Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 782 din 4 noiembrie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (10) şi ale art. 43 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 782 din 4 noiembrie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (10) şi ale art. 43 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 190 din 25 februarie 2021

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (10) şi ale art. 43 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea Avia Alba Iulia - S.R.L., cu sediul în Sântimbru, judeţul Alba, în dosarele nr. 811/1.285/2016/a18 şi nr. 812/1.285/2016/a18 ale Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.848D/2017 şi nr. 2.849D/2017.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 3 noiembrie 2020, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 2.849D/2017 la nr. 2.848D/2017, care este primul înregistrat, iar, în temeiul dispoziţiilor art. 50 din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 4 noiembrie 2020, dată la care a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    3. Prin Încheierile din 23 noiembrie 2017, pronunţate în dosarele nr. 811/1.285/2016/a18 şi nr. 812/1.285/2016/a18, Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (10) şi ale art. 43 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea Avia Alba Iulia - S.R.L., cu sediul în Sântimbru, judeţul Alba, într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin prevederile criticate se aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi liberului acces la justiţie, din perspectiva faptului că publicarea hotărârilor judecătoreşti în Buletinul procedurilor de insolvenţă, în temeiul art. 42 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, înlocuieşte notificarea actelor de procedură efectuate potrivit Codului de procedură civilă, iar accesarea conţinutului acestei publicaţii implică anumite costuri, neputându-se pretinde tuturor persoanelor participante la procedura insolvenţei care, întâmplător, sunt implicate în proceduri contencioase să se aboneze şi să urmărească Buletinul procedurilor de insolvenţă pentru simplul motiv că au de recuperat o oarecare creanţă ori au legătură cu procedura insolvenţei fiind chemate într-o chestiune litigioasă. De asemenea, dispoziţiile în discuţie creează o discriminare ca urmare a aplicării unui tratament diferit în ceea ce priveşte comunicarea actelor de procedură, în funcţie de domiciliu/reşedinţă sau sediu, respectiv între participanţii la procedură cu domiciliul/sediul în România şi cei din alte state ale Uniunii Europene. Astfel, se învederează că pentru creditorii care au reşedinţa în străinătate termenul de apel curge de la comunicarea hotărârii conform Codului de procedură civilă şi reglementărilor europene, iar pentru cei care au domiciliul în ţară, chiar dacă sunt plecaţi temporar în străinătate, termenul curge de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă, cu toate ca se află în aceeaşi situaţie. Astfel, în aceste condiţii, principiul proporţionalităţii nu este respectat, iar accesul liber la justiţie este îngrădit în mod nejustificat prin reglementarea comunicării unei hotărâri pronunţate de judecătorul-sindic doar prin publicare în acest buletin. Se consideră că normele criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care sintagma „dacă legea nu prevede altfel“ se interpretează că termenul pentru utilizarea căilor de atac, respectiv a apelului, curge de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în Buletinul procedurilor de insolvenţă. În contextul criticilor de neconstituţionalitate este menţionată jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
    5. Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care se menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
    6. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    7. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    8. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
    9. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 42 alin. (10) şi ale art. 43 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins:
    - Art. 42 alin. (10): „(10) Publicarea actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătoreşti în BPI înlocuieşte, de la data publicării acestora, citarea, convocarea şi notificarea actelor de procedură efectuate individual faţă de participanţii la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării.“;
    – Art. 43 alin. (2) teza întâi: „(2) Termenul de apel este de 7 zile de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în BPI, dacă prin lege nu se prevede altfel.“

    10. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 24 - Dreptul la apărare şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale. De asemenea, sunt menţionate art. 6 paragraful 1, art. 13 şi art. 53 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 paragraful 1 şi 2 din Primul protocol adiţional la Convenţie.
    11. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că soluţia legislativă criticată a mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi dispoziţii constituţionale similare, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 739 din 22 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 19 martie 2019, Decizia nr. 283 din 21 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 20 iunie 2014, şi Decizia nr. 579 din 5 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 18 iulie 2011, prin care Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Curtea reţine că, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2014, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii, precum şi prima citare şi comunicarea actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acţiune se efectuează potrivit Codului de procedură civilă, aşadar, potrivit regulii general aplicabile în procesele civile. După deschiderea procedurii, publicarea actelor de procedură în Buletinul procedurilor de insolvenţă înlocuieşte, de la data publicării acestora, citarea, convocarea şi notificarea actelor de procedură efectuate individual faţă de participanţii la proces. Mai mult, legea prevede că în cazul persoanelor împotriva cărora se introduce o acţiune după deschiderea procedurii insolvenţei, pe lângă citarea şi comunicarea actelor de procedură prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, se vor efectua şi formalităţile de citare/comunicare prevăzute de dreptul comun în materie.
    13. Aşadar, legea instituie măsuri deosebite pentru ca părţile implicate în procedura insolvenţei, respectiv debitorii şi creditorii, să se bucure de o informare corectă a situaţiei lor juridice, inclusiv prin notificarea potrivit regulilor de drept comun, astfel încât, ulterior deschiderii procedurii, aceştia să-şi poată exercita dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil. Faptul că, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, cu excepţia primei comunicări a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se promovează o acţiune în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 85/2014, persoanele notificate vor fi citate şi li se vor comunica actele de procedură prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvenţă nu poate fi privit ca aducând atingere dreptului la apărare sau dreptului de acces liber la justiţie (în acest sens, a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 499 din 4 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 26 ianuarie 2018, paragraful 24).
    14. Citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor prin Buletinul procedurilor de insolvenţă îşi găsesc justificarea în specificul acestei proceduri, care presupune un număr foarte mare de părţi şi o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfăşurarea procedurii. Acestea constituie o măsură specială prin care se asigură soluţionarea cu celeritate a cauzelor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 367 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2009, Decizia nr. 1.436 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 16 decembrie 2009, Decizia nr. 1.453 din 3 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 6 ianuarie 2012). Curtea a mai constatat că citarea creditorului neidentificat potrivit Codului de procedură civilă este imposibilă, întrucât nu se poate realiza fără a cunoaşte denumirea părţii citate (Decizia nr. 1.538 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 6 ianuarie 2012).
    15. Or, tocmai caracterul distinct al procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, stabilirea acestora constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie. În această materie, legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de îndeplinirea anumitor cerinţe sau de exercitarea sa într-un anumit termen fără intenţia de a restrânge accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării drepturilor constituţionale prevăzute de art. 21 şi art. 24, prevenind astfel abuzurile şi asigurând protecţia drepturilor şi a intereselor legitime ale celorlalte părţi.
    16. În ceea ce priveşte critica referitoare la instituirea unei discriminări între participanţii la procedură cu domiciliul/sediul în România şi cei din alte state ale Uniunii Europene, Curtea, prin Decizia nr. 283 din 21 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din de 20 iunie 2014, paragrafele 51, 61-63, a reţinut faptul că şi aceasta este neîntemeiată. Astfel, legiuitorul a stabilit ca anumite acte de procedură, cum ar fi comunicarea citaţiilor, a convocărilor şi a notificărilor către participanţii al căror sediu, domiciliu sau a căror reşedinţă se află în străinătate, să se facă potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă coroborate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Regulamentului (CE) nr. 1.393/2007. Soluţia propusă de legiuitor a fost aleasă tocmai pentru a se asigura egalitatea între participanţii aflaţi în situaţii diferite. În acest context, Curtea a mai reţinut că, în ceea ce priveşte celelalte acte de procedură, legea stabileşte termene raportate la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă, iar participanţii la procedură au posibilitatea ca, în cazurile specifice menţionate de lege, să ia cunoştinţă de operaţiunile respective chiar prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvenţă ce urmează a fi publicat în formă electronică.
    17. Curtea reţine că art. 42 alin. (10) din Legea nr. 85/2014 se referă la efectele publicării actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătoreşti în Buletinul procedurilor de insolvenţă, efecte care pot viza doar părţile citate sau cărora li s-au comunicat acte de procedură prin acest mijloc. În schimb, în privinţa participanţilor care îşi au sediul, domiciliul sau reşedinţa în străinătate, procedura de comunicare se realizează conform Codului de procedură civilă şi regulamentelor prevăzute la art. 42 alin. (1) teza a doua din lege, ceea ce demonstrează faptul că alin. (10) al aceluiaşi articol nu este aplicabil în privinţa acestora. De altfel, aceste dispoziţii legale trebuie analizate în strânsă legătură şi cu cele ale art. 42 alin. (3) şi (4) din lege. Potrivit acestora, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii, precum şi prima citare şi comunicarea actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acţiune se efectuează potrivit Codului de procedură civilă, aşadar, potrivit regulii general aplicabile în procesele civile. După deschiderea procedurii, publicarea actelor de procedură în Buletinul procedurilor de insolvenţă înlocuieşte, de la data publicării acestora, citarea, convocarea şi notificarea actelor de procedură efectuate individual faţă de participanţii la proces. Mai mult, legea prevede că în cazul persoanelor împotriva cărora se introduce o acţiune după deschiderea procedurii insolvenţei, pe lângă citarea şi comunicarea actelor de procedură prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, se vor efectua şi formalităţile de citare/comunicare prevăzute de dreptul comun în materie.
    18. Referitor la chestiunea vizând plata unei taxe pentru a avea acces la Buletinul procedurilor de insolvenţă, prin raportare la dispoziţiile art. 21, art. 24 şi art. 44 din Constituţie, Curtea reţine că accesul la justiţie şi exercitarea dreptului la apărare nu sunt drepturi absolute, legiuitorul putând să prevadă anumite condiţionări în vederea unei bune administrări a justiţiei, condiţionări ce pot îmbrăca şi forma unor obligaţii de ordin financiar. Astfel, citarea şi comunicarea actelor prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvenţă îşi găsesc motivarea în însăşi particularitatea acestei proceduri şi au drept scop asigurarea desfăşurării cu celeritate a acesteia. Obligaţiile corelative ce decurg pentru părţi în acest caz nu pot fi privite ca aducând o restrângere a accesului liber la justiţie, a dreptului la apărare ori a dreptului de proprietate, atât timp cât părţile au posibilitatea, pe de o parte, să participe la termenele fixate de judecătorul-sindic şi să consulte dosarul în vederea cunoaşterii tuturor actelor de procedură depuse la acesta, iar, pe de altă parte, au posibilitatea să solicite în cadrul cheltuielilor de judecată toate sumele avansate în vederea realizării drepturilor lor pe calea acestei proceduri, invocând în acest sens dispoziţiile Codului de procedură civilă privind cheltuielile de judecată (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 283 din 21 mai 2014, paragrafele 57 şi 58).
    19. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată, prin prisma prevederilor art. 11 şi art. 20 din Constituţie, cu referire la art. 1 paragraful 1 şi 2 din Primul protocol adiţional la Convenţie, Curtea, în jurisprudenţa sa, a reţinut că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993). De asemenea, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constituţie, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind, astfel, nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.
    20. De altfel, şi jurisprudenţa Comisiei Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Decizia din 10 martie 1981, pronunţată în Cauza X împotriva Belgiei, este în sensul că procedurile legale instituite în materia insolvenţei, de principiu, nu reprezintă o privare de proprietate asupra bunurilor, ci o măsură de control al folosirii acestora, în concordanţă cu interesul general, potrivit art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 17 iulie 2003, pronunţată în Cauza Luordo împotriva Italiei, paragraful 67). În acest context, Curtea Constituţională reţine că, în virtutea prevederilor convenţionale, de principiu, statele au o anumită marjă de apreciere cu privire la adoptarea legilor pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general (a se vedea şi Decizia nr. 40 din 30 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 5 iulie 2018).
    21. Totodată, la art. 1 paragraful 1 cu privire la protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie, se stipulează că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale şi nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Însă, art. 1 paragraful 2 din acelaşi act normativ prevede că dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii.
    22. În acest context, Curtea reţine că, în dinamica legislativă, dispoziţiile art. 42 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prin care se condiţiona accesul la Buletinul procedurilor de insolvenţă de plata unui abonament au fost modificate prin art. XIII pct. 2 din Legea nr. 1/2017 privind eliminarea unor taxe şi tarife, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 6 ianuarie 2017, iar în prezent acoperirea cheltuielilor de publicare în Buletinul procedurilor de insolvenţă se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiţiei.
    23. Referitor la dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea observă că acestea nu au incidenţă în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituţionale invocate, deoarece prevederile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale (Decizia nr. 267 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020).
    24. Faţă de cele prezentate, având în vedere considerentele expuse, atât cele cuprinse în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, care sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză, cât şi cele noi învederate prin prezenta decizie, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (10) şi ale art. 43 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2014, în raport cu prevederile constituţionale, coroborate cu cele convenţionale, invocate în susţinerea acesteia, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
    25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Avia Alba Iulia - S.R.L., cu sediul în Sântimbru, judeţul Alba, în dosarele nr. 811/1.285/2016/a18 şi nr. 812/1.285/2016/a18 ale Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 42 alin. (10) şi ale art. 43 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 4 noiembrie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016