Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 770 din 22 octombrie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 72/2016 privind sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 770 din 22 octombrie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 72/2016 privind sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 231 din 8 martie 2021

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, doamna procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 72/2016 privind sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, excepţie ridicată de Mihaela Letiţia Morar şi alţii în Dosarul nr. 453/33/2018 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 255D/2019.
    2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea Uniunea Naţională a Barourilor din România, domnul avocat Cristian Domocoş din Baroul Bihor, cu împuternicire depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent menţionează că autorii excepţiei au depus un memoriu în sensul admiterii acesteia, iar partea Casa de Asigurări a Avocaţilor din România a depus un memoriu în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului prezent, care arată că prevederile criticate nu încalcă nicio dispoziţie constituţională şi, ca atare, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei.
    5. Cu referire la critica raportată la art. 56 alin. (2) din Constituţie, menţionează că acesta nu este aplicabil în cauză, deoarece vizează cheltuielile, contribuţiile publice. Or, aşa cum s-a mai pronunţat Curtea Constituţională, prin deciziile nr. 472 din 28 iunie 2016 şi nr. 311 din 8 iulie 2004, anterior, e adevărat, adoptării Legii nr. 72/2016, având ca obiect, de asemenea, neconstituţionalitatea obligaţiei avocaţilor de a plăti o cotă minimă de contribuţie, sistemul de asigurări al avocaţilor nu este integrat în sistemul public, ci este un sistem legal, un sistem de pensii privat, care funcţionează în baza principiului contributivităţii. Contribuţiile avocaţilor nu reprezintă contribuţii fiscale, în sensul legii fiscale. De altfel, potrivit Codului fiscal, avocaţii sunt scutiţi de obligaţia de a contribui la sistemul public de pensii, fiind obligatorie contribuţia lor la sistemul legal şi privat al avocaţilor.
    6. Cu referire la critica raportată la art. 16 din Constituţie, arată că autorii apreciază ca fiind neconstituţională existenţa cotei minime de contribuţii. Or, această obligaţie nu este o corvoadă sau o pedeapsă, ci aceasta este echivalentă unui punct de pensie la momentul pensionării. Cota maximă este echivalentul a 5 puncte de pensie. Prin urmare, sistemul de asigurări al avocaţilor, construit după modelul european, se bazează pe principiul contributivităţii, în care există o limită minimă şi una maximă, indiferent de venituri, astfel încât toţi avocaţii care contribuie la venitul minim vor beneficia de acelaşi punct pensie. Ca atare, nu se ridică problema unei discriminări. Dimpotrivă, ar fi discriminatoriu ca, aşa cum susţin autorii, avocaţii care nu au venituri sau au venituri foarte mici să nu contribuie, dar la data pensionării să beneficieze măcar de plata unui punct de pensie în condiţiile în care beneficiază ceilalţi. Depune şi concluzii scrise la finalul pledoariei.
    7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei. Potrivit art. 32 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, avocaţii au propriul sistem de pensii, care nu intră în sfera de cuprindere a art. 56 din Constituţie.
    8. De asemenea, este neîntemeiată şi critica raportată la art. 16 din Constituţie, dispoziţiile criticate aplicându-se, fără privilegii şi discriminări, tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei juridice, respectiv avocaţilor care, nerealizând venituri, sunt obligaţi să contribuie la sistemul propriu de pensii prin plata unei cote minime.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    9. Prin Încheierea din 10 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 453/33/2018, Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 72/2016 privind sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor. Excepţia a fost ridicată de Mihaela Letiţia Morar şi alţii, reclamanţi într-o cauză având ca obiect anularea parţială a unei hotărâri a Uniunii Naţionale a Barourilor din România.
    10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că măsura obligativităţii plăţii unei sume minime, respectiv 300 lei pentru avocatul definitiv şi 80 lei pentru avocatul stagiar, chiar şi atunci când aceştia nu realizează venituri ori veniturile sunt într-un cuantum inferior cotei minime, este contrară art. 56 alin. (2) din Constituţie.
    11. În susţinerea excepţiei, autorii invocă Decizia nr. 1.394 din 26 octombrie 2010, prin care Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. f) teza finală din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că valoarea contribuţiei minime la fondul de asigurări sociale de sănătate, datorată de persoanele care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din dividende şi dobânzi, venituri din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai mică decât cuantumul unui salariu de bază minim brut pe ţară, lunar.
    12. În justificarea acestei soluţii, Curtea a reţinut că măsura criticată nu respectă imperativul proporţionalităţii şi al caracterului rezonabil al sarcinii fiscale care decurg din art. 56 alin. (2) din Constituţie. Astfel, aşezarea justă a sarcinilor fiscale trebuie să reflecte însuşi principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situaţii identice, şi să ţină cont, în acelaşi timp, de capacitatea contributivă a contribuabililor, luând în considerare elementele ce caracterizează situaţia individuală şi sarcinile sociale ale acestora.
    13. De asemenea, autorii excepţiei menţionează că, potrivit Codului fiscal, persoanele care realizează un venit anual mai mic decât valoarea a 12 salarii minime brute nu sunt obligate să plătească contribuţia de asigurări sociale.
    14. În esenţă, autorii excepţiei solicită aplicarea, prin analogie, şi în cazul prevederilor pe care le critică în prezenta cauză, a Deciziei Curţii nr. 1.394 din 26 octombrie 2010, precum şi a dispoziţiilor din codul fiscal anterior evocate.
    15. În continuare, apreciază că sistemul de pensii ar trebui să se limiteze la o cotă procentuală, în prezent de 11%, din venitul brut efectiv realizat şi, eventual, la o cotă maximă de contribuţie lunară, plafon stabilit din raţiuni ce ţin de capacitatea sistemului de a plăti o pensie maximă limitată. În plus, măsura criticată este contrară şi art. 2 lit. e) din Legea nr. 72/2016, care consacră principiul egalităţii tuturor participanţilor la sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, care este evident încălcat dacă persoanelor care realizează venituri din profesie nu li se aplică aceeaşi cotă procentuală. Cu titlu de exemplu, autorii menţionează situaţia în care doi avocaţi plătesc într-o lună aceeaşi contribuţie de 300 lei, deşi unul dintre ei, realizând un venit brut de 600 lei, adică sub plafonul minim de 2.723 lei, va achita 50% din venitul său, în vreme ce avocatul care a realizat un venit de 2.723 lei va achita, cu titlu de contribuţie, doar 11% din venit.
    16. Discriminarea este cu atât mai evidentă în situaţia în care avocatul nu realizează un venit lunar (ipoteza de la care porneşte legea), dar şi dacă venitul lunar brut realizat este sub 300 lei, situaţie în care avocatul va pierde întreg venitul prin plata contribuţiei şi va fi nevoit să suplimenteze din alte surse pentru plata în întregime a contribuţiei. În final, autorii precizează că, în analiza situaţiei, trebuie să se ţină seama de faptul că avocatura este o profesie liberală şi că veniturile încasate sunt fluctuante, putând fi perioade în care ele să fie foarte reduse sau să nu existe.
    17. În continuare, autorii apreciază că se încalcă prevederile art. 2 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. În concret, sintagma „contribuţia individuală obligatorie reprezintă o sumă echivalentă cu o cotă minimă, în cazul nerealizării de venituri din profesie“, deşi pare a fi o măsură neutră, creează un avantaj injust în favoarea unei anumite categorii de cetăţeni, fără a fi justificată de un scop legitim. Fapta discriminatorie emană de la Casa de Asigurări a Avocaţilor care, conform art. 106 alin. (1) din Legea nr. 72/2016, este persoană juridică de interes public, care funcţionează în cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România.
    18. Mai departe, autorii menţionează că sistemul de pensii al avocaţilor nu este un sistem privat de pensii, care este reglementat prin Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, act normativ care nu include sistemul de pensii al avocaţilor. Mai mult, autonomia acestuia faţă de sistemul public de pensii nu poate fi un argument valid pentru a considera că plăţile realizate de avocat cu titlu de contribuţie nu sunt/reprezintă o sarcină fiscală. În lipsa acestui sistem, avocatul ar fi asigurat în cadrul sistemului public de pensii. Mai mult, caracterul obligatoriu al contribuţiei la acest sistem îl face identic cu cel al sistemului public de pensii. Natura acestei contribuţii este identică cu cea a unei sarcini fiscale, având în vedere şi prevederile art. 2 lit. i) din Legea nr. 72/2016 care consacră principiul repartiţiei, potrivit căruia fondul de pensii şi cel destinat altor drepturi de asigurări sociale se redistribuie pentru plata obligaţiilor ce revin sistemului de pensii şi altor drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, conform Legii nr. 72/2016.
    19. Autorii mai arată că deciziile Curţii Constituţionale invocate de către pârâţi în susţinerea respingerii excepţiei, respectiv deciziile nr. 311 din 8 iulie 2004 şi nr. 472 din 28 iunie 2016, sunt irelevante prin raportare la natura problemei pe care o ridică excepţia invocată de ei. De asemenea, potrivit autorilor, faptul că sistemul de pensii al avocaţilor nu face parte din sistemul public de pensii nu înlătură per se natura de sarcină fiscală, având în vedere şi prevederile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 72/2016.
    20. Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că, având în vedere art. 1, art. 2 şi art. 32 alin. (1)-(2) din Legea nr. 72/2016, precum şi Decizia Curţii nr. 1.394 din 26 octombrie 2010, dispoziţiile art. 56 alin. (2) din Constituţie nu sunt incidente în cauză, sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor nefăcând obiectul de reglementare al acestora.
    21. De asemenea, arată că prevederile criticate nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece legiuitorul a reglementat în mod nediferenţiat contribuţia individuală obligatorie, care reprezintă o sumă echivalentă cu o cotă minimă în cazul nerealizării de venituri din profesie şi care se impune tuturor avocaţilor aflaţi în această situaţie. În susţinerea acestei concluzii, instanţa invocă art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, potrivit căruia „Diferenţa de tratament bazată pe o caracteristică legată de criteriile prevăzute la art. 2 alin. (1) nu constituie discriminare atunci când, în temeiul naturii activităţilor ocupaţionale sau al contextului în care acestea se desfăşoară, o asemenea caracteristică reprezintă o cerinţă profesională reală şi determinantă, cu condiţia ca obiectivul să fie legitim şi cerinţa proporţională“, precum şi două dintre principiile enumerate în art. 2 din Legea nr. 72/2016, al contributivităţii şi al obligativităţii.
    22. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    23. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    24. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    25. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 72/2016 privind sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 5 mai 2016, care au următorul cuprins: „Contribuţia individuală obligatorie reprezintă o sumă echivalentă cu o cotă minimă, în cazul nerealizării de venituri din profesie, respectiv o sumă echivalentă cu o cotă maximă, în cazul realizării unor venituri din profesie ce depăşesc un plafon stabilit“. Cu toate acestea, din analiza motivării excepţiei rezultă că autorii acesteia critică exclusiv teza întâi a art. 20 alin. (2) din Legea nr. 72/2016, astfel încât Curtea este legal sesizată doar în privinţa acesteia.
    26. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 56 alin. (2) privind sistemul legal de impuneri.
    27. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 1 din Legea nr. 72/2016, „Dreptul la asigurări sociale al avocaţilor se exercită în condiţiile prezentei legi prin sistemul unic, propriu şi autonom de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, denumit în continuare sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor“. Printre principiile fundamentale ale acestui sistem de pensii se numără şi cele ale contributivităţii şi obligativităţii. Astfel, potrivit art. 2 lit. c) şi d) din Legea nr. 72/2016, „Sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor este organizat şi funcţionează în conformitate cu următoarele principii fundamentale: [...] c) principiul contributivităţii, conform căruia fondul de pensii şi cel destinat pentru alte drepturi de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiei obligatorii datorate de fiecare avocat, dreptul la pensie, ca şi celelalte drepturi de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite; d) principiul obligativităţii, în virtutea căruia toţi avocaţii au obligaţia de a participa la sistemul propriu de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, drepturile exercitându-se corelativ numai cu îndeplinirea obligaţiilor asumate“.
    28. Pentru a implementa aceste principii, art. 19 alin. (1) din Legea nr. 72/2016 prevede că „Avocatul înscris în barou, cu drept de exercitare a profesiei, este obligat să contribuie lunar la constituirea fondurilor sistemului de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, din momentul primirii acestuia în profesie“. Evident, instituirea acestei obligaţii nu este suficientă pentru a-i indica în mod precis avocatului conduita pe care o are de urmat, respectiv cuantumul contribuţiei lunare pe care o va plăti. Prin urmare, a fost adoptat şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 72/2016, potrivit căruia „În vederea constituirii şi utilizării fondurilor sistemului, avocatul va plăti lunar, cu titlul de contribuţie individuală obligatorie, o cotă procentuală din venitul brut lunar realizat din profesie“. Opţiunea legiuitorului, în ceea ce priveşte modalitatea de calcul al contribuţiei lunare, constă în impunerea unei cote procentuale din venitul lunar brut realizat. În impunerea acestei soluţii, legiuitorul a plecat de la premisa că un avocat cu drept de exercitare a profesiei realizează, lunar, venituri. Cu toate acestea, având în vedere natura liberală a profesiei de avocat, legiuitorul a luat în considerare şi împrejurarea în care un avocat ar putea să nu realizeze venituri într-o lună sau chiar mai mult timp. Soluţia impusă de legiuitor într-o atare împrejurare este prevăzută în art. 20 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 72/2016, criticat de către autorii excepţiei.
    29. Curtea observă că legiuitorul nu a stabilit el însuşi cuantumul acestei sume, ci doar a fixat obligaţia chiar şi pentru avocatul care nu realizează venituri să achite, totuşi, lunar o cotă minimă. Raţiunea acestei opţiuni rezultă din examinarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 72/2016, potrivit căruia „Cota procentuală prevăzută la alin. (1), precum şi sumele reprezentând cotele minimă şi maximă de contribuţie obligatorie prevăzute la alin. (2) se stabilesc, prin hotărâre, de Consiliul U.N.B.R., la propunerea Consiliului de administraţie al C.A.A., în funcţie de nevoile curente şi de perspectivă ale sistemului de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor“. Astfel, legiuitorul a apreciat că nevoile curente şi de perspectivă ale sistemului de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor pot fi evaluate, în mod optim, de către Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România (UNBR), la propunerea Consiliului de administraţie al Casei de Asigurări a Avocaţilor (CAA).
    30. Examinarea criticilor autorilor excepţiei relevă faptul că aceştia nu pun, de fapt, în discuţie conţinutul art. 20 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 72/2016, ci hotărârea Consiliului U.N.B.R., luată la propunerea Consiliului de administraţie al C.A.A, prin care a fost stabilită suma reprezentând cota minimă a contribuţiei pentru avocatul care nu realizează venituri, respectiv 80 lei pentru avocaţii stagiari şi 300 lei pentru cei definitivi. Or, prin Decizia nr. 1.394 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 23 decembrie 2010, a cărei aplicare prin analogie este solicitată de către autorii excepţiei, Curtea a stabilit neconstituţionalitatea unei norme de reglementare primară, respectiv art. 257 alin. (2) lit. f) teza finală din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
    31. În plus, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 472 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 573 din 28 iulie 2016, a examinat, alături de alte prevederi legale, şi constituţionalitatea unei soluţii legislative similare cu cea criticată în prezenta cauză şi exprimată în art. 92 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, potrivit căruia „Avocatul înscris în barou, cu drept de exercitare a profesiei, este obligat să contribuie la constituirea fondului Casei de Asigurări a Avocaţilor. Contribuţia nu poate fi mai mică decât suma stabilită de Consiliul U.N.B.R, astfel încât să acopere nevoile curente de plată ale Casei de Asigurări a Avocaţilor. Avocaţii pot face parte şi din alte forme de asigurări sociale“.
    32. Curtea a reţinut, în paragraful 31 al deciziei precitate, cu referire la acest articol, că, într-adevăr, Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat nu stabileşte cuantumul taxelor şi al contribuţiilor datorate pentru formarea bugetului baroului, al Casei de Asigurări a Avocaţilor şi al Uniunii Avocaţilor din România, dar el este stabilit în mod legal de organele lor de conducere, respectiv de către Consiliul Uniunii Avocaţilor din România, în temeiul art. 1 din actul normativ mai sus menţionat, care prevede că profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonome. De asemenea, potrivit art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000, Casa de Asigurări a Avocaţilor are patrimoniu unic şi buget propriu, aprobat cu procedura prevăzută de lege, iar structura veniturilor sistemului, modul de constituire a acestora, structura cheltuielilor şi destinaţia lor se stabilesc pe baza Statutului Casei de Asigurări a Avocaţilor. Prin urmare, Curtea a constatat constituţionalitatea opţiunii legiuitorului de a nu stabili el însuşi cuantumul taxelor şi al contribuţiilor datorate pentru formarea bugetului baroului şi de a o delega Consiliului Uniunii Avocaţilor din România.
    33. În plus, într-o altă decizie, Curtea a precizat că această opţiune nu permite organelor abilitate să acţioneze în mod arbitrar, ci, dimpotrivă, potrivit legii. Astfel, în Decizia nr. 311 din 8 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 810 din 2 septembrie 2004, Curtea a reţinut că, „în legătură cu dreptul la pensie şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocatului, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 452/2001, dispune că acesta se exercită printr-un sistem unic, propriu şi autonom care este organizat şi funcţionează pe baza principiilor autonomiei, solidarităţii, obligativităţii, contributivităţii, descentralizării şi al repartiţiei, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 51/1995, republicată, şi de Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor. Acest sistem este gestionat de Casa de Asigurări a Avocaţilor din România, ca instituţie autonomă de interes public cu personalitate juridică, cu statut de organizare şi funcţionare aprobat de Consiliul Uniunii Avocaţilor din România. Tot Consiliul Uniunii Avocaţilor din România stabileşte, aşa cum prevede art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000, nivelul contribuţiei minime obligatorii datorate de avocaţii înscrişi în tablourile barourilor cu drept de exercitare a profesiei potrivit nevoilor curente şi de perspectivă ale Casei de Asigurări a Avocaţilor. Aşadar, (...) rezultă cu claritate că nivelul contribuţiei este stabilit de organul abilitat pentru aceasta, în condiţiile legii, iar nu (...) în mod arbitrar (...)“.
    34. Prin urmare, chiar şi în condiţiile în care s-ar considera că autorii excepţiei pun în discuţie însuşi conţinutul art. 20 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 72/2016 şi nu hotărârea Consiliului U.N.B.R., Curtea a statuat deja că modalitatea în care a decis legiuitorul că va fi stabilită cota minimă a contribuţiei nu este arbitrară.
    35. În plus, simpla instituire a obligativităţii plăţii de către avocatul care nu realizează venituri a unei cote minime nu pune probleme de constituţionalitate câtă vreme, aşa cum s-a indicat mai sus, principiile contributivităţii şi al obligativităţii sunt fundamentale pentru întregul sistem al asigurărilor sociale ale avocaţilor a cărui constituţionalitate a fost constatată de către Curtea Constituţională prin numeroase decizii (a se vedea deciziile nr. 472 din 28 iunie 2016, paragraful 25, nr. 237 din 15 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 27 aprilie 2012, făcând trimitere şi la jurisprudenţa sa anterioară, respectiv Decizia nr. 406 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 6 septembrie 2005, şi Decizia nr. 242 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 16 martie 2009). Astfel, potrivit acestei jurisprudenţe, instituirea prin legea care reglementează exercitarea profesiei de avocat a unor obligaţii pentru cei în cauză, precum şi a unor măsuri sancţionatorii faţă de cei ce încalcă regulile prevăzute este întru totul legitimă.
    36. Deşi prevederile art. 20 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 72/2016 nu sunt contrare Constituţiei, aceasta nu înseamnă că hotărârile adoptate de către Consiliul U.N.B.R. în temeiul acestora nu pot fi controlate pe calea contenciosului administrativ de către instanţele judecătoreşti în vederea conformităţii lor cu legea în temeiul căreia au fost pronunţate.
    37. Curtea reaminteşte, cu referire la invocarea de către autorii excepţiei a prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituţie, că unul dintre principiile constituţionale care legitimează sistemul fiscal naţional este principiul contributivităţii, prevăzut de art. 56 alin. (1) din Constituţie, care presupune obligaţia cetăţenilor de a contribui la cheltuielile publice (a se vedea Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1274 din 22 decembrie 2020, paragraful 94). În cauza de faţă, Curtea reţine că sunt respectate prevederile art. 56 din Constituţie, atâta vreme cât, aşa cum s-a văzut, opţiunea legiuitorului de a nu stabili el însuşi cuantumul taxelor şi al contribuţiilor datorate pentru formarea bugetului baroului şi de a o delega organelor de conducere ale profesiei de avocat nu permite acestuia să acţioneze în mod arbitrar, ci, dimpotrivă, potrivit legii (a se vedea paragrafele 33-34 ale prezentei decizii).
    38. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihaela Letiţia Morar şi alţii în Dosarul nr. 453/33/2018 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 20 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 72/2016 privind sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 22 octombrie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Cosmin-Marian Văduva

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016