Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 753 din 22 octombrie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 753 din 22 octombrie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 66 din 21 ianuarie 2021

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor „capitolului II din anexa nr. 5 şi ale art. 17 alin. (1) din capitolul VIII al anexei nr. 5 prin raportare la dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice“, excepţie ridicată de Eugen Ciurescu în Dosarul nr. 4.230/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 148D/2019.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, spre exemplu Decizia nr. 126 din 10 martie 2020.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Sentinţa civilă nr. 5.030 din 4 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.230/2/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „capitolului II din anexa nr. 5 şi ale art. 17 alin. (1) din capitolul VIII al anexei nr. 5 prin raportare la dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice“. Excepţia a fost ridicată de Eugen Ciurescu într-o cauză având ca obiect „anularea unui act administrativ - Hotărârea nr. 8/20 martie 2018“.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt neconstituţionale, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, având în vedere limitarea discriminatorie a sumei sporurilor la 30% din salariul de bază numai pentru anumite categorii de angajaţi (în speţă, personal auxiliar de specialitate sau magistraţi), faţă de altă categorie de angajaţi (spre exemplu, funcţionari publici) ce beneficiază de adaosuri la salariul de bază ce nu sunt denumite sporuri, ci majorări, conform dispoziţiilor din anexele nr. I-VIII la lege, majorări care nu fac parte din enumerarea prevăzută la art. 25 din lege, pentru care este prevăzută limitarea cuantumului total la 30%.
    6. De asemenea, autorul susţine că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 încalcă prevederile art. 16, art. 41, art. 44 şi art. 53 din Constituţie, prin diminuarea discriminatorie şi nejustificată a salariului specialiştilor IT din justiţie.
    7. Astfel, se arată că, în contradicţie cu principiul egalităţii în drepturi, specialiştii IT din instanţe sunt salarizaţi în mod diferenţiat faţă de specialiştii IT din parchete, Direcţia Naţională Anticorupţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi că, drept urmare a aplicării art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, specialiştii IT din instanţe au suferit o diminuare a drepturilor salariale. Or, salariul este o componentă a dreptului la muncă, iar măsura diminuării salariale cu 43% a avut loc doar în cazul specialiştilor IT din Ministerul Justiţiei şi din instanţe, fără a fi respectate exigenţele art. 53 din Constituţie. În acelaşi timp, stabilirea unor salarii substanţial diminuate în raport cu salariile aflate în plată, pentru specialiştii IT din instanţe, pe perioadă nedeterminată şi fără caracter excepţional, aduce atingere dreptului de proprietate privată, principiului securităţii juridice şi previzibilităţii normelor juridice. Prin urmare, prevederile din cuprinsul Legii-cadru nr. 153/2017 prin care se stabileşte salarizarea informaticienilor din instanţe prin reducerea cu aproximativ 43% a salariilor în plată ale specialiştilor IT deja încadraţi pe aceste funcţii sunt neconstituţionale, impunându-se garantarea menţinerii nivelului în plată, fără a aduce atingere dreptului constituţional al legiuitorului de a stabili sistemul de salarizare.
    8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile de lege nu contravin dispoziţiilor art. 16 şi art. 53 din Constituţie.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat expres în notele scrise ale autorului excepţiei şi în considerentele actului de sesizare, precum şi în Încheierea din 6 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, aflată la dosar, îl constituie prevederile art. 25 şi ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Însă, din analiza dispozitivului actului de sesizare, Curtea observă că sunt menţionate ca obiect al excepţiei prevederile „capitolului II din anexa nr. V şi ale art. 17 alin. (1) din capitolul VIII al anexei nr. V prin raportare la dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017“. Curtea observă o diferenţă semnificativă între prevederile legale criticate, astfel cum sunt invocate de autorul excepţiei şi reţinute în considerentele actului de sesizare, pe de o parte, şi cele reţinute în dispozitivul actului de sesizare, pe de altă parte. În aceste condiţii, în lumina considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 122 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 27 mai 2014, având în vedere dreptul autorului excepţiei la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, şi analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea urmează a reţine ca obiect al excepţiei prevederile art. 25 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, care au următorul cuprins:
    - Art. 25 alin. (1): „Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz.“;
    – Art. 38 alin. (6): „În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.“

    13. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 41 privind dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile art. 25 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici similare, iar prin Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019, Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 15 ianuarie 2020, Decizia nr. 126 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 16 iunie 2020, Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 29 ianuarie 2020, Decizia nr. 77 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 19 iunie 2020, Decizia nr. 80 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 24 iunie 2020, Decizia nr. 520 din 30 iunie 2020*) sau Decizia nr. 578 din 9 iulie 2020, nepublicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunţării prezentei decizii, Curtea Constituţională a respins excepţiile de neconstituţionalitate.
    *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 520 din 30 iunie 2020 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 4 noiembrie 2020.

    15. Astfel, Curtea a reţinut că limitarea sporurilor, a compensaţiilor, a adaosurilor, a primelor, a premiilor şi a indemnizaţiilor şi a altor drepturi, prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, nu echivalează cu diminuarea salariului de bază. Statul are deplina legitimitate constituţională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare. De asemenea, în viziunea legiuitorului (a se vedea art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017), sporurile nu au întotdeauna un cuantum fix, ci variabil, fiind stabilite de lege prin raportare la o limită maximă, iar stabilirea cuantumului concret al sporurilor şi al venitului lunar se realizează de către fiecare ordonator de credite, în limitele stabilite de lege, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul propriu.
    16. În acest context, Curtea a precizat că regula limitării sporurilor la un anumit procent reprezintă opţiunea legiuitorului, exprimată în limitele prevăzute de Constituţie şi destinată a fi aplicată în mod nediferenţiat întregului personal plătit din fonduri publice, fără privilegii şi fără discriminări.
    17. Referitor la critica de neconstituţionalitate vizând apariţia unor discriminări între diferite categorii profesionale, generate de utilizarea în cuprinsul Legii-cadru nr. 153/2017 a noţiunilor de „sporuri“ şi „majorare“, precum şi de instituirea unor excepţii de la regula generală a limitării sporurilor, Curtea a constatat că cele două elemente ale venitului salarial sunt distincte, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2007, care se referă la sporuri şi drepturi salariale specifice. Astfel, opţiunea legiuitorului cu privire la acordarea sporurilor şi majorărilor în mod diferenţiat, în raport cu diferite categorii profesionale, nu are semnificaţia încălcării dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece, astfel cum s-a evidenţiat anterior, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a reglementa sistemul salarial aplicabil personalului plătit din fonduri publice, de a stabili elementele componente ale venitului salarial al personalului din sectorul bugetar şi de a diferenţia în mod corespunzător drepturile în bani şi/sau în natură, pe baza unor criterii obiective, precum şi de a stabili excepţii de la regulile generale în funcţie de regimul juridic specific fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 520 din 30 iunie 2020, precitată).
    18. În consecinţă, Curtea a constatat că, interpretate în ansamblul dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017, prevederile legale criticate nu încalcă art. 16 din Constituţie.
    19. Referitor la prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a statuat că stabilirea unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022, are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice. O asemenea soluţie legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunţat în expunerea de motive la Legea-cadru nr. 153/2017, şi anume acela de „eliminare a disfuncţionalităţilor salariale existente în sistemul public de salarizare“, şi vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătit din fonduri publice.
    20. Curtea Constituţională a reiterat că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. Constituţia prevede în art. 41 alin. (2), „instituirea unui salariu minim brut pe ţară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia.
    21. Referitor la invocarea principiului securităţii juridice, care rezultă din dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie, şi a dreptului de proprietate privată, prevăzut de art. 44 din Constituţie şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a observat că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în Convenţie nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen şi alţii împotriva Finlandei, paragraful 94). Prin urmare, stabilirea prin lege a unei limite a salariilor de bază plătite angajaţilor din fonduri publice la nivelul prevăzut pentru anul 2022 nu are semnificaţia încălcării regulilor fundamentale şi convenţionale evocate.
    22. Curtea a mai reţinut că prevederile legale criticate, prin conţinutul lor normativ, nu au semnificaţia restrângerii exerciţiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituţie.
    23. Cât priveşte invocarea unor aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind restrângerea exerciţiului dreptului fundamental la salariu (spre exemplu, Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010), Curtea a observat că acestea vizează ipoteze juridice distincte de cea avută în vedere prin prevederile legale criticate, motiv pentru care nu au relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 79 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 19 iunie 2020).
    24. În ceea ce priveşte aspectele referitoare la scăderea cuantumului venitului net în luna ianuarie 2018 faţă de luna decembrie 2017, Curtea a reţinut că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează consecinţele aplicării concomitente a prevederilor de lege şi a altor prevederi legale cu incidenţă în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2018. Curtea a precizat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi sau texte legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel sar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că într-o astfel de situaţie nu se pune în discuţie o chestiune privind constituţionalitatea, ci una de coordonare a legislaţiei în vigoare.
    25. Curtea a mai observat că, pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea bugetarilor, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 apare ca un proces complex, care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecţii şi corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislaţiei, aspecte de competenţa autorităţii legiuitoare.
    26. În plus, Curtea a subliniat că modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 excedează controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, aceasta revenind autorităţilor publice responsabile, iar în caz de litigiu, instanţelor judecătoreşti.
    27. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Eugen Ciurescu în Dosarul nr. 4.230/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 25 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 22 octombrie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Simina Popescu-Marin


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016