Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 69 din 18 februarie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 69 din 18 februarie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 565 din 29 iunie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 21 teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu referire la art. 58 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, excepţie ridicată de Emanoil Remus Moisă în Dosarul nr. 5.155/107/2017 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 985D/2018.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că exceptarea de la plata prestaţiilor suplimentare şi a indemnizaţiei lunare, în situaţia în care persoana în cauză beneficiază de întreţinere completă într-un centru rezidenţial, are o justificare obiectivă şi rezonabilă, dat fiind faptul că prestaţiile acordate au în vedere ipoteza în care persoana cu handicap este îngrijită la domiciliu. Pe de altă parte, problema încadrării unui cămin pentru persoane vârstnice în categoria instituţiilor enumerate de textul de lege criticat este o problemă de interpretare şi aplicare a legii, intrând în competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea cauzei.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 21 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 5.155/107/2017, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 21 teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu referire la art. 58 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată. Excepţia a fost invocată de Emanoil Remus Moisă într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii privind acordarea unor drepturi corespunzătoare încadrării în grad de handicap.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, prin adăugarea sintagmei „ori în alte tipuri de instituţii rezidenţiale publice cu caracter social sau medico-social, în care se asigură întreţinere completă din partea autorităţii administraţiei publice pe o perioadă mai mare de o lună“ la conţinutul iniţial al art. 58 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 448/2006, nu se mai acordă indemnizaţia lunară şi nici bugetul personal complementar lunar pentru persoanele cu handicap, care sunt internate în cămine pentru persoane vârstnice, aceste din urmă centre sociale încadrându-se în sfera sintagmei nou-introduse în lege, respectiv „alte tipuri de instituţii rezidenţiale publice cu caracter social sau medico-social, în care se asigură întreţinere completă din partea autorităţii administraţiei publice pe o perioadă mai mare de o lună“. Prin urmare, în opinia autorului excepţiei, în acest caz nu se mai poate vorbi despre o reală protecţie specială şi egalitate de şanse, în ceea ce priveşte persoanele cu handicap, în temeiul dispoziţiilor art. 50 din Constituţie, atât timp cât în cadrul căminelor pentru persoane vârstnice nu se acordă servicii sau prestaţii suplimentare persoanelor cu handicap, care să înlocuiască indemnizaţia lunară şi bugetul personal complementar lunar. Se arată că, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale, în căminele pentru persoane vârstnice nu se regăsesc serviciile de asistenţă pentru sănătate şi cele de recuperare/reabilitare funcţională, care sunt esenţiale şi specifice pentru îngrijirea persoanei cu handicap şi care sunt asigurate doar în centrele rezidenţiale pentru persoanele cu handicap enumerate în Legea nr. 448/2006, şi nici servicii medicale sau medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări de sănătate.
    6. În concluzie, se arată că persoana îngrijită şi protejată într-un centru rezidenţial pentru persoane cu handicap, pe de o parte, şi persoana cu handicap care este internată într-un cămin pentru persoane vârstnice, pe de altă parte, nu se află în situaţii egale, întrucât serviciile oferite de centrele pentru persoane cu handicap sunt specifice şi adaptate nevoii persoanelor cu dizabilităţi, lucru ce nu poate fi realizat în căminele pentru persoane vârstnice. Prin urmare, persoana cu dizabilităţi care este încadrată în grad de handicap la momentul intrării într-un cămin pentru persoane vârstnice sau care dobândeşte un handicap pe perioada şederii în respectivul cămin este discriminată faţă de o persoană fără dizabilităţi care locuieşte în aceleaşi condiţii şi primeşte aceleaşi servicii din partea căminului pentru persoane vârstnice, fiind privată de drepturile aferente gradului său de handicap.
    7. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se consideră că legiuitorul a reglementat condiţiile de acordare a prestaţiilor sociale prevăzute de art. 58 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 pentru persoanele vârstnice cu handicap, îngrijite şi protejate în instituţii rezidenţiale publice cu caracter social sau medico-social, în care se asigură întreţinere completă din partea autorităţii administraţiei publice. Astfel, prevederea legală criticată reprezintă o opţiune exclusivă a legiuitorului, care instituie o interdicţie de acordare a prestaţiilor sociale, în condiţiile menţionate, aplicabilă pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie, fără încălcarea principiului egalităţii în drepturi.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. I pct. 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 30 iunie 2017, care a modificat art. 58 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: „21. La articolul 58 alineatul (6), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "(6) Nu pot beneficia de prevederile alin. (4):
    a) adulţii cu handicap îngrijiţi şi protejaţi în centre rezidenţiale publice, cu excepţia centrului de tip respiro, ori în alte tipuri de instituţii rezidenţiale publice cu caracter social sau medico-social, în care se asigură întreţinere completă din partea autorităţii administraţiei publice pe o perioadă mai mare de o lună;"

    12. Întrucât prevederile de lege criticate modifică dispoziţiile art. 58 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 448/2006, prin introducerea sintagmei „ori în alte tipuri de instituţii rezidenţiale publice cu caracter social sau medico-social, în care se asigură întreţinere completă din partea autorităţii administraţiei publice pe o perioadă mai mare de o lună“, şi ţinând cont de dispoziţiile art. 62 teza întâi (Efectele dispoziţiilor de modificare şi de completare) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora „dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta“, Curtea reţine că obiect al excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 58 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 448/2006, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora:
    "(6) Nu pot beneficia de prevederile alin. (4):
    a) adulţii cu handicap îngrijiţi şi protejaţi în centre rezidenţiale publice, cu excepţia centrului de tip respiro, ori în alte tipuri de instituţii rezidenţiale publice cu caracter social sau medico-social, în care se asigură întreţinere completă din partea autorităţii administraţiei publice pe o perioadă mai mare de o lună;."

    13. Textul de lege criticat face referire la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 448/2006, potrivit căruia:
    "(4) Adultul cu handicap beneficiază, în condiţiile prezentei legi, de următoarele prestaţii sociale:
    a) indemnizaţie lunară, indiferent de venituri:
    (i) 70% din indicatorul social de referinţă, prevăzut de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj si stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, pentru adultul cu handicap grav;
    (ii) 53% din indicatorul social de referinţă, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, pentru adultul cu handicap accentuat;
    b) buget personal complementar lunar, indiferent de venituri:
    (i) 30% din indicatorul social de referinţă, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, pentru adultul cu handicap grav;
    (ii) 22% din indicatorul social de referinţă, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, pentru adultul cu handicap accentuat;
    (iii) 12% din indicatorul social de referinţă, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, pentru adultul cu handicap mediu."

    14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi şi art. 50 - Protecţia persoanelor cu handicap.
    15. Analizând cadrul normativ incident, Curtea reţine că persoanele cu handicap beneficiază de servicii şi prestaţii sociale, care se acordă la cerere sau din oficiu, după caz, pe baza actelor doveditoare, în condiţiile Legii nr. 448/2006. Astfel, potrivit art. 42 alin. (1) şi (4), adultul cu handicap vizual grav poate opta pentru asistent personal sau indemnizaţie de însoţitor, iar adulţii cu handicap grav pot opta între asistent personal şi primirea unei indemnizaţii lunare. De asemenea, potrivit art. 46 din lege, pentru fiecare adult cu handicap aflat în îngrijirea şi protecţia asistentului personal profesionist se acordă o alocaţie lunară de îngrijire reprezentând cheltuieli lunare de locuit, hrană şi echipament.
    16. Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) şi art. 51 alin. (5) din legea criticată, serviciile sociale acordate persoanei cu dizabilităţi constau în îngrijire la domiciliu (caz în care persoana în cauză optează între primirea unei indemnizaţii lunare sau îngrijirea acordată prin asistent personal sau asistent personal profesionist, remunerat de către direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti), în comunitate, în cadrul centrelor de zi, şi, în mod subsidiar, în cadrul centrelor rezidenţiale, dacă persoanei în cauză nu i se poate acorda îngrijirea la domiciliu şi în comunitate.
    17. În ceea ce priveşte prestaţiile sociale acordate persoanelor cu handicap (art. 57 şi următoarele din lege), se acordă la cerere, prin decizie a directorului executiv al direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, în baza documentului care atestă încadrarea în grad de handicap, şi constau în alocaţia de stat pentru copilul cu handicap, inclusiv cu handicap de tip HIV/SIDA, indemnizaţia pentru plata însoţitorului primită de adultul cu handicap vizual grav şi, respectiv, indemnizaţia lunară şi bugetul personal complementar care se acordă adultului cu handicap, în temeiul art. 58 alin. (4) din lege. Potrivit art. 58 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 448/2006, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2017, textul de lege criticat în prezenta cauză, de prestaţiile sociale acordate sub forma indemnizaţiei lunare şi a bugetului personal complementar nu pot beneficia adulţii cu handicap internaţi în centre rezidenţiale publice, cu excepţia centrului de tip respiro, ori în alte tipuri de instituţii rezidenţiale publice cu caracter social sau medico-social, în care se asigură întreţinere completă din partea autorităţii administraţiei publice pe o perioadă mai mare de o lună.
    18. Aşadar, în concepţia legiuitorului, asistenţa socială acordată persoanelor cu dizabilităţi constă fie în acordarea unei alocaţii lunare de îngrijire cu scopul de a asigura cheltuielile lunare de locuit, hrană şi echipament (art. 46 din lege), fie a unei indemnizaţii lunare [art. 42 alin. (4) din lege], fie acoperirea acestor cheltuieli prin munca prestată de un asistent personal ori, respectiv, internarea în centre rezidenţiale, unde se asigură întreţinere completă, finanţate de la bugetul de stat, prin bugetul direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului sau al autorităţii administraţiei publice locale la nivel de municipiu, oraş sau comună, după caz.
    19. Potrivit art. 5 pct. 10 şi 19 din Legea nr. 448/2006, bugetul personal complementar stabileşte limitele cheltuielilor personale din cursul unei luni, în funcţie de gradul de handicap, pentru plata taxei de abonament radio/TV, a abonamentului telefonic cu impulsuri incluse şi a taxei pentru abonamentul la curentul electric, în timp ce indemnizaţia lunară constituie prestaţia socială lunară reprezentând sume de bani acordate persoanelor cu handicap de natură să faciliteze egalizarea de şanse, asigurarea unei vieţi autonome şi favorizarea incluziunii lor sociale. Potrivit jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, aceste drepturi băneşti nu sunt acordate în vederea asigurării îngrijirii medicale ori procurării de medicamente de care persoanele cu handicap au nevoie, ci mai degrabă pentru a compensa dificultăţile pe care acestea le au în ceea ce priveşte incluziunea socială şi pentru a facilita acest proces. De asemenea, ţinând cont de capacitatea redusă a acestor persoane de a desfăşura o activitate în vederea obţinerii unor venituri suficiente acoperirii tuturor nevoilor de trai, bugetul personal complementar vine să suplimenteze veniturile, în vederea decontării taxei de abonament radio/TV şi a abonamentului telefonic (a se vedea şi Decizia nr. 11 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 18 februarie 2014.)
    20. Prin urmare, având în vedere scopul acordării acestor prestaţii sociale, Curtea reţine că este justificată neacordarea acestora concomitent cu internarea într-un centru rezidenţial unde se asigură întreţinere completă din partea autorităţii administraţiei publice. Din acest punct de vedere, al scopului determinat pentru care sunt acordate prestaţiile sociale cu caracter pecuniar, reglementate de art. 58 alin. (4) din Legea nr. 448/2006, precum şi faptul că în centrele rezidenţiale, indiferent de serviciile sociale acordate, este asigurată întreţinerea completă a persoanelor cazate, în vederea asigurării îngrijirilor personale şi a susţinerii necesităţilor zilnice de viaţă, atât persoanele cu dizabilităţi, cât şi persoanele vârstnice, se află în aceeaşi situaţie juridică, astfel încât nu este justificată instituirea unui tratament juridic diferit. În acord cu jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, condiţie care este îndeplinită şi în prezenta cauză (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).
    21. În ceea ce priveşte diferenţierea relevată în motivarea excepţiei, între centrele rezidenţiale pentru persoane cu handicap, pe de o parte, şi centrele pentru persoane vârstnice, pe de altă parte, Curtea mai reţine că argumentele formulate de autorul excepţiei converg spre a demonstra că centrele pentru persoane vârstnice nu sunt adecvate pentru a oferi servicii specializate şi adaptate persoanelor cu handicap. Or, textul de lege criticat se referă la neacordarea unor indemnizaţii de natură pecuniară, respectiv indemnizaţie lunară şi buget personal complementar, având un scop bine determinat, astfel încât, prin prisma destinaţiei specifice a acestor prestaţii sociale, nu pot compensa prin ele însele lipsa facilităţilor specifice destinate persoanelor cu dizabilităţi, existente în centrele specializate, adaptate nevoilor acestora. De altfel, Curtea mai reţine că serviciile sociale acordate în centrele rezidenţiale trebuie adaptate în funcţie de situaţia particulară ale persoanei în cauză, respectiv de nevoile sale specifice, individuale. Din acest punct de vedere, Curtea reţine că este opţiunea exclusivă a legiuitorului ca, în funcţie de scopul urmărit şi de realităţile economice sau sociale existente, să dimensioneze modul în care asigură măsurile specifice de protecţie şi asistenţă socială, în funcţie de nevoile particulare ale persoanelor cu dizabilităţi, cu respectarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 50.
    22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Emanoil Remus Moisă în Dosarul nr. 5.155/107/2017 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 58 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 18 februarie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Irina Loredana Gulie

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016