Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 811 din 10 noiembrie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi ale art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 811 din 10 noiembrie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi ale art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 98 din 29 ianuarie 2021

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi ale art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Silviu Boldor în Dosarul nr. 1.329/33/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.477D/2019.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, arată că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează aspecte de interpretare şi aplicare a legii în cauza dedusă judecăţii, a căror soluţionare revine instanţei judecătoreşti.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 12 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul 1.329/33/2015/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi ale art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Silviu Boldor cu prilejul soluţionării recursului împotriva unei sentinţe judecătoreşti pronunţate într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate prin care s-a reţinut starea de conflict de interese.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate restrâng, neconstituţional, dreptul la muncă în cazul funcţionarilor publici angajaţi înainte de a deveni soţ, soţie sau rudă cu vreun primar, viceprimar sau ales local, deoarece actele prin care li s-ar asigura drepturile atrag incidenţa prevederilor referitoare la conflictul de interese. Mai mult, aceste acte sunt lovite de nulitate absolută, aşa cum este expres prevăzut la art. 76 alin. (2) din Legea nr. 161/2003. Prin urmare, „o persoană de sex feminin aflată în concediu de maternitate nu mai poate fi primită la serviciu la încetarea concediului de maternitate“; o astfel de persoană nu poate fi promovată şi nici nu poate beneficia de măsuri de protecţie socială sau de protecţia muncii, doar pe considerentul că este soţ/soţie sau rudă cu primarul, viceprimarul sau un alt ales local. Sunt încălcate şi dispoziţiile art. 16 din Constituţie, deoarece, în cazul de faţă, prevederile legale criticate instituie un tratament diferenţiat în cazul soţului unui primar sau viceprimar în considerarea relaţiei cu primarul sau viceprimarul, indiferent de momentul naşterii acestei relaţii. Nu este respectată exigenţa impusă de art. 16 din Constituţie, de a oferi şanse egale tuturor cetăţenilor, fiind creată o situaţie de discriminare pentru persoanele care, întâmplător, au calitatea de soţ, soţie sau rudă a unui primar sau viceprimar.
    6. De asemenea, autorul excepţiei susţine că, în măsura în care se reţine existenţa unui conflict de interese doar pentru simplul considerent că actul administrativ emis se adresează şi/sau vizează un membru de familie, fără a analiza condiţiile concrete în care acest act a fost emis şi legislaţia care a impus emiterea actului, se încalcă în mod flagrant principiul proporţionalităţii, astfel cum a fost conturat în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, întrucât o asemenea măsură este excesivă şi contravine scopului urmărit prin reglementarea conflictului de interese, şi anume acela de a susţine integritatea, corectitudinea şi transparenţa în luarea deciziilor administrative, astfel cum stabileşte şi art. 71 din Legea nr. 161/2003, potrivit căruia „Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public.“ În speţă, dezechilibrul şi disproporţia generate de măsurile Agenţiei Naţionale de Integritate sunt cu atât mai evidente, cu cât aceste măsuri excedează scopului definit de legiuitor în Legea nr. 161/2003 pentru instituirea reglementării în materie de conflict de interese, în condiţiile în care principiul proporţionalităţii impune găsirea unui echilibru just, rezonabil şi adecvat între diferite interese concurente implicate, în cauză interesul public şi interesul personal.
    7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Reţine că autorul excepţiei nu formulează efectiv critici de neconstituţionalitate, ci susţine, în realitate, aspecte cu privire la situaţia de fapt din speţa dedusă judecăţii. Or, controlul de constituţionalitate semnifică verificarea conformităţii prevederilor legale criticate cu normele şi principiile fundamentale invocate, în limita unor critici ce vizează evidenţierea unui raport de contrarietate dintre acestea, şi nu interpretarea sau modificarea ori completarea textelor legale. De asemenea, instanţa judecătorească arată că, în raport cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie, excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, deoarece prevederile legale criticate care instituie o incompatibilitate pentru anumite categorii de persoane care deţin funcţii elective sunt conforme cu dispoziţiile constituţionale şi nu conţin norme discriminatorii, aplicându-se în mod egal tuturor celor vizaţi de ipoteza lor. Normele legale care reglementează incompatibilităţi şi conflicte de interese nu contravin drepturilor fundamentale consacrate de Constituţie, întrucât ele reprezintă condiţii specifice pentru deţinerea şi exercitarea anumitor categorii de funcţii publice şi a unui anumit statut. În ceea ce priveşte art. 20 din Constituţie, acesta reglementează transpunerea în practică a protecţiei drepturilor fundamentale în cazul aplicării concomitente a mai multor norme juridice provenind din diverse surse normative, şi anume dreptul intern şi dreptul internaţional public. Din lecturarea excepţiei de neconstituţionalitate, nu reiese în ce mod art. 75 din Legea nr. 393/2004 şi art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 contravin prevederilor art. 20 din Constituţie. Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în cazul art. 41 şi art. 148 din Constituţie, pe care recurentul autor al excepţiei doar le menţionează, fără a preciza, în concret, în ce sens art. 75 din Legea nr. 393/2004 şi art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 vin în contradicţie cu aceste dispoziţii constituţionale. În ceea ce priveşte art. 53 din Constituţie, acesta oferă o soluţie juridică pentru adaptarea regimului juridic general de garantare a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale la realităţile vieţii sociale, economice şi politice în permanentă schimbare. Conform textului constituţional, restrângerea exerciţiului unor drepturi se poate înfăptui numai prin lege.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în actul de sesizare, îl constituie prevederile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare. Din analiza considerentelor actului de sesizare şi a notelor scrise ale autorului excepţiei, Curtea observă că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează dispoziţiile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 şi ale art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004.
    12. Referitor la dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 393/2004, Curtea observă că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, art. 75 din Legea nr. 393/2004 a fost completat cu alin. (2), prin Legea nr. 88/2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 6 mai 2019, cu următorul cuprins: „Fapta aleşilor locali de a încălca legislaţia în materie privind conflictul de interese constituie abatere disciplinară şi se sancţionează cu diminuarea indemnizaţiei cu 10% pe o perioadă de maximum 6 luni.“ De asemenea, Curtea observă că, după această completare, Legea nr. 393/2004, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 597 alin. (2) lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019. Însă, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituţională a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Astfel, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile criticate îşi produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul principal al cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă anularea raportului de evaluare emis de Agenţia Naţională de Integritate în anul 2015. În aceste condiţii, Curtea urmează a reţine ca obiect al excepţiei prevederile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 şi ale art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004, având următorul cuprins:
    - Art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003: „Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I.“;
    – Art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004:
    "Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru:
    a) soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv;"


    13. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 11 alin. (1) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 alin. (1) şi (2) privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 148 alin. (2) şi (4) privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 15 din Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de şanse şi al egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în materie de încadrare în muncă şi de muncă (reformă), art. 5 şi 6 din Directiva Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă, art. 1 şi 3 din Directiva Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la formarea şi la promovarea profesională, precum şi condiţiile de muncă, art. 1 şi 2 din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, art. 1 şi 4 din Directiva 2013/35/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele minime de sănătate şi securitate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţii fizici (câmpuri electromagnetice) [a douăzecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] şi de abrogare a Directivei 2004/40/CE, precum şi art. 2 şi 3 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în esenţă, criticile formulate vizează aspecte privind incidenţa prevederilor de lege ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în cazul emiterii de către primar a unui act administrativ care vizează un membru de familie, fără însă a analiza condiţiile concrete în care acest act a fost emis şi legislaţia care a impus emiterea actului.
    15. Sub acest aspect, Curtea reţine că a determina în concret dacă un ales local manifestă un interes personal, în vederea stabilirii existenţei stării de conflict de interese, potrivit dispoziţiilor legale criticate, în contextul imperativului asigurării transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirii şi sancţionării corupţiei, constituie un aspect referitor la interpretarea şi aplicarea legii de către autorităţile publice cu atribuţii în acest domeniu, respectiv Agenţia Naţională de Integritate şi instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea contestaţiei împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţie, respectiv instanţa judecătorească de control judiciar.
    16. În sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale (cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 19 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 18 martie 2003), este atribuţia instanţelor de judecată să interpreteze şi să determine dispoziţiile legale aplicabile în raport cu starea de fapt stabilită, iar în acord cu prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei.
    17. În consecinţă, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, ca atare.
    18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi ale art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Silviu Boldor în Dosarul nr. 1.329/33/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 10 noiembrie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Simina Popescu-Marin


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016