrţilor prezente şi actele dosarului, reţine cauza în pronunţare.
CURTEA
Prin Sentinţa civilã nr. 4.430 din 17 decembrie 2010, pronunţatã de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 3.260/117/2010, s-a admis cererea de chemare în judecatã formulatã de reclamantele Asociaţia pentru Protecţia Animalelor "Arca lui Noe", Lupu Ana, Federaţia Românã pentru Protecţia şi Controlul Animalelor, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca.
S-a anulat Hotãrârea Consiliului Local al Municipiului ClujNapoca nr. 89/2010.
A fost obligat pârâtul la platã cãtre reclamanta Federaţia Românã pentru Protecţia şi Controlul Animalelor a sumei de 2.384 lei, reprezentând cheltuieli de judecatã.
Pentru a pronunţa aceastã hotãrâre, instanţa de fond a reţinut urmãtoarele:
Prin cererea înregistratã pe rolul instanţei la data de 10 mai 2010 cu nr. 3.260/117/2010, reclamanta Asociaţia pentru Protecţia Animalelor "Arca lui Noe" a solicitat anularea, precum şi suspendarea executãrii Hotãrârii Consiliului Local nr. 89/2010 ca act administrativ nelegal, emis cu exces de putere.
În motivarea cererii, reclamanta a arãtat cã atunci când iniţiazã hotãrâri în probleme de interes local, consiliul local are dreptul sã aprecieze mãsurile pe care le ia, dar numai în condiţiile legii, cu stricta aplicare şi executare a legii şi nicidecum mãsurile luate prin hotãrârea consiliului local nu pot încãlca prevederile legii şi nu pot adãuga la lege.
Mai departe, reclamanta a prezentat pe scurt prevederile actului contestat, apoi a detaliat prevederile legale pe care le-a considerat relevante, insistând asupra faptului cã legea nu restrânge numãrul de animale deţinute de o persoanã, cu respectarea anumitor condiţii. De asemenea, reclamanta a mai argumentat de ce, în opinia sa, tocmai o asemenea reglementare ar crea situaţii în care animalele ar fi abandonate, iar deţinãtorii obligaţi sã comitã infracţiunile prevãzute de Legea nr. 205/2004.
În concluzie, reclamanta a considerat cã prin emiterea acestei hotãrâri, consiliul local a acţionat cu încãlcarea competenţei, iar instanţa de judecatã este singura abilitatã sã constate, în concret, dacã un deţinãtor de animale deranjeazã sau încalcã dreptul de proprietate al altor persoane.
În drept, reclamanta a invocat actele normative prevãzute în preambulul Hotãrârii Consiliului Local nr. 89/2010, precum şi în Constituţia României.
În probaţiune, reclamanta a depus dovada îndeplinirii procedurii prealabile, actul contestat, referatul ce a stat la baza emiterii acestuia.
Cereri de chemare în judecatã similare şi întemeiate în esenţã pe acelaşi argumente au formulat şi reclamantele Lupu Ana şi Federaţia Românã pentru Protecţia şi Controlul Animalelor în dosarele nr. 3.262/117/2010 şi nr. 3.270/117/2010, iar instanţa a dispus conexarea acestora la prezenta cauzã, pentru o soluţionare unitarã.
Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de anulare a Hotãrârii Consiliului Local nr. 89/2010, arãtând, în esenţã, cã a fost emisã în temeiul art. 36 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi având în vedere confortul, ordinea, curãţenia şi liniştea populaţiei cu respectarea exigenţelor minimale privind suprafeţele necesare persoanelor, conform prevederilor Legii locuinţei nr. 114/1996 şi ale Ordinului ministrului sãnãtãţii nr. 536/1997, asigurarea condiţiilor necesare pentru sãnãtatea şi bunãstarea animalelor de companie, prevederile art. 4 din Legea nr. 60/2004 privind ratificarea Convenţiei europene pentru protecţia animalelor de companie, asigurarea condiţiilor minime de spaţiu, prevãzute în Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 155/2001.
Pârâtul a mai arãtat cã prin actul contestat nu exclude posibilitatea creşterii unui numãr mai mare de animale de companie în locuinţe colective atât timp cât nu se deranjeazã vecinãtãţile, de aceea creşterea unui numãr mai mare de animale de companie în apartamente s-a lãsat la latitudinea asociaţiei de proprietari. De asemenea, pârâtul a prezentat o serie de cazuri particulare de genul cãrora s-a dorit a fi prevenite şi soluţionate prin reglementarea în speţã.
Pârâtul a depus în probaţiune actele ce au stat la baza emiterii Hotãrârii Consiliului Local nr. 89/2010.
În cursul judecãrii cauzei, s-a renunţat la capãtul de cerere având ca obiect suspendarea executãrii Hotãrârii Consiliului Local nr. 89/2010.
Analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei, precum şi susţinerile pãrţilor şi dispoziţiile legale relevante, instanţa a reţinut urmãtoarele:
Prin Hotãrârea Consiliului Local Cluj-Napoca nr. 89/09.03.2010, autoritatea publicã localã a modificat şi completat Hotãrârea Consiliului Local nr. 330/1998 astfel: s-a interzis creşterea anumitor animale domestice şi a pãsãrilor de curte pe raza municipiului Cluj-Napoca, cu anumite excepţii expres prevãzute; s-a interzis creşterea animalelor în locuinţele comune, cu excepţia câinilor şi pisicilor, dar nu mai mult de câte douã exemplare, în anumite condiţii, inclusiv cu aprobarea asociaţiei de proprietari. Încãlcarea dispoziţiilor acestei hotãrâri a consiliului local a fost consideratã contravenţie sancţionabilã cu amendã.
În conformitate cu prevederile art. 42 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, în formula introductivã a acestui act administrativ normativ au fost menţionate autoritatea emitentã, denumirea genericã a actului, precum şi temeiurile juridice pe baza şi în executarea cãrora actul a fost emis, respectiv art. 36, art. 39 alin. 1 şi art. 45 din Legea nr. 215/2001, Legea nr. 205/2004, Legea nr. 60/2004, Ordinul ministrului sãnãtãţii nr. 536/1997, Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. Acest text legal trebuie coroborat cu art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, care prevede cã actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotãrârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonã.
Ceea ce a analizat instanţa în cele ce urmeazã este legalitatea adoptãrii acestei hotãrâri de consiliu local raportat la dispoziţiile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 ("Consiliul local are iniţiativã şi hotãrãşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autoritãţi ale administraţiei publice locale sau centrale"), precum şi la cele ale art. 36 alin. (2)-(9), care constituie cadrul general al atribuţiilor pe care le poate exercita consiliul local. Aceastã analizã s-a fãcut inclusiv prin raportare la principiul general aplicabil în materia dreptului public, conform cãruia o autoritate publicã nu are dreptul sã întreprindã nicio acţiune ce nu îi este în mod expres permisã, nefiind aplicabil principiul din sfera dreptului privat conform cãruia "tot ce nu este interzis este permis". Autoritãţile publice administrative nu pot acţiona decât în temeiul şi în vederea executãrii legii şi nu pot exercita decât acele atribuţii care sunt în mod expres date în sarcina lor prin Constituţie sau prin lege.
Instanţa a observat cã niciuna din atribuţiile expuse pe larg în alin. (3)-(8) nu se referã la posibilitatea consiliului local de a hotãrî interzicerea creşterii animalelor, limitarea numãrului acestora, limitarea teritoriului în care pot fi deţinute sau stabilirea condiţiilor de deţinere, cum este cazul în speţã.
Mai departe, instanţa a constatat cã aceastã atribuţie nu se încadreazã nici în alin. (9) al art. 36, respectiv nu este conferitã consiliului local printr-o lege, alta decât Legea nr. 215/2001.
Dimpotrivã, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 205/2004, condiţiile de deţinere, adãpostire şi întreţinere a animalelor se stabilesc prin ordin al preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, ca unicã autoritate cu atribuţii în acest domeniu. Ulterior, în aplicarea Legii nr. 205/2004, a fost emis Ordinul nr. 31/31.03.2008 prin care au fost aprobate normele metodologice şi care la art. 4 prevede expres cã numãrul de animale, cu excepţia animalelor sãlbatice, deţinut de o persoanã fizicã sau juridicã, nu este restricţionat, cu condiţia respectãrii normelor de sãnãtate, protecţie şi bunãstare a acestora, prevãzute de legislaţia în vigoare.
De asemenea, un întreg capitol al normelor (cap. III "Protecţia şi bunãstarea animalelor de companie") detaliazã diverse aspecte referitoare la deţinerea animalelor, fãcând explicit trimitere inclusiv la prevederile Legii nr. 60/2004 prin care s-a ratificat Convenţia europeanã pentru protecţia animalelor de companie. Verificarea respectãrii legislaţiei relevante se realizeazã, potrivit Legii nr. 205/2004, de cãtre echipe mixte de control formate din persoane împuternicite potrivit atribuţiilor de serviciu din cadrul Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, precum şi din cadrul unitãţilor aflate în subordinea acestora.
Faţã de aceste dispoziţii legale care exclud competenţele consiliului local în domeniu nu pot fi reţinute argumentele pârâtului conform cãrora mãsura s-a impus ca urmare a constatãrii unor lipsuri ale legislaţiei (chiar şi în aceastã ipotezã consiliul local nu avea dreptul de a "completa" legislaţia), precum şi ca urmare a numeroaselor sesizãri ale cetãţenilor (aspect de oportunitate care nu se mai impune a fi analizat). De asemenea, invocarea unor texte legale care se referã la competenţe ale consiliului local vizând dreptul la un mediu sãnãtos, suprafeţele necesare persoanelor sau ocrotirea vieţii private nu are relevanţã, aceste eventuale atribuţii fiind necesar a fi exercitate fãrã a se aduce atingere unor alte dispoziţii legale.
Se mai impune a observa cã motivele de oportunitate (cazurile particulare) invocate de pârât sunt chestiuni a cãror soluţionare se putea face fãrã a se recurge la emiterea unui astfel de act administrativ normativ, prin simpla îndeplinire a atribuţiilor pe care legea le prevede în sarcina organelor competente.
Reiterând principiul de drept public conform cãruia orice autoritate publicã nu poate acţiona decât în limitele competenţelor stabilite expres de lege, instanţa a constatat cã nu existã niciun act normativ care sã confere consiliului local atribuţia de a stabili condiţiile în care animalele domestice sau de companie pot fi deţinute, astfel cã, în speţã, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca a acţionat în afara atribuţiilor ce îi revin conform legii, şi nu în exercitarea acestora, motiv pentru care instanţa a apreciat cã hotãrârea în litigiu a fost adoptatã cu încãlcarea legii şi a fost anulatã.
În temeiul art. 274 din Codul de procedurã civilã, pârâtul a fost obligat la plata cãtre reclamanta Federaţia Românã pentru Protecţia şi Controlul Animalelor a sumei de 2.384 lei, reprezentând cheltuieli de judecatã, constând în onorariul achitat avocatului care a reprezentat partea (1.190 lei + 1.190 lei), precum şi taxa judiciarã de timbru achitatã de aceastã reclamantã în Dosarul nr. 3.270/117/2010 - 4 lei.
Împotriva acestei hotãrâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, reprezentat prin primar, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în speţã, în sensul respingerii în întregime a acţiunii formulate de cãtre reclamante.
În motivare s-a arãtat cã:
În ceea ce priveşte nelegalitatea actului administrativ Hotãrârea Consiliului Local nr. 89/2010, invocatã de cãtre instanţa fondului, raportat la încãlcarea limitelor competenţelor Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, considerã cã în mod eronat instanţa o reţine astfel, înţelegând în acest sens sã se prevaleze de prevederile Legii nr. 215/2001, cu modificãrile ulterioare. Astfel, art. 36 din aceastã lege prevede faptul cã acesta "are iniţiativa şi hotãrãşte în toate problemele de interes local...".
Contrar celor reţinute de cãtre instanţa de judecatã, art. 8 din Legea nr. 205/2004 privind protecţia animalelor se referã la "condiţiile de deţinere, adãpostire şi întreţinere a animalelor", şi nu la numãrul animalelor care pot fi deţinute. Acest articol prevede: "(1) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor reprezintã autoritatea naţionalã în domeniul protecţiei animalelor. (2) Condiţiile de deţinere, adãpostire şi întreţinere a animalelor se stabilesc prin ordin al preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor." Ca atare, într-adevãr, autoritatea în materie este instituţia mai sus menţionatã, însã, prin adoptarea acestei hotãrâri a consiliului local, nu se încalcã sub nicio formã aceastã autoritate în domeniu, iar restricţionarea numãrului de capete deţinute de cãtre persoanele fizice sau juridice în locuinţele colective, prin actul administrativ emis de cãtre instituţia pârâtã, nu încalcã de asemenea prevederile articolului enunţat, care se referã strict la condiţiile de deţinere şi întreţinere a animalelor, nu şi la numãrul acestora.
Mai mult decât atât, şi hotãrârea consiliului local atacatã în cauzã reitereazã obligaţiile deţinãtorilor de animale referitoare la normele generale de curãţenie, igienã şi întreţinere ale acestora.
Apoi, reitereazã, în virtutea reglementãrilor legale, prevãzute de Legea nr. 215/2001, consiliul local este autorizat sã exercite atribuţii menite sã vegheze la interesul comunitãţii locale (a se vedea art. 36 din aceastã lege).
În acest sens reitereazã raţiunea şi necesitatea adoptãrii acestui act administrativ, care a fost tocmai "de interes local", vizând dreptul cetãţenilor municipiului la un mediu sãnãtos, astfel cum este acesta prevãzut de art. 35 din Constituţia României, precum şi sãnãtatea şi bunãstarea animalelor de companie.
În concret, la elaborarea Hotãrârii Consiliului Local nr. 89/2010 s-au avut în vedere urmãtoarele:
- confortul, ordinea, curãţenia şi liniştea populaţiei cu respectarea exigenţelor minimale privind suprafeţele necesare persoanelor, conform prevederilor Legii locuinţei nr. 114/1996, actualizatã, şi ale Ordinului ministrului sãnãtãţii nr. 536/1997, actualizat, pentru aprobarea Normelor de igienã şi a recomandãrilor privind mediul de viaţã al populaţiei, care prevãd o suprafaţã utilã de 37 mý - pentru 1 persoanã, 52 mý - 2 persoane, 68 mý - 3 persoane, 76 mý - 4 persoane, 91 mý - 5 persoane, 97 mý - 6 persoane, 111 mp - 7 persoane, 114 mp - 8 persoane;
- asigurarea condiţiilor necesare pentru sãnãtatea şi bunãstarea animalelor de companie, în funcţie de specie şi rasã, dupã cum urmeazã: cantitate suficientã de hranã şi apã, adãpost corespunzãtor, posibilitate de mişcare suficientã, îngrijire şi atenţie, aşa cum prevede art. 5 pct. 1 din Legea nr. 205/2004, actualizatã, privind protecţia animalelor;
- prevederile art. 4 din Legea nr. 60/2004 privind ratificarea Convenţiei europene pentru protecţia animalelor de companie, semnatã la Strasbourg la 23 iunie 2003, respectiv art. 4: "Orice persoanã care deţine un animal de companie sau care are grijã de un animal de companie trebuie sã fie responsabilã de sãnãtatea şi bunãstarea acestuia; orice persoanã care deţine un animal de companie sau care se ocupã de acesta trebuie sã-i asigure toate condiţiile, îngrijirile şi atenţia, ţinând cont de nevoile etologice, în funcţie de specie şi rasã, şi în special trebuie: a) sã îi asigure, în cantitate suficientã, hranã şi apã; b) sã îi asigure posibilitatea de mişcare; c) sã ia mãsurile necesare pentru a nu lãsa animalele sã devinã libere."
Un animal nu poate fi deţinut ca animal de companie, dacã condiţiile enumerate nu sunt îndeplinite sau condiţiile sunt îndeplinite, dar animalul nu se poate adapta în captivitate.
- asigurarea condiţiilor minime de spaţiu, respectiv 1,9 mý pentru animalele cu talie mare şi mijlocie şi 1,10 mý pentru cele mici, este prevãzutã în Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 155/2001, actualizatã.
În altã ordine de idei învedereazã instanţei faptul cã Hotãrârea Consiliului Local nr. 89/2010 nu exclude posibilitatea creşterii unui numãr mai mare de animale de companie în locuinţe colective, atât timp cât nu se deranjeazã vecinãtãţile. Asociaţiile de proprietari, prin adunarea generalã a proprietarilor, au atribuţia de a adopta hotãrâri referitoare la buna funcţionare a acestora, conform prevederilor art. 27 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. De aceea, creşterea unui numãr mai mare de animale de companie în apartamente s-a lãsat la latitudinea asociaţiei de proprietari.
De asemenea, unul dintre obiectivele urmãrite prin limitarea creşterii numãrului de animale de companie este de a se preveni şi soluţiona situaţiile reclamate de genul celor întâlnite pe Str. Trotuşului (50 de câini), Viile Nãdãşel nr. 29 (60 de câini), str. Drãgãlina nr. 2 (multe pisici), str. Traian nr. 77-79 (16 pisici), Str. Plopilor nr. 6 (10 pisici), Str. Someşului nr. 16 (7-8 câini), Str. Lunii nr. 8 (20 de câini), str. M. Veliciu nr. 42 (50 de pisici), Str. Oaşului nr. 1-3 (numãr mare de câini), str. P. Şandor (25 de câini) etc., pentru care a depus acte justificative.
Având în vedere cele menţionate mai sus şi faptul cã, aşa cum a mai arãtat, fiecare cetãţean are dreptul la un mediu sãnãtos, conform art. 35 din Constituţia României, şi cã autoritatea publicã are rolul de a ocroti viaţa intimã, familialã şi privatã, şi înţelegând sã invoce şi prevederile art. 26 alin. (2), conform cãrora: "persoana fizicã are dreptul sã dispunã de ea însãşi, dacã nu încalcã drepturile şi libertãţile altora, ordinea publicã sau bunele moravuri". Aşadar, în opinia pârâtului nelegalitatea actului administrativ atacat, astfel cum a fost reţinutã de cãtre instanţa de fond, nu poate fi luatã în considerare, nefiind încãlcate normele invocate.
Având în vedere toate considerentele mai sus arãtate, solicitã instanţei de judecatã admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate în cauzã, în sensul respingerii acţiunii formulate de cãtre reclamante, ca fiind nefondatã, corelativ cu menţinerea ca legalã a Hotãrârii Consiliului Local nr. 89/2010.
Deliberând asupra recursului, Curtea constatã urmãtoarele:
Prin Hotãrârea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca nr. 89/2010, autoritatea publicã localã a modificat şi completat Hotãrârea Consiliului Local nr. 330/1998 astfel: s-a interzis creşterea anumitor animale domestice şi a pãsãrilor de curte pe raza municipiului Cluj-Napoca, cu anumite excepţii expres prevãzute; s-a interzis creşterea animalelor în locuinţele comune, cu excepţia câinilor şi pisicilor, dar nu mai mult de câte douã exemplare, în anumite condiţii, inclusiv cu aprobarea asociaţiei de proprietari. Încãlcarea dispoziţiilor acestei hotãrâri a consiliului local a fost consideratã contravenţie sancţionabilã cu amendã.
Reclamantele din cele 3 dosare care au fost conexate la fond au cerut instanţei anularea acestui act normativ, în principal pe considerentul cã autoritatea deliberativã localã şi-a depãşit competenţele conferite de lege, reglementând într-un domeniu care este sustras ariei sale de intervenţie.
Tribunalul a achiesat acestei poziţii, admiţând acţiunea şi dispunând anularea actului atacat, reţinând cã, în emiterea lui, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca a acţionat în afara atribuţiilor ce îi revin, şi nu în exercitarea acestora, de asemenea cã "motivele de oportunitate" invocate de cãtre instituţia pârâtã în motivarea adoptãrii hotãrârii consiliului local atacat în cauzã sunt chestiuni a cãror soluţionare se putea face fãrã adoptarea acesteia, prin simpla îndeplinire a atribuţiilor pe care legea le prevede în sarcina organelor competente. Se mai arãta cã "condiţiile de deţinere, adãpostire şi întreţinere a animalelor" se stabilesc prin Ordin al preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, ca unicã autoritate cu atribuţii în acest domeniu, şi ca atare sunt excluse competenţele Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca în domeniu.
Prima criticã din recursul declarat de cãtre pârât este legatã de modul în care prima instanţã a interpretat şi aplicat prevederile art. 8 din Legea nr. 205/2004 privind protecţia animalelor, care, în opinia recurentei, se referã la "condiţiile de deţinere, adãpostire şi întreţinere a animalelor", şi nu la numãrul animalelor care pot fi deţinute.
Curtea constatã însã cã o astfel de modalitate de abordare este neavenitã, în condiţiile în care acest articol prevede: "(1) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor reprezintã autoritatea naţionalã în domeniul protecţiei animalelor. (2) Condiţiile de deţinere, adãpostire şi întreţinere a animalelor se stabilesc prin ordin al preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor."
Instanţa apreciazã cã noţiunea de "numãr al animalelor deţinute" face parte din sfera noţiunii de "condiţii de deţinere", neexistând suport legal pentru susţinerile din recurs. Mai mult decât atât, la art. 4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 205/2004 privind protecţia animalelor, aprobate prin Ordinul comun nr. 523/2008 al ministrului internelor şi reformei administrative şi al Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor se prevede cã: "Numãrul de animale, cu excepţia animalelor sãlbatice, deţinut de o persoanã fizicã sau juridicã nu este restricţionat, cu condiţia respectãrii normelor de sãnãtate, protecţie şi bunãstare a acestora, prevãzute de legislaţia în vigoare".
În continuare, recurentul susţine cã hotãrârea anulatã nu ar fi fost datã cu încãlcarea atribuţiilor sale, întrucât art. 36 din Legea nr. 215/2001 i-ar permite sã hotãrascã "în toate problemele de interes local", iar numãrul de animale deţinute este o problemã de interes local.
Intimata aratã însã în cuprinsul întâmpinãrii, în mod pertinent, cã recurentul citeazã trunchiat textul legal sus-amintit, text care, în realitate, prevede la alin. (1): "Consiliul local are iniţiativã şi hotãrãşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autoritãţi ale administraţiei publice locale sau centrale".
Aşa fiind, legiuitorul interzice deliberativului local sã intervinã în atribuţiile unei alte autoritãţi, centrale în acest caz, date fiind prevederile mai sus citate ale art. 8 din Legea nr. 205/2004 privind protecţia animalelor.
Recurentul mai susţine cã normele atacate ar reitera în fapt prevederile legale în vigoare, însã Curtea constatã cã prin acţiunea introductivã au fost expuse pe larg motivele pentru care s-a apreciat cã aceastã hotãrâre adaugã la lege, fãcând referire la numãrul de animale şi la vecinãtãţile locului unde este amplasatã reşedinţa deţinãtorului de animale, încãlcând astfel atât prin spiritul, cât şi prin litera sa, mai multe prevederi legale naţionale şi chiar comunitare: Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, Legea nr. 205/2004 privind protecţia animalelor, Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 205/2004 privind protecţia animalelor, aprobate prin Ordinul nr. 523/2008 al ministrului internelor şi reformei administrative, Legea nr. 60/2004 privind ratificarea Convenţiei Europene pentru protecţia animalelor de companie, Declaraţia Universalã a Drepturilor Animalelor proclamatã la Paris în 15 octombrie 1978 la sediul UNESCO, Ordinul nr. 536/1997 al ministrului sãnãtãţii, Constituţia României, Protocolul 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã.
Corecte sunt şi apãrãrile din întâmpinare conform cãrora, deşi scopul în care a fost adoptatã hotãrârea atacatã este unul lãudabil, el constând în protejarea atât a populaţiei, cât şi a animalelor, modalitatea de a pune în aplicare aceastã intenţie contravine atât intereselor populaţiei, cât şi protecţiei animalelor, întrucât:
Din economia Legii nr. 205/2004 se desprinde ideea cã animalul este un bun suspus aproprierii de cãtre persoanele fizice sau juridice, constituind obiectul dreptului de proprietate, fiind deci evaluabil în bani. Constituţia României, precum şi Protocolul 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, la care statul nostru este parte, garanteazã dreptul la proprietate şi liberul exerciţiu al acestuia, neputând fi deci îngrãdit în mod arbitrar şi fãrã o justificare rezonabilã.
Totodatã, se aratã cã nu trebuie sã se generalizeze pornind de la cazuri particulare şi cã, în cazurile izolate în care se încalcã Legea privind protecţia animalelor, trebuie sã se intervinã punctual numai în baza legislaţiei naţionale în vigoare.
Recurentul susţine cã nu exclude posibilitatea creşterii unui numãr mai mare de animale de companie în locuinţele colective, atât timp cât existã acordul asociaţiei de proprietari. Deşi aceste apãrãri ar putea pãrea, la prima vedere, ca fiind întemeiate, nu este mai puţin adevãrat cã necesitatea obţinerii acordului asociaţiei de proprietari nu face decât sã lase loc subiectivismului, putând genera abuzuri şi conflicte în cadrul comunitãţii, pe fondul discriminãrii persoanelor care iubesc animalele.
În plus, la art. 2 al hotãrârii atacate se interzice creşterea câinilor şi pisicilor în locuinţele colective, permiţând ca numãrul acestora sã fie mai mare de douã numai cu aprobarea asociaţiei de proprietari, însã în acest mod se poate ajunge la situaţii absurde, cum ar fi:
● o persoanã care locuieşte la casã (situaţie reglementatã de art. 1) sã nu poatã deţine mai mult de 5 pisici, în timp ce o persoanã care locuieşte la bloc (situaţie reglementatã de art. 2) şi care are acordul asociaţiei de locatari sã poatã creşte mai mult de 5 pisici; sau
● o persoanã sã fie sancţionatã în temeiul acestei hotãrâri întrucât deţine în apartamentul sãu (locuinţã colectivã reglementatã de art. 2 din hotãrârea atacatã) o reptilã sau o broascã ţestoasã ori un hamster sau chiar nişte peşti de acvariu.
Prin urmare, acest text normativ interzice creşterea oricãror animale domestice în locuinţele colective (inclusiv peşti de acvariu, broaşte ţestoase, hamsteri), excepţie fãcând doar câinii şi pisicile, al cãror numãr însã este limitat de existenţa acordului asociaţiei de proprietari.
Nu sunt de neglijat nici efectele pe care le-ar putea produce actul atacat, din perspectiva faptului cã, pentru a nu încãlca legea, persoanele care deţin în proprietate un numãr mai mare de animale decât cel prevãzut de norma atacatã se vor vedea nevoite fie sã le abandoneze, fie sã le ucidã, fapte care constituie infracţiuni prevãzute şi pedepsite de Legea nr. 205/2004.
Drept urmare, Curtea achieseazã susţinerilor conform cãrora prevederile Legii nr. 205/2004 pentru protecţia animalelor sunt suficiente pentru a crea pârghiile necesare intervenţiilor în cazul în care se sãvârşesc abuzuri cum sunt cele enumerate de recurent; ceea ce lipseşte însã - şi nu se poate suplini prin hotãrârea atacatã, care acţioneazã asupra efectelor şi nu asupra cauzelor - este aplicarea corectã şi promptã a legii.
În consecinţã, recursul declarat va fi respins, în baza prevederilor art. 312 din Codul de procedurã civilã, art. 20 din Legea nr. 554/2004, sentinţa atacatã fiind menţinutã, constatându-se cã nu a fost combãtut în mod pertinent argumentul principal de nelegalitate, constând în încãlcarea principiului de drept public conform cãruia orice autoritate publicã nu poate acţiona decât în limitele competenţelor stabilite expres de lege.
Totodatã, se va dispune efectuarea publicitãţii în conformitate cu art. 23 din Legea nr. 554/2004 iar recurentul va fi obligat sã plãteascã intimatei Federaţia Românã pentru Protecţia şi Controlul Animalelor suma de 1.240 lei, cheltuieli de judecatã în recurs, constând în onorariu avocaţial, în baza prevederilor art. 274 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca împotriva Sentinţei civile nr. 4.430 din 17 decembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.260/117/2010 al Tribunalului Cluj, pe care o menţine în întregime.
Dispune efectuarea publicitãţii în conformitate cu art. 23 din Legea nr. 554/2004.
Obligã recurentul sã plãteascã intimatei Federaţia Românã pentru Protecţia şi Controlul Animalelor suma de 1.240 lei, cheltuieli de judecatã în recurs.
Decizia este irevocabilã.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 septembrie 2011.
PREŞEDINTE,
MARIA HRUDEI
Judecãtor,
Mirela Budiu
Judecãtor,
Floarea Tãmaş
Grefier,
Daniela Chirilã
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
