Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 764 din 28 noiembrie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2), art. 345 alin. (1) şi (3), art. 346 alin. (1) şi (4^1) şi ale art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 764 din 28 noiembrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2), art. 345 alin. (1) şi (3), art. 346 alin. (1) şi (4^1) şi ale art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 185 din 6 martie 2020

┌──────────────┬───────────────────────┐
│Valer Dorneanu│- preşedinte │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marieta Safta │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
└──────────────┴───────────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2), art. 345 alin. (1) şi (3), art. 346 alin. (1) şi (4^1) şi art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ivu Th. Ioan, Ivu Costică Iulian şi Ivu I. Ioan în Dosarul nr. 903/260/2017/a1 al Judecătoriei Moineşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.543D/2017.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată în ceea ce priveşte art. 344 alin. (2), art. 345 alin. (1) şi (3), art. 346 alin. (1) şi (4^1), întrucât textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate, şi ca inadmisibilă în ceea ce priveşte art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală, arătând că excepţia de neconstituţionalitate a acestui din urmă articol nu are legătură cu cauza, respectiv un dosar aflat în procedura de cameră preliminară.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 21 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 903/260/2017/a1, Judecătoria Moineşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 344 alin. (2), art. 345 alin. (1) şi (3), art. 346 alin. (1) şi (4^1) şi ale art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Ivu Th. Ioan, Ivu Costică Iulian şi Ivu I. Ioan în dosarul menţionat, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în procedura camerei preliminare.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că prevederile art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, deoarece, cu excepţia inculpatului, celorlalte părţi, persoanei vătămate, părţii civile, părţii responsabile civilmente, precum şi reprezentanţilor legali (tutori, lichidatori judiciari etc.) nu le este comunicat rechizitoriul. Potrivit art. 21 din Constituţie, orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, iar nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, sens în care se face referire şi la dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
    6. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală se susţine că afectează prevederile constituţionale ale art. 127 referitor la caracterul public al dezbaterilor, deoarece, în cazul camerei preliminare, deşi este o activitate de judecată, caracterul public lipseşte cu desăvârşire, ceea ce este inadmisibil, pentru că nu sunt judecate măsuri procesuale adiacente, ci se examinează întreaga cauză penală sub aspectele de nelegalitate care, de multe ori, îşi pun amprenta în mod decisiv asupra modului de soluţionare a cauzei. Fiind complet lipsită de publicitate, în întregul ei, iar nu doar în anumite proceduri, prin excepţie, se încalcă art. 127 din Legea fundamentală, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Pentru aceleaşi argumente, autorii apreciază că dispoziţiile art. 346 alin. (1) şi (4^1) din Codul de procedură penală afectează prevederile constituţionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi ale art. 127 referitor la caracterul public al dezbaterilor.
    7. Referitor la dispoziţiile art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală se precizează că afectează prevederile constituţionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, deoarece niciuna dintre părţi nu poate verifica dacă procurorul a remediat în mod corespunzător neregularităţile actului de sesizare şi părţile nu iau cunoştinţă despre opţiunea procurorului de menţinere a dispoziţiei de trimitere în judecată sau de restituire a cauzei şi, de asemenea, nu au posibilitatea de a contesta activitatea de remediere a parchetului.
    8. Dispoziţiile art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare şi ale art. 127 referitor la caracterul public al dezbaterilor, pentru aceleaşi argumente similare celor enunţate. Se invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia procedura de judecată trebuie să fie echitabilă şi în fondul cauzei, şi în căile de atac.
    9. Judecătoria Moineşti opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Astfel, dreptul la un tribunal este înţeles în cadrul dreptului european ca drept de acces concret şi efectiv, care presupune ca justiţiabilul să beneficieze de o posibilitate clară şi concretă de a contesta un act. Echitatea, publicitatea şi celeritatea unui proces nu mai prezintă niciun interes în absenţa însăşi a procesului. Toate garanţiile instituite de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale asigură respectarea dreptului la un proces echitabil pentru orice justiţiabil, dar în concret acest lucrul nu este realizat. Principiul contradictorialităţii operează şi în privinţa admisibilităţii şi discutării probelor şi actelor unui dosar. Oralitatea procedurii fiind o garanţie implicit consacrată de art. 6 din Convenţie, în sarcina statului există o obligaţie pozitivă de a asigura prezenţa personală a acuzatului la proces. Publicitatea procesului reprezintă regula, nu excepţia, transparenţa ajutând la derularea unui proces echitabil, motiv pentru care prevederile art. 6 din Convenţie sunt de neconceput fără prezenţa acuzatului.
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, se consideră că nu se poate susţine existenţa unui tratament discriminatoriu între inculpat, pe de o parte, şi persoana vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, pe de altă parte, deoarece aceşti subiecţi procesuali nu se află în aceeaşi situaţie din perspectiva interesului de a le fi comunicat rechizitoriul. Astfel, câtă vreme acest act procesual se limitează - potrivit art. 328 alin. (1) din Codul de procedură penală - la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, cuprinzând, între altele, datele privitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acesteia, este firesc că inculpatul este îndreptăţit să i se comunice o copie a rechizitoriului, persoana vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, deşi nu au un asemenea drept, putând cunoaşte conţinutul rechizitoriului cu ocazia consultării dosarului, în temeiul art. 81 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală. În ceea ce priveşte art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1), art. 347 alin. (4^1) şi art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală, Guvernul precizează că, în conformitate cu art. 127 din Constituţie, invocat de autorii excepţiei, şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege. Astfel, potrivit acestui principiu constituţional, legiuitorul este liber, în exercitarea prerogativelor sale, să stabilească prin lege cazurile în care şedinţele de judecată nu sunt publice, astfel cum se întâmplă în cazul articolelor analizate. Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, Guvernul apreciază că este, de asemenea, neîntemeiată. Dreptul la un proces echitabil presupune, ca garanţii generale, dreptul la o instanţă constituită prin lege, independentă şi imparţială, publicitatea procesului, dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil, respectarea principiului egalităţii armelor şi al contradictorialităţii, dreptul acuzatului de a păstra tăcerea şi de a nu se autoincrimina. Comunicarea judecătorului de cameră preliminară de către procuror a deciziei de a menţine trimiterea în judecată ori, după caz, de a solicita restituirea cauzei nu este de natură a înfrânge garanţiile procesuale ale dreptului la un proces echitabil. Potrivit dispoziţiilor art. 97 alin. (7) din Codul de procedură penală, inculpatul, prin apărătorul său ales sau desemnat din oficiu, are dreptul să consulte actele dosarului, pe toată durata desfăşurării procedurii de cameră preliminară şi în cursul judecăţii, aspect ce constituie o altă garanţie a drepturilor fundamentale prevăzute la art. 21 din Constituţie.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 344 alin. (2) cu denumirea marginală Măsurile premergătoare, art. 345 alin. (1) şi (3) cu denumirea marginală Procedura în camera preliminară, art. 346 alin. (1) şi (4^1) cu denumirea marginală Soluţiile şi art. 347 alin. (3) cu denumirea marginală Contestaţia, toate din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:
    - Art. 344 alin. (2): „Copia certificată a rechizitoriului şi, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deţinere ori, după caz, la adresa unde locuieşte sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură. Inculpatului, celorlalte părţi şi persoanei vătămate li se aduc la cunoştinţă obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-şi angaja un apărător şi termenul în care, de la data comunicării, pot formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră preliminară, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile.“;
    – Art. 345 alin. (1) şi (3):
    "(1) La termenul stabilit conform art. 344 alin. (4), judecătorul de cameră preliminară soluţionează cererile şi excepţiile formulate ori excepţiile ridicate din oficiu, în camera de consiliu, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, ascultând concluziile părţilor şi ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum şi ale procurorului. [...]
(3) În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularităţi ale actului de sesizare sau în cazul în care sancţionează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.;"

    – Art. 346 alin. (1) şi (4^1):
    "(1) Dacă nu s-au formulat cereri şi excepţii în termenele prevăzute la art. 344 alin. (2) şi (3) şi nici nu a ridicat din oficiu excepţii, la expirarea acestor termene, judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi dispune începerea judecăţii. Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi a persoanei vătămate şi fără participarea procurorului, prin încheiere, care se comunică de îndată acestora. [...]
(4^1) În cazurile prevăzute la alin. (3) lit. a) şi c) şi la alin. (4), judecătorul de cameră preliminară se pronunţă prin încheiere, în camera de consiliu, cu citarea părţilor şi a persoanei vătămate şi cu participarea procurorului. Încheierea se comunică de îndată procurorului, părţilor şi persoanei vătămate.;"

    – Art. 347 alin. (3): „Contestaţia se soluţionează în camera de consiliu, cu citarea părţilor şi a persoanei vătămate şi cu participarea procurorului. Dispoziţiile art. 345 şi 346 se aplică în mod corespunzător.“

    15. Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare şi art. 127 referitor la caracterul public al dezbaterilor. Se invocă, de asemenea, dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 631 din 8 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 6 noiembrie 2015, Curtea a respins, ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 344 alin. (2) şi art. 345 alin. (3), constatând că sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Cu acel prilej, făcând trimitere la Decizia nr. 776 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 19 februarie 2015, Curtea a reţinut că împrejurarea potrivit căreia numai inculpatului i se comunică o copie certificată a rechizitoriului şi, după caz, traducerea autorizată a acestuia nu echivalează cu afectarea dreptului la un proces echitabil ori cu înfrângerea egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece este firesc ca actul de inculpare să fie comunicat doar persoanei vizate. Curtea a reţinut în acest sens că art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale obligă statele să respecte dreptul oricărui acuzat, indiferent că este privat sau nu de libertate, să fie informat în cel mai scurt timp asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa. Potrivit art. 329 alin. (1) din Codul de procedură penală, rechizitoriul reprezintă actul de sesizare a instanţei de judecată, acesta limitându-se la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, potrivit art. 328 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală, şi, întrucât prin rechizitoriu se formulează o acuzaţie în materie penală, acesta se comunică persoanei astfel acuzate. Totodată, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, Curtea a apreciat că, din perspectiva principiului contradictorialităţii, atât părţii civile, cât şi părţii civilmente responsabile trebuie să li se ofere aceleaşi drepturi ca şi inculpatului, aşa încât, odată citate, partea civilă şi partea responsabilă civilmente iau cunoştinţă despre desfăşurarea procedurii în faţa judecătorului de cameră preliminară şi au dreptul să consulte toate documentele existente în dosarul cauzei, inclusiv rechizitoriul, fiindu-le asigurate, în acest fel, toate drepturile şi garanţiile procesuale pe care dreptul la un proces echitabil le presupune în faza procesuală analizată.
    17. De asemenea, prin Decizia nr. 803 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 21 februarie 2018, Curtea, analizând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (1) şi ale art. 346 alin. (1) şi alin. (4^1) din Codul de procedură penală, a statuat că nu poate reţine criticile referitoare la lipsa publicităţii în această procedură, în condiţiile în care judecătorul de cameră preliminară se pronunţă „în camera de consiliu“. Publicitatea, ca principiu al şedinţei de judecată, constă în posibilitatea pe care o are orice persoană de a asista la desfăşurarea judecăţii şi este un mijloc de a prezerva încrederea opiniei publice în instanţele judecătoreşti. Consacrarea sa este asigurată de dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale potrivit căruia orice persoană are dreptul la judecarea în mod public a cauzei sale de către o instanţă care va hotărî, între altele, asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanţa acestui principiu procesual, statuând că publicitatea procedurilor organelor judiciare la care se referă art. 6 paragraful 1 are ca scop protejarea justiţiabililor împotriva unei „justiţii secrete“ şi vizează dezbaterile propriuzise ale procesului (Hotărârea din 26 septembrie 1995, pronunţată în Cauza Diennet împotriva Franţei, paragraful 33). Totodată, instanţa europeană a reţinut că procedurile ce pot fi derulate în apel, precum şi procedurile ce implică doar aspecte de legalitate sunt în concordanţă cu cerinţele art. 6 din Convenţie, deşi apelantului nu i s-a dat posibilitatea de a fi ascultat personal de către instanţa de apel. (Hotărârea din 29 octombrie 1991, pronunţată în Cauza Jan Ake Andersson împotriva Suediei, paragraful 27, şi Hotărârea din 27 martie 1998, pronunţată în Cauza K.D.B. împotriva Olandei, paragraful 39). Împrejurarea că judecătorul de cameră preliminară soluţionează cererile şi excepţiile formulate ori excepţiile ridicate din oficiu, în camera de consiliu, în condiţiile art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală ori în condiţiile art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, dispune începerea judecăţii, de asemenea în camera de consiliu, în situaţia în care nu s-au formulat cereri şi excepţii în termenele prevăzute la art. 344 alin. (2) şi alin. (3) şi nici nu s-au ridicat din oficiu excepţii, este în deplină concordanţă cu prevederile art. 127 din Legea fundamentală, potrivit cărora „Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege“. Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit argumentelor dezvoltate în Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, precitată, Curtea Constituţională a cenzurat absenţa contradictorialităţii şi oralităţii procedurii instituite în faţa judecătorului de cameră preliminară. Totodată, pronunţându-se cu privire la lipsa oralităţii şi contradictorialităţii în procedura reglementată în art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 521 din 6 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 1 noiembrie 2017, paragrafele 14-23, că aceste dispoziţii sunt constituţionale, în condiţiile în care legiuitorul a reglementat premisele în vederea exercitării de către inculpat, celelalte părţi şi persoana vătămată a dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la contradictorialitate, în procedura de fond a camerei preliminare, prin aceasta fiind respectate drepturile şi interesele legitime ale persoanelor implicate în această procedură, lipsa de diligenţă a acestora, atitudinea lor pasivă concretizată în neinvocarea vreunei excepţii ori formularea vreunei cereri cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală neputând fi convertită într-un fine de neconstituţionalitate a normei procesual penale criticate.
    18. Tot astfel, prin Decizia nr. 803 din 5 decembrie 2017, precitată, paragrafele 18 şi 19, cu trimitere la argumentele reţinute în Decizia nr. 531 din 11 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 23 noiembrie 2017, Curtea a arătat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 345 alin. (3) şi ale art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală se regăsea - anterior modificării art. 345 din Codul de procedură penală prin Legea nr. 75/2016 - într-o formă identică celei criticate, în art. 345 alin. (2) şi alin. (3) din Codul de procedură penală. Curtea a constatat că aceste din urmă norme procesual penale au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, fiind analizate critici similare, relevante, în acest sens fiind considerentele deciziilor nr. 205 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 3 iunie 2015, paragraful 16; nr. 552 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 21 septembrie 2015, paragraful 29; nr. 631 din 8 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 6 noiembrie 2015, paragraful 20; nr. 777 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 12 februarie 2016, paragraful 30; nr. 784 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 10 februarie 2016, paragraful 30 şi nr. 40 din 9 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 23 martie 2016, paragraful 29, potrivit cărora, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, paragraful 64, s-a statuat că dispoziţiile art. 345 alin. (2) şi alin. (3) din Codul de procedură penală reglementează procedura în camera preliminară referitoare la constatarea unor neregularităţi ale actului de sesizare, la sancţionarea, potrivit art. 280-282, a actelor de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori excluderea unor probe administrate, precum şi remedierea de către procuror a neregularităţilor actului de sesizare. Referitor la aceste dispoziţii, Curtea a reţinut că acestea sunt criticate din perspectiva încălcării principiului contradictorialităţii şi a dreptului la o procedură orală. Observând dispoziţiile de lege criticate, precum şi conţinutul principiului contradictorialităţii şi al dreptului la o procedură orală, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate formulată. Astfel, având în vedere competenţele procurorului în procesul penal, Curtea a apreciat că este firesc ca încheierea prin care se constată neregularităţi ale actului de sesizare, prin care s-au sancţionat, potrivit art. 280-282 din Codul de procedură penală, actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori prin care s-au exclus probe administrate, să fie comunicată procurorului, doar acesta din urmă putând fi în măsură să remedieze aceste neajunsuri.
    19. Distinct de aceste argumente, prin Decizia nr. 803 din 5 decembrie 2017, precitată, paragraful 20, Curtea a invocat Decizia nr. 358 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 17 iunie 2015, paragraful 15, prin care a constatat că, admiţând, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1) şi art. 347 alin. (3) raportat la art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, a statuat că pronunţarea judecătorului de cameră preliminară, atât pe fond, cât şi în cadrul contestaţiei, în absenţa contradictorialităţii şi oralităţii, afectează dreptul la un proces echitabil. Aşa fiind, raportat la considerentele deciziei mai sus enunţate, judecătorul de cameră preliminară va putea pune în discuţie, la cerere sau din oficiu, în condiţiile art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, neregularităţi ale actului de sesizare, cu respectarea principiului contradictorialităţii şi oralităţii. Prin urmare, elementele de noutate invocate de autor pot fi combătute înainte ca judecătorul de cameră preliminară să emită încheierea ce se va comunica parchetului în temeiul art. 345 alin. (2) din acelaşi cod, pentru că soluţia legislativă „fără participarea procurorului şi a inculpatului“ a fost constatată ca fiind neconstituţională. De asemenea, după ce procurorul va remedia în termen de 5 zile neregularităţile actului de sesizare astfel dezbătute în contradictoriu în condiţiile art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, noua formă a rechizitoriului circumscrisă aspectelor analizate poate fi cunoscută de inculpat în condiţiile art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală [în prezent, art. 346 alin. (4^1) din Codul de procedură penală], deoarece, şi de această dată, judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere, cu respectarea dreptului părţilor la un proces echitabil, în componenta sa privind contradictorialitatea, oralitatea şi egalitatea armelor. Este firesc să fie aşa, câtă vreme a fost regândită poziţia instanţei de judecată care, nemaiavând un rol activ, urmează modelul sistemului adversarial care consacră contradictorialitatea manifestă atât în raporturile dintre părţi, persoana vătămată şi procuror, cât şi în cele ale acestora cu instanţa.
    20. Totodată, în Decizia nr. 102 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 din 30 mai 2017, paragraful 23, referitor la critica autorului excepţiei cu privire la lipsa reglementării obligaţiei de a-i fi comunicate inculpatului modificările aduse actului de sesizare a instanţei, conform art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, Curtea a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 92 alin. (7) din Codul de procedură penală, inculpatul, prin apărătorul său, ales sau desemnat din oficiu, are dreptul să consulte actele dosarului, pe toată durata desfăşurării procedurii de cameră preliminară şi în cursul judecăţii, aspect ce constituie o altă garanţie a drepturilor fundamentale prevăzute la art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    21. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia care au fundamentat deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2), art. 345 alin. (1) şi (3) şi art. 346 alin. (1) şi (4^1) din Codul de procedură penală.
    22. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală, Curtea constată că aceasta a fost ridicată în faţa Judecătoriei Moineşti într-un dosar aflat în procedura de cameră preliminară, în faza fondului. Or, dispoziţiile criticate reglementează elemente ale procedurii de soluţionare a contestaţiei împotriva încheierii de cameră preliminară. Ca atare, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală, care reglementează calea de atac împotriva încheierii pronunţate în procedura de cameră preliminară, nu are legătură cu soluţionarea cauzei, în accepţiunea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 808 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 17 aprilie 2019, paragraful 30).
    23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ivu Th. Ioan, Ivu Costică Iulian şi Ivu I. Ioan în Dosarul nr. 903/260/2017/a1 al Judecătoriei Moineşti şi constată că dispoziţiile art. 344 alin. (2), art. 345 alin. (1) şi alin. (3) şi art. 346 alin. (1) şi alin. (4^1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Moineşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 28 noiembrie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Prim-magistrat-asistent,
                    Marieta Safta


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016