Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 822 din 10 noiembrie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 822 din 10 noiembrie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 230 din 8 martie 2021

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Nassar Tarek în Dosarul nr. 28.370/212/2017 al Judecătoriei Zărneşti. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 931D/2018.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.182D/2018 şi nr. 1.345D/2018, având un obiect identic al excepţiei de neconstituţionalitate, ridicată de Nassar Tarek în Dosarul nr. 28.369/212/2017/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi Gavril Gerebeneş în Dosarul nr. 13.901/320/2017 al Tribunalului Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 931D/2018, nr. 1.182D/2018 şi nr. 1.345D/2018, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.182D/2018 şi nr. 1.345D/2018 la Dosarul nr. 931D/2018, care este primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, apreciază că reglementarea criticată din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu contravine dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, care consacră dreptul părţilor la un proces echitabil, fiind vorba de norme de procedură referitoare la instanţa competentă să soluţioneze plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei/unor contravenţii la circulaţia pe drumurile publice, această opţiune a legiuitorului având ca scop administrarea cu celeritate a probelor strânse de către poliţia rutieră.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    7. Prin Încheierea din 8 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 28.370/212/2017, Judecătoria Zărneşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Nassar Tarek într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contravenţională formulată în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Braşov.
    8. Prin Încheierea nr. 5.159 din 12 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 28.369/212/2017/a1, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Nassar Tarek într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contravenţională formulată în contradictoriu cu Inspectoratul General al Poliţiei Române - Brigada Autostrăzi şi Misiuni Speciale - Biroul de Poliţie Autostrada A3 Bucureşti - Braşov, cu sediul în localitatea Snagov.
    9. Prin Încheierea din 11 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 13.901/320/2017, Tribunalul Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Gavril Gerebeneş într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională formulată în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Sibiu.
    10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile criticate creează o inegalitate juridică între titularii plângerii contravenţionale privind regimul circulaţiei rutiere şi titularii plângerii contravenţionale privind nerespectarea dispoziţiilor legale privind achiziţia de roviniete. Această inegalitate juridică constă în aceea că titularii plângerii contravenţionale privind procesele-verbale de contravenţie emise ca urmare a pretinsei nerespectări a dispoziţiilor legale privind achiziţia de roviniete pot introduce acţiunea civilă la judecătoria în circumscripţia căreia îşi au domiciliul, potrivit art. 10^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, în timp ce titularii plângerii contravenţionale privind procesele-verbale de contravenţie emise ca urmare a pretinsei nerespectări a regimului circulaţiei rutiere sunt obligaţi să introducă acţiune civilă la judecătoria în circumscripţia căreia s-a săvârşit pretinsa faptă contravenţională. În aceste condiţii, aceştia apreciază că titularilor plângerii contravenţionale privind procesele-verbale de contravenţie emise ca urmare a pretinsei nerespectări a regimului circulaţiei rutiere le este limitat dreptul de a se apăra, aflându-se de multe ori într-o imposibilitate obiectivă de a se prezenta la judecătoria în circumscripţia căreia s-a săvârşit pretinsa faptă contravenţională din cauza unor distanţe mari care trebuie parcurse, context în care arată că dispoziţia legală criticată conduce la descurajarea contravenientului de a-şi exercita dreptul de a contesta procesul-verbal de contravenţie, din cauza costurilor de transport care pot fi uneori mai mari decât sancţiunea aplicată. Se menţionează, de asemenea, că la toate acestea se adaugă şi timpul de care trebuie să dispună contravenientul pentru a se deplasa în vederea exercitării drepturilor sale constituţionale. Aşa fiind, autorii excepţiei apreciază că prevederile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, respectiv dreptului la un proces echitabil, sub aspectul asigurării unei cât mai facile posibilităţi de a realiza judecata pricinii.
    11. Judecătoria Zărneşti, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă şi Tribunalul Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens este invocată, cu titlu exemplificativ, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 364 din 24 aprilie 2012, Decizia nr. 131 din 13 martie 2014, Decizia nr. 281 din 8 mai 2014, Decizia nr. 125 din 10 martie 2015, Decizia nr. 84 din 28 februarie 2017 şi Decizia nr. 786 din 5 decembrie 2017, prin care Curtea a statuat în sensul constituţionalităţii reglementării criticate în raport cu art. 21 din Constituţie.
    12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    13. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.345D/2018, Avocatul Poporului a învederat faptul că prevederile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, iar punctul său de vedere a fost reţinut, spre exemplu, în deciziile Curţii Constituţionale nr. 528 din 9 aprilie 2009, nr. 1.029 din 9 iulie 2009 şi nr. 347 din 25 martie 2010, în sensul constituţionalităţii reglementării criticate, punct de vedere pe care îl menţine şi în prezenta cauză.
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, potrivit cărora „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta“.
    17. Curtea învederează faptul că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prevederile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au fost completate prin Legea nr. 152/2019 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 81/2000 privind inspecţia tehnică periodică a vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în România, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 iulie 2019, în prezent având următorul cuprins normativ: „Împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta.“ În acest context, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, instanţa de contencios constituţional este competentă să analizeze prevederile criticate în redactarea existentă anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 152/2019, mai sus menţionată, întrucât aceste prevederi continuă să producă efecte juridice în cauzele concrete deduse judecăţii.
    18. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări“, şi celor ale art. 21 care consacră accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil.
    19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 a mai constituit în numeroase rânduri obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare celor formulate în prezenta cauză şi prin raportare la aceleaşi norme constituţionale, în acest sens fiind, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 199 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 6 iulie 2020, Decizia nr. 276 din 23 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 18 iulie 2019, Decizia nr. 627 din 9 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 1 martie 2019, Decizia nr. 786 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 26 martie 2018, Decizia nr. 84 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 23 mai 2017, sau Decizia nr. 281 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014, prin care Curtea a constatat că prevederile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    20. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că textul de lege criticat nu îngrădeşte dreptul părţilor la un proces echitabil, ci instituie norme de procedură privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, şi anume instanţa competentă să soluţioneze plângerea. Această modalitate de reglementare reprezintă însă opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, care reglementează competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată. Curtea a statuat, astfel, că art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu îngrădeşte accesul liber la justiţie al persoanelor interesate, ci, dimpotrivă, reglementarea competenţei teritoriale a instanţelor judecătoreşti în cauzele având ca obiect plângeri împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei este menită să dea expresie normei constituţionale mai sus menţionate, prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor strânse de lucrătorii poliţiei rutiere. Totodată, Curtea a statuat că stabilirea competenţei teritoriale unice a instanţei de judecată pentru soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei/unor contravenţii la circulaţia pe drumurile publice are în vedere aplicarea unui criteriu general şi obiectiv, şi anume cel al locului unde a fost săvârşită şi constatată contravenţia, ceea ce este pe deplin justificat şi rezonabil în considerarea specificului acestei categorii de contravenţii, şi anume mobilitatea sau starea de tranzit în care se află persoanele care circulă pe drumurile publice şi care trebuie să respecte aceleaşi reguli de circulaţie prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.
    21. De asemenea, Curtea a reţinut că, potrivit art. 109 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prevederile acestui act normativ se completează cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, care, la art. 47, face trimitere, la rândul său, la prevederile Codului penal ori la cele ale Codului de procedură civilă, după caz. Or, prevederile art. 183 alin. (1) şi art. 200 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevăd, pe lângă posibilitatea îndeplinirii prin poştă a actelor de procedură, şi o serie de garanţii ale drepturilor reclamantului, căruia, de pildă, i se vor comunica în scris lipsurile cererii de chemare în judecată, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Aşadar, chiar dacă art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 instituie competenţa teritorială exclusivă a instanţei de judecată de la locul săvârşirii şi constatării faptei contravenţionale, acest lucru nu îl obligă, în sine, pe reclamant la cheltuieli suplimentare cauzate de deplasarea în acea localitate pentru a fi prezent la fiecare termen de judecată sau pentru a depune diverse acte procedurale necesare la dosar şi nici nu poate conduce la încălcarea dreptului de soluţionare a cauzei într-un termen rezonabil. Tocmai în considerarea unor astfel de situaţii, legiuitorul a reglementat modalităţi alternative care să garanteze exercitarea efectivă şi deplină a drepturilor materiale şi procesuale ale oricărei persoane ce doreşte să se adreseze justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime.
    22. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la pretinsa situaţie discriminatorie instituită prin raportare la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, care prevede la art. 10^1 că, prin derogare de la Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, în cazul contravenienţilor cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se introduce la judecătoria pe a cărei rază teritorială contravenientul domiciliază sau îşi are sediul, şi persoanele sancţionate contravenţional în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, care instituie regula formulării plângerii contravenţionale la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta, Curtea a apreciat că această critică este neîntemeiată, având în vedere domeniul distinct de reglementare al celor două acte normative. Astfel, Curtea a observat că, în timp ce Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 reglementează circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor, a pietonilor şi a celorlalte categorii de participanţi la trafic, drepturile, obligaţiile şi răspunderile care revin persoanelor fizice şi juridice, precum şi atribuţiile unor autorităţi ale administraţiei publice, instituţii şi organizaţii, iar autoritatea competentă în domeniul circulaţiei pe drumurile publice este Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Inspectoratul General al Poliţiei Române, Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 are ca obiect de reglementare aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. În sensul acestei ordonanţe, prin tarif de utilizare se înţelege o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, reţeaua de drumuri naţionale din România, concesionată Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., iar prin tarif de trecere se înţelege o anumită sumă care se plăteşte pentru un vehicul în funcţie de distanţa parcursă pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte, care face parte din reţeaua de drumuri naţionale din România, şi de tipul vehiculului. Aşa fiind, întrucât nu a putut fi reţinută existenţa unei situaţii similare/comparabile în ceea ce priveşte contravenţiile săvârşite în temeiul celor două acte normative, Curtea a considerat că nu poate fi primită critica de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 16 din Constituţie.
    23. Neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, argumentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauzele de faţă.
    24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nassar Tarek în Dosarul nr. 28.370/212/2017 al Judecătoriei Zărneşti şi în Dosarul nr. 28.369/212/2017/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, precum şi de către Gavril Gerebeneş în Dosarul nr. 13.901/320/2017 al Tribunalului Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Zărneşti, Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, precum şi Tribunalului Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 10 noiembrie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ingrid Alina Tudora


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016