Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 726 din 8 octombrie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. 1 lit. m) şi alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 726 din 8 octombrie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. 1 lit. m) şi alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 28 din 11 ianuarie 2021

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. 1 lit. m) şi alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, excepţie ridicată de Florin Gulianu în Dosarul nr. 395/42/2014/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 782D/2018.
    2. La apelul nominal răspunde consilierul juridic Mirela Radu, pentru partea Serviciul Român de Informaţii, cu împuternicire de reprezentare juridică depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul consilierului juridic al Serviciului Român de Informaţii, care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă, în esenţă, Decizia Curţii Constituţionale nr. 126 din 28 februarie 2019. Mai arată că modalităţile de acordare, neacordare, sau retragere a accesului la informaţiile clasificate sunt reglementate de alte acte normative decât cel criticat, şi anume Legea nr. 182/2002 şi Hotărârea Guvernului nr. 585/2002. Susţine că nu sunt încălcate nici prevederile art. 21 din Constituţie, deoarece autorul excepţiei a avut acces la justiţie, prin posibilitatea de contestare a actelor administrative. În final, apreciază că textele de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 41 din Constituţie privind dreptul la muncă, întrucât autorul excepţiei a cunoscut încă de la angajare rigorile statutului cadrelor militare.
    4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 126 din 28 februarie 2019.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 1 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 395/42/2014/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. 1 lit. m) şi alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare şi a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi ale anexei nr. 15 la Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurentul-reclamant Florin Gulianu, în cadrul soluţionării recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 64 din 16 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins cererea reclamantului de anulare a actului administrativ prin care i s-a aplicat o sancţiune disciplinară, de anulare a actului administrativ prin care a fost eliberat din funcţia de şef sector şi pus la dispoziţie în vederea numirii în altă funcţie, de anulare a actului administrativ prin care a fost mutat în altă garnizoană decât cea de domiciliu, la o altă unitate militară şi numit într-o funcţie inferioară, într-o specializare pentru care nu are pregătirea profesională corespunzătoare şi de obligare a pârâţilor la repunerea în funcţia de şef sector şi la plata de daune materiale şi morale.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că a fost trecut în rezervă ca urmare a neacordării revalidării avizului privind accesul la informaţii clasificate, însă, propunerea de trecere în rezervă nu a fost făcută de comandantul unităţii din care a făcut parte, ci de Direcţia Generală de Securitate Internă Bucureşti (al cărui cadru militar nu era) şi care a refuzat să-i elibereze avizul privind accesul la informaţii clasificate, fără a motiva această decizie. Susţine că, deşi raportul privind refuzul revalidării avizului privind accesul la informaţii clasificate este un act administrativ al unei instituţii centrale, acesta nu este motivat, nu sunt cunoscute motivele pentru care s-a emis şi, astfel, se încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie, deoarece persoana aflată în ipoteza normelor de lege criticate nu poate contesta în instanţă actul administrativ prin care se refuză revalidarea avizului privind accesul la informaţii clasificate.
    7. Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 41 din Constituţie privind dreptul la muncă, se susţine că orice cetăţean trebuie să cunoască de ce a fost concediat de la locul de muncă şi să se asigure că nu a fost un abuz, o răzbunare, o încetare ostilă a raporturilor juridice de muncă. Or, din moment ce nu i s-a comunicat actul administrativ, ci a primit doar o înştiinţare despre retragerea accesului la informaţii clasificate, fără prezentarea niciunuia dintre motivele de fapt şi de drept, acest fapt a determinat „o stare de nelinişte cauzată de lipsa de informaţii, ceea ce constituie un tratament degradant, în sensul dispoziţiilor art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    8. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului părţii prezent la şedinţa publică, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 85 alin. 1 lit. m) şi alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care, la data sesizării Curţii Constituţionale, aveau următorul cuprins:
    - Art. 85 alin. 1 lit. m): „Ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate pot fi trecuţi în rezervă sau direct în retragere, după caz, în următoarele situaţii: [...] m) în cazul neavizării în vederea acordării autorizaţiei de acces la informaţii clasificate sau certificatului de securitate, la retragere ori în cazul în care aceste documente nu sunt revalidate, din motive imputabile cadrului militar în condiţiile legii;“;
    – Art. 85 alin. 2: „Trecerea în rezervă sau direct în retragere se face din oficiu, în condiţiile prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d), e), f), i^1), l), m) şi n), la propunerea consiliilor de judecată, în condiţiile prevăzute la alin. 1 lit. i) şi j), iar, în celelalte condiţii, la propunerea comandanţilor unităţilor din care fac parte, înaintată ierarhic.“

    13. Curtea constată că, ulterior sesizării sale, dispoziţiile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 80/1995 au fost modificate prin Legea nr. 259/2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.051 din 30 decembrie 2019, fără a modifica soluţia legislativă criticată, având următorul conţinut: „Trecerea în rezervă sau direct în retragere se face din oficiu, în condiţiile prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d), e), e^1), f), i^1), l), m) şi n), la cererea cadrului militar, în situaţia prevăzută la alin. 1 lit. a^1), la propunerea consiliilor de onoare, în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. i) şi j), iar în celelalte condiţii, la propunerea comandanţilor unităţilor din care fac parte, înaintată ierarhic.“ De asemenea, prin art. I pct. 21 din Legea nr. 259/2019, a fost introdus în Legea nr. 80/1995 art. 85 alin. 2^1, cu următorul conţinut: „În Ministerul Afacerilor Interne, trecerea în rezervă sau direct în retragere din oficiu, în condiţiile prevăzute la alin. 1 lit. e), m) şi n), se dispune după expirarea perioadei de punere la dispoziţie, atunci când nu s-a putut realiza numirea într-o funcţie corespunzătoare.“
    14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1) şi (2) referitor la accesul liber la justiţie şi în art. 41 alin. (1) şi (2) privind munca şi protecţia socială a muncii.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, referitor la dispoziţiile criticate, s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 126 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 3 iulie 2019, respingând, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a acestora. La paragrafele 21 şi 22 ale acestei decizii, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 85 din Legea nr. 80/1995 reglementează ipotezele în care ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate pot fi trecuţi în rezervă sau direct în retragere, după caz. Alineatul 2 al articolului menţionat prevede că trecerea în rezervă sau direct în retragere se face, după caz, din oficiu, la propunerea consiliilor de judecată sau la propunerea comandanţilor unităţilor din care fac parte, înaintată ierarhic. Textul de lege supus controlului de constituţionalitate, respectiv art. 85 alin. 1 lit. m) din Legea nr. 80/1995, reglementează ipoteza neavizării în vederea acordării autorizaţiei de acces la informaţii clasificate sau certificatului de securitate, la retragere ori în cazul în care aceste documente nu sunt revalidate, din motive imputabile cadrului militar în condiţiile legii, situaţie în care acesta poate fi trecut în rezervă sau direct în retragere din oficiu.
    16. Cu privire la accesul la informaţiile clasificate, la paragrafele 23-25 din Decizia nr. 126 din 28 februarie 2019, precitată, Curtea a reţinut că acesta este permis numai în cazurile, în condiţiile şi prin respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002. Astfel, potrivit art. 7 alin. (1) din lege, persoanele care vor avea acces la informaţii clasificate secrete de stat vor fi verificate, în prealabil, cu privire la onestitatea şi profesionalismul lor, referitoare la utilizarea acestor informaţii. De asemenea, art. 28 din Legea nr. 182/2002 prevede că accesul la informaţii secrete de stat este permis numai în baza unei autorizaţii scrise, eliberate de conducătorul persoanei juridice care deţine astfel de informaţii, după notificarea prealabilă la Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat - ORNISS, autorizaţie care se eliberează pe niveluri de secretizare, în urma verificărilor efectuate cu acordul scris al persoanei în cauză asupra acesteia. Durata de valabilitate a autorizaţiei este de până la 4 ani; în această perioadă verificările pot fi reluate oricând. În continuare, Curtea a reţinut că, în sensul Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 585/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 5 iulie 2002, noţiunea de autorizaţie de acces la informaţii clasificate reprezintă documentul eliberat cu avizul instituţiilor abilitate, de conducătorul persoanei juridice deţinătoare de astfel de informaţii, prin care se confirmă că, în exercitarea atribuţiilor profesionale, posesorul acestuia poate avea acces la informaţii secrete de stat de un anumit nivel de secretizare, potrivit principiului necesităţii de a cunoaşte; noţiunea de certificat de securitate semnifică documentul eliberat persoanei cu atribuţii nemijlocite în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate, respectiv funcţionarului de securitate sau salariatului din structura de securitate, care atestă verificarea şi acreditarea de a deţine, de a avea acces şi de a lucra cu informaţii clasificate de un anumit nivel de secretizare; verificare de securitate reprezintă totalitatea măsurilor întreprinse de autorităţile desemnate de securitate, conform competenţelor, pentru stabilirea onestităţii şi profesionalismului persoanelor, în scopul avizării eliberării certificatului de securitate sau autorizaţiei de acces la informaţii clasificate. Potrivit art. 167 din Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, revalidarea avizului privind accesul la informaţii clasificate presupune reverificarea persoanei deţinătoare a unui certificat de securitate/autorizaţie de acces în vederea menţinerii sau retragerii acesteia. Revalidarea poate avea loc la solicitarea unităţii în care persoana îşi desfăşoară activitatea sau a ORNISS, în oricare dintre următoarele situaţii: a) atunci când pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu ale persoanei deţinătoare este necesar accesul la informaţii de nivel superior; b) la expirarea perioadei de valabilitate a certificatului de securitate/autorizaţiei de acces deţinute anterior; c) în cazul în care apar modificări în datele de identificare ale persoanei; d) la apariţia unor riscuri de securitate din punctul de vedere al compatibilităţii accesului la informaţii clasificate.
    17. Având în vedere statutul cadrelor militare, Curtea a reţinut, la paragrafele 30 şi 31 din Decizia nr. 126 din 28 februarie 2019, că prevederile art. 85 alin. 1 lit. m) şi alin. 2 din Legea nr. 80/1995 trebuie analizate în contextul legii, care reglementează deopotrivă drepturile şi îndatoririle cadrelor militare. Astfel, norma criticată face parte dintr-o reglementare ce configurează statutul special al cadrelor militare, care sunt în serviciul naţiunii, cu un regim juridic, drepturi şi obligaţii specifice, adresându-se categoriei profesionale determinate chiar prin titlul legii. Or, având în vedere contextul reglementării, destinatarii acesteia, motivul şi circumstanţele obligaţiilor instituite, ce presupune deplina cunoaştere de către cel ce îşi asumă obligaţiile prevăzute de lege a condiţiilor şi consecinţelor încălcării acestora, rezultă că norma criticată este previzibilă pentru destinatarii ei.
    18. În ce priveşte critica referitoare la faptul că militarul nu cunoaşte regulile după care se desfăşoară procedura avizării (acordării), retragerii sau revalidării autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, având în vedere că actul administrativ nu este accesibil şi nici opozabil, Curtea a constatat, la paragraful 33 al Deciziei nr. 126 din 28 februarie 2019, că aceste aspecte reprezintă eventuale critici aduse prevederilor Legii nr. 182/2002, care reglementează cazurile, condiţiile şi procedura de acces la informaţiile clasificate, lege care însă nu constituie obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate.
    19. Cu privire la critica raportată la art. 21 din Constituţie, potrivit căreia militarul nu poate contesta în instanţă actul administrativ prin care se refuză revalidarea avizului privind accesul la informaţii clasificate, Curtea a constatat, la paragraful 37 al Deciziei nr. 126 din 28 februarie 2019, că aceasta nu poate fi reţinută. Astfel, referitor la conceptul de proces echitabil consacrat şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat, cu valoare de principiu, că acesta presupune judecarea cauzei în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, singura în măsură să decidă cu privire la necesitatea tuturor aspectelor menite să slujească actului de înfăptuire a justiţiei prin aflarea adevărului. Aplicarea cerinţei procesului echitabil se impune numai în legătură cu procedura de desfăşurare a procesului, iar nu şi în ceea ce priveşte cadrul juridic sancţionator al faptelor, adică în domeniul dreptului substanţial. Nici din cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituţie şi nici din cel al art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu se poate desprinde concluzia că aplicarea cerinţei procesului echitabil ar trebui să excedeze necesităţii asigurării garanţiilor procesuale, spre a se intra în materii din câmpul dreptului substanţial (a se vedea Decizia nr. 307 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 3 mai 2010, şi Decizia nr. 1.168 din 15 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 15 noiembrie 2011).
    20. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1), la paragrafele 34 şi 35 ale Deciziei nr. 126 din 28 februarie 2019, Curtea a constatat netemeinicia acestei susţineri. Astfel, în jurisprudenţa sa, cu privire la art. 41 alin. (1) din Constituţie, prin Decizia nr. 545 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 25 ianuarie 2005, Curtea a reţinut că acest text constituţional nu poate fi interpretat în sensul că, oricând, orice persoană poate opta pentru exercitarea unei profesii ori a unei meserii sau pentru alegerea oricărui loc de muncă fără a avea pregătirea şi calificarea corespunzătoare ori fără a face dovada că a obţinut avizul, autorizaţia sau atestatul, în cazul în care pentru exercitarea unei profesii sau meserii se cere, pe lângă absolvirea studiilor ori calificarea necesară, şi acest lucru. Obţinerea acestor avize, autorizaţii sau atestări este motivată de specificul fiecărei profesii sau meserii care presupune o calificare corespunzătoare, precum şi anumite aptitudini pe care cel ce doreşte să exercite acea meserie sau profesie trebuie să le aibă, tocmai pentru îndeplinirea sarcinilor de la locul de muncă ales. Totodată, prin Decizia nr. 41 din 24 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 24 februarie 2006, Curtea a stabilit că, de principiu, instituirea, prin lege, a unor condiţii pentru ocuparea unor funcţii sau exercitarea unor profesii nu reprezintă o încălcare a dreptului la muncă şi la alegerea profesiei. În concluzie, Curtea a reţinut că nu se poate susţine că textele de lege criticate ar permite desfiinţarea raporturilor de muncă în mod arbitrar, deoarece trecerea în rezervă sau direct în retragere se face doar în cazul neavizării în vederea acordării autorizaţiei de acces la informaţii clasificate sau certificatului de securitate, la retragere ori în cazul în care aceste documente nu sunt revalidate, din motive imputabile cadrului militar.
    21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    22. Curtea mai reţine că, prin art. I pct. 21 din Legea nr. 259/2019, a fost introdus în Legea nr. 80/1995 art. 85 alin. 2^1, prin care se precizează că, în Ministerul Afacerilor Interne, trecerea în rezervă sau direct în retragere din oficiu, în condiţiile prevăzute la art. 85 alin. 1 lit. e), m) şi n), se dispune după expirarea perioadei de punere la dispoziţie, atunci când nu s-a putut realiza numirea într-o funcţie corespunzătoare.
    23. Cât priveşte criticile autorului excepţiei referitoare la faptul că propunerea de trecere în rezervă nu a fost făcută de comandantul unităţii din care a făcut parte, ci de Direcţia Generală de Securitate Internă Bucureşti (al cărui cadru militar nu era), care a şi refuzat să-i elibereze avizul privind accesul la informaţii clasificate, fără a motiva această decizie, Curtea constată că acestea constituie probleme de aplicare a legii în litigiul dedus judecăţii instanţei care a sesizat Curtea Constituţională, litigiu având ca obiect principal anularea actului administrativ al directorului S.R.I. prin care i s-a aplicat sancţiunea disciplinară „mustrare scrisă“, anularea ordinului directorului S.R.I. prin care a fost eliberat din funcţia de şef sector şi pus la dispoziţie în vederea numirii în altă funcţie, anularea ordinului directorului S.R.I. prin care a fost mutat în altă garnizoană decât cea de domiciliu, la o altă unitate militară şi numit într-o funcţie inferioară. Prin urmare, aceste critici nu pot forma obiect al controlului de constituţionalitate.
    24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florin Gulianu în Dosarul nr. 395/42/2014/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 85 alin. 1 lit. m) şi alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 8 octombrie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana Marilena Chiorean


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016