Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 787 din 4 noiembrie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 236 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 787 din 4 noiembrie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 236 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 309 din 26 martie 2021

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 236 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Maria Iancu în Dosarul nr. 10.088/55/2017 al Tribunalului Arad - Secţia I civilă şi de Emil Siegmeth în Dosarul nr. 10.612/55/2017/a1 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă, cauze care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 145D/2018 şi, respectiv, nr. 290D/2018.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2020, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea a conexat Dosarul nr. 290D/2018 la Dosarul nr. 145D/2018 şi, în temeiul dispoziţiilor art. 50 din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea asupra cauzei pentru 4 noiembrie 2020, dată la care a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    3. Prin Încheierea din 23 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 10.088/55/2017, Tribunalul Arad - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 236 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Maria Iancu într-un dosar având ca obiect soluţionarea căii de atac a apelului, formulate împotriva unor contestaţii la executare şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 145D/2018.
    4. Prin Decizia civilă nr. 19 din 14 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 10.612/55/2017/a1, Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 236 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Emil Siegmeth într-un dosar având ca obiect soluţionarea căii de atac a recursului, formulate împotriva unor contestaţii la executare şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 290D/2018.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât titularii veniturilor de natură salarială beneficiază de un tratament mai favorabil decât debitorii titulari ai veniturilor de altă natură, chiar dacă ambele categorii de debitori se folosesc de acele venituri pentru a-şi asigura subzistenţa. Din aceste motive, art. 236 alin. (4) din Codul de procedură fiscală introduce o discriminare lipsită de justificare obiectivă şi rezonabilă.
    6. Tribunalul Arad - Secţia I civilă, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    7. Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile art. 236 alin. (4) din Codul de procedură fiscală prevăd că sumele ce reprezintă venituri băneşti ale debitorului persoană fizică, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum şi ajutoarele sau indemnizaţiile cu destinaţie specială sunt supuse urmăririi la plătitorul venitului numai în condiţiile Codului de procedură civilă, astfel încât toate persoanele aflate în această situaţie beneficiază de acelaşi tratament juridic.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale în măsura în care se interpretează că veniturile băneşti ale debitorului persoană fizică supuse urmăririi la plătitorul venitului nu se limitează la cele enumerate în mod expres de textul legal criticat, fiind cele stipulate în condiţiile Codului de procedură civilă.
    10. Avocatul Poporului observă că textul criticat se referă la veniturile băneşti ale debitorului persoană fizică ce pot fi urmărite „numai în condiţiile Codului de procedură civilă“. Prin urmare, din analiza gramaticală a sintagmei precitate rezultă că acesta trimite la condiţiile stabilite de procedura civilă, care se regăsesc în art. 729 din Codul de procedură civilă, privind limitele urmăririi veniturilor băneşti. Astfel, legiuitorul are în vedere orice venituri periodice ale debitorului, destinate asigurării mijloacelor de existenţă, fără a restrânge tipurile de venituri pentru care limitează poprirea. Având în vedere că legiuitorul este ţinut de obligaţii pozitive, de exemplu, asigurarea unui trai decent, protecţia familiei, se poate înţelege semnificaţia reglementării ca măsură de protecţie a debitorului, în vederea asigurării unei sume minime din venit pentru asigurarea subzistenţei. Or, în prevederile legale criticate, legiuitorul nu mai foloseşte sintagma „orice venituri“, astfel încât se creează o distincţie între cele două texte şi se ridică problema dacă norma de procedură fiscală este sau nu de strictă interpretare. Este adevărat că procedura civilă reprezintă norma generală, iar procedura fiscală reprezintă norma specială, dar trebuie analizat dacă legiuitorul a intenţionat să facă o distincţie în sens restrictiv. În acest sens, trebuie analizat spiritul legii prin prisma metodei logice: acceptând teza potrivit căreia textul de procedură fiscală este de strictă interpretare, rezultă că limitele popririi din procedura civilă nu sunt aplicabile. Astfel, legiuitorul, în vederea colectării creanţelor fiscale, ar limita poprirea doar pentru persoanele care au venituri din salarii, pensii, ajutoare sau indemnizaţii cu destinaţie specială, în timp ce persoanelor care realizează venituri cu caracter de continuitate din alte surse (activităţi independente, spre exemplu) ar urma să le fie integral poprite veniturile. În acest caz, ar fi vorba de un tratament juridic diferit aplicat debitorilor fiscali în funcţie de sursa venitului cu caracter de continuitate din care îşi asigură subzistenţa, la care se adaugă consecinţa prejudicierii nivelului de trai al celor care nu obţin venituri din categoriile enumerate expres de textul de lege din procedura fiscală. Totodată, în vederea desluşirii intenţiei legiuitorului, trebuie ţinut cont de faptul că textul criticat precizează că sumele respective „sunt supuse urmăririi la plătitorul venitului numai în condiţiile Codului de procedură civilă“. Dacă legiuitorul ar fi urmărit excluderea unor categorii de venituri de la condiţiile Codului de procedură civilă, s-ar fi exprimat în acest sens folosind termenul „prin excepţie“, în locul sintagmei „numai în condiţiile Codului de procedură civilă“. Astfel, având în vedere că legiuitorul a menţionat că veniturile se supun popririi numai în condiţiile Codului de procedură civilă, iar acesta are în vedere orice venituri cu caracter de continuitate care asigură subzistenţă debitorului, iar acceptarea ipotezei interpretării restrictive ar conduce la concluzia unui tratament juridic diferit aplicat debitorilor în funcţie de natura venitului, se arată că textul criticat este doar o normă de trimitere la norma generală în materia popririi, fără să intenţioneze un tratament special, restrictiv. Ca atare, interpretarea textului de lege este una extensivă, în concordanţă cu norma generală din art. 729 din Codul de procedură civilă, în conformitate cu principiul respectării unităţii dintre litera şi spiritul legii, a echilibrului dintre acestea, în scopul evitării abuzului de drept, a încălcării echităţii, a arbitrarului.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din actele de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 236 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, potrivit cărora: „(4) Sumele ce reprezintă venituri băneşti ale debitorului persoană fizică, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum şi ajutoarele sau indemnizaţiile cu destinaţie specială sunt supuse urmăririi de către plătitorul venitului numai potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă, republicat, cu modificările ulterioare.“
    14. Curtea observă că prevederile legale criticate au fost modificate ulterior, prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 82/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul financiar-fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 2 mai 2017. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate în redactarea anterioară acestei modificări, întrucât continuă să îşi producă efecte în cauză.
    15. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii astfel cum este interpretat în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie şi prin prisma exigenţelor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorii acesteia sunt nemulţumiţi de faptul că textul analizat nu stabileşte limite ale urmăririi veniturilor băneşti ale persoanelor fizice independente. O asemenea susţinere vizează însă o chestiune de interpretare şi aplicare a legii în sensul stabilirii naturii juridice a persoanelor fizice independente şi al determinării consecinţelor juridice care decurg din aceasta. Prin urmare, în funcţie de calificarea dată şi de natura veniturilor realizate, persoana fizică independentă urmează să beneficieze, în ceea ce priveşte urmărirea mobiliară, fie de regimul debitorului persoană juridică, fie de cel al persoanei fizice, în acest ultim caz cu condiţionările impuse prin art. 236 alin. (4) din Codul de procedură fiscală (a se vedea mutatis mutandis Decizia Curţii Constituţionale nr. 218 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 24 iulie 2019, paragrafele 24 şi 25).
    17. Cu privire la interpretarea şi aplicarea legii, Curtea Constituţională a reţinut în jurisprudenţa sa că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunţat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, aplicarea şi interpretarea legii nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei judecătoreşti care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Prin urmare, având în vedere că în prezenta cauză critica formulată vizează modul de interpretare şi aplicare a prevederilor art. 236 alin. (4) din Codul de procedură fiscală şi ale art. 729 din Codul de procedură civilă la speţa dedusă judecăţii, Curtea va constata că soluţionarea acesteia excedează competenţei sale. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu cu privire la modul de interpretare şi aplicare a legii în concret la o cauză. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 236 alin. (4) din Codul de procedură fiscală este inadmisibilă.
    18. Mai mult decât atât, distinct de cele de mai sus, Curtea reţine că autorii excepţiei de neconstituţionalitate invocă, de fapt, o pretinsă neconstituţionalitate între prevederile Codului de procedură fiscală şi cele ale Codului de procedură civilă. Or, acest aspect nu ţine de competenţa Curţii, astfel cum aceasta este reglementată de Constituţie şi de Legea nr. 47/1992. Instanţele judecătoreşti au rolul şi sarcina de a interpreta textele legale, astfel încât acestea să fie aplicate potrivit raţiunii care a stat la baza adoptării lor.
    19. Totodată, Curtea a arătat constant în jurisprudenţa sa că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se astfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Or, aceasta nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi de aplicare a normelor legale în situaţia unor eventuale contrarietăţi între acestea (a se vedea Decizia nr. 171 din 28 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 2 mai 2012).
    20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 236 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Maria Iancu în Dosarul nr. 10.088/55/2017 al Tribunalului Arad - Secţia I civilă şi de Emil Siegmeth în Dosarul nr. 10.612/55/2017/a1 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secţia I civilă şi Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 4 noiembrie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Fabian Niculae

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016